≡ Menu

AUGUSTO DE CAMPOS câștigă Marele Premiu de Poezie Janus Pannonius ediția 2017

2014-761053941-2014-760076090-augusto-de-camposimg_1381pb.jpg_20141014.jpg_2

Brazilianul Augusto de Campos este laureatul ediției din acest an a Marelui Premiu de Poezie Janus Pannonius în valoare de € 50,000.

Juriul permanent este format din Enikö Bollobás (Ungaria), Tomaso Kemény (Italia), Géza Szöcs (Ungaria), Marjorie Perloff (SUA), Edwin Thumboo (Singapore) și Dorin Tudoran (SUA).

Iată AICI laureții edițiilor anterioare iar AICI informații despre membrii permanenți ai juriului. Și AICI ceva despre poezia concretă, printre fondatorii căreia se numără Augusto de Campos.

Marjorie Perloff, AICI, despre poezia concretă – mai mult decât interesant.

Festivitatea de decernare a premiului va avea loc la Pécs, (locul nașterii lui Janus Pannonius) în ziua de 23 septembrie.

 

  • Pingback: Marele Premiu Panonius 2017 – Augusto de Campos | @ntonesei's blog()

  • DG Ontelus

    În traducerea din portugheză a lui John Tolman, am citit de pe site-ul poetului premiat, Augusto de Campos, un manifest al poeziei concrete, datând din 1956, din care extrag fragmentul: “the concrete poet sees the word in itself -- a magnetic field of possibilities -- like a dynamic object, a live cell, a complete organism, with psycho-physico-chemical proprieties, touch antennae circulation heart: live”. Evident, sunt de acord, cu precizarea că toate modalitățile de asumare a unui crez poetic prin raportare analogică la non- ori a- poezie confirmă pornirea nostalgică, subiacentă a artistului de unificare a percepției și exprimării omenești, iar știința, în 1956, avea o aură mitică pe care, între timp, aș spune din păcate, și-a pierdut-o, deși e clar că civilizația modernă ar fi inconceptibilă în afara științei. Au avut ‘grijă’ ‘statul-magician’ și patimile omenești postlapsariene să-l mențină pe om în drăgălașa infantilitate, din motive previzibile și predictibile.

  • Poezia concretă a constituit o etapă neașteptat-importantă/important-neașteptată in istoria poeziei. Campos, fratele său și alți câțiva pioneri au declanșat o revoluție. Cât a ținut și ce efecte a avut este o altă discuție. Pot să vă spun însă că am văzut, filmat, un “happening” în New York cu Augusto de Campos — succes uluitor.

  • DG Ontelus

    Vă mulțumesc pentru comentariu. Mă văd silit să recunosc faptul că fără ‘happening’ și ‘succes’ nu mai poate fi concepută arta ultimei jumătăți de secol. Cultura s-a democratizat, iar Nobel-ul acordat anul trecut lui Bob Dylan instituționalizează acest fapt.

  • Da. M-am bătut pentru ca un premiu de poezie să-i fie acordat lui Leonard Cohen. S-ar fi întâmplat înaintea premiului lui Dylan. N-am reușit…

  • DG Ontelus

    Istoria: mic dejun, prânz și cină pentru melancolie; din nefericire pentru ea, melancolia s-a cam îngrășat în ultima vreme, dar cât mai avem discernământ știm că niciun nutriționist nu e dezirabil, în acest caz, oricât ar fi el de priceput. Aventura umană e musai să continue, în toată splendoarea ei derizorie sau derizoriul ei splendid, în funcție de percepția fiecăruia.

  • Dezideriu Dudas

    În materie de „mâncat măsline”, “furculița” doar pregătește terenul….Da’ fără ea, am rămane prea murdari pe mâini și “cu vechiul Sanepid” te mai descurcai….Mult mai mult Cohen decât Dylan “am mâncat”, după…E drept, “m-am dedat” și la Bee Gees chiar dacă știam, încă din vremea “horelor din sat”, că nu prea sunt din „marele meniu”, dar nu mă săturasem „atunci”… Până ajungeai la “masa mare” însă ( Pink Floyd-!-,… ), trebuia să infuleci și tu ceva ….

  • DG Ontelus

    ‘insula misterioasă’// spune ce vrei și noi îți dăm/ vrei funcție doar precizează instituția și se rezolvă imediat/ vrei bani avere știi bine că avem totul la îndemână și te îngropăm în bani/ vrei femei știm că îți plac femeile am aflat că le faci și poezele/ îți trimitem cataloagele agențiilor de modeling/ și alegi pe care vrei câte vrei ți le plătim noi/ dar numai să fii mulțumit să nu te mai risipești aiurea/ pe bune orice vrei noi putem să îți îndeplinim/ mă uitam la ei și mi-era și teamă dar și milă/ din amarul ce mă copleșise îngăimai aduceți înapoi/ anul o mie nouă sute nouăzeci și patru sau măcar două mii unu/ se uitau unul la altul și decretară cu ăsta nu mai avem nicio șansă/ păcat de el era un băiat care promitea/ și mai trecea o zi o sfântă zi de la bunul și marele Dumnezeu

  • DG Ontelus

    rutină// ziua nu se poate sfârși fără textul dedicat ei/ prințesa din suflet/ imaginara entitate care paralizează voințe/ și activează neputințe/ aceste rânduri provocate de izul său/ rămân pașnice cuminți stinghere/ altceva ce-ar putea face/ lumina palidă este tot acolo la locul său/ aici se încheie povestea pentru seara aceasta

  • Yigru Zeltil

    „Poezia concretă a constituit o etapă
    neașteptat-importantă/important-neașteptată in istoria poeziei. Campos,
    fratele său și alți câțiva pioneri au declanșat o revoluție.” N-a fost chiar o „revoluție”. Știau că vin după caligramele lui Apollinaire și poezia lui Pound. Dar, e drept, aveau și ideea că acesta va fi viitorul poeziei. Ceea ce s-a dovedit adevărat și nu prea -- au fost exponenți ai epocii mașinilor de scris, dar au anticipat și au venit în întâmpinarea erei calculatoarelor.

    E drept, astăzi ar putea fi confundați pe alocuri cu produsele advertising-ului și ale design-ului tipografic, nu au „înlocuit” textele tradiționale și par să fi fost mai bine asimilați de către câmpul artelor vizuale decât de către conservatorul câmp literar, dar chiar și acolo a ajuns să se recunoască în ultimii ani (via Perloff & comp.) influența lor.

    Acolo unde poezia concretă a produs reprezentanți insistenți și opere remarcabile, ecourile se simt până astăzi. În rest, mai puțin a avut ecouri, fiindcă este o filieră care a rămas periferică sau latentă în destule locuri. Cu excepția caligramelor lui Apollinaire, această tradiție a rămas în mare parte marginalizată de istorii, de programe…

    Poezia românească a avut tentative sporadice de ceea ce am numi azi poezie concretă sau vizuală, au fost niște tentative ale lui Macedonski și ale câtorva avangardiști de plan-secund (Romulus Dianu, Al. Tudor-Miu), Victor Brauner și Ilarie Voronca s-ar fi putut duce și ei într-o asemenea direcție cu „pictopoezia” (pe care n-au definit-o decât tautologic), iar o mișcare nu am putut avea în perioada comunistă. A încercat Matei Gavril Albastru să impună poezia concretă după ’90, dar fără succes. Cele mai bune încercări pe care le cunosc sunt cele ale lui Romulus Bucur, care recent au fost și imitate oarecum de unul dintre studenții săi, Ioan Șerbu. Un secol întreg într-un singur paragraf…

    Când Anatol Knotek a devenit „viral” acum câțiva ani cu poemele sale vizuale și letriste, a fost prezentat și pe Hyperliteratura. Pare doar ceva „cool” și „hip”, ceva ce are însă o întreagă tradiție în spate. Poeții concreți brazilieni și portughezi au avut și aparat teoretic, chiar și (auto-)critic, din moment ce erau prea indiferenți și/sau nepregătiți la acea dată criticii literari (așa cum revistele literare de astăzi din România au ignorat aproape complet unele dintre cele mai inovative volume de poezii din ultimii 2 ani).

  • DG Ontelus

    convertire// băi onțeluș dar tu chiar nu mai ai nicio ambiție/ lasă domnule că au semenii mei și pentru mine/ nu vezi ce bine se înțeleg zâmbete mieroase/ declarații de iubire solidaritate prietenie/ iar în sufletele lor venin invidie răutate nada/ atâta ipocrizie mă deprimă asta nu înseamnă că eu sunt ușă de Biserică/ și eu sunt ipocrit invidios rău dar recunosc asta fie și în scris/ în vreme ce schizoidia celorlalți care una simt și alta fac/ de zeci de ani și sunt atât de mândri de asta/ e un simptom al vremurilor noastre minunate/ mă dar de când ai devenit tu așa de înțelept dezabuzat și cinic/ stai liniștit nene asta simt acum și exprim/ mâine când se împlinește un an de când/ mi-am șters contul disqus vechi poate voi vedea altfel lucrurile/ dar eu nu pozez pentru publicul meu prezent și viitor/ eu mărturisesc ce cred simt înțeleg fie că supăr amuz scandalizez las indiferent/ pe acela care mă citește cât mă citește/ eh vezi ești vanitos vrei să fii citit recunoaște asta/ bine ‘recunosc că sunt mistreț’ e bine așa da e mult mai bine/ în felul tău acum te bălăcărești și tu cu noi ești parte a mlaștinii universale/ și într-adevăr tipului i se luminase fața mai convertise pe unul la iluzia vanității

  • DG Ontelus

    (auto)cenzura// în alcătuirile tale despre feminin am văzut/ că eviți pe cât posibil recursul la sexualitate/ nu cumva ești mai ipocrit decât ipocriții pe care îi tot denunți/ în alte alcătuiri ce zici ai dreptate să mă sancționezi astfel dar am mai spus că mi-e rușine și mă simt vinovat de ceea ce simt/ chiar dacă este evident pe de altă parte că îmi fac plăcere tema & stuff/ păi și cum te împaci cu schizoidia asta pe care de asemenea/ o invoci în cazul altora așa sunt făcut vorba parafrazată a criminalului ghiță/ din ‘moara cu noroc’ cocoșatul are vreo vină pentru cocoașa lui/ ei lasă măi poți să lupți totuși cu asta și mai cu seamă/ să nu mai scrii despre asta le dai idei păcătoase și altora nu e bine/ iar ai dreptate m-ai prins deși ai observat totuși că nu prea sunt masculin/ posesiv agresiv cu femeia o idolatrizez îi laud misterul său identitar/ și spun ce frenezie existențială îmi provoacă nu contează/ se pune că inciți la concupiscență m-a lăsat fără replică/ și eu ce-o să mai fac de-acum fără să scriu despre feminitate/ mi s-ar părea searbăd acest exercițiu intelectual/ ‘lăsați-mă să cânt’ de gherase dendrino

  • DG Ontelus

    autistul// nu am prieteni nici dușmani/ sunt mai presus de existență/ în jurul meu sclavi barosani/ fac eficient act de prezență/ nu sunt nici vesel și nici trist/ am înțeles zădărnicia/ și-atunci când dau un acatist/ mai relativă simt domnia/ nu judec și nu mă implic/ sunt insul cel mai periferic/ iar când privirea mi-o ridic/ văd exclusiv cerul feeric

  • DG Ontelus

    arghezi// psalmii arghezieni îmi par o poezie modernistă/ care înfruntă capriciile critice literare umane/ incertitudinea din ei era și a epocii dar poetul o trăiește/ în mod autentic și sincer calificative prea adesea aflate în conflict/ venind din partea unui insider cenobitic/ aceste creații au un verosimil pe care/ poezia nu-l cere în principiu dar aici constituie o calitate/ limbajul diversificat trăsătură ce-i asigură un loc special poetului în istoria literaturii/ surprinde umanitatea exasperată de singurătate/ accentuată prin pierderea darului rugăciunii adică prin dispariția/ râvnei duhovnicești și tocmai mitologizata materialitate/ invocată de posteritate în privința lui arghezi este cea care/ ascunde dar și poartă nostalgia irepresibilă față de nemurire mântuire/ presiunea tăvălugului modern nu poate anula/ ineista pornire către Dumnezeu chiar dacă pare că Acesta definitiv s-a rupt de lume/ păcătosul nicolae balotă a dat monografia exemplară despre arghezi

  • DG Ontelus

    despre minciună// există o formă subtilă de agresivitate și ură deopotrivă/ se numește minciuna pe care mai toți o rostesc zilnic de zeci poate de sute de ori/ unii spun chiar că ar fi și minciuni benigne care menajează susceptibilități/ prejudecățile vehiculează în mod curent acest atentat la adevăr/ caracterul endemic al minciunii este proba supremă a failibilității noastre/ a caracterului arbitrar neserios ontic pe care îl are ordinea lumii/ legitimată legislativ și juridic/ în cele mai inventive intelectual și păguboase moral feluri posibile/ dacă a-l minți pe celălalt ține de ‘homo homini lupus est’/ mai tragică este autominciuna autoiluzionarea încredințarea fermă că ți se cuvine ceva/ că prin simplul fapt că ai apărut pe lume universul e dator să ți se pună la picioare/ și că deci orice ai gândi zice face ești îndrituit căci ai o menire de dus la capăt/ fără contribuția ta extraordinară lumea s-ar prăbuși iar sistemul solar s-ar aneantiza/ în realitate dar să lăsăm aceste tribulații ofensatoare/ la adresa țâfnei individuale sau colective și/ să fim încrezători în oameni viitor știință și tehnologie/ în confortul existențial de care ne bucurăm singuri ori/ împreună cu cei dragi semenii noștri fără de care/ egoismul nostru n-ar cunoaște limite cu toate că evident/ noi vrem să fim buni și cu unghiile tăiate când vreun musafir/ mai mult sau mai puțin poftit ne vizitează

  • DG Ontelus

    turbo folk// de unde rezultă un lucru relativ cunoscut și admis ca o banalitate/ în construcția unei cariere/ matematic în fiecare etapă importantă păcatul e legea/ adică aderi la o haită și dai ca reprezentant al ei în cealaltă/ a crede că poți fi independent echidistant e sinonim/ cu a fi naiv sau infantil nu frate pui mâna/ și dai cu barosul în dușman nu mai contează ce crezi/ execuți și nu crâcnești orice ezitare se pedepsește/ apostol bologa n-are ce căuta printre noi/ ne mișcăm bine cu svejk și cel mai bine cu omul lui musil/ ce calități să ai omule execuți cum zicem noi și gata/ unde te crezi n-are nimeni timp de reflecție/ conștiința e numai pentru proști și aia așa la caterincă/ tu exiști ca să îndeplinești ordine clar/ da să trăiți am înțeles am înțeles că e bine să trăim cu toții/ nu doar unii iar ceilalți să crape/ stelele de pe cer sunt impresionante iar luna luna mă topesc după lună

  • DG Ontelus

    saturn// această lume s-a țicnit/ curând va sucomba/ și s-a pus frate pe iubit/ femei bărbați sofa/ știind că totu-a putrezit/ viitorul el scana/ și s-a speriat de ce-a privit/ jur-împrejur hazna/ când a roșit când s-a albit/ degeaba el ștorna/ petrache de la maglavit/ din cap ușor dădea/ când simți că suflul ți-a pierit/ rămâi pe loc așa/ în ceruri oricum s-au ivit/ lumini plângând o stea

  • DG Ontelus

    piața existenței// de ce mi-e inima tot mai amară/ și lumea-mi pare-un loc tot mai pustiu/ în fond e-așa plăcut să ieși pe seară/ și să depui biletul la pariu/ vei câștiga-ntr-o zi un miliard/ și sărăcia va rămâne-n urmă/ ai dat cumva cu oiștea în gard/ nu-i bai ești anonim deplin în turmă/ și totuși sufletul ți-e greu și lâncezește/ pe oameni îi privești nedumerit/ anul trecut pe colț au băgat pește/ în anii-optzeci nu ar fi putrezit/ ei aș iluzii-ți faci degeaba/ comerțul înflorește-n orice timp/ la negru-n barter sau doar cu taraba/ finanțele-au un singur anotimp/ în incipit vorbeai despre tristețe/ de ce-o cotești înspre penibil prozaism/ dar ce știi tu în piață e-o tandrețe/ mai dulce ca un clasic bovarism/ prietene din schimb clădită-i viața/ aproape orice lucru-i e supus/ căci zeul lumii e desigur piața/ deschisă chiar din zori pân’ la apus

  • DG Ontelus

    proces inedit// am acționat comunicarea verbală în contencios administrativ/ plângerea mea nu vizează manipularea/ o fatalitate aflată dincolo de cuvânt/ căci de regulă suntem manipulați fiindcă ne dorim asta/ fie că recunoaștem fie că nu/ acuz exprimarea prin cuvinte că rănește aproape întotdeauna/ atât pe receptor cât și pe emițător mesajul fiind irelevant în acest caz/ mi s-a fixat ca termen de judecată luna ianuarie/ la completul doi punându-mi-se în vedere să angajez/ cea mai bună casă de avocați din lume/ fiindcă de partea cealaltă exprimarea verbală/ are un arsenal formidabil istoria cultura umanul în ansamblu/ începând la un moment dat să mă îndoiesc de/ temeinicia gestului meu am avut brusc o metanoia/ prin care sper ca intuiția mea să fie totuși corectă/ casa mea de avocatură va fi reprezentată de lacrimile provocate de suferință/ acum verbul își râde în barbă considerând ca și câștigat procesul/ dar nu realizează că la sfârșit își va mușca mâinile simbolice/ nerămânându-i drept consolare decât plânsul/ acel plâns al lui adam care a înțeles ce a pierdut prin păcat

  • DG Ontelus

    a fost odată poezie// privesc pierdut lumea zglobie/ ce-ncearcă-ntruna să mă-mbie/ dar pot cu-acea melancolie/ să-i fac pe plac nimeni nu știe/ și-aș întreba dar e pustie/ viața-mi fără bucurie/ ce vorbă camaraderie/ ce amintiri tovărășie/ ce orizont doar nebunie/ iar la final praf și mumie/ rămas doar în sălbăticie/ frunze și sânge calm adie/ aceeași fantasmagorie/ că e granit că-i frenezie/ robie grea ori slobozie

  • DG Ontelus

    resemnare// lumea e dulce/ te atrage în mrejele sale/ are vibrații atât de diversificate/ încât să ajungă la sufletul oricăruia/ indiferent de particularități/ nu reușește într-un fel/ cu siguranță te va atrage altcumva/ și pe mine m-a atras lumea/ și eu sunt slab/ dar înțelegându-i efemeritatea/ sunt liniștit/ am supărat lumea/ mă privește ca pe un ciumat/ îi cer iertare/ deși pare cam patetic gestul/ ești teatral fraiere/ ți-am văzut jocul/ nu ne impresionezi/ nu prea ai vrut să ne joci scenariul/ rămâi în singurătate-ți/ eu rămân singur/ așa cum am fost dintotdeauna/ ce frumoasă e lumea/ aș spune cât trăiesc/ lumea e drăgălașă e o dulceață/ aș vrea să mă devoreze/ dar știu că odată mă voi despărți de ea/ și ea de mine/ acel moment îl aștept împăcat/ deși acum sufăr întrucâtva/ poate că sunt rău/ rog lumea să mă ierte/ sărmană lume dulce lume/ înmiresmată lume/ călduță și răcoroasă lume/ tu ești bună dragă lume/ ‘lume lume soro lume’

  • DG Ontelus

    sabrina gonzales pasterski// îmi exprim speranța ca această fată fizician/ despre care astăzi am citit pentru prima oară/ să reușească marea unificare a câmpurilor/ împăcând mecanica cuantică și relativitatea generalizată/ chiar dacă regina cunoașterii este metafizica/ evenimentele din fizica teoretică a ultimilor o sută de ani și ceva/ oferă perspectiva continuum-ului micro-macro/ dezvrăjind magia și remitologizând realitatea fizică/ mai plină de oniric decât visele de mărire

  • DG Ontelus

    spirit creator// astfel că nemulțumirea strategică/ plictiseala tactică/ sentimentul inexorabil al ratării/ jubilația irelevantului drapat în eveniment transcosmic/ și multe altele asemănătoare în finalitate/ însă aiuritoare în diversitatea lor barocă/ se întemeiază pe această exacerbare a conștiinței de sine/ o creatură mai mare mai importantă mai semnificativă decât mine/ nu a existat iar eu sunt chemat să-mi exhib potențialul excepțional/ nu atât pentru a fi lăudat recunoscut asta e de la sine înțeles/ ci mai cu seamă pentru ca posteritatea să se convingă/ de valabilitatea universală a contribuției mele fără precedent/ și pentru ca urmașii să înțeleagă dimensiunea istorică/ a creațiilor mele este obligatoriu ca eu însumi să le consider/ indispensabile traiectoriei glorioase a umanității/ creez deci sunt recunoscut/ sunt recunoscut deci contez/ contați pe mine dragii mei/ azi în bucluc mâine cu zmei/ căci în echipă totu-i fain/ reglăm din mers orice dizain/ ceva probleme la obiecte/ acordul fin e la afecte/ sunt unii semeni neplăcuți/ dacă te strădui sunt drăguți/ orice impas are-un final/ că e la orgă ori țambal

  • DG Ontelus

    forumul înțelepților// adunarea generală a filosofilor/ s-a reunit astăzi într-o ședință extraordinară/ în urma evenimentelor fără precedent/ care au avut loc în lumea discursului rațional despre irațional/ astfel toate breslele consacrate ale filosofilor/ de la logicieni la epistemologi/ și de la metafizicieni la praxiologi/ condamnă atitudinea cel puțin ireverențioasă nedemocratică/ a unor concepte asupra altora/ a unor judecăți și raționamente asupra semenelor lor/ pentru a evita pe viitor apariția unor asemenea manifestări regretabile/ plenul înțelepților a hotărât să se instituie/ o gardă civilă a noțiunilor având misiunea expresă/ a culegerii de informații dar și a ripostei ferme în orice situație/ în care libertatea egalitatea și suveranitatea produselor gândirii/ sunt în vreun fel amenințate rezoluția finală a adunării/ condamnă orice tentativă de subminare a disciplinei impecabile/ care trebuie să guverneze gândirea rațiunea umanitatea civilizația/ s-au auzit ovații scandări urări de bine și chiar de foarte bine

  • DG Ontelus

    portret romantic// a sufletului desăvârșire/ și-a trupului său frumusețe/ neîndoielnic doar iubire/ li se cuvin pace blândețe/ căci norii triști n-o pot înfrânge/ lumina zilei n-o umbrește/ poți libertatea a constrânge/ dar puritatea o păzește/ meschinării o pot atinge/ dar mai presus ea se ridică/ sărmani înguști n-au cum a zice/ că ar putea să-i fie frică/ un monument de sacrificiu/ o apariție splendoare/ desfide orice artificiu/ natură spirit sublimare

Next post:

Previous post:

WP Admin