≡ Menu

Au revoir, tandreţe mică (IV)

”Acest Dorin Tudoran e omul lui Felix, căruia i s-a livrat fără să-i tremure dosarul de urmărit al celuilalt.”, scrie la 27 septembrie, 2010, Ioan T. Morar şi construieşte un hyperlink spre un articol din Evenimentul zilei din 20 august, 2004, fără să-i tremure tastatura computerului. Aşadar, în cei şase ani ce separă cele două texte – cel din Evenimentul zilei şi cel de acum al lui Ioan T. Morar – nu s-a întâmplat nimic. Încremenit în proiectul de denigrare, Ioan T. Morar calomniază timpul prezent. Hai să-l trec – dus şi întors – printr-un culoar de timp pe care-l fraudează.

Când, în august 2004, am acceptat propunerea de a consilia conducerea Partidului Umanist din România, Felix nu exista. Logic, deci, nu aveam nici cum să lucrez pentru Felix, nici cum să mă livrez lui Felix. Acesta din urmă a apărut abia în 2006. Cine continuă să-mi aducă o asemenea acuzaţie comite o calomnie. Cu doi ani mai devreme, august 2004, exista doar Dan Voiculescu, un om extrem de controversat, acuzat de foarte multe lucruri, dar împotriva căruia nu exista nici un verdict de vinovăţie. Avea un document de la CNSAS în care se spunea că nu colaborase cu Securitatea. Existau procese de calomnie pe care Dan Voiculescu le câştigase: şi în România, şi în străinătate.

Dacă, în 2004, Ioan T. Morar ar fi avut cunoştinţă de existenţa lui Felix şi de un dosar de urmărit al lui Dan Voiculescu, crede cineva că I.T. Morar nu ar fi publicat informaţia respectivă? Hai să fim serioşi! Spre a construi o acuzaţie calomnioasă împotriva mea, I. T. Morar ba ţine timpul pe loc, ba împinge anul 2006 înapoi, până în a-l încorpora lui… 2004. Veşnica problemă a cronologiei ce subminează “adevărurile” lui I. T. Morar.

Când tocmai atât de bănuitul Dan Voiculescu m-a întrebat dacă există ceva în neregulă în biografia mea, m-a apucat râsul şi l-am întrebat ”Dar în biografia dumneavoastră?” ”Absolut nimic. Nu ţineţi cont de bârfe şi acuzaţii nefondate”. I-am promis că nu voi ţine cont. Şi nu am ţinut. Când a apărut prima dovadă, am ţinut cont şi l-am executat pe Felix în ziarul al cărui proprietar ba era, ba nu era – Jurnalul Naţional. Cred cu străşnicie în prezumţia de nevinovăţie la care avem cu toţii dreptul într-un stat de drept, şi nu cred că foloseşte nimănui — decât unui substitut fraudulos al statului de drept — să fie înlocuită cu prezumţia de vinovăţie. Aşa ceva ne-ar transforma pe toţi în vinovaţi, încă înainte de a fi cercetaţi, judecaţi şi găsiţi vinovaţi. Nu am ascultat la vocea lipsei de probe, dar când probele au apărut, am reacţionat rapid şi fără nici un fel de ezitare. Dar nici aşa ceva nu satisface înaltele standarde ale “deontologului”  I. T. Morar.

În primăvara lui 2004, PUR ieşise din coaliţia cu PSD şi acuzase fostul partener de guvernare drept “partidul-stat”. La alegerile locale din iunie 2004, PUR scosese nişte procentaje neaşteptat de bune. Câştigase, de exemplu, Bacăul, unde Romeo Stavarache reuşise marea performanţă de a-l învinge pe atotputernicul Dumitru Sechelariu. PUR ar fi putut să rămână pentru o vreme un partid mic, de nişă. Dacă cei ce vroiau o primenire a partidului ar fi avut câştig de cauză, PUR ar fi avut şansa să dobândească, încet-încet, încredearea unei părţi a electoratului. O parte suficientă pentru ca la nişte alegeri viitoare să atingă, independent, pragul de intrare în Parlament.

Congresul partidului – eveniment cu care nu am avut nimic de-a face şi la care nu am fost de faţă nici măcar în calitate de consultant – a decis reintrarea în alianţa cu PSD. Din partid au plecat exact oameni ca Romeo Stavarache şi au rămas oameni ca Eugen Durbacă. Hotărârea respectivă m-a făcut să înţeleg că în PUR nu există, nici pe departe, o masă critică în stare să declanşeze câştigarea unei identităţi proprii.  Am înţeles imediat care era pentru mine următorul pas şi l-am făcut fără ezitare. Cu acordul “ambelor părţi”,  la 25 septembrie 2004, PUR şi eu am reziliat contractul de consultanţă semnat la 20 august 2004:

<<PUR si Dorin Tudoran au convenit “incheierea” contractului de consultanta electorala, se arata intr-un comunicat de presa al umanistilor.
“Avand in vedere hotararea Congresului de formare a Uniunii Nationale PSD – PUR, precum si necesitatea stabilirii unei strategii comune a celor doua formatiuni membre ale Uniunii, pentru abordarea alegerilor din toamna, Partidul Umanist si domnul Dorin Tudoran, de comun acord, anunta incheierea contractului de consultanta”, se arata in comunicatul amintit. Colaborarea dintre cele doua parti a durat foarte putin, Tudoran fiind consilier politic al PUR pentru alegerile generale de la jumatatea lunii august.>>

Se aştepta un soi de circ din partea mea, declaraţii incendiare, înjurături de mamă, incriminări şi recriminări etc. Nu m-a interesat să alimentez o piaţă doritoare de scandaluri. Este posibil ca asta să fi constituit pentru ziarişti ca Ioan T. Morar cel mai impardonabil scandal.

De atunci şi până astăzi, oameni educaţi în spiritul presei de scandal îmi rescriu biografia: sunt prieten de o viaţă cu Dan Voiculescu, am ştiut permanent ce face, m-am îmbogţit din banii lui etc.  

Am locuit câţiva ani în acelaşi cartier cu Dan Voiculescu, ni s-au încrucişat paşii în adolescenţă, când jucam hochei pe gheaţă. Timp de 40 de ani (din 1964 până în 2004) nu l-am reîntâlnit vreodată pe Dan Voiculescu. Habar nu aveam ce făcuse  în viaţă, ce devenise.  Nici măcar nu l-am recunoscut în 2004. Abia în avionul ce mă purta înapoi spre Washington, citind o carte autobiografică pe care mi-o oferise, am început să realizez că era fostul cunoscut din adolescenţă. Ajuns acasă, l-am sunat, i-am pus câteva întrebări şi s-a dovedit că avusesem dreptate.

Îi invit pe Ioan T. Morar şi cei ca el să producă dovezi că lucrurile stau altfel. Până la acele probe, gazetari care scriu “Dorin Tudoran a fost foarte apropiat de Dan Voiculescu pentru a lungă periodă de timp” (20 august 2004  – 25 septembrie 2004…) pot fi consideraţi, fără nici un risc, nişte găinari.

Mi s-a mai reproşat că, pentru o vreme, am scris pentru Jurnalul Naţional. Când m-am alăturat echipei editorialiştilor de acolo (iunie 2004), la invitaţia lui Marius Tucă şi înainte de a accepta contractual de consultanţă cu PUR, printre numele editorialiştilor se aflau Andrei Pleşu, Mircea Cărtărescu, Vladimir Tismăneanu şi Emil Hurezeanu. Am plecat toţi, dar nu am citit nici o mărturisire care să o contrazică pe a mea: nu mi s-a spus niciodată ce, despre cine şi cum să scriu. În scurta perioadă în care am oferit consultanţă tehnică PUR, editorialele mele din Jurnalul Naţional nu s-au ocupat de probleme de politică românească. Oricine poate consulta colecţia ziarului şi poate constata cine minte şi cine spune adevărul. După ce am renunţat la colaborarea cu Jurnalul Naţional, Victor Ciutacu m-a acuzat că, pe când semnam în Jurnalul Naţional, obişnuiam să-i trag regulat scatoalce lui Dan Voiculescu în propriul ziar. Nu era adevărat: i-am administrat doar câteva ghionturi, atunci când mi s-a părut că îi merita cu prisosinţă.

La apariţia primelor documente care dovedeau existenţa unui Felix, am publicat în Jurnalul Naţional (11 iulie 2006) pamfletul Felix, Mircea şi Dorin. Dan Voiculescu a făcut imprudenţa să-mi adreseze o scrisoare deschisă la 17 iulie. I-am răspuns la 23 iulie. La 6 august, am acordat un interviu ziarului Ziua în care am explicat pe larg tot ce era de explicat. Deşi cunoaşte toate aceste poziţii publice ale mele, Ioan T. Morar continuă să mintă oriunde se referă la mine. Reîntorcându-ne de unde am plecat, articolul “incriminator” din Evenimentul zilei la care trimite I. T. Morar după şase ani, iată o ironie a soartei.

Mi s-a cerut în acele zile să răspund la nişte întrebări pentru Evenimentul zilei. Am făcut-o de la un computer mic şi incomod. Cu o seară înainte de apariţa articolului, am fost sunat pentru a fi consultat în legătură cu acurateţea textului meu. După ce am rezolvat toate detaliile privind răspunsurile, ziaristul care m-a sunat, mi-a spus cam aşa ”Domnule Tudoran, pot să vă pun o întrebare strict personală, off the record?” ”Binenţeles”.  ”Sunt un om care vă respectă foarte mult. Cum aţi putut accepta o asemenea colaborare? Tocmai dumneavoastră, Dorin Tudoran, care sunteţi pentru mulţi un model de moralitate, să consiliaţi partidul lui cu Dan Voiculescu, care…” Şi au urmat enunţurile arhicunoscute.

Mi-a căzut foarte greu. Din două motive. Şi eu îl preţuiam pe ziaristul respectiv, îl preţuiesc şi astăzi, şi regret că a cam dispărut de la vedere. Al doilea motiv nu-l menţionez. Spre surpriza gherilelor ce continuă să lansează acuzaţii murdare împotriva mea, ironia soartei stă în numele ziaristului oripilat că tocmai eu acceptasem un contract de consultanţă cu PUR: Carol Sebastian.

Articolul din Evenimentul zilei se intitula Dorin Tudoran, la remorca lui Voiculescu. Nu-mi amintesc cum se intitula articolul din Cotidianul, anunţând retragerea lui Carol Sebastian de la ziar, fiindcă fusese deconspirat drept fost informator al Securităţii sub numele de cod Max.

Ar fi corect ca astăzi, citind mizeria produsă de Ioan T. Morar să-l acuz că prieten fiind şi coleg de ziar cu Sebastian a fost părtaş la toate neghiobiile informatorulu Max? Că s-a înfruptat din înlesnirile făcute lui Sebastian de către Securitate? Să fac cu ochiul galeriei blogosferice şi, când scriu numele lui I. T. Morar, să adaug, “Sanchi, Max“, sau să încurajez tot felul de postaci să procedeze aşa, doar  spre a răspunde unor porcării blogosferice comise de I. T. Morar?

Guilt by association – învinovăţirea unor oameni nevinovaţi, fără probe, doar pentru că se întâmplă să fie asociaţi — într-un fel sau altul, într-o situaţie sau alta, într-o formă mai mult sau mai puţin relevantă — cu oameni găsiţi vinovaţi. Ce face, de multă vreme, împotriva mea Ioan T. Morar ar putea fi numit calomnie prin asociere.

Poate că dl Baconschi ar trebui să-l trimită pe Ioan T. Morar Consul General la Strasbourg. S-ar scuti fonduri altfel cheltuite pe călătorii Marsilia-Strasbourg-retur, iar Ioan T. Morar ar putea să îmbine plăcutul (sălile tribunalului) cu utilul (munca diplomatică). Într-o zi,  cineva care nu are nimic altceva mai bun de făcut  i-o face lui I.T. Morar. Nu eu, căci am, slavă Domnului, multe lucruri mai bune de făcut, decât să şterg parchetul unui tribunal .

*

Ironiile soartei sunt fără sfârşit.

Într-un articol intitulat Intelectualii căzuţi , publicat, la 3 decembrie 2004, în Cotidianul, ziar la care duios trebăluia şi “prietenul” meu Ioan T. Morar, (printre altele, dând titluri haioase articolele, căci, deh, I. T. Morar are umor),  Ioana Lupea îmi dedica secvenţa intitulată “Dorin Tudoran în clasa mijlocie a Securităţii”. Iată textul:

“Ameninţat că va fi ridicat de acasă, Dorin Tudoran răspundea agenţilor Securităţii: ”Vă aştept pregătit ca un inginer şi tot dobor trei dintre voi”. În 1985 era expulzat din România, iar in 2004 accepta sa fie consultant pentru Partidul Umanist Român, plătit din bani înmulţiţi chiar din conturile Securitatii. Să nu fi ştiut pe cine urma să consilieze? Poate ca da, dar clasa mijlocie era mai importantă: “Am regăsit în inima doctrinei PUR o idee la care ţin mult, clasa de mijloc”. Revenirea PUR în alianţa cu PSD a dus la ruperea contractului, consilierul s-a întors în SUA. Întrebările au rămas. Suma tentantă, de ordinul sutelor de mii de dolari, ar fi o explicaţie, dacă Dorin Tudoran ar fi dorit să se restabilească în ţară, aşa cum s-a zvonit. Politologul Cristian Preda crede însa că a mers în logica americană, pe lectura documentelor oficiale. “Atit timp cît Dan Voiculescu nu a fost condamnat, el trece drept nevinovat. Mai greu de înteles este comportamentul contradictoriu: dacă era doar consultant tehnic, nu şi ideologic, de ce a rupt contractul dupa ce PUR s-a întors la PSD ?”.

Dovezi produse pentru aceste afirmaţii? Zero. Telefon în care să mi se spună: “Lucrăm la un material în care se afirmă următoarele. Este adevărat că aţi hotărât să vă reîntoarceţi în ţară definitiv? Este adevărat că suma contractului dumneavostră a fost de atâtea sute de mii de dolari? Aveţi ceva de spus?”

Nu. “Prietenul” Ioan T. Morar uitase subit numărul meu de telefon. Cotidianul ştia totul “pe surse, beton”, de ce să afle şi opinia celui ce urma să fie bălăcărit în ziar?

Plecată de la Cotidianul la Evenimentul zilei, cu cine realizează Ioana Lupea (în colaborare cu Răzvan Ionescu) un interviu? Cum, cu cine? Cu Dan Voiculescu, omul care, în varianta Cotidianul, înmulţise “banii chiar din conturile Securităţii”.

Şi pentru ca distracţia să fie de zile mari, cine era înjurat în interviu, fiindcă îl pusese la zid pe informatorul Securităţii Felix în propriu-i ziar? Cum, cine? Dorin Tudoran:

Ioana Lupea: Sunteţi nemulţumit când vă critică “Jurnalul Naţional”?

Dan Voiculescu: Nu sunt nemulţumit. Dacă vine unu şi mă înjură în ziarul meu şi mă face în toate felurile, cum a făcut ăla din America, Dorin Tudoran, e jenant. Deocamdată, Tudoran nu a mai scris la Jurnalul national şi mă bucur să vă spun că nu a scăzut tirajul.

Nici cel al Evenimentului zilei. Ba, chiar a crescut substanţial. Recunosc, după nişte ani, am avut o experienţă plăcută atunci când i-am cerut Ioanei Lupea să-mi publice un drept la replică în Evenimentul zilei.

*

Înţeleg că Evenimentul zilei are printre coproprietarii săi şi un membru al familiei Păunescu. Academia Caţavencu, unde lucrează şi Ioan T. Morar, poate alcătui o antologie extrem de voluminoasă a tuturor acuzaţiilor, insinuărilor, miştoruilor tipărite de-a lungul anilor în legătură cu felul în care a fost acumulată averea ”Fraţilor Păunescu”. După mulţi jurnalişti cu informaţii primite ”pe surse, beton!”, o avere acumulată cam la fel ca averea dobândită de Dan Voiculescu.

Urmând raţionamentul calomnios al lui Ioan T. Morar, dacă familia Păunescu ar fi  găsită vinovată de nu ştiu ce fărădelegi, ar fi corect  să afirmăm că toţi cei ce semnează în Evenimentul zilei sunt “oamenii Familiei Păunescu”, familie căreia i “s-au livrat fără să le tremure mâna”? De exemplu – Mircea Cărtărescu, Horia-Roman Patapievici, Ioana Lupea, Sorin Ioniţă, Mircea Mihăieş sau Vladimir Tismăneanu. Hai să fim serioşi!

În acest moment, Sorin Ovidiu Vântu este acuzat nu doar de cele vechi (nu le înşir, ca să nu vă speriaţi), dar şi de una nouă – informator al Securităţii. Dacă va fi găsit vinovat şi îşi va lua pedeapsa pentru cele vechi şi certificatul de poliţie politică pentru cea mai nouă, devin complici ai săi toţi cei ce au fost angajaţii Cotidianului? Chiar şi Ioan T. Morar?

Devin complici ai lui SOV şi toţi cei ale căror texte sunt scrise pentru VoxPublica ori doar au aceptat să li se preia aici textele scrise şi publicate pe bloguri personale, cum este cazul meu? Chiar şi Ioan. T. Morar?

Dacă urmăm logica ”vinovăţiei” de acest tip, susţinută şi răspândită prin tot felul de vehicule de exprimare mai acătării ori mai obscure chiar de Ioan T. Morar, atunci există 150% şanse ca Biju să se întâlnească, cât ai zice peşte, cu cel căruia îi duce dorul. Titlu de editorial: ”Ioan T. Morar şi Dorin Tudoran în lotul Sorin Ovidiu Vântu!”

Nu-i spun încă lui Ioan T. Morar nici cine va fi autorul editorialului, nici numele ziarului în care va apare fulminantul editorial, fiindcă Biju acesta, de care chiar nu îmi este dor deloc, are gura mare şi ne trezim nu doar la pârnaie. Ne trezim chiar la izolare.

P.S. Mâine – despre prietenie, fidelităţi şi pupincurism.

  • @) Dorin Tudoran

    Frate, textul este foarte bun, excelent argumentat. Sia r trebui sa puna capat tuturor insinuarilor mizerabil. Am insa doua problemea: 1. Tu nu esti in situatia sa te aperi de insanitatile tuturor, vorba bunicii, “hizilor”. si 2. In Romania, adevarul, logica, argumentele nu au nici o valoare.

  • Domnule Tudoran daca incepeati cu articolul acesta nu cred ca mai era nevoie de celelalte dinainte. La obiect , puctual, fara figuri de stil, Interesanta actiunea Ioanei Lupea. Deci duduia nu era la prima “abatere” in articolul lui Marino.

    PS sunt curios daca si acest articol va fi preluat de voxpublica

  • Vasile Gogea

    Dragă Dorin,
    ceea ce mi se pare de neiertat este că după ce unii ţi-au furat viaţa, (ce-i drept, “organizat”), vin acum alţii şi-ţi fură timpul (ca nişte bezmetici). Deşi, şi unii şi alţii au avut şi au impertinenţa vinovată de a-ţi judeca viaţa, nici
    unul n-ar fi trăit-o în locul tău. Dar, tocmai ăsta e în discuţie: “locul” tău!
    Şi, mai ales, faptul că moralmente este inexpugnabil. Şi axiologic -- valid.
    Găinaţii lu’ mama lor!

  • Maria R.

    Cu riscul de a fi plictisitoare,eu vin cu o intrebare:daca lui Dorin Tudoran trebuie sa i se REPROSEZE( sau sa-i fie rastalmacit gestul,cu intentie,in pofida oricaror evidente)faptul ca a acceptat sa fie consilier in edificarea unei constructii politice,gestul de a cautiona pana la facut temenele,un domn ajuns presedinte al statului,fost sef de agentie NAVROM la Anvers/Belgia(nu Burgas/Bulgaria),intr-o vreme cand ptr.o excursie la Budapesta aveai nevoie de n+1 aprobari,cum trebuie interpretat?Securistii nostri sunt mai buni decat ai lor,sau cum?
    De GC Paunescu-Bancorex nu mai amintesc,acum este mogul bun.
    Nu cred ca dubla masura aplicata unora sau altora,la momentul actual sau mai demult,tine loc de deontologie,morala sau dovada de bun-simt.
    Recunosc ca nu stiam daca ati avut sau nu de-aface cu IT Morar,doar m-a surprins neplacut virulenta cu care va ataca,dupa cum mi se pare complet aiurea trimiterea lui intr-o functie diplomatica in Franta.

  • Daca_nu_nu

    Finis coronat opus!

  • ovidiu

    Argumentele sint clare si, totusi, intrebarea lui Carol Sebastian ramine. Ca a fost pusa de el, asta e problema lui. Dan Voiculescu deja avea imaginea pe care o avea, suficient de “neagra” incit gestul dumneavoastra sa surprinda pe foarte multi. Faptul ca a fost o greseala, semnarea contractului de consultanta, cred ca este indiscutabil. V-ati dat seama repede de acest lucru. Cred ca nu e nimic misterios, sint decizii gresite pe care le luam intr-un moment sau altul.

  • Dorin Tudoran

    @ovidiu #5

    1. Este, intr-adevar, problema lui CS ca tocmai el mi-a pus acea intrebare. Dar este si a noastra — cum de se pot pune asemenea intrebari atunci cand cel ce chestioneaza nu se afla intr-o pozitie tocmai convenabila? Repet, m-as bucura sa-l vad pe CS revenind la suprafata presei, nu bajbaind in treburile de presa ale unui partid ori altuia.

    2. Una este ca un gest sa suprinda (am avut toata intelegerea pentru cei surprinsi de acel gest, intr-o seara am fost gata sa ma las “batut” de un bun priten care vroia sa ma sfasie pentru decizia respectiva) si alta este ca dupa sase ani sa tot fii acuzat in mod calomnios.

    3. Nimeni nu este scutit de erori, mai ales de cele ce vin dintr-o incercare de a face fata unor riscuri mai mari decat trebuie sa ne asumam. Dar a specula asemenea erori pentru a le transforma in ce nu au fost niciodata mi se pare un act de marsavie.

  • divanuriletomitane

    @ Daca_nu_nu # 4

    Nu vad nici un sfarsit aici. Iar incoronarea operei…, cred ca trebuie sa mai asteptam, sau mai bine zis, pentru a nu astepta prea mult salvarile intru adevar pentru care lupta acum doar cateva persoane ( doar himerice, daca nu se creaza masa critica sociala necesara…), cred ca ar trebui sa ne grabim si noi….
    ( oricat de reala ar fi lupta intru adevar intr-o societate bolnava, daca e dusa doar de cateva persoane, rezultanta sociala nu e gasirea adevarului necesar insanatasirii ei, ci se re-gasesc, la nesfarsit, doar himerele adevarului ).

  • rcampeanu

    imi aduc aminte bine aparitia dvs la tv din primele zile din 90, spuneati cam asa, daca Florescu vorbeste, pai sa-l ascultati pe el, asa am aflat despre Florescu si despre multi altii
    Cand am aflat ca sunteti consilier la Voiculescu a fost un soc
    Ca si consilierea lui Nastase de Hurezeanu
    a, mai
    RC

  • Dorin Tudoran

    @ rcampeanu # 9

    Vă mulțumesc pentru comentariu, domnule Campeanu. Pot intelege reactia dumneavoastra de atunci.

    Un comentariu si doua intrebari.

    Comentariul: cand suntem socati de asa ceva, inseamna ca avem suficiente dovezi pe care se intemeiaza reactia noastra. Alfel o reactie de anvergura unui soc nu s-ar justifica.

    Prima intrebare (am pus-o si altora care mi-au marturisit si inca imi marturisesc a fi avut aceeasi reactie ca si dumneavoastra): daca aveati acele dovezi, de ce nu le-ati pus pe masa? De ce nu s-a facut nimic spre a fi puse pe masa?

    A doua intrebare, deloc rautacioasa: dumneavoastra credeti ca eu (si nu doar eu) nu am fost socat de propunerea dumneavoastra ca Maiestatea sa Regele Mihai sa candideze la functia de presedinte?

    Traim din soc in soc, important este ce intelegem din aceste experiente. Eu, unul, cred ca am inteles ce trebuia sa inteleg.

    Cu bune sentimente si urari de sanatate,

    Dorin Tudoran

  • marianacodrut

    @Ovidiu
    Mi s-a parut că exact pentru asta pleda si Dorin Tudoran, pentru… respectarea prezumtiei de nevinovatie. Si in cazul gestului său, care ne-a intrigat pe multi. Insa aici nimeni nu crede ca o persoana/un lucru/un act nu are mai multe pliuri, mai multe feţe etc. Nimeni nu crede ca cineva a gresit, o, nu, ci imediat se construieste un scenariu.
    Dar mai e si altceva, mult mai sinistru: placerea terfelirii. Boala veche la noi: “Partidele noastre -- spunea Grigore Cobălcescu la 1878 -- au obiceiul de a face din incapacităţi geniuri şi din criminali martiri şi eroi, iar din cei cu moralitate şi cu capacitate monştri şi nulităţi”.
    Aş schimba doar cuvîntul “partidele” cu “majoritatea românilor”…

  • “Daca as avea doua corpuri
    Unul l-as tine curat.”

    Ioan MORAR
    “Nerusinarea”
    Editura Brumar, Timisoara, 2002

    Cred ca este simptomatic acest vers pentru judecarea tuturor luarilor de pozitie publice ale acestui om.

  • Shadow

    @Dle Tudoran

    nu mai puneti la inima. Caracterul unui om nu se schimba ci ramane acelasi, se schimba doar “blana” argumentatiei. E si cazul lui it morar. Micut, aproape inexistent “reper moral”. Si nu din cauza “fizicului” ci doar a caracterului.
    Totul e sa nu uitati astfel de oameni si atunci cand “argumentatia” dvs va fi asemanatoare “argumentatiei liber schimbiste” a lor sa ii priviti in continuare circumspect.

  • Dorin Tudoran

    @Garcia Muerte #12

    Va raspund cu unul din marile versuri (dupa opinia mea) ale literaturii romane:

    “Când eram mai tânăr şi la trup curat”…

    Ne reamintim fiecare, in felul nostru, can si cum s-a produs pasul de la imaculat la maculat si-l tranformama, fiecare, de ne ocupam cu arta, inceea ce ne pune talentul la dispozitie.

    Veti zambi, imi place foarte mult si acest “Daca as avea doua corpuri/Unul l-as tine curat”….

  • Daca_nu_nu

    Divanule drag,
    Eu mă refeream la sfârşit, anume la ăsta de-aci:
    „P.S. Mâine – despre prietenie, fidelităţi şi pupincurism.”, pe care mi-l imaginez un fel de „epilog” la toată tărăşenia asta, în nu ştiu câte episoade.
    Sigur că domnia ta ai dreptate când spui că, în lipsa unei mase critice autentice, totul e vânare de vânt (vanitas vanitatum, no), dar eu nu mă grăbesc chiar aşa, că n-am de ce şi nici nu prea văd unde m-aş grăbi.
    Acuma, sper să nu te superi pe mine, dar fie sintagma asta „lupta întru adevăr” e un pic bombastică (scuză termenul, dar nu-mi vine acum în minte unul mai potrivit), fie n-o percep eu cum se cuvine. Mie-mi pare că toată lumea „luptă” pentru adevăr, dar vezi şi domnia ta că adevăru-i greu de cucerit.
    „Societate bolnavă” e, de asemenea, o sintagmă de care mă feresc. Nu că n-ar fi adevărată -- să folosesc un termen care văd că-ţi place -- dar societatea asta bolnavă mie nu-mi pare şi suferindă. Că, dac-ar fi… altfel ar sta lucrurile. Si-ar da silinţa să se facă bine.
    Dacă_nu_nu.

  • rcampeanu

    glumiti, cred, nu sunt acel radu campeanu, dar sunt unul egal, ca nume, dar mai mic , insa care a foost la fel de socat de propunerea celui mare de atunci.
    sunt inca un regalist , desi dezamagit, chiar mult.

    Nu am dovezi directe ca Voiculescu nu e cum nu trebuie
    Dar, fara dovezi ,e drept, cred si eu ca a facut avere prin legaturi si nu prin valoare.

    pai da, si eu am fost socat de propunerea de atunci .
    Dar cate socuri nu am mai avut
    Azi sa spun socul e ca

  • Dorin Tudoran

    @rcampeanu #16

    Scuze pentru confuzie. Stiam de un comentariu asemanator facut de dl RC unor cunoscuti si am crezut ca dansul era autorul comentariului.

    Chiar daca cu sunteti acel RC, si dumneavoastra va spun acelasi lucru: inteleg socul pe care l-ati avut.

  • @) Dorin Tudoran, All

    Dorine, o sa-ti cer permisiunea sa postez si aici linkul catre articolul din Observator Cultural despre “Eu, fiul lor”. Si nu e vorba doar de articolul, e acolo o dezbatere mai ampla despre carte. Thanks!

    http://www.observatorcultural.ro/Dorin-Tudoran-portret-in-picioare*articleID_24331-articles_details.html

  • divanuriletomitane

    @ Daca_nu_nu # 15

    PE PUNCTE :

    IDEEA 1. “Eu mă refeream la sfârşit, anume la ăsta de-aci:
    „P.S. Mâine – despre prietenie, fidelităţi şi pupincurism.”, pe care mi-l imaginez un fel de „epilog” la toată tărăşenia asta, în nu ştiu câte episoade.
    RASPUNS 1: Ati cuprins, intr-adevar si viziunea mea. Merge fericit in contextul mai amplu, FINIS CORONAT OPUS

    EXTENSIE : « Intriga BIJU », in perceptia mea diminuata a fost totusi utila. Chiar nu poate fi o « opera » preocuparea pentru Biju . Nu-l cunosc pe ITM, dar « cunosc » catavencii, fiind « actionarulul » lor ( a se citi, cumparatorul revistei lor ) ani de zile…

    IDEEA 2 : « Sigur că domnia ta ai dreptate când spui că, în lipsa unei mase critice autentice, totul e vânare de vânt (vanitas vanitatum, no), dar eu nu mă grăbesc chiar aşa, că n-am de ce şi nici nu prea văd unde m-aş grăbi. »
    RASPUNS 2 : Graba cred ca tine de timpul avut la dispozitie. Arnold Toynbee scrie ca abia in minim 3 generatii poate avea loc o schimbare radicala ( in cazul nostru, merge si « schimbare reala ») a unei societati ». Un alt istoric, din Asia, daca retin bine, Iben Haldun, scria ca, tot in 3 generatii, popoarele migratoare cuceritoare se vor integra in cultura bastinasa mai evoluata a popoarelor bastinase. Iata-ne si pe “NOI”, si pe “EI “, in aceasta viziune structurata paralel, Europa-Asia, privitoare la cine pe cine …trebuie sa civilizeze ( cum gandesc « EI » ) sau sa (re)umanizeze societatea ( cum gandim « NOI » ). « (Re)umanizarea » nu ar fi deloc cea stiuta din teoriile cunoscute infirmate radical de practica in anii ’90. Ci cea care era odata un efect al societatilor cu respect fata de capital si functionarea pietelor .

    IDEEA 3. « Acuma, sper să nu te superi pe mine, dar fie sintagma asta „lupta întru adevăr” e un pic bombastică (scuză termenul, dar nu-mi vine acum în minte unul mai potrivit), fie n-o percep eu cum se cuvine. Mie-mi pare că toată lumea „luptă” pentru adevăr, dar vezi şi domnia ta că adevăru-i greu de cucerit.”
    RASPUNS 3. : LUPTA PENTRU ADEVAR, toata lumea ? Nici nu mai stim care-i ala adevarul…. Fiecare lupta pentru adevarul lui…Pana si Paul Goma, care l-a atacat pe Mihai Botez in ultima parte a vietii acestuia in publicistica lui, acum, cand Dorin Tudoran il deconspira public pe Mihai Botez, pastrandu-i insa imaculata sufleteste memoria acestuia ( « m-as inhaita din nou, oricand cu el » ! ), Paul Goma pare a-si fi schimbat atitudinea privindu-l cu blandete mai mare pe Mihai Botez, dar, la fel de intransigent in ultimii ani, pe Dorin Tudoran. Adevarul nu poate fi rechizitionat si ingramadit in camara casei unui singur om, oricat de « gospodar » s-ar fi dovedit acesta in viata ( in cazul nostru, oricat de « erou »….)
    Am scris aceste randuri deoarece ii transmisesm d-lui Tudoran ca voi interveni structurat pe « noutatile » aduse de el in « Au revoir, trandrete draga », ca etapa distincta in planurile mele . N-am putut trece insa, in acest context, de « stanca Paul Goma », citandu-i pe 1 octombrie jurnalul lunar ( imi reproseaza, in treacat, « incuviintarile mecanice » date d-lui Tudoran pe blogul sau….). Redau la FINAL emailul trimis d-lui Goma pe aceasta tema ( fiind ziua lui pe 2 octombrie, las tot contextul ).

    IDEEA 4 : „Societate bolnavă” e, de asemenea, o sintagmă de care mă feresc. Nu că n-ar fi adevărată – să folosesc un termen care văd că-ţi place – dar societatea asta bolnavă mie nu-mi pare şi suferindă. Că, dac-ar fi… altfel ar sta lucrurile. Si-ar da silinţa să se facă bine. »
    RASPUNS 4 : DE ACORD, daca, intelegem prin societate acea parte a ei care conteaza in democratie ( adica la vot, in aceasta viziune … ), respectiv elitele ( nu ca ar vota ele determinant, dar ele determina votul….). Deocamdata 3 milioane de romani pot demonstra cert ca-si dau silinta…Noi. cei ramasi acasa, trebuie sa demonstram…Iar ne lovim insa de dihotomia elite-mase : elite nesuferinde care ne conduc si mase suferinde, care nu-si pot da silinta in nici-un fel in Romania. N-are nevoie nimeni de silinta lor….

    Dacă_nu_nu.
    RASPUNS : AICI SUNT PREFECT DE-ACORD CU TINE !
    ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

    FINAL :

    2.10.2010

    D-lui Paul Goma

    La multi ani si multa sanatate !

    Dezideriu Dudas

    “Incuviintarile mecanice” ref . la Dorin Tudoran pot fi asociate unei mecanici clasice in care Romania lupta la nesfarsit impotriva Romaniei. De fapt eu intrevad sensul unei mecanici relativiste ( de aceea « incuviintez » ceea ce cred ca poate fi adevarat, desi acum “adevarul general” s-au autoblocat… ), in care Romania lupta pentru supravietuire acum si pentru propasire, in viitor…Insa, daca nimeni nu doreste o « mecanica » in schimbare Romaniei, va fi extrem de greu…. Schimbarea produce modificari in structurile de putere….De unde, lipsa de interese necesare si , ca si corolar, blocajul.

  • Radu Humor

    Ma asociez cu respect si bucurie in cele transmise de dvs.
    D-lui Paul Goma !

  • divanuriletomitane

    @ Radu Humor # 20

    « Tandretile » d-lui Dorin Tudoran au descoperit fete ale realitatii extrem de interesante. Am trait ceva asemanator, bineanteles la nivel mult mai mic, intr-un context legat de Ioana Lupea, experienta care ma face sa inteleg foarte bine mesajul d-lui Tudoran. Mi-am facut o matrice de evaluare post-orwelliana, si mergand de la structurarea Vest, « ai lor » – « corectitudine politica », la categoria Est, « ai nostrii », aplicand regula de 3 simpla, a iesit : « nesecurismul »….Deci, recapituland, rezulta structurarea Vest – corectitudine politica vs. Est – nesecurismul….Tinand cont de cum se propaga raul si cum (nu) se propaga binele, s-ar putea ca structurarea sa evolueze rapid….In ultimul sau comentariu, d-nul Mihai Rogobete ( are initiative foarte frumoase legate de Paul Goma ) a facut cateva afirmatii care, pe vremuri, l-ar fi exclus din societate….Acum, avantajul tine de faptul ca deja exclusiii, pot face orice afirmatie….

    Ii promisesem d-lui Tudoran ca-i voi trimite cateva extensii, motivat fiind de ultimele deschideri facute ( Ioana Lupea, Fratii Petreus : Paunescu, SOV si Dan Voiculescu – 3 in unul, Carol Sebastian lucrand pentru un partid, echipa ad-hoc Corneliu Coposu-Dumitru Mazilu…). Retin acum doar partea teoretica finala : artificiala Dreapta politica romaneasca ( instrumentarea Capitalului ), alaturi de artificiala Stanga politica romaneasca ( instrumentarea Muncii ), ar putea fi deblocate printr-o doctrina politica de echilibru, intre Capital si Munca, intre nivelele global, national si local, politica care ar fi de extensie globalista, necesara limitarii departarii de « pluton » a statelor foarte dezvoltate, ca si a limitarii departarii de mase a elitelor nationale. Limitarile in sensurile aratate pot fi de fapt de-limitari exceptionale in sensurile opuse, daca ar fi sa intersectam notiunea de concurenta cu cea de democratizare, operand astfel cu spatii mult mai ample decat in situatiile clasice …Vehiculul optim pentru « a -3-a politica », este : INSTITUTIA . E impropriu sa credem ca ideile de mai sus sunt de Stanga, daca vom considera in notiunea de Dreapta ca functionarea pietelor ( introducerea de noi actori, neimplicati pana acum in functionalitatea pietelor ) este un principiu prim.

    M-am oprit din « epopee » datorita evenimentului legat de Paul Goma si ma bucura si pe mine faptul ca ati reactionat astfel. Urmatoarea deschidere facuta de d-nul Tudoran, CTP, ma obliga sa revin, definitiv sper, la ideea de a-mi urmari propriul plan de solidarizare a societatii….

  • mihai rogobete

    @divanuri:
    Mă îndatorează atenţia dv.

  • divanuriletomitane

    @ mihai rogobete # 22

    Si reciproca e valabila, tinand cont de « strapungerile » pe care le faceti. Nu voi uita, de ex., ca « Proprietatea este un imprumut »….Pe plan practic insa, sper la mai multe… Am nevoie de timp insa.

WP Admin