≡ Menu

Au revoir, tandreţe mică (I)

Un  post-scriptum  ce  a  însoţit o  postare  din  12 septembrie a declanşat reacţii de gherilă cibernetică dintre cele mai vânjoase. Am aşteptat să ia sfârşit ceremoniile unei anumite hirotonisiri. Iată însă că membrii  gherilelor de postaci n-au astâmpăr, mă iau în furci şi ţin neapărat să le răspund la întrebări-rechizitoriu, să stăm de vorbă. 

 Aşa să fie – stăm. Azi, în prima parte — glumim. Peste câteva zile, în a doua parte — vorbim serios. Să începem: 

 

Ştim cu toţii că toamna se numără bobocii. Mult mai gospodar ca alţii, I. T. Morar s-a ales cu ditamai curcanul. Diplomatic, să ne înţelegem. Mă rog, deocamdată cu o propunere de curcan, dar cum în România toate lucrurile merg după principiul “întâi te aprobăm, pe urmă te verificăm”, curcanul e deja adjudecat. Şi nu orice curcan – Curcan General. Ca pe vremuri: ”Ştiţi ce este o lege?” ”Nu.” ”Un zvon votat de Marea Adunare Naţională.”  

Mare agitație în presă, pe bloguri, în crâșme diplomatice: 

 –         Ce vă califică pentru diplomaţie?   

–          Realizările.   

–          Diplomatice?   

–          Nu, private.   

–          Altceva?   

–          Am terminat franceza.   

–         De ce?  

–         Ce, era s-o las pe ea să mă termine pe mine! Domnule, eu sunt un om dârz, un luptător. Sub dictatură, l-am imitat pe Ceauşescu.  

–         Unde? 

–        În baie, cu lumina stinsă. Ilegalitate cruntă, domnule. Crun-tă! 

–         Acum pe cine imitaţi?  Unde? 

–        Acum mă imit pe mine, pe Internet, că numai derbedeii şi slugile mogolilor îşi permit să-l imite pe şeful statului – public și pe furiș. Și-apoi, azi avem de-a face — şi intern, şi geostrategic — cu o situație  diferită decât pe timpul lui Ceaușescu. Una este să fii sub dictatură și alta este să fii pe val, înțelegi? 

–         Da! Da’, cum n-aveţi nimic în comun cu diplomaţia, cum n-aţi avut nimic de-a face cu asemenea activităţi până la vârsta asta, adică sunteţi, aşa, începător-începător, nu era mai potrivit să o luaţi mai de jos? Nu de alta, dar să învăţaţi meseria? Şi s-o luaţi mai de departe. De exemplu, să începeţi cu Burkina Faso. Că și acolo există realizări. Și acolo limba oficială e franceza. Ca să nu mai spun că am înţeles, de pe când compuneaţi pentru Divertis, că sunteţi fluent şi în mòoré, ba şi în dioula, iar în bambara sunteți ca la dumneavoastră acasă, la Pecica.   

–         Eroare! Așa cum am precizat celor de la MAE, Franța este prima țară în care chiar mă simt un pic acasă. În Burkina Faso să plece liberalii, pesediştii, ţărăniştii, că au pierdut alegerile. Noi le-am câştigat, aşa că noi plecăm la Marsilia.   

–          Da’, la Nisa, la Cannes cine pleacă? Ştiţi cumva?   

–         Nimeni! Nu pleacă nimeni. Nu avem bani pentru toate locurile astea. Am promis președintelui, premierului, dlui Baconschi și lui Dragă de Colo-Colo că mă voi zbate să rezolv de unul singur ce e de rezolvat pe la Nisa, pe la Cannes, pe unde-o mai fi nevoie de mine şi de experienţa mea diplomatică. Şi eu când promit ceva, mă ţin de cuvânt. Vorbim peste un an, doi, trei sau chiar patru, şi veţi vedea că n-am pregetat o clipă să mă duc peste tot. Şi la Nisa. Şi la Cannes. Dacă va fi nevoie, mă voi duce şi în San Marino.   

–        Păi, San Marino nu e în Franța…   

–       Deocamdată, dar va fi. Le-am promis preşedintelui, premierului şi ministrului meu. Eu sunt un tip energic, învăţat cu munca. Nu mi-e frică să pun botu’, pardon!, să pun osu’ la treabă. Clar?   

–          Clar. Încă ceva. Dumnneavoastră i-aţi cerut dlui Baconschi să vă trimită la Marsilia sau dânsul v-a propus postul?   

–          Dânsul. Eu nu cer. Mi se dă. Sunt pe liste. Mi se trimite. Accept ce vreau. Sunt   liber și independent și de nimeni nu depind.   

 –         Da’, ce aveţi dumneavoastră în comun cu domnul Baconschi?   

–          Multe. În primul rând, ochelarii.   

–          Cum?   

–          O-CHE-LA-RII!   

–          Cum, şi dumneavoastră, personal?   

–          Absolut! Pe urmă, suntem robii aceluiaşi set de valori. Suntem amândoi de dreapta.  

–          Păi, parcă în corpul diplomatic chestia asta cu dreapta, stânga nu e un criteriu, nu? E chiar interzisă folosirea criteriului politic…  

–          O fi, n-o fi, dar în cazul nostru, nu e.   

–          Înţeleg.   

–          Era şi timpul.   

–          Pentru ce?   

–          Pentru dumneata să termini cu întrebările astea răutăcioase, iar pentru mine să plec în diplomaţie.   

–          Plecaţi, plecați. Sunteți deja pe drum, nici o grijă, da’, pot să vă mai întreb ceva?   

–          E cam târziu… Enfin… D’accord… Go ahead…   

–         Știți cumva unde pleacă Florin Călinescu, Garcea, Toni Grecu? La ONU? La Washington?   

–          Nu pleacă nicăieri! Grecu o fi bun, dar nu e chiar El Greco. Nu e în liga noastră. 

–         Care ligă? 

–        Titulescu, Gafencu, Eu, Marghiloman… 

–         Cafeaua? 

–         Nu, băiete, politicianul. Deci, nu e de carieră. Garcea nu există,  Călinescu este o ficțiune, așa că rămân toţi trei acasă. Aici e de lucru, și încă vârtos – avem probleme cu electoratul. Dă semne de plictiseală.  Şi un electorat plictisit e un electorat în stare de te miri ce prostie și noi nu putem accepta așa ceva.  

–        Revin… Totuşi, dumneavoastră chiar nu aveţi nici o experienţă, nici o calificare pentru un asemenea post.   

–         Care-i problema? Dacă nu le am acum, le voi avea — şi calificarea şi experienţa — când discutăm data viitoare.   

–          Cam pe când?   

–         Peste două, trei berici?   

–         Să nu mă uitați, vă rog.  

–         Nu te uit, dar nici dumneata să nu uiți că, totuși, mă pregătesc de o bună bucată de vreme.   

–         Da? Cum?   

–        Prezint săptămânal vinuri. Domnul meu, una din misiunile mele stra-te-gi-ce la Marsilia este să inund piața franc cu vinuri d-ale noastre.   

–          Păi, francezii au nevoie de vinurile noastre?   

–          Au, dar nu știu. O vor afla. Că eu nu sunt Gabriel Stănescu, nepotul lui Ţepelea, şi nici Ţepelea nepotul lui Avram Iancu. Eu mi-s eu. Rolul meu va fi să-i ajut să conștientizeze că au nevoie de vinurile noastre. Să concluzioneze corect. Și să implementeze ca la carte. Înţelegi?   

–          Da.  Da’, cine ziceați că sunteți?   

–          Cum adică? Nu știu, nu-mi mai aduc aminte, că dumneata m-ai sunat pe mine, nu eu pe dumneata. Chiar așa, pe cine ai sunat?   

–          Pe dumneavoastră.   

–          Păi, amice, atunci e limpede –  eu sunt dumneavoastră.   

–          Asta-i fain. Fain de tot. Care vor fi prioritățile dumneavoastră culturale la Marsilia?   

Ilustrație & Copyright © 2010 - DION

–         Cum dețin 69.69% din acţiunile ICR, voi lansa o colecție video. Și ca să se vadă că sunt imparțial, că-mi servesc țara, nu țarul, voi debuta cu două serii. Una dedicată opoziției și…   

–         Care acţiuni? ICR nu e cu totul de stat?  

–        Acţiuni culturale, domnule. CUL-TU-RA-LE!  

–        Înţeleg… Ce va cuprinde seria video dedicată opoziţiei?   

–       Scena de sex oral de care a  beneficiat și, aflu pe surse, continuă să tot beneficieze nesătulul ăsta de Geoană Mircea, care, dacă poţi să crezi, s-a rătăcit niște ani şi prin diplomaţie. Despre asta de ce nu ziceţi nimic? Di-plo-ma-ţie, domnule. De necrezut! O voi subtitra cu mâna mea titrată în toate limbile pământului.   

–        Și în limba de lemn?   

–       Negreșit. Cu asta şi încep. 

 –      Și a doua serie?   

–      Va fi dedicată alor noștri: bestia de Patriciu îi dă un cap în gură Președintelui încă de când Preşedintele era  copil nevinovat şi dădea  liniștit la guvizi, pe dig, acolo la Cazinou, la Constanţa,  fără să bată, bietul copil, nici un à-propos la Petromedia. Simultan și bine concertat, Felix Voiculescu îl lustrează peste bot pe ditamai domnul Emil Boc, chiar şi acum, când premierul este noul prim-ministru al vechilor guverne şi tocmai a fost expus la ONU la scara 1/1. A-u-ten-ti-că!   

–     Tot pe surse?   

–     Absolut! Beton, amice!   

–     Am putea să ne întoarcem la experiența dumneavoastră diplomatică?   

–    Hai că mă plictiseşti. Domnule fost coleg, ca să zic aşa, toţi au început de undeva. Ce, Napoleon s-a născut aşa, Napoleon? A fost şi Consul. Şi General. A luat-o de jos. De foarte de jos – din Corsica. Mă rog, eu o iau mai de sus, de la Marsilia. Contează şi opera, nu? Premiile. Emisiunile de televiziune. Plimbările pe bicicletă. E-mailurile cu “@bobina”, “@drezina”, nu? Tot timpul a fost aşa, dar v-aţi trezit tocmai acum să faceţi gură că de ce mi-a venit rândul. Asta e, mi-a venit. Şi, mie când îmi vine, îmi vine. Clar?    

 
 
 
 
 

Ilustrație & Copyright © 2010 - ALEX DIMITROV

–      Totuşi, haideţi să ne întoarcem la experienţa dumnevoastră diplomatică. Ascultătorii noştri… 

–      “Ascultătorii noştri”, “Ascultătorii noştri…”.  Care “ascultătorii noştri”? Cine te ascultă pe dumneata? Cine ascultă la ce spui dumneata? Ia ascultă la mine: ţi-am spus că mă plictiseşti. Încă o dată: orice carieră diplomatică trebuie să înceapă de undeva. A mea începe la Marsilia. E bine?   

–          Vai de mine – este excelent!   

–          Nici Lucian Blaga n-a avut experiență, când a fost trimis. Dumneata îți amintești ce spunea colega mea Simone de Beauvoir?  

–        Nu.  

–       Proastă școală ați făcut, măi băieți. Dar să continuăm. 

–      Continuați, vă rog.  

–     Așa… Totul se învaţă, domnul meu. Eu am decis să mă apuc de învățat. Și loc mai bun ca Marsilia nu există. Sau nu s-a găsit încă. Dar se va găsi, că noi rămânem la putere.   

–         Cum?   

–         Cum, necum, rămânem.   

–          Păi nu plecați la Marsilia?   

–          Domne, tot nu înțelegi – numai eu plec.   

Câtă modestie pe bănățeanul meu preferat! A dat-o, aşa, palid, foglia seca, cu Blaga, când avea tot dreptul (ba şi stângul!) să-i invoce direct pe Saint-John Perse, Czesław Miłosz și Carlos Fuentes. Mai ales pe Fuentes. S-o fi născut ea veşnicia la sat, da’ , acum se strămută la MAE.   

Lăsând gluma şi răutăţile de-o parte, eu cred că Biju va face o treabă excelentă. Mereu a făcut ceva, cumva excelent. Şi-apoi, privat la privat se-ntoarce, chiar de mai face şi el o vacanţă la stat.   

Au revoir, tandrețe mică, “…comme ils sont doux/et tes bonbons et tes joujoux”. Succesuri și lavandă pe verandă. Chiar și-n jacuzzi, dar despre asta să nu scrii pe e-mail, că ai văzut ce se poate întâmpla când își bagă vulpea coada. 

P.S. Nu toate replicile de mai sus sunt adevărate, nu toate  sunt cu totul fictive. Nu toate cuvintele folosite sunt exacte în litera lor, nu toate sunt inexacte în spiritul lor. Vă puteţi convinge aici, aici, aici și peste tot.  

 

 

  • Hehehe…frumos!

  • Florin Iaru

    Nici nu credeam că ai să-l citezi (că o să-l mai cieze cineva) pe Dan Laurențiu!
    Apoi, cred că pamfletul era mai bun la Sever, la TRU. La TRU, că ne dă cu Europa domniei sale-n cap (TRU fiind anti-european!). Mai puțin la Biju. Pe bune… Se pare că nu-i decît un zvon…

  • Vasile Gogea

    Dragă Dorin,
    Marsilia era (re)cunoscută pentru atelierele şi făbricuţele ei de săpun menajer. “Savoneriile” au fost industria cea mai renumită a străvechii Massalii, astfel că “spălatul” de toate felurile a devenit, în timp, şi el o îndeletnicire. Poate că şi jegul consulist a fost trimis acolo să (se) spele…

  • Radu Humor

    Pacat de risipa asta de perle in troaca morarului !
    Pentru el erau suficiente cateva vorbe mai pe intelesul lui, din care n-aveau voie sa lipseasca sarutul frantuzesc si pupincurismul romanesc :roll:

  • Dorin Tudoran

    @ Florin Iaru # 2

    Florine,

    1. Cum sa nu-l citez pe Laurentica? Am fost colegi de redactie, prieteni apropiati, am stat in acelasi bloc pana ce eu a trebuit sa… parasesc blocul etc.

    2. Nu un zvon sau o certitudinea ma intriga in acest caz. Altceva. Voi spune ce. In privinta acestor numiri ca si in privinta altora, n-am nimic nici de castigat nici, mai ales, de pierdut din ele. Fiecare administratie isi deseneaza parghiile de lucru asa cum gaseste de cuviinta.

  • Dorin Tudoran

    @ Vasile Gogea # 3

    Ai terminat cu gradinaritul de toamna? M-am uitat pe blogul tau si mi s-a parut ca esti inca luat cu treburile gradinaritului.

  • Dorin Tudoran

    @ Radu Humor # 4

    Haideti sa nu vorbim si sa nu procedam exact cum fac altii.

  • Vasile Gogea

    @Dorin Tudoran
    Am terminat lucrarile mari. Acum, am scos “tancurile cu… girofar”! Se pregatesc si alte “vehicule” (cu sau fara senile). Asa ca, poftiti cu incredere!

  • Gheorghe Campeanu

    @ D Tudoran

    Mi-e teama ca nu am cum astepta pina la aparitia urmelor pe care viitoarea prezenta a noului consul general le-ar putea lasa in Le Jardin des Vestiges. Drept care mi se pare mai lesne sa astept in “Au revoir, tandreţe mică (II)”, aparitia precizarilor (“în a doua parte — vorbim serios”) despre antecedentele si propensiunile diplomatice care definesc misiunea domniei sale la Marseille.

  • golan p-ta universitatii

    intr-o zi au dat astia,pe undeva o statistica,ca in romania securista,in decurs de 3 saptamani,au avut loc 35 de crime,dintre care 30 la sat,asa ca citatul ala din Octavian Goga,ca”vesnicia s-a nascut la sat”nu e valabil.Valabil e ca banditismul romanesc s-a nascut la sat.De altfel cred ca aceasta rata a crimin.e cam pe primul loc in lume,dar despre asta nu s-a specificat in statistica respectiva.

WP Admin