≡ Menu

AUGUST 1985…

VLAD GEORGESCU – DORIN TUDORAN

new york, august 1985

primul interviu pentru europa liberă

după stabilirea în sua.

discuția a fost difuzată în emisiunea

actualitatea românească

din 29 august 1985.

realizator: n.c. munteanu

vlad georgescu – dorin tudoran (transcriere: rfe-rl inc.)

Vlad Georgescu: … bine, asta a vrut și Goma, asta am cerut și eu. Cu toții ne-am legat de Constituție, ne-am dat după Constituție, după legi și mare lucru nu s-a întâmplat.

Dorin Tudoran: Nu, nu s-a întâmplat.

Unknown-1

  • Ontelus DG

    Este de prisos să mai motivez cumva nu doar ,,actualitatea românească” a acestui text, ci actualitatea sa omenească… Tragedia pe care nimeni n-a întrevăzut-o nici în 1985, nici în 1989, nici chiar în 1996 este aceea că aproape patru milioane de români vor pleca din țară, în condițiile recâștigării drepturilor civile în democrație… Iar aici răul doar în aparență mai ține de factorul politic, căci acea ,,solitaritate” bine remarcată de către Domnul Tudoran viciază nu doar politicul, ci și socialul, economicul, culturalul. Pur și simplu, viața comunitară autohtonă nu se poate închega, nu se poate manifesta matur, dincolo de găști și grupuri mai mici sau mai mari. S-a acumulat o asemenea ereditate negativă, de-a lungul acestei dezesperante modernități românești, încât pare cu neputință, inclusiv în libertatea de care teoretic și practic ne bucurăm, în ultimii 25 de ani, să anihilăm această solitaritate, un blestem care ne risipește ireversibil resursele… Am senzația, cel mai adesea, în spațiul social autohton, că trăim într-o continuă adolescență, în care imaturitatea și hormonii obturează fatal percepția rezonabilă a realității. Deserviciile pe care ni le aducem sunt incomensurabile, cu fiecare an de libertate pe care îl irosim, din punctul de vedere al efortului public, solidar. Citez titlul unei cărți de specialitate: ,,Un miracol istoric: poporul român”.

  • Probabil ca de aceea multe magazine se numeau si “unitate de deservire a populatiei”…

  • Damian Giurca

    O dovadă că …și încrâncenații îl văd pe Dumnezeu. Poate ne spuneți ceva și despre străbunicul tras pe roată.

  • Vasile Gogea

    …pe cartela mea de alimente, la Braşov, scria… “microcasă de comenzi”!… adică, “raţionalizarea” alimentelor era rezultatul “comenzii” clientului!…

  • Dezideriu Dudas

    Deci, inainte, doar fiind “un caz” puteai avea sansa de a te elibera din sclavie…

    NU CRED. Nu cred ca atunci aveam doar “cazuri, oameni de bine, oameni de inteles si agenti de influenta”. Aveam si oameni “proşti bâtă” ( un fel de “negrii mari” – cei “mici” fugeau in SUA si-acolo le era fatal -- in ecuatia sistemului de atunci ), cred eu, sansa noastra de astazi ( nu-ntelegeau si pace “arta sistemului”…). Restul cred ca s-au metamorfozat asa :
    1.”Cazurile” – s-au dus…
    2. “Oamenii de bine” – au ramas la fel dupa 1990, cu rol foarte important imediat dupa ‘90
    3 “Oamenii de inteles” -- s-au transformat in mari strategi…
    4. “Agentii de influenta” – Bre’, da’ “strategii” nu trebuiau sa aiba un “Stat major”?

    Via Brucan, “Statul major” credea ca are o menire istorica….Nu “se” putea scrie scrisoarea celor “jdemii de agenti de influenta” asa ca “au” ramas la 6, ca la “negrii mititei”…

    Dupa 2008, in mod paradoxal, “statul major” incepea sa aiba “dreptate”, da’ n-a mai vrut ea ( dreptatea…, un fel de nefasta dreptului, sa nu-ntelegeti gresit ) de atunci…. Deodata, “oamenii de bine” s-au crezut “cazurile lui Zamolxes- in lupta cu “imperialismul cel rau”, ‘ceia sinceri …., iar ceilalti, “cazurile“ imperialismului “cel bun”, care nu poa’ sa se faca inteles in adancul lui umanism…”Oamenii de inteles” si “agentii de influenta” stau la poarta DNA. Da’, ca la nea’Andrei si la nea’ Gabriel, nu se stie, intra, ies ? Acum intelegeti de ce se spune despre ei ca atunci cand vin parca pleaca ? Sau cand pleaca parca vin ?

    Cum spuneam, mizez pe “negrii ‘ceia mari”….Odata ce-au scapat de americanii ‘ceia ce “omorau negrii” iar rusii mizasera mult pe asta ( nu se pot risca sa se contrazica…), sigur tre’ sa fie ceva de capul lor…, atat timp cat “au scapat”.

  • Liviu Antonesei

    Da, asa scria si pe cartelele de Ia Iasi, de parca ai fi comandat la Telemark, magazinul special…

  • Liviu Antonesei

    E foarte interesant jocul memoriei, imi aduc aminte discutia asta, ca si emisiunea lui Virgil Ierunca postata nu de mult, de parca le-as fi ascultat ieri, nu acum mai bine de 30 de ani…

  • Am spus destul — chiar pe acest blog.

  • Gheorghe Campeanu

    Cred ca ar fi un gest de intelegere fata de cititor(i), si, de ce nu, o deschidere pentru multi utila, daca s-ar putea citi aici si eseul ” Frig sau Frica”, nu neaparat usor accesibil.

  • Ontelus DG

    Mă alătur cererii Domnului Gheorghe Câmpeanu… Sunt generații mai noi care este bine să știe că în acei ani erau unii oameni care gândeau și se exprimau altfel, cu riscuri inconceptibile astăzi.

  • Dezideriu Dudas

    @ Dom’Ontelus
    @ Dom’Gheorghe

    Ce mai tre’ frig si frica veche cand cele noi capata dimensiuni galactice ? Fiti atenti :

    “ Generalul Oprea cere senatorilor să voteze pentru ridicarea imunităţii sale “

    Ciobanul vrancean si cel ungurean, piosi si tandri cu cel moldovean, de’ dreak’…de Miorita nici nu stie ce sa faca, sa behaie, sa latre, sa raga…., la cine, da’ de ce, da’ cum, da’ cand….Oprea ista-i zici ca-i de la Centrala Termica, legat de Frig si de la Serviciile Psihologice Unite, legat de Frica….N-are cum nu scapa! Avea insa o problema daca-i luau al 3-lea caine, asa ca acum e bine… Noroc cu profesoara atomica ( pacat ca nu poate fi transferata la galactici ca omenirea era salvata ! ) !
    Daca ‘ceia nu vor ? N-ar putea incerca sa planga ? Dictatorul plangea sa ia, iar ‘istia au ajuns sa poa’ sa planga ca sa deie…

    FRIG SI FRICA MIORITICA, DA’ DE DREPT

  • neamtu tiganu

    generatiile “mai” noi au cu totul alte preocupari, cum se spunea pe vremuri, UTCistii de azi, RFGistii de miine.

  • Andrei Pavel

    Într-un mod oarecum paradoxal, pentru că totuși de mai bine de 25 de ani ne bucurăm de democrație și libertate de exprimare, dar ceea ce spuneați și gândeați în 1985 sunt mai actuale ca niciodată. Aș putea să plusez și să spun că situația este chiar mai tristă iar luarea de atitudine, reacțiunea, solidaritatea lipsesc aproape cu desăvârșire.
    Am 35 de ani, îmi amintesc de volumele dvs. din biblioteca părinților, copil fiind, m-a fascinat și n-o să uit toată viața chipul domnului Goma de pe coperta unei cărti, oricât ar părea de pueril, dar în perioada aceea doar și figura dânsului făcea notă discordantă cu „restul” lumii iar sfaturile, nu, rugămințile părinților de a nu spune la scoală, colegilor sau tovarășei învățătoare despre ceea ce auzeam în casă o să-mi rămână întipărite în minte.
    Iar acum, când fel de fel de informații vin peste noi, tăvălug, pe diferite canale de informare, eu, noi, mulți tineri și nu numai, nici măcar nu-i știm pe acești gânditori, intelectuali, darmite să la urmărim gândurile, dezbaterile, să rezonăm cu dânșii. Mai un interviu al domnului Patapievici, mai un articol al domnului Pleșu ori Liiceanu, dar nu se poate să fie numai ei. Și dacă nu sunt numai ei, cine sunt restul? Unde sunt? Și dacă sunt și nu știm de ei, nu e numai vina noastră. Ok, pot să înțeleg într-o oarecare măsură, cu tristețe, dar nu cu resemnare, că, în vremurile tulburi și apăsătoare de azi, astfel de pasiuni și preocupări au devenit o „nișă”. Bun, nișă nișă dar trebuie să răzbată ceva și în „mainstream”!
    Ca un exemplu personal, vă mărturisesc că „cel mai contemporan” scriitor român citit, limita superioară a intervalului dacă vreți, este Preda. Da, vreau să citesc literatură românească și nu știu pe cine să citesc și ce să citesc. Pentru că în presă, la radio, la tv, pe internet prea puține referințe și informații de acest gen apar. Să mă duc la Uniunea Scriitorilor? Nu poate fi ăsta un răspuns.

  • „nu am auzit de niste securisti de la Prahova judecati, si nici de niste psihiatri care sa fi discutat macar problema dementei proprii in forurile nationale, europene sau mondiale…”

    Pierdem din vedere faptul că ‘plecarea’ comunismului a fost una negociată. Nu a fost precum la prăbușirea nazismului.
    Uităm deseori acest amănunt.

  • Citesc cu plăcere în acest moment volumul cu scrisorile dintre dnii Vlad Georgescu și Mihai Botez.
    Aprecieri pentru gesturile dumitale (și) din acele vremuri!

Next post:

Previous post:

WP Admin