≡ Menu

Astăzi, 5 noiembrie 2010

…prefer să-mi amintesc cum jucam ”Vaporașe” (A3, C7, H10) în timpul orelor de folclor din amfiteatrul Odobescu și cum ne-a invitat profesorul Mihai Pop la Catedră spre a ne dojeni că nu suntem atenți nici o clipă, să ne explice că autorul anonim este cel mai important dintre toți creatorii de cultură, pentru ca în final să ne întrebe surâzător ”Pot să sper că mai e vreo speranță cu dumneavoastră doi?”

…prefer să-mi amintesc cum jucam șah în Cișmigiu, un sport la care nici unul dintre noi nu era grozav – eu eram dezinteresat, el – prea grăbit — dar el făcea o şmecherie, mă punea să mă uit la ceva, pentru a-mi șterpeli  o tură, un cal, ba chiar regina. S-a ales cu nebunul.

…prefer să-mi amintesc cum băteam Stadionul tineretului, Ștrandul studențesc, cărând după noi o armată de prieteni, ca să încigem o altă revanșă de fotbal, fiindcă nu-i plăcuse scorul celei anterioare.

…prefer să-mi amintesc cum, abia scăpați de repetenție și luând o restanță la slavă veche ori gramatică istorică, ne-am dus la Gambrinus unde el, ca de obicei, a comandat doar o friprură şi doi mici, eu o friptură și patru mici, pentru ca eu să n-am timp nici să termin doi dintre mititei, în vreme ce el îşi terminase friptura, mititeii,iar acum se înfrupta și din ai mei. ”Dorinache, mănânci prea mult…” Apoi s-a prăpădit de râs.

…prefer să-mi amintesc cum, ajunși în față la CCA, l-a apucat din nou râsul și mi-a spus: ”Trebuie să punem şi noi, dracu’, mâna pe carte, că ne facem de râs. Şi mai suntem şi copii de dascăli…”

…prefer să-mi amintesc cum venea cu un poem ori altul al Constanţei, mi-l citea şi apoi făcea o moacă de marţian. ”Adică?”, întrebam. “Bă, tu tot nu înţelegi? Dacă e o poetă mai mare ca mine?” ”Păi, cam este…” ”Du-te dracu’… Ai înnebunit.” Fireşte.

…prefer să recitesc dedicația pe care mi-a dat-o pe Ulrasentimente, prima lui carte cu o prefață de Matei Călinescu și cum mi-a spus ”Până nu-mi dai și tu o dedicație pe prima ta carte, nu mă las. Dacă mă enervezi, ţi-o scriu eu…”  Am scris-o eu, până la urmă, dar a trebuit să aştepte vreo zece ani, el, care era tot timpul grăbit în legătură cu ceva.

…prefer să-mi amintesc cum ne-am dus în trei, studenţi – el, Ion Alexandru și eu – înainte de-un Crăciun, la o crâșmă de pe lângă Piața Unirii să bem țuică fiartă și să mâncăm şorici; cum Ion se învolbura din ce în ce mai tare și a luat-o iarăşi de la capăt că trebuie să tragem o revoluție și să izbăvim neamul românesc și cum Adrian, speriat că aude cineva ce trăncănim, i-a spus ”Ioane, până să facem revoluția aia, mai învață și tu ceva românește”, cum Ion a rămas încremenit, cu ochii săi îngereşti ţintiţi spre tavan și a izbucnit în lacrimi iar eu m-am enervat i-am vărsat  lui Adrian ceaşca de ţuică fiartă peste bucata de şorici.

…prefer să-mi amintesc cum am stat amândoi pe la poarta spitalului în ziua în care Constanța a născut-o pe Ioana şi cum seara am bătut oraşul ca şi cum era doar al nostru. Chiar era, în seara aceea.

… prefer să-mi amintesc cum, aflând de la maică-mea că la Școala militară de ofițeri de rezervă de la Bacău, de care el scăpase, eu intrasem într-o mare belea și eram cărat de la arest la toți generalii și pe la tribunalul militar,  l-a sunat în disperare pe poetul-militar Nicoale Tăutu și i-a spus că trebuie să facă pe dracu în patru și să mă scape de cei doi ani de batalion disciplinar care mă aşteptau: ”Domnu Tăutu, dumneavostă înţelegeţi – e vorba de prietenul meu…Ce tot vorbim aici? Cum, adică, să facă puşcărie şi batalion disciplinar?…”

…prefer să mi-l amintesc agitând pe toată lumea că trebuie apărată Reconstituirea lui Lucian Pintilie fiindcă e o capodoperă şi dacă i se face lui Pintilie nedreptatea asta, suntem cu toţi nişte nenorociţi.

…prefer să-mi amintesc cum, în așteptarea unei miuțe pe Stadionul tineretului m-a prevenit “Să nu te pună dracu’ să-i dai Șorțulețul (aveam damblau să strecor mingea printre picioarele adversarului) lui nea Jean, că ăsta e ranchiunos rău” și cum după ce nu m-am abținut să-i dau Șorțulețul lui nea Jean, mi-a spus “Dorinache, Barbu n-o să te iartă niciodată.” Barbu nu m-a iertat niciodată, dar nu din cauza Şorţuleţului. În seara aceea ne-a invitat pe toţi la masă, la Grădina Triumf.  

…prefer să îmi amintesc cum m-a luat pe sus, a năvălit cu mine în biroul lui Marin Preda la Cartea Românescă și i-a spus că sunt un mare poet, în plus un om de caracter, și că e o porcărie că nu mi se publică volumul. Așa m-am împrietenit mai târziu cu ”domnul Preda”, care, când era certat cu Adrian, mă întreba, ”Nea Dorine, ce mai face prietenul ăla al dumitale?” ”Care prieten?” ”He, He, las că știi dumneata care.” ”Nu știu”, ziceam. Şi adăugam: “ Întrebați-l pe el, că e și prietenul dumneavoastră.” “He, he, he…”

…prefer să îmi amintesc cum ne-a luat pe Horia Pătrașcu (Reconstituirea), Eugen Seceleanu (Eternitate locală), pe mine şi pe o fotoreporteră  extraordinară, Elena Ghera, şi ne-a trimis pe Valea Jiului, ”că prea sunt amărâţi oamenii ăia pe-acolo şi nenorociţii ăştia vor să-i îngroape de vii.” Când s-a trezit pe masă cu “marfa”, m-a chemat la el în birou, s-a uitat de jur-împrejur şi a zis: ”Dorine, voi vreți să mă bagați în pușcărie?…” Şi cum, când Cenzura, Secţia de Presă şi alţii au spus ”Aşa ceva nu se publică!” a pus mâna pe telefon și i-a sunat pe rând pe Cornel Burtică și pe Dumitru Popescu și repeta: ”Tovarășu’ Secretar, eu nu pot, domne, să-i oblig pe oamenii ăștia să mintă. Ce-or să creadă despre mine? Eu i-am trimis acolo și acum să le cer să mintă? Să se ducă tovarăşul Săndescu pe Valea Jiului, să scrie dumnealui numai de bine, că, aşa, de la Bucureşti, e uşor să tot taie ce scriu alţii, care nu vor să mintă. Auziţi, dumneavoastră, tovarăşu’ Secretar? Eu nu pot să-i pun pe oamanii ăştia să mintă…”

 

…prefer să-mi amintesc cum îmi  explica că e de datoria mea să am grijă de genialul inginer Ion Crișan, ”că doar stă în bloc cu tine și nenorociții ăștia de la Securitate și de la Partid nu înțeleg că ăsta e om de Premiul Nobel. Eugen scrie serialul, tu ai grijă de Crişan. Auzi, Dorine, fă-te că ai treabă cu el, că vrei să vorbeşti cu el, nu-l lăsa să iasă singur din casă, că nenorociţii ăştia sunt în stare să-l…”

…prefer să-mi amintesc cum mi-a telefonat şi cu un ton iritat m-a întrebat: ”Băi, e adevărat că de vreo săptămână te tot vezi cu Nichita”. ”Da”. ”Păi, Dorinache, băiatule, de ce te vezi tu cu cel mai mare duşman al meu?” ”Ca să scriu un articol, un medalion Nichita pentru revistă”. ”Ce să faci, mă?” ”Ai auzit.” A trântit telefonul. Am scris textul. L-a lăsat să apară. Când a apărut revista, mi-a spus: ”Băi, acu’, tu să nu profiţi că eu te iubesc şi să-mi faci toate porcăriile astea. Ai vorbit cu Nichita?” ”Da”. ”Şi ce-a zis despre articol”. ”Nimic”. ”Nimic, nimic? N-a zis nimic?” ”A zis ceva, dar nu despre articol”. ”Ce-a zis?” ”Să ne vedem diseară, pe la şapte, la Cina”. ”Adică, voi doi, nu?” ”Nu, noi trei.” ”Trec pe la tine, pe la şase, cu Sârbu şi te luăm. A dracu’ e pielea pe tine.” Da…

…prefer să-mi amintesc de prima seară a cenaclului, pe strada Slătineanu, și de primele luni ale acelui vârtej miraculos, de marii poeți sărbătoriți acolo, de marii artiști plastici invitați să expună de cei care aveau să devină apoi idolii unei generații – Mircea Florian şi Mircea Vintilă, Doru Stănculescu și Sorin Minghiat, Vali Sterian şi Dan Chebac, Erica Ioja şi Marcela Safciuc, de toți ceilalți, de noaptea când într-un motel din Alexandria, el, Moțu, Cornel Ionescu, ”Catenele” Ancăi Vijan cu a lor senzațională Păunița Ionescu au tradus ”Blowin’ in the wind” şi peste câteva săptămâni, mai toată lumea fredona “Vânare de vânt”. Cam asta a şi fost, vânare de vânt.

…prefer să-mi amintesc de seara în care muncind să facem o antologie Beniuc, de recitat, mi-a spus “Dacă m-ar lăsa pe mine Beniuc să-i fac o antologie de 50 de poezii, s-ar minuna și el ce poet bun este” iar eu i-am răspuns ”Și dacă tu m-ai lăsa să-ţi fac o antologie de 30 de poezii și le-ai arunca pe toate celelate 700 sute…”  ”Bă, tu ai înnebunit?”. Probabil.

…prefer să-mi amintesc un decembrie 1974,  în care, împreună cu Gigi Stanca, am aşteptat Phoenicşii la Gara de Nord şi cum seara Nicu Covaci şi a lui ceată au aruncat Sala Floreasca  în aer, cum Andrii Popa s-a cântat de nu ştiu câte ori şi cum Ilie Năstase, venit să dea două premii, mi-a spus: “Domne, e nemaipomentit! Chestia asta chiar se întâmplă? E pe bune?” Da, era încă pe bune.

…prefer să îmi amintesc cum s-a prefăcut că nu înţelege când i-am spus ”Nici Florian, nici Cornel, nici Marcela n-or să mai calce pe-aici. Nici alţii. Ai luat-o razna cu totul…” ”Băi, ăsta mic, mai taci dracu’ din gură cu tâmpeniile tale. Nu pleacă nici unul. Pe mine nu mă părăsesc oamenii ăştia”.

…prefer să-mi amintesc cum o vreme n-a crezut, apoi n-a vrut să accepte în 1975 că ne despărțim, pentru ca în ziua  în care ne-am despărțit să-mi spună ”Băi, ăsta mic, dacă pleci acum, noi n-o să mai putem face ce plănuiam când eram studenți”. ”Băi, Grasule, tocmai de-asta plec, fiindcă nu mai vrei să facem de mult ce plănuisem să facem.” M-a strâns în brațe și mi-a spus: ”Pleacă, dracu’, până nu mă răzgândesc…” Nici unul dintre noi nu s-a mai răzgândit vreodată.

…trebuie să-mi amintesc că printre întrebările lui încuietoare, într-o zi a fost şi: “Pe tine, care dintre versurile mele te sperie?” Am rămas blocat. “Hai, mă, zi. Fii sincer, nu te gândi ce să-mi spui”. I-am spus: ”Adrian, mă sperie tare rău astea”:

 În lumea plină de urmări
Eu sunt un om pe nişte scări,
În sus ce e, în jos nimic,
În jos ce e, în sus nimic.

Vorbesc cu ceilalţi care-au fost
Şi-n sus şi-n jos, şi nu-i dezic,
Eu însumi spun de locurile
Pe unde-am fost nu e nimic.

Vecinul meu prăseşte ciori,
Vecina mea prăseşte farduri,
Eu sunt un om pe nişte scări
Şi-un câine bulucind prin garduri.

O dată, de mai multe ori
Căci ce pot fi aceste garduri
Decât căzute, foste scări
Decât căzute, foste garduri.

Pe Păunescu l-am pierdut când a apucat-o pe nişte scări ce i se păreau că duc sus, foarte sus, în vreme ce eu am crezut că ele duc jos, foarte jos.

Pe Adrian l-am regăsit, vineri, 5 noiembrie 2010, acolo unde a stat pitit tot timpul după ce l-am pierdut pe Păunescu: în cutia de rezonanţă a sufletului meu.

Nu-mi fac nici o iluzie – posteritatea abia aşteaptă să bulucească şi ea prin garduri. A şi început.

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace!

  • Ce frumos era cind eram tineri si aveam preteni buni.
    Pa studentesc am rupt si eu multe ghete, desi jucam descult, Tineretului, Vinare de vint, Motu, Phoenix fac parte din mine.

    Urita-i batrinetea!

    Dumnezeu sa-l ierte!

  • __Vali

    In sfirsit o evocare decenta (ca mi se cam facuse greata de atit “pupincurism”) !

  • Maria R.

    Vorba din Maramu’:”a fi domn e o-ntamplare,a fi om e lucru mare”isi gaseste in randurile dumneavoastra o perfecta ilustrare.
    Va multumesc pentru ca ramaneti un om adevarat,azi,cand parca ura si neghiobia nu mai au zagaz.
    Iar Adrian Paunescu sa se odihneasca in pace,am sa continui sa ma bucur de versurile lui si sa-mi para bine ca am fost contemporana cu un mare poet.

  • curly

    n-am stiut ca ati fost asa prieteni…

  • mihai rogobete

    N-a stârnit trăiri inedite, dar le-a ridicat pe cele trăite; din calcul umanist, a scris popular nu numai pentru urcarea sa, ci şi pentru a nu lăsa sufletele celor nealeşi să îngenunchieze. Romantic, liderul oropsiţilor emana parfumul sălbatic al utopiilor precomuniste, visându-se mai mult patriarh decât om politic. Un tragic încurcă lume, nicidecum contradictoriu -- un statornic simplu şi vechi printre cele sucite şi futile. Chiar dacă n-a priceput decât în ultimul ceas, Domnul o să-l ierte.

  • Frumos acest “pas de deux” prin memorie. Si generos. Si trist.
    Asa cum si unii sfinti au avut, pina la un punct, o biografie plina de pacate, asa si toti pacatosii au o sansa la mintuire.
    Dumnezeu sa-l ierte!

  • radu

    Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!

    Respectele mele si condoleante domnule Tudoran!

  • maria

    Asteptam…..
    Ce a venit este mai mult decat o sensibila si emotionanta scriere de despartire. Este suflet.

  • Dyo

    Nu a fost un erou, cum nici Liiceanu, nici Plesu si nici Patapievici nu au fost.
    A fost un lingau si un profitor, cum cei trei enumerati mai sus NU au fost.
    I se vor ierta toate astea pentru ca, orice se va zice, a fost un maestru al poeziei. Nu a fost un demon, nici inger; ca om a ratat de multe ori sansa maretiei. Ni se intampla si noua adesea.
    Cred ca in acest sens nu a fost altceva decat suntem si noi: romani de vita pura.

  • divanuriletomitane

    Inginerul Ion Crisan il cita in cartea “Industrializarea” pe Noica cu ideea “ nu de sfaturi si invataturi au nevoie romanii, ci de stari de spirit”….Probabil de aceea era periculos, atat timp cat viza nivele de stari de spirit superioare, anihilandu-le pe cele gregare….In matricile dependentelor statelor mici, irationalismul social gregar este un vector foarte rational de determinare… Constantin Radulescu Motru cred ca se insela cand considera ca statele mari sunt promotoarele invatamantului umanist in detrimentului celui tehnic si profesional in statele mici. Cred ca decizia apartinea de fapt elitelor locale ( Noica a incheiat o scrisoare catre AP cu formula “ cu bogata incredere” ). Acelasi Motru a militat extrem de mult pentru « a rationaliza » cat se poate de mult « sufletul romanesc ». In anul 2010, anul C.R. Motru in initiativele mele, ne despartim de cel care a dus irationalismul gregar al culturii romane peste toate limitele imaginabile inaintea sa. Demonstrand odata in plus legatura reflexiva dintre cultura si realitatea societatii. « Bratul politic » ad-hoc al crezului sau, C.V. Tudor, nu va fi avut niciodata succesul sau ( irationalismul in politica nu poate avea succes intr-o tara in care politicile trebuie sa fie foarte rationale pentru a nu innabusi cumva irationalismul din societate… )….Poate vom reusi sa ne eliberam de starile noastre de spirit irationale gregare si ca membrii UE si NATO, sa ne apropiem de invataturile si sfaturile necesare noua. Odata incheiat « proiectul » lui Adrian Paunescu, atingand marginile, poate vom fi nevoiti sa ne lovim de « mantinela » pe care el a tot indepartat-o de noi. Cred ca si Dorin Tudoran se inseala cand afirma ca Adrian Paunescu a apucat-o pe scari care duceau foarte jos, in timp ce acesta credea ca duc foarte sus. Pe acea vreme, nici nu prea conta unde duc scarile, sus sau jos. Conta ca extrem de putini « aveau voie » sa le foloseasca ( AP nu-si cerea voie, el credea ca « are voie »….). Dealtfel, ca si acum.

    Fie-i tarana usoara !

    ( Nu contest dreptatea d-lui Dorin Tudoran in privinta afrmatiei ca scarile lui AP duceau foarte, foarte, jos. Contest insa ca, dincolo, acolo sus, dupa 20 de ani, Romania nu prea mai vede diferenta fata de jos….Mai mult, parca si « sus » si « jos », s-au transformat in capcane in care Romania este prinsa….)

  • daniel

    paunescu are cateva poezii de te scutura pana in rarunchii fiintei; chiar daca esti lut, si tot te misca. le stiti, iar daca nu, cautati-le, poate asa mai cititi ceva:))

    in rest, paunescu a fost exact cum a fost descris; nu degeaba s-a intrebat ce iarba va creste pe mormantul lui; se temea de frunzele in forma de voma si scuipat; avea tot dreptul sa se teama; a fost un goebles in forma ceausist modernista; asta a fost, iar tamaierile de azi nu-mi provoaca decat indiferenta. sau cel mult o intrebare: pe cand il vad sfantul Adrian Paunescu in calendar?

    povestirea lui dorin tudoran e un giuvaer; luati-l, priviti-l, cautati detaliile, uitati-va la cei doi tineri, unul care se demonizeaza si altul care dispare incet, incet. e sublim! multumesc, maestre

  • liana

    Liiceanu si Patapievici nu au facut atat de mult rau cat a facut Adrian Paunescu alegand gresit calea, dar sunt lingai si profitori acum cand poti alege sa nu fii astfel. Liiceanu si Patapievici, poate nu au facut atat de mult rau dar nu au facut niciodata atat de mult bine precum Adrian Paunescu. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!
    Emotionant articolul domnului Tudoran.

  • napocitania_napocala

    opritzi’va, dom’ tudorane, ca si asa ceea ce a mai ramas din poporu’ romun are destule procente de nostalgie’n singe !

    lucru la care si musiu’ paunescu (odihneasca’se, daca tot a ajuns acolo…) are o contributzie multivalenta, muncind cu rivna homerica si la “binele” dupa care sintem acu’ nostalgici, si la rau’, fara ghilimele, pe car’ il induram azz.

    [TOTUSI -- la ora asta, 02.19.42 am, paunescu trece carpatzii ‘mpreuna cu neste batalioane alcatuite din fosti componentzi ai unei “trupe” pe care dv s’ar putea sa n’o stitzi (nu e phoenix, in nici un caz !), si anume: “vacantza mare”]

  • Mitica

    Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!

    Am asteptat toata ziua dar a meritat.
    Respect!

  • Hello everybody, hope to know eachother better in near future 🙂

    bilety lotnicze

  • Ketel One

    dom’le, in poza Cu-Nichitas-Stanescu.jpg, oricit am marit-o, rezolutia nu m-a ajutat sa recunosc unele detalii. deci, daca va mai amintiti:
    1. personajele din stinga si din dreapta sint usor de recunoscut. cine e cel din centru? cassius clay?
    2. intre cele doua miini de pe masa e un pachet de tigari. ce era? marlboro? kent? (dumneavoastra fumati???)
    3. in pahare se vede un lichid incolor, inodor si insipid; sticla de sub masa nu o vad prea bine. ce era? evian, perrier, sifon?
    4. copacul gica (nu se vede in poza) era bine, sanatos?

  • anca mizumschi

    Dorin,

    Aseara asteptandu-l pe Liviu Antonesei care fusese la manifestarea de la MRL sa mergem spre gara , am intrat doua minute sa aprind o lumanare …nu m-am dus special pana acolo, dar fiind pe Calea Victoriei in fata casei Monteoru mi s-a parut firesc sa intru..nu pot sa iti descriu senzatia..ultimul poet roman care a avut tiraje de sute de mii de volume , intins pe catafalc in holul casei uniunii scriitorilor care a fost deja pierduta, care nu mai e uniunii, am avut senzatia felliniana de lume apusa ,.moartea asta inchide definitiv o lume de …si acum mai vii si tu cu articolul asta..este o moarte cu o simbolistica aparte pentru mine oricum..

  • Frumos scris si echilibrat. Ma bucur ca ati avut taria sa nu mai mergeti pe acelasi drum atunci cind v-ati dat seama ca o ia pe scarile ce merg in jos. Poate ca daca ar fi ascultat de dumneavoastra viata lui ar fi aratat altfel, dar ma gindesc ca ego-ul lui era prea mare sa asculte de cineva care nu era de acord cu el. Nu pot sa regret un om care a ridicat fostul regim in slavi si care nu si-a cerut iertare pentru aceasta, oricit de bun poet ar fi fost. Toti gresim, insa putini avem taria sa recunoastem ca am gresit si sa ne cerem iertare.

  • Petre Anghel

    Felicitari, domnule Dorin Tudoran. Da, acesta a fost Adrian Paunescu, cel care rezulta din secventele dumitale.

  • Pingback: Despre Adrian Paunescu « Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You()

  • elena

    multumim pentru ca pastrati lumina…multumim pt atingere
    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.

  • mihai rogobete

    Adrian Păunescu.

    Analfabeților

    V-am spus că sunt un om periculos
    Şi nu mi-ați luat avertismentu-n seamă.
    V-am spus s-aveţi pentru persoana mea
    Un plus de-ngrijorare şi de teamă.

    V-am spus că fac teribil de urât
    De sunt călcat puțin pe libertate.
    V-am spus ca sunt oșteanul credincios
    Dar care doar cu inamici se bate.

    V-am spus să vă astâmpăraţi şi voi,
    Cenzori capricioși ai vremii mele,
    C-o să vă coste scump măruntul moft,
    De a ne face nouă zile grele.

    V-am spus să puneţi mâna să munciţi.
    Să nu mai tot pândiţi zeloşi din umbră,
    V-am spus că n-o să placă nimănui
    Pornirea voastră, tulbure şi sumbră.

    V-am spus că vremurile s-au schimbat
    Şi că situaţia e mai complexă,
    Nu-i intelectualul -- servitor.
    Cultura nu-i ceva ca o anexă.

    Şi lumea nu se poate cuceri
    Umflând la cifre şi mimând tumulturi
    Cu aroganţi şi trândavi doctoranzi,
    Cu papagali care ţin loc de vulturi.

    V-am spus şi am puterea să mai spun
    Ca nu încape muntele în seră
    Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad
    Şi de la căprioară la panteră.

    V-am spus să nu-l fetișizați pe Marx,
    Să nu-i păstraţi în spirt învăţătura
    Şi voi într-una fără să-l ciţiti
    îl pomeniţi până vă doare gura.

    V-am spus că bătălia pentru om
    Nu iartă astăzi nici o dezertare
    Şi voi v-aţi decorat voi între voi
    Când lupta este în desfășurare.

    V-am spus că muzica nu-i un microb
    Care amenință civilizaţii
    E-a omului pentru a fi mai bun,
    V-am spus: ceva care să-i placă daţi-i.

    V-am spus, concetăţeni analfabeţi,
    Şi luaţi aminte şi să ţineţi minte.
    Dar nu știam că v-aţi născut şi surzi
    Şi scoateți arma când vedeţi cuvinte.

    1979

  • elena

    multumim pt ca pastrati lumina…
    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.

  • radu

    Multumesc, domnule Tudoran.
    E cel mai frumos text pe care l-am citit in blogosfera de… nu stiu cand…
    Ce-ar mai fi de spus?
    Multumesc.
    Dumnezeu sa-l odihneasca pe Adrian Paunescu. Sa fim si noi mai omenosi in toate. Daca nu vom intelege fenomenul Paunescu asa cum a fost, cu bunele si relele lui, nu vom intelege ce s-a intamplat cu noi si nu vom intelege cine suntem cu adevarat.
    Citesc uluit ce scrie Tismaneanu pe blogul lui. Nu pot sa spun decat atat: meschinarie si cainosenie.
    Si cand te gandesti ca oamenii astia ne dau lectii despre resentiment.

  • radu 2

    Tizul meu de mai sus a spus aproape tot ce vroiam si eu sa spun.Se pare ca a fost asa un fel de comunicare parapsihologica. Ciudat!
    Domnule Tudoran ,
    Textul este cinstit si este pentru cei care inteleg prietenia si durerea.
    Pentru ceilalti nimic de adaugat.
    O poezie pe care eu o consider geniala:
    Ruga pentru parinti.

  • Adrian Vasiliu

    Domnule Tudoran, de oameni ca dumnneavoastra am avea nevoie in politica.Oameni cinstiti, curati, care nu-si reneaga prieteniile.
    Ati scris tot ceea ce era de scris despre Adrian Paunescu si ati pus punctul pe i.
    Va raman recunoscator, ati spus ceea ce as fi spus si eu despre acest Macedonski al vremurilor noastre, doar ca eu nu am nici cuvintele , nici amintirile necesare.
    Cu enorm de mult stima
    Avocat Adrian Vasiliu

  • cristina

    As spune numai atat: daca tot ati plecat in ’85 din Romania, de ce va mai obositi sa comentati viata de aici si de ce postati despre trecut? Nu v-a placut, ati ales sa plecati… DACA ar fi fost mai multi care sa fi generat fenomenul “Cenaclul Flacara”, sa fi scris mai multe volume “Iubiti-va pe tunuri” nu ar mai fi trebuit sa plecati… poate ca Ceausescu ar fi fost dat jos mult mai devreme… dar tuturor ne-a fost frica atunci sa facem un compromis…. Stiu ce vorbesc, pentru ca am trait si am respirat Cenaclul… sunt filolog, am scris, scriu si datorez formarea mea profesionala poeziilor si cantecelor Maestrului… am avut privilegiul sa-l cunosc si nu pot spune decat atat: despre viata personala a lui Eminescu se spun in continuare multe, despre Labis profanii sustin in continuare ca a murit din cauza ca era prea beat… despre Paunescu…. cu toate controversele din prezent…. vom vedea. Si va rog, nu mai postati despre Romania, postati despre State, pentru ca … “Sunt cetatean american…” asa va descrieti fara drept de apel.

  • maria

    @ # 26 cristina

    Regretabil ca n-ati observat inca, aici si acum este vorba de un articol despre moartea unei persoane, mai mult sau mai putin iubita.
    D.stra ati gresit usa, sediul partidului este la subsol. Acolo sunteti asteptata sa scrieti, cu talent de filolog, procesul verbal al sedintei.

  • George

    Este cea mai emotionanta postare din ultima vreme de pe blogosfera…Atata sensibilitate,dar mai ales amaraciune, nu imi amintesc sa fi citit de mult !!! Nimic nu se compara cu anii tineretii…Sunteti,Domnule Tudoran , unul din putinele Repere ce au mai ramas…Ma inclin, cu respect profund !

  • La un moment dat se va scrie o monografie Paunescu. De asezarea din evocarea dumneavostra e nevoie.

  • li

    @DTudoran
    Postarea de la #13 nu-mi apartine cum nu-mi apartine nici ideea cum ca ” nu au facut niciodata atat de mult bine precum Adrian Paunescu. ” Iar gustul meu pentru poezie se reduce la o poezie mai putin liricoasa. Exaltarile versificate chiar si cu metafore tari nu-mi satisfac nici macar urechile .

  • toma
  • Dyo

    @Liana
    Eu nu cred ca se poate evalua contributia unui om la cultura romana dupa numarul de tineri debusolati care au umplut stadioanele la Cenaclu, sau dupa numarul de caramizi negre (asta era formatul in care isi vindea cartile de poezii intr-o perioada) cu care a impanzit librariile.
    In timp ce oameni de cultura de genul celor pe care i-am amintit inca mai tin la temelia unei culturi in pericol de sufocare in fata prostului gust si a manelizarii, Paunescu ne lasa o mostenire tulbure, de oportunism, lipsa de coloana vertebrala si balcanism de cea mai proasta calitate.

  • Pingback: Adrian Paunescu - “Ca un fum de tigara, sufletul”()

  • Daca_nu_nu

    De mortuis nil nisi bene.
    Sit Sibi Terra Levis.

  • Azi a decedat un maestru si s-a nascut un geniu,pt ca noi abia dupa ce moare un om deosebit ne dam seama ca defapt era un GENIU. Ca si poet eu zic ca poate s-a stea langa Eminescu

  • Superb!

  • Ioan Costea

    @Liana
    Am fost bucuros să aflu din intervenția dumneavoastră că sunteți în posesia cântarului binelui și răului. Probabil de aceea nonșalanța cu care afirmați că domnii Liiceanu și Patapievici sunt “lingăi și profitori”.
    @Cristina
    Dar eu vreau să-l mai citesc pe domnul Tudoran scriind “despre viața de aici”, “despre trecut”, “despre România” (cum scrieți), sau despre ce consideră, chiar dacă acum este cetățean american. E voie? De ce o face, poate că vă va spune dumnealui…

  • Radu Humor

    Sincer sa fiu, am intarziat cu buna stiinta sa citesc blogul dvs, cuprins fiind de niste sentimente contradictorii, amanand cu buna stiinta sa va aflu trairile in legatura cu acest tragic eveniment !
    Si acum regret indoit acest lucru :
    In primul rand ca m-am umplut de o scarba de nedescris citind (si comentand) pe niste bloguri pline de ura viscerala si de politze platite cu aceasta nesperata ocazie care li s-a ivit unor pigmei ce si-ar dori cu inconstienta, sa umple golul lasat;
    In al doilea rand am pierdut timp de aproape 3(trei) zile , posibilitatea de a fi deadreptul fascinat de aceasta postare cu adevarat memorabila prin franchete , dar mai ales prin filigranarea atat de reusita a unor evenimente-stari de spirit aparent minore, ce fac insa din intreg o adevarata bijuterie literara.
    Marturisesc ca vroiam si eu sa va rog( nu stiu daca nu chiar am facut-o ) la fel ca dl avocat Adrian Vasiliu # 27, sa intrati in politica, dar acum mai ca sunt in stare sa va implor sa n-o faceti :roll:
    E vorba de scarile alea…
    Si de ce sa coborati, cand se vede clar ca n-aveti pentru cine ?! 😉

  • Pingback: Privindu-i cum se duc, privindu-i cum se iluminează… « Argentina Gribincea's Blog()

  • mihai rogobete

    Cu copilul tău eşti solidar până-n pânzele albe; îl iubeşti şi după ce te-ar ucide. Cum să-ţi judeci părinţii, bunicii, străbunii: n-ai fii mai puţini? ( Eşti mulţi? -- m-antrebat Nikita, de după uşă, când i-am bătut prima oară.) Fiul meu m-a învăţat să folosesc telefonul mobil, fiica ordinatorul. Strămoşii sunt copii noştri şi chiar dacă-i nimicim, tot ne vor iubi: numai părinte să nu fii…

  • liana

    Pentru Dyo, Costea …
    Nu am participat niciodata la cenaclul Flacara( desi eram adolescenta pe atunci) asa ca nu am cum adora poezia lui Adrian Paunescu care este, dupa gustul meu, cam patetica si plangacioasa. Asta nu exclude si ideea ca exista si unele poezii care imi plac. Nu evaluez poezia cuiva dupa un numar, oricare ar fi acesta, de tineri debusolati sau de carti…nu m-am referit defel la acest lucru. Nu l-am cunoscut personal pe Adrian Paunescu; cand am vorbit despre bine si rau, m-am referit la cazurile sociale pe care le rezolva prin “Flacara” lucru pe care nimeni nu-l poate anula.
    Cat despre parerea mea despre cei doi domni , este doar o parere la care am dreptul exact la fel cum si dansii au dreptul…In posesia adevarului absolut nu sunt nici eu si cred ca nici dumneavoastra.
    Altfel, micimea, ticalosia si de-a dreptul imbecilitatea manifestata peste tot in zilele acestea sunt dovezi clare ca drumul nostru, ca societate, e in jos…

  • Radu Humor

    “Altfel, micimea, ticalosia si de-a dreptul imbecilitatea manifestata peste tot in zilele acestea sunt dovezi clare ca drumul nostru, ca societate, e in jos…”

    Spune-mi cine, in afara lipsei de bun simt, iti da dreptul sa judeci astfel (daca si asta poate fi numita judecata :mrgreen: ?)
    Tu te-ai uitat la chipurile celor care au dus cu ei tristetea acestei despartiri ( si nu ma refer doar la membrii familiei), la demnitatea privirilor triste si la licarul de speranta ce se putea citi in priviri ?!
    Asa cum i-a fost si viata (un om mare nu poate fi bine judecat daca nu are si bune si rele, important e ca cele bune sa le intreaca pe celelalte), asa i-a fost si despartirea de ea, cu momente memorabile si cu excese inevitabile unui asemenea teribil eveniment, dar pana la urma important si incurajator este ca lumea n-a mai ramas inchistata in egoismul ei, a inteles sa uite ce era de uitat sa ierte ce era de iertat si sa judece ce era de judecat. Si pana la urma n-au mai ramas asa multe la urma !
    Dar cine si-a permis sa emita asemenea judecati , trebuia sa fie el insusi mai bun sau mai putin rau decat a fost cel judecat !
    Ca altfel , pe buna dreptate, ajunge sa fie judecat si cel ce se erijeaza in judecator aruncand cu usurinta acuzatii ce pana la urma te fac sa exclami :
    -- Ia uite cine vorbeste ?!
    Pana la urma inclin sa cred ca aceasta introspectie pe care ne-a prilejuit-o aceasta moarte sa ne faca mai constienti ca suntem cam pe ultima treapta, dar asta nu din cauza bardului , ci din cauza comoditatii si lipsei de reactie la niste intamplari ce vin peste noi !
    Cine stie sa citeasca printre randuri nu poate sa nu inteleaga ca in regimul acela pe care unii dintre noi parca vor cu tot dinadinsul sa-l vada repetat, ceea ce a facut Paunescu poate insemna cu mult mai mult decat facem noi astazi , in cu totul alte conditii !
    Si s-ar putea ca fara moartea lui , nici sa nu ne fi dat asa de repede seama , ca asa nu mai merge !

  • liana

    Radu Humor , Habar nu am si nu inteleg de unde vine acest radicalism al dumneavoastra, nu am emis judecati de valoare deloc, doar pareri…e suficient sa citesti anumite bloguri si ziare pentru a intelege de ce vorbesc despre micime si ticalosie…la ele m-am referit, nu la familie ; un anumit echilibru e necesar in toate. Dincolo de asta, aveti un spirit conflictual interesant dar cred ca ati gresit tinta: nu sunt eu. Nu l-am adorat dar nici dispretuit pe Adrian Paunescu , valoare poeziei lui este, cred, de netagaduit , iar ceea ce a intreprins ca om politic si ca om implicat in viata cetatii , atata vreme cat si-a respectat si asumat convingerile, lucru rar in Romania zilelor noastre, este prea complicat si nu am toate datele necesare pentru a emite judecati. Dincolo de asta, sunt de acord cu dumneavoastra. Asa nu mai merge. Insa, sunt convinsa ca nu se va schimba nimic: asistentele de la show-urile de televiziune , gen Bianca lui Bote….etc si tot felul de Ogica vor invada din nou ecranele si ziarele , “maneaua” ca politica de stat va avea la fel de mare cautare si va rasuna in toti bolizii si nu numai , viata isi va relua cursul ei firesc pana la urmatoarea inmormantare a unei personalitati, cand ne vom intreba din nou : de ce ?

  • Ioana Olteanu

    Domnule Tudoran, multumesc pentru ca mi-ati ostoit setea de echilibru. Sunt doar ochi si urechi. Ma rog, cu ajutorul lui Dumnezeu, si putin creier.

  • Va salut Stimate dle Tudoran,

    am intrat pe blogul dumenavoastra via J.N, urmârind reactiile pro si contra privitor la moartea lui A.P. Si eu consider ca dvs a-ti facut zugraveala cu destoinicie, responsabilitate si mai ales dintr-o pozitie de bun cunoscator, de specialist (sunteti filolog). Nu-am sa vorbesc de A.P, cine doreste afla opinia mea o gaseste pe situl amicului LIS, printre putini blogeri citit-comentat de mine.

    La cele spuse aici

    http://www.liviuioanstoiciu.ro/2010/11/sediul-usr-ramane-la-casa-monteoru-pana-in-martie-2011-vosganian-romancier-la-viena-poetul-grigore-scarlat/comment-page-1/#comment-3664

    privitor la A.P si Ioan Alexandru , am sa-mi permit cu ingaduinta patronului acestui blog (dl Tudoran) sa complectez nitelusi si leg de ideia revolutiei ce-o planuiau ceei trei studenti; A.P, I,A si dl Tudoran amintita in articol.

    A.P a facut revolutia lui, a avut si-un rol pozitiv, stringent necesar dar si unul cumplit de malefic, il dezvolt tot pe blogul lui LIS in articolul urmator, cine va fi interesat va gasi,ca vorba aceia, cine cauta gaseste.

    Ioan Alexandru a facut si el o revolutie, dar I.A a facut si o curatire de spiritul malefic jucat de A.P, stringent necesara , la care eu am fost parte, se întelge din mesajul meu de pe blogul lui LIS.

    Un al treilea … nu am gasit în tara ori afara granitelor.. cel care in adevar a facut si.a treia revolutie fiind fortat exlia, unde si azi este tinut.. despre el nu se vorbeste, el si azi este nedorit, hulit mai ceva decât A.P.. cred ca se va fi înteles ca este vorba de Paul Goma, care si azi tine in viata revolutia , foarte necesara zilelor noastre preatulburate si de A.P.

    La moartea Elisebetei Rizea, lui Tutea, Ioan Alexandru, s-a cam tacut, si sigur când va fi si-a lui Paul Goma, nu vom avea parte de megaspectacolul care s-a facut lui A.P, de parca a murit un zeu, am spus al LIS, ca fost un preot al diavolului rosu, pentru ca el a lucrat ciudat de mistic, de unde si idolatrizarea sa , excesiva.. pe care si-o râvnea si pe care pare-se a si capatat-o… Nu pot crede ca poezia lui A.P se impunea mai mult decât cea scrisa de Ioan Alexandru daca nu avea parte de “privilegiu” numit Cenaclu Flacara, privilegiu puns pe buzele folkistilor, asa devine un poet-popolar pe calendar rosu in care isi va gasi si sfârsitul.

    Consider ca moartea lui a venit la timp, este bine ca a fost luat de pe pamânt, stiu, va soca pe multi afirmatia mea, sa-o explic;

    In primul rând ocupa mai departe un loc in care mai mult rau producea existând riscul reimpune pe piata careia nu-i mai facea fata de multa vreme, o luase rau de tot in jos si dupa 89, ba as zice, nu-a fost deloc, niciodata pe faza, partea care sa dea brânci revolutionar natiei, a-o curata de impuritatile pe care le-a pus si el (A.P), pentruca A.P întelegea foarte bine aceasta stringenta, cel putin asa mi-a lasat impresia la lansarea filmului I.A, de care vorbesc pe blogul lui LIS. Zdranganelile, smiorcaielile gen Flacara, ne-a cauzat si in 1990 (P-ta Univ), ele au generat si Duminica Orbului, dar si impotenta noastra (opozitiei), dupa 89. Intrebarea este alta;

    vom gasi si mai ales propulsa noi azi adevaratele valori, forte moral-spirituale capabile curata imuritatile depsue si de A.P, dar si-a duce -pastra mai departe partea buna pusa si de A.P. Eu cred ca abia acum este terenul pregatit rasari , impune adevaratul poet, autenticul urmas a lui Eminescu , scuze; A.P, a fost prea,prea pitic, a fost si este preaumflat cu pompa.

    Va fi dl Tudoran acea valoare capabila impune, ajuta la indepartarea zguri depuse? Ia in serios dl Tudoran ideia de revolutie ce-o planuia in studentie .. ciudat, doi studenti, A.P si I.A au jucat in viata mea un rol major, revolutionar, incep întreba; sa vi venit vremea celui de-al treilea student, respectiv Tudoran? Nu stiu, voi urmari mai atent acest al treilea student (dl Tudoran), pâna atunci

    scuze pentru lungimea mesajului si-a multelor greseli..

    O.M.

  • Foarte frumos text, unul dintre cele mai frumoase care au aparut in zilele acestea nefericite.

  • Bravo natiune!

    rel="nofollow">

  • no mercy !

    felicitari , meeerge ashaaa ca o fictziune externalizata ( din suflet ) shi rupta din “shirul de …shiruri idei ” aproape ca un stop-cadru ( ala convenabil (cui ?) shi convenit ( cu cine ? cu sinele…) ; aaa , dar nu vroiam decit s-o pun aici pe chiar “ars poetica ” ( va recunoashte cineva vreodata ? ) tuturor poetzilor : ” a fi poet … ” ? e ca shi cind ash risipi in vint /ceva din mine praf de aur fin / crezind ca astfel ,iata, SINT ! / CUM SHI CUCERITORII CARE VIN / prea plini cu aur, cu pustiu , cu vint…// …e ca shi cind ai crede ca se poate / goni mereu spre alte cuceriri / cind insa noi parca uitam de toate / shi alergam doar dupa amagiri / shi la ce bun oare acestea toate ? “…shi daca ash mai scrie shi despre ” bilciul deshertaciunilor “( de la ” vanity fair “…adica de fapt “tirgul …”) ( ala al “vinarii de vint “…) tuturor dezvoltatorilor de inginerii sociale shi propagande criminale …dar stop ca poate ca inginereshte vreun cenzurator…

  • 🙂 Prefer sa-mi aduc aminte cum, peste foarte multi ani, se vor canta versurile lui la fel de frumos si cu la fel de mult suflet ca acum!

  • Pingback: Amintiri din "Epoca de Aur" - Pagina 10 - Forum Sport365()

  • ostapbender

    textul este superb si face cinste autorului. daca ceva trebuia cu adevarat spus despre adrian paunescu, a spus-o dorin tudoran. in rest, parafrazind titlul fimului, e tacere …

  • În data de 5 noiembrie am văzut că au apărut critici (literari) ai lui Păunescu. Orice părere ar avea -- nu puteau să o amâne și ei o zi, o saptămână, s-au apucat să îl eticheteze ca “poet minor” sau “susținător al regimului comunist”. Bine că nu sunt poet, susținător al vreunui regim, celebru sau mort -- că mă criticau și pe mine.
    Pace! Pace pe Pământ!

  • Pingback: Superb si emotionant. Dorin Tudoran despre Adrian Paunescu « Mihai Biharia Templum()

  • Dia CORA

    Frumoase ginduri, sensibile amintiri, constiinta dreapta si vorbe cu tilc… Nu-i asa, draga domnule Tudoran, ca ati fost surprins, impreuna cu Adrian Paunescu, pe un “Pasaj de pietoni” fiindca aveati amindoi “Semne particulare”?! Ce a ramas astazi din toate acestea?

  • mihai rogobete

    @diafilm:

    Toate sinuciderile reclamă autopsii.

  • Un text scris dintr-o suflare de un mare poet la moartea unui alt mare poet!
    Felicitari Domnule Dorin Tudoran. Istoria s-a scris cu multe vrute si nevrute. Admir inca odata omul Dorin Tudoran pentru ca stie sa lase deoparte pentru o clipa coborasurile istoriei. Si eu stiu cine a fost Paunescu dar si eu stiu ca “Reconstituirea” a aparut pe ecrane si datorita nebunului de Paunescu , ca la Flacara in anii primi Paunescu a facut o echipa extraordinara care a putut sa scrie, o echipa de adevarati jurnalisti pe care ziaristii de azi ar trebui sa-i studieze la scoala si eu recunosc cateva zeci de poezii mari ale aceluiasi Paunescu. Restul sunt compromisurile lui (laolalta cu ale noastre ) pe care trebuie sa le judece la rece istoria.

  • gabriela

    Suficienta, ignoranta si superficialitatea nu neaparat in aceasta ordine, ne fac sa rumegam sabloane… am avut aceste “calitati” pana l-am intalnit pe Adrian Paunescu… la maturitate si oricum dupa 1990, mai mult curioasa in a intelege de ce cei care il idolarizau candva il parasisera si il si injurau de mama focului… iesind din ultra suficienta mea l/am citit “De la Barca la Viena si inapoi”, “Sub semnul intrebarii” o carte ca o pofta de drum, carte ce m/a trimis sa recaptulez cam tot ce citisem si citisem din toata literatura lumii… si poezie… cat am putut… recunosc ca nu am putut citi tot ce a scris… desi iubesc poezia, desi il iubesc pe A Paunescu… acum, dupa ce l/am cunoscut… si ca om si ca scriitor, jurnalist si poet… si doare, Doamne ccat de tare poate durea absenta domniei sale… cred ca isi iubea toate poeziile… dar mai cred ca daca ar fi iesit pe piata cu un volum cu cele mai mari, mari in sensul realizarilor artistice si in ceea ce tinea de mesajul acestora… tot romanul ar fi avut ca reper acea carte, in ceea ce tine de cultura romana… oricum va multumesc pentru cuvintele pe care le/ati scris aici.

WP Admin