≡ Menu

Aura, șapca și căciula

Photo-blog-7-150x150[1]În evoluția ei de la căciulă la pălărie, șapca a cunoscut multiple ipostaze, cea mai neașteptată fiind aura. Sfântul, serialul britanic devenit celebru grație șarmantului Sir Roger Moore, s-a dovedit reclama cea mai eficientă pentru o aură inspirat folosită.

Avantajul aurei ar trebui să fie că — spre deosebire de căciulă, șapcă, ciupilică sau pălărie — cu ea e imposibil să dai de pământ. Nimeni n-a auzit în rai că Sfântul Petru a dat cu aura sa de pământ. Pe pământ, însă, poți asista la datul cu aura de pământ.

Deși mulți și-au pus mari speranțe în dl Ion Iliescu — înainte și după căderea lui Ceaușescu — nimeni n-a mers până acolo încât să-l considere pe cel dintâi un sfânt. Motiv pentru care, Eugen Mihăescu i-a confecționat o șapcă, nu o aură. Continuarea o știți.

Dl Traian Băsescu apare în multe fotografii purtând chipiu pe măsura funcției – căpitan de vas. Autori de vână shakespeariană i-au confecționat și aură, declarându-l un fel ”Henric al V-lea” local. Deși astăzi vorbăreții pălărieri de ieri tac chitic, continuarea o știți.

Candidatul Klaus Iohannis mi-a părut “dotat cu o imunitate mai robustă decât a altora la febra sângelui”, “un om ocolit de isterie”. Asta nu a însemnat că, în acea iarnă electorală, am luat o căciula de pe capul cuiva punând în locul ei o aură pentru toate anotimpurile.

Îmi place să-l văd pe președintele Klaus Iohannis foarte economic cu vorbele, aproape zgârcit cu ele, dar, din când în când, vorbele prezidențiale, deși puține, mă nedumiresc, și încerc să aflu ce au pe cap: aură, șapcă, pălărie, ciupilică sau căciulă.

Desen & © ION BARBU

Desen & © ION BARBU

Aflat la Iași, ministrul Justiției, dl Tudorel Toader, a declarat că joi va da publicității lista persoanelor care au vizitat arhiva SIPA. Verbatim, ca să nu avem vorbe și să nu încercăm să le punem pe cap nici șapcă, nici aură, nici pălărie și nici căciulă:

“Primul pas pe care îl voi face săptămâna aceasta, joi, voi publica lista celor care au vizitat arhiva, celor care au intrat în arhivă, singuri sau în echipă. Am și momentul, ora la care au intrat, ora la care au ieșit, ca să știe lumea, daca vreți, cine cunoaște acele adevăruri din arhivă. Eu știu cine a intrat. Eu nu am intrat nici pe holul arhivei. Știu cine a intrat. Primul pas, repet: nume, prenume și număr de vizite, și data, și ora, si minutul” (apud HotNews.ro)

Întrebat ce crede despre declarația ministrului Tudorel Toader, președintele Klaus Iohannis a răspuns: “Mi se pare o inițiativă interesantă, sper să o și facă.” (apud HotNews.ro)

Cum am petrecut ceva vreme în Germania și călătoresc deseori în Marea Britanie, cunosc, ba chiar prețuiesc umorul de origine anglo-saxonă, inclusiv ironia de croială nemțească. Numai că tot ce ține de scandalul SIPA este altceva decât ”interesant” sau o ironie a soartei.

Este atât de “altceva”, încât chiar dacă dl ministru Tudorel Toader își respectă promisiunea, asta va avea foarte puțin de-a face cu aflarea adevărului integral despre destinul Arhivei SIPA, un destin la fel de misterios ca aparția unui OZN deasupra Sibiului.

Președintele Băsescu avea în suita sa de admiratori și un filozof care, la un moment dat, a trebuit să traducă din română în română afirmații prezidențiale, pentru ca tot omul să priceapă că președintele dorise să spună altceva decât spusese.

Președintele Klaus Iohannis nu ar trebui să aibă nevoie să poarte după el filozofi care să se ocupe cu asemenea traduceri. Dacă într-o bună zi nevoia respectivă va deveni imperioasă, înseamnă că vom vedea ce am mai văzut. Continuarea o știți.

Și pe mine nu mă încântă.

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

  • Dezideriu Dudas

    Eu aș miza pe o aură a luptei pentru libertatea părului. Fiind „tehnocrat al cheliei”, sper ca Președintele să fie de-al meu….”Sfântul” nu putea fi decât din Anglia, anglo-saxon. Pe cale de consecință, „Păcătosul” ar fi de undeva de la marginea părții din continent….

  • DG Ontelus

    Calitatea umană este aceea care asigură diferențele. Și tot calitatea umană decide percepția adecvată a diferențelor.

  • Pingback: Dorin Tudoran – Aura, șapca și căciula | @ntonesei's blog()

  • neamtu tiganu

    Eu nu port niciodata, fie vara, fie iarna, ceva pe cap. De aceea imi vine greu sa spun chapeau, sau Hut ab. Exista un risc, iepurasul apostrofat, cu “de ce nu ai ma spaca”, poate fi martor.

  • DG Ontelus

    Actorul Roger Moore, pomenit în text a murit. Dumnezeu să-l ierte!

  • Da, am aflat acum o jumătate de oră. R.I.P.

  • AT

    Desi este greu de presupus ca vom mai vedea ce am vazut, in sensul interpretativ cel mai rau cu putinta, unii pot sa fie de acord ca aura gri-neagra a primului presedinte al societatii civile dezorganizate controlat, din lume, poarta o palarie aurita cu mult prea mare si pozitiva fata de potentialul sau negativ afin cu un special seif.
    Presedintii societatilor civile, care pretind intietate, si care incep sa se insire ca niste margaritare, pur si simplu nu merita efortul de a-i baga (cineva) in seama. I-au bagat altii, si asta este fatal, indiferent de privirile retrospective care incearca sa distinga din extraneitatea gandurilor sale (lor) vreun gand viu. Si o fapta.
    Iar circuitul securistilor in natura moarta a statului roman, care isi gasi acum bideul intr-o arhiva absolut nesemnficativa fata de ce au sustras si pastrat altfel ceilalti, asta chiar ca nu merita decat interesul presedintilor lipsa. Intrerupatorul de la Baneasa actioneaza telecomandat, competitiv, aproape ca pe o piata liber-asociativa, hranita cu bani negri, plina de valori clasice in care nu crede nimeni, care actioneaza mereu prin fente si simulacre, daca nu direct nefacute, si care gestioneaza diabolic un material uman de care orice tara ar fi mandra.Asteptam sa facem si noi parte dintr-o tara, asta este expectanta cea mai rezonabila posibil intr-o tara care a renuntat de mult la fiinta, ca fantomele sunt mai productive in nefartati internationalizati.

  • Cinicul de serviciu

    “Președintele Băsescu avea în suita sa de admiratori și un filozof …” o afirmatie nemeritat de acida. Cred ca ar trebui sa cititi scrisoarea de demisie a lui Plesu publicata in Adevarul ca sa vedeti ca nu era un admirator si nici profitor de tipul unui personaj ilustru de peste ocean pe care-l aghezmuiti din cand in cand, si pe buna dreptate.

  • Dezideriu Dudas

    Pentru clarificarea aurei filozofice a transcedenței șepcii ….am trimis azi un email d-lui Liviu Antonesei și încă unui corespondent. Spre sfârșitul anului, când am promis o revenire și in comunicarea mea cu d-nul Andrei Pleșu, voi scrie și despre filozoful la care cred că faceți referire. Fiind prost și-atunci dar se pare și-acum ( la noi morile de vânt sunt adevarate eoliene…. – ref. la “acuratețea” corespondenței vânt-eoliene, plec de la o “succesiune logică” despre care ne avertizeaza C.Rogozanu ref. la tipurile de INVESTIȚII… ), trebuie să afirm că atunci când am înființat Asociația Consultanților de INVESTIȚII n-am reușit să-l atrag in “patima prostiei” decât pe d-nul Dan Voiculescu. Măcar la el mi-a reușit , IESTRAORDINAR, vorba lui Liviu, “cântand voios spre evul mediu”….Sper însă să pot face cumva sa poa’ să-nțeleagă și uomu’ sprjinul neprecupețit pe care i l-am adus pe scara/scala prostiei….
    Aceasta etapă de comunicare cvasi-publică ( de pe “scara blogului” – “formulare portret” Vasile Gogea….) o asociez formulei “De la “Pumnul si palma”, palma tatălui si…..pumnul palmat…..” ( titlul comercial, “Strategia hunica” ) , in succesiunea Popescu Dumnezeu, Tolontan sr. si Costi Rogozanu ( Prelipceanu jr….). Mulțumesc “Romaniei Curate” că mi-a indicat d(D?)irecția…..

  • AT.

    Foarte frumos. Aproape ca ne putem intreba de ce, “in termen de 60 de zile”(au mai ramas vreo 57), revolutia romana care este deja matura si pe cale de desavarsire ( ca in 89),desigur doar in spiritul unei colectivitati -atacata direct la radacina sensului sau in 2015-, de ce revolutia romana poarta basca. Cu motz.
    Parasindu-l pe Che,apoi iubind o clipa cat doi ani reactiunea contras, ne regasim pe aceeasi etajera din subsol a sistemului securist care nu foloseste acoperirea perfecta decat pre mesmerizarea dusmaniei juridico-constitutionale inerente viitorului aliat oficial, care i se tot pravale in bratele lui vanjoase de interlopi de onoare.
    Cu basca sau fara, important este ca ciclul povestilor cu Fat-Frumosi sa nu se incheie cu o noua rasturnare bazata pe o parghie simpla, cu doua puncte de sprijin,dar mult mai necesara decat este eficienta. Ar fi un accident, indeterminabil dar cu impact colectiv masiv si imposibil de trecaut in categoria operativa a nefiintei patrioate, batjocura de sine. Cat despre motz, aura lui ne va urmari cu persistenta unui cosmar pamantean, indiferent la culori din motive de daltonism congenital.
    Cam putin 57 de zile. Ioi…

  • Va înșelați, nu despre dl Pleșu este vorba. Am scris, in repetate rânduri, ca a-l numără pe dl Pleșu printre susținătorii necondiționați ai președintelui Basescu este o eroare de proporții.

  • DG Ontelus

    ‘les métamorphoses du vampire’// l’identité n’existe plus/ on a la faim la soif le sexe/ seulement l’élémentaire/ la pensée s’est écrasée/ l’âme est enchaîné/ le corps va mourir/ il nous reste en quelque sorte/ la force du rien/ le grand rien/ il subsiste en plus le désir et/ la reine qui s’appelle l’espoir/ tout est caché dans l’espoir/ le vampire de la réalité

  • DG Ontelus

    ‘une saison en enfer’// le chagrin n’a pas un nom/ ce n’est pas le spleen/ bien que la mélancolie/ ou probablement la nostalgie/ en explique d’une certaine manière/ quelque chose non c’est un état entre la vie et l’esprit/ entre l’âme et le temps/ entre hier et demain/ entre l’interdit et le possible

  • DG Ontelus

    les racines du racine// ‘il pleure dans mon coeur’/ je suis chrétien et l’amour pour ma femme/ interdit un autre amour/ je comprends et j’en rien à dire/ mais le passé et surtout cette tentation/ me hantent/ pardonnez-moi s’il vous plaît/ je vous en prie pardonnez-moi/ je suis faible vous le savez/ vous êtes une femme extraordinnaire/ je vous remercie pour votre présence dans ma vie/ mais à ce moment-là c’est trop pour moi/ c’est tragique et c’est tout

  • Grig

    Când patriarhul Miron Cristea îl zugrăvea pe amantul Marucăi Cantacuzino, soția de fier a marelui Enescu, sub chip de diavol meschin în pridvorul unei biserici din București, nici măcar nu și-ar fi putut imagina că, peste ani, un președinte al unei foste Republici comuniste care a distrus o monarhie identificabilă cu Statul modern avea să fie pictat, în sediul Jandarmeriei tot atât de moderne, drept voievod cu aură de arhanghel pleșuv. Partea mai subtilă este însă aceea că jandarmeria însăși s-a umanizat, de când le dădea la gioale manifestanților contra național-comunismului fără adepți oficiali, trecând prin transferarea șefului Său la deserviciul care ar călca pe oricine cu jeepul în timp ce apără ciupilica de marinar multimiliardar ori chiar paltonul cu croială nemțească și căciulă de neofit la mânăstire, de nurcă, Jandarmeria anonimă apără societatea civilă de lumea interlopă,să nu le ia cumva portofelele pline de euroi evazionați și să le mai și arate că opțiunea politică veritabilă presupune și ceva mundanitate bătăioasă.
    De aici te întrebi cum învie dracii ăștia, sub tot felul de înfățișări, și încă imortalizați în tot felul de portrete oficioase plătite special la negru să construiască aure de-un ciclu electoral. Poate îngerii securiști ar trebui întrebați mai cu de-amănuntul. În scop preventiv, patriotic. Că alții nu întreabă nimic.

  • Dezideriu Dudas

    Filozofii scriau că dupa 1989 ne-am confruntat cu mitul peșterii lui Platon. Din păcate a fost doar „praxiologia lui Aristotel” ( adică, in context, pentru unii, Ali-baba, pentru ceilalti, chiar Marele Maestru’ Tinichigiu, sau cum ar spune Nietzsche, Supra-tinichigiul….)….
    Se pare că și eu am ieșit recent dintr-o peștera ( aici chiar e potrivita expresia, „mai bine mai târziu decât niciodată”…), ceva mai lungă la scară individuală. Mă feresc însă de primele reclame care-mi apar in față…..Asiaticii mai au multe de invățat la scară globală….’Geaba își promovau ei agresiv „oamenii de la Minolta”…imediat dupa 1989, asta, doar dacă nu au fost primele reclame de dez-aselenizare, dez-amartizare….

  • DG Ontelus

    Lynyrd Skynyrd, “Free Bird” (1973) Songwriters Allen Collins, Ronnie Van Zant// “If I leave here tomorrow/ Would you still remember me/ For I must be travelin’ on now/ There’s too many places I got to see/ If I stay here with you girl/ Things just couldn’t be the same/ ‘Cause I’m as free as a bird now/ And this bird you cannot change/ Oh oh oh oh oh oh/ And the bird you cannot change/ And this bird you cannot change/ Lord knows, I can’t change/ Bye and bye baby, it’s been sweet love, yeah yeah/ Though this feelin’ I can’t change/ Please don’t take it so badly/ ‘Cause Lord knows, I’m to blame/ And if I stay here with you girl/ Things just couldn’t even be the same/ ‘Cause I’m as free as a bird now/ And this bird you cannot change/ Oh oh oh oh oh oh/ And the bird you cannot change/ And this bird you cannot change”

  • Cinicul de serviciu

    Imi cer iertare pentru eroare. Intr-un articol de azi Plesu isi cere public scuze ca nu v-a inclus pe lista dizidenţilor marcanti din R.

  • Dezideriu Dudas

    Într-adevar, “nici curajul, nici verticalitatea lui n-au fost de toată mîna” ! Din păcate, actualele “mânușițe” românești se simt copleșite…..și “își dau mâna peste țară”, invocând divinitatea pentru a le înlesni “uneala”….Poate, până la urmă, iese de-o strângere compatibilă cu verticalitatea si curajul dorintudoranian….O strângere adevarată a unei națiuni nu poate fi de toată mâna. Forța maselor o va anihila întotdeauna pe cea a elitelor ( in fapt o stratagemă a unor elite ascunse ), de aceea poate e bine sa revedem “strângerea SUA”, nici ea de toata mâna….Cand James Madison a slăbit strânsoarea adusă de Thomas Jefferson ( a lăsat ca elitele să se lupte intre ele și să nu se unească împotriva interesului public ), SUA deja a trecut la alt nivel al exprimării interesului public, consonant cu miturile fondatoare ale națiunii….La noi insă, prea s-a inceput jeffersonian după 1989 ca varianta madisoniana să mai poata fi altfel decat o cruntă ipocrizie, de data asta, de toată mâna !

  • DG Ontelus

    schimbări// prieteni modernitatea își întinde/ faimoasele tentacule și ne sugrumă lin/ având deplinul nostru acord/ o lume nouă se arată/ în care munca distracția încep să se confunde/ comunicăm emoticonard socializăm haștagonizând/ iubirea-i la un click distanță/ și clima după cum se știe face tot mai multe nazuri/ deși unii se fac a nu pricepe/ scelerați aruncă-n aer oameni și religii/ o nesfârșită ofertă de bunuri și servicii/ atentează la zilnica viețuire/ te-ncearcă o migrenă șezi calm farmaciile te-ngroapă/ în medicamente iar diversitatea educațională/ ți-a rezolvat petrecerea timpului din leagăn la azil/ chiar ieri m-a sunat din îndepărtata australie/ marea barieră de corali a albit sărmana/ a consemnat pentru dumneavoastră Geoffroi de Villehardouin/ întors o țâră pe pământ spre a-și încheia medievala-i cronică

  • Eduard

    Ciorba inca neincalzita a arhivei SIPA arunca guvernul intr-un ridicol din care nu este salvat decat de penibililul in care se zbate o tara care a ramas fundamental marxist-leninista, pe latura inconsiderarii, dispretuirii si instrumentalizarii justitiei.
    Astazi nu ministerul public al Adevarului, nici politia, nici judecatorii pot stabili adevarul si, mai ales responsabilitatile, ci niste certificate ORNISS. Deserviciile care au corupt toate formele de educatie si pregatire profesionala, cu precadere relativ la profesiile zise liberale, de la universitati, trecand prin institute, programe zise operationale, europene chiar, pot face ce doresc, voiesc si indraznesc. Si le ofera cretinilor niste certificate ORNISS.
    In fond, este foarte bine ca deserviciile ridiculizeaza o tara, guvernul ei, presedintia,toate autoritatile, inclusiv cele pretins specializate care fac diferenta dintre un stat de drept si o cotiguta trasa de niste magari raiosi si foarte scarbosi. Ar fi fost periculos sa se bage in afacere procuratura, si inca militara, ca cine stie ce lovitura de stat mai descopereau la proaspetii generali pensionari. S iar mai lucrau un sfert de veac sa constate ca sunt niste scarbosenii infractoare deja celebre, coloana vertebrala a unui stat controlat intim de niste alienati cu grade.
    Ne mai ramane sa scoatem ciorba din meniurile oficiale. Prin hotarare de guvern.

  • DG Ontelus

    Reproduc un fragment din piesa ,,Iona”, capodopera publicată în 1968 de către Marin Sorescu: ,,- (Cu mâna streaşină la ochi.) Cum se numeau bătrânii aceia buni, care tot veneau pe la noi când eram mic? Dar ceilalţi doi, bărbatul cel încruntat şi femeia cea harnică, pe care-i vedeam des prin casa noastră şi care la început nu arătau aşa bătrâni? Cum se numea clădirea aceea în care-am învăţat eu? Cum se numeau lucrurile pe care le-am învăţat eu? Ce nume purta povestea aia cu patru picioare, pe care mâncam şi beam şi pe care am jucat de câteva ori? În fiecare zi vedeam pe cer ceva rotund, semăna cu o roată roşie, şi se tot rostogolea numai într-o singură parte – cum se numea? Cum se numea drăcia aceea frumoasă şi minunată şi nenorocită şi caraghioasă, formată din ani, pe care am trăit-o eu? Cum mă numeam eu? (Pauză.)
    -- (Iluminat, deodată.) Iona.
    -- (Strigând.) Ionaaa!
    -- Mi-am adus aminte: Iona. Eu sunt Iona.”

  • DG Ontelus

    Retragerea S.U.A. din acordul climatic de la Paris, la care s-a raliat majoritatea covârșitoare a statelor lumii, retragere decisă de către președintele Donald Trump reprezintă un gest politic și simbolic regretabil. Chiar dacă încălzirea globală ar fi o invenție propagandistică, fapt ce rămâne a fi demonstrat cu probe indubitabile, pe care doar timpul le va putea furniza, această retragere știrbește aura etică a federației americane, a cărei victorie incontestabilă în războiul rece postbelic ajunge acum să fie umbrită, chiar și parțial. Sigur, dacă am asuma cinismul până la capăt, am putea spune că o eventuală instituționalizare a minciunii încălzirii globale merita o ripostă pe măsură, prin sfidarea conținută în gestul președintelui. Dar lucrurile sunt ceva mai complicate. Acordul climatic, chiar dacă ar fi rodul exclusiv al binecunoscutei ipocrizii ce întemeiază raporturile publice, interumane și interstatale, deopotrivă, tot are o componentă etică implicită: civilizația modernă presupune un hybris, pe care chemarea la moderație din acordul climatic îl semnalează măcar și își propune, fie și nerealist și mincinos, să îl corecteze, fie și parțial, scrâșnit. Or, să fii cel mai puternic stat al lumii, simbolic-militar-tehnologic și să procedezi prin a întoarce spatele celorlalți, acest fapt înseamnă dispreț, decadență, vremuri întunecate. Homo homini lupus est, deși, indubitabil, este dreptul suveran și constituțional al președintelui să decidă ceea ce consideră că este mai bine pentru națiunea americană.

  • Dezideriu Dudas

    În era post-adevărului, “matricizat” de adevarul opinie / semnificatie / simbol…., fuga lui Trump de “trampe” ( initial barter, apoi posibil si țeapă….), adică “traducerea” lui in limba română, măcar in jurul datei de 1 iunie n-ar trebui să ne sperie….E timp în restul celor 365 ( din 4 in 4 ani ) /364 de zile….
    E drept, indiferent dacă palatele sunt de nisip sau din piatră, aerul trebuie sa fie respirabil ! Președintele Trump, deși nu pare a fi chiar din epoca de piatră, prea e speriat de efemeritatea nisipului….Opinia lui s-ar traduce in acest context prin faptul ca irespirabilitatea ar veni de la granulelele de nisip învolburate de vânt. Din România se înțelege mai ușor asta…. Sau, cum ar spune budiștii, peștii nu înoată ci “sunt înotați”, păsările nu zboară, “sunt zburate”….

  • Eduard

    Si totusi imposibilul se mai produce cateodata. Ma refer la asertiunea ca ca nu poti da cu aura de pamant. In seara aceasta, intervievatul protejat in necunostinta de cauza de fratele ex-dictatorului, militarul informal domn Talpes a dat cu aura primului si actualului presedinte de pamant, a ridicat-o si a bandajat-o cu aura incredibila a deserviciului a carui sef chipurile a fost, apoi a aruncat-o in lada de gunoi a istoriei negre a patriei.Spunand un adevar cumplit: fantomele ante-decembriste au fost tradatoare de tara. Nu a precizat nici tara, si nici de ce si azi se mai produc fantome.De data asta fara aura, sa nu fie identificate de vreun orb, dusman prin inadvertenta. Dar a mentionat ca el a oprit aceasta tradare, si asa a intrat Romania in parteneriat nu doar cu deja de incredere vest-germanii, ci si cu SUA. Aici s-a oprit, ca probabil vreun operator i-a spus ca i-a disparut nu doar aura, ci si imaginea de pe ecranul mic si-al dracului al televizorului.
    Ce ti-e si cu fantomele astea, nici macar in ele nu mai poti avea incredere sa poarte cu demnitate aura lor de minciuni adevarate.

  • Grig

    Sa dai cu propria aura de pamant este dificil, dar nu imposibil. Sa repeti operatia cu aura altuia este din ce in ce mai usor. Cel mai usor este sa o faci cu aura care ar fi trebuit sa fie a ta, dar de fapt este a altora, de drept, sub semnatura, dar si in acceptiunea comuna, ca ei au platit-o. Celor care au facut-o, din vorbe denumite cuvinte. Si este usor pentru ca este aproape imposibil sa te obisnuiesti, familiarizezi cu aceasta aura construita din toate piesele, si pupinii.
    Cum fantomele nu exista, deoarece sunt aureolate sub propriul lor nume, civil, rezulta ca nu exista criterii prin care una poate fi analizata. Nu exista un inainte si un dupa (au fost si fantome condamnate la moarte verbala, vii bine mersi daunatoare si azi), nu exista fantome pentru uz extern si uz intern, nu exista separatie intre militari si civili. Aura conteaza, si ea este expresia alienarii posesorului cel putin la fel ca a adrisantilor, ca operatorii ei se tot regrupeaza fantomatic, aducand si asociati cu pedigree in intalnirile de la mesele tacerii. Si vorbesc, argumenteaza, construiesc neincetat obiectul dispretului lor comandat, abia ascuns.Fie macar in arhive.
    Asa ca cel mai bine este sa renuntam la aure. Este mult mai ieftin, mai ales in termeni non-financiari. Sigur, cei care traiesc prin.. fantome si datorita speciei lor, asta este impracticabil.Bine macar ca au inlocuit filozofii cu zisii ziaristi, kaghebisti mereu veleitari.

  • DG Ontelus

    vrea să îl știm tot mai prezent/ a devenit un om atent

WP Admin