≡ Menu

Arta inadecvării: Hannah Arendt vs. Olguța Vasilescu și Hélène Carrère d’Encausse vs. Gabriela Firea – Pandele

Desen & Copyright @DION

Desen & Copyright @DION

Într-un articol publicat ieri (aici), dl Gabriel Liiceanu scrie:

N-am crezut nici o clipă, desigur, că votând pentru Monica Macovei, ne vom muta în scurtă vreme cu toții în basmul democrației. Știam că aleg <un drum ocolit> la capătul căruia era firesc să-l întâlnesc pe Klaus Johannis. Nu înțeleg nici acum cu ce am păcătuit electoral făcând acest ocoliș.”

Câteva comentarii:

1. În alegeri, nu există loc pentru basme. Literatura electorală este total refractară la elemente de ficțiune. Și apoi, dacă tot nu credem în basme, nu se face să le vindem altora drept realitate pe cale de întruchipare.

2. În alegeri precum prezidențialele României din acest an, nu există loc pentru “drumul ocolit”. Dacă, pe de-o parte, susții cu patetism că situația este pe punctul de a deveni catastrofală, nu poți apela, pe de altă parte, la medicină alternativă. Bisturiul este singura șansă. Și în alegeri, bisturiul este procentul. Era evident că, în pofida meritelor sale, nu dna Monica Macovei era candidatul de Dreapta cu șanse de a câștiga aceste alegeri. Domnilor Andrei Cornea și Andrei Pleșu, care au evitat capcana ”drumului ocolit” li s-a răspuns cu câteva îmbrânceli; drept e, amicale.

3. ”Strategia” “drumului ocolit” nu-i va aduce pe dl Liiceanu și pe cei care au ales aceeași cale față în față cu președintele Iohannis, ci, mai degrabă, față în față cu președintele Ponta.

Iată un “sinopsis” al strategiei “drumului ocolit”:

“Optând atunci (turul întâi, n.m., dt) pentru Monica Macovei, am vrut să spun un lucru simplu: există în prezentul nostru ceva care poate coagula, devenind rampă pentru o alcătuire durabilă în viitor. Speranța nostră are un temei, născut din înseși exasperările noastre. Am sperat, susținând un candidat mai pe gustul meu, că scorul pe care-l va obține (cu cota de fraudare a votului cu tot) îi va permite să facă un partid care, în 2016, ar urma să intre în Parlament. Mi-am zis că trebuia căutat un nou început. Și că, iată, îl aveam. Am socotit că e bine să-i mulțumim, prin votul nostru, cuiva fără de care – continui să cred – normalitatea ar fi dispărut de pe harta opțiunilor noastre.”

 Câteva comentarii:

1. Stranie strategie în fața dezastrului iminent. Să încerci a stopa declanșarea catastrofei programată pentru 2014 prin pregătirea unui candidat (și partid) pentru 2016 lasă un interval de doi ani în care… Operă de ficțiune, nu acțiune politică și strategie electorală.

2. Care este “noul început” pe care îl avem? Sloganul ridicol “A Treia Forță?” O forță de nici 5%. Constatarea pompieristică “S-a născut Al Treilea Pol Politic”? S-a preferat închegarea unui pol eseistic în detrimentul atingerii unui obiectiv precis și vital – câștigarea alegerilor. Doar o asemenea victorie ar fi asigurat șanse reale “noului început”. Ratarea alegerilor nu o va face. Va exacerba ”disperările noastre” și va consolida puterea ”partidului-stat”.

3. Aceste alegeri – cu adevărat cruciale – nu constituie prilejul cel mai potrivit pentru “a-i mulțumi dnei Monica Macovei”. Alegerile există doar pentru a fi câștigate sau pierdute, nu pentru a mulțumi cuiva care, evident, nu le poate câștiga încă. Mai întâi îi mulțumim celui care a aruncat în aer ultimele șanse ale Dreptei, doar pentru că Dreapta a refuzat gluma de prost gust ”Udrea președinte!” Și-i mulțumim la fel de călduros cum le-au mulțumit Regelui Carol I și Reginei Elisabeta crescătorii gândacilor de mătase din județul Ilfov în 1906, la împlinira a 40 de ani de domnie. Apoi ne apucăm să-i mulțumim și dnei Macovei, într-un context care cere un altfel de efort. În vremea asta, ceilalți câștigă alegerile.

4. Au existat semne limpezi că rezultatele alegerilor prezidențiale de acum vor avea și un apăsat caracter anti-Băsescu. Dincolo de cum s-a ajuns la referendumul din 2012, dincolo de mărimea fraudelor comise atunci, rezultatul referendumului indica un viguros curent anti-Băsescu. Parlamentarele aceluiași an au fost catastrofale pentru forțele pro-Băsescu. Partidul de poșetă PMP, cel mai recent bâzdâc politic al președintelui Băsescu, n-a strălucit în europarlamentarele din acest an. Cu toate meritele sale, dincolo de faptul că este percepută drept partea bună a “Moștenirii Băsescu” (spre deosebire de dna Elena Udrea, care este văzută, de mulți, drept partea malefică a moștenirii cu pricina) dna Monica Macovei nu putea să scape, peste noapte de brandul Băsescu. O marcă politică nu lipsită de merite, dar, în final compromisă de un lung șir de vorbe, acțiuni și spectacole degradante, nesancționate la timp de mulți dintre suporterii proiectului politic Băsescu.

5. Este o naivitate să speri că voturile câștigate de Monica Macovei în primul tur se vor duce, în al doilea tur, la Klaus Iohannis, fiindcă așa le va cere dna Macovei alegătorilor ei. Spre cinstea lui, electoratul dnei Macovei nu este unul tip plastilină, cum este cel al PSD-ului. În ceea ce îi privește pe nehotărâți, mulți dintre ei vor reacționa negativ la îndemnurile de acum de a-l vota pe Klaus Iohannis, îndemn venit prin portavocile care, înaintea primului tur, l-au tocat mărunt pe același Klaus Iohannis, etichetându-l ba doar “Un Relu Fenechiu cu nume german”, ba un “traficant de copii vânduți pentru organe de schimb”. În cel mai bun caz, exasperării unor asemenea alegători strategia ”drumului ocolit” nu le spune nimic. În cel mai rău caz, îi face să voteze împotriva lui Iohannis.

Un alt strateg al ”drumului ocolit” ne asigură că “Monica Macovei se bucură de ceea ce putem numi carisma justiției independente și magnetismul statului de drept.” și ne-a tot îngropat în citate, ba dintr-o “gânditoare germană”, ba din alți teoreticieni străluciți.

Trei observații:

1. Carisma unui candidat este cuantificată doar prin procentele pe care le obține. Un 4.6% nu despre carismă vorbește. Altfel, într-un candidat care strânge 46% ar trebui să-l vedem chiar pe Dumnezeu.

2. Alegerile nu se câștigă nici doar cu scrisori deschise/pamflet adresate unui candidat inacceptabil, nici doar cu dedicații subtil-ironice adresate Patriarhului Daniel, fotografiate și ajunse în posesia presei.  E nevoie și de altceva care să dea unor asemenea gesturi puterea unei torpile de mare calibru. În lipsa submarinului și a mecanismului de lansare, focoasele nucleare aflate pe mare sunt la fel de periculoase ca niște geamanduri. Paginile cu ceva șanse de a fi consemnate de o istorie literară nu intră, neapărat, și în atenția istoriei electorale.

3. Alegerile nu se câștigă cu Hannah Arendt (idei despre morală) sau Hélène Carrère d’Encausse (istorie și politologie). Se câștigă – hélas! – cu eficiența Olguței Vasilescu de a mobiliza un bazin electoral și cu minciunile convingătoare ale Gabrielei Firea – Pandele.

Până când existența unei asemenea realități lipsite de splendoare intelectuală nu va fi acceptată și până când nu se vor elabora strategii eficiente pentru a supraviețui într-o asemenea realitate, nu se vor câștiga prea multe alegeri. Se va construi nu un pol politic, ci un pol eseistic. Iar alegătorii nu sunt cu toții cititori de eseuri.

Și mai pe șleau spus – “teoria ca teoria, dar practica ne omoară”.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • reader

    1. Multe felicitari!
    2. E deprimant sa vezi ca e nevoie de astfel de clarificari si explicatii.
    3. Bineinteles ca lamuririle vor fi ignorate suveran sau primite cu injuraturi.
    4. E timpul ca multi din cei care au ocupat (se vede cu ce rezultate) scena nationala in ultimii 25 de ani si au monopolizat microfoanele autoproclamindu-se ELITA sa isi vada de reumatisme si sa ne mai lase cu eseurile lor scrise in timp ce se admira in oglinda sau unii pe altii, in cerc.
    5. E timpul ca cineva sa le adreseze -- SI LOR -- un APEL in termeni expliciti daca nu inteleg ca a fost deja mult prea mult. Tara asta e total decazuta datorita lor, in primul rind, si cel mai mic repros care li se poate face e ca nu s-au priceput, ca nu au anvergura intelectuala necesara.

  • Pingback: Arta inadecvării: Hanna Arendt vs. Olguța Vasilescu și Hélène Carrère d’Encausse vs. Gabriela Firea – Pandele « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET()

  • another

    Ca sa citez pe cineva amintit de dvs. mai sus: … “basmul democratiei” (in viziunea dlui GL) este “utopia exangua a celor ce folosesc prea des cuvintul spirit”. Aceasta este si problema: pentru unii, viata cetatii este doar o paranteza (evitabila) intre un Heidegger adorat adolescentin si un Cioran/Nietzsche neinteles(i) deloc. Pina aici, nici o problema. Dar, cind te autodenumesti “elita”, cind te autosituezi pe locul cel mai sus al moralitatii publice, nu iti ramine nimic de justificat. Singurele care conteaza sint cuvintele. Bine (im)potrivite.

    (Inchei cu un regret pe care va rog sa il … taiati din aceasta postare: ce pacat ca nu v-ati intors dupa ’89. Despre aceste inadecvari nimeni nu scrie nimic de ani de zile. Sper ca nu am intrat in chestiuni prea personale)

  • Sergentul Nemo

    Citi-v-ar Paul Goma (ca tare frumos le ziceti telectualilor elitnici)!

  • No Name / DP

    Sunt convinsa ca oricare dintre elitarii care s-au instapanit pe cel mai puternic microfon din agora si care si-au dat cu stangu-n dreptul in politica nu s-ar fi pronuntat asupra unor chestiuni din domeniile lor de competenta decat dupa ce ar fi consumat mii sau macar sute de pagini din bibliografia de specialitate. Uitandu-te unde au ajuns si la ce rezultat a dus implicarea lor in « viata cetatii » ai fi poate tentat sa le acorzi circumstanta atenuanta a naivitatii. Dar cum poti tu, filosof, sa emiti judecati de valoare asupra votului uninominal, de pilda, ori a parlamentului unicameral (cu fix trei sute de membri -- inspirat probabil de cantecul Ciobans cu trei sute de oi), fara sa sa citesti inainte despre avantajele si dezavantajele fiecarui tip de scrutin, fara sa-ti formezi o idee mai larga despre sistemele electorale, fara sa te documentezi vreun pic despre uni si bicameralism -- avantaje si dezanvantaje? In ce alt domeniu, in afara probabil de fotbal, te-ai mai putea pronunta cu atata… cum sa ii spun oare? … candoare?! Cum sa intri tu, filosof, in ringul electoral fara sa te fi inarmat in prealabil cu un minimum de cunostinte de specialitate, fara sa fi rasfoit macar un curs de stiinte politice ori cel putin un referat studentesc despre tehnicile si strategiile de comunicare in campaniile electorale? Sa fie vorba, intr-adevar, de naivitate ? Ori de o trufie fara masura si, implicit, de o suficienta inspaimantatoare?

  • Bogdan Brebenel

    Excelent comentariu… de altminteri primul care spune lucrurilor pe nume despre proiectul elitist și fantezist numit “Kitty Power”. Cred că și Dubi l-a savurat 🙂 De altminteri, d-l Liiceanu se plânge azi că publicului românesc îi este dat să trăiască în continuu astfel de “insurecții civice”. “Go figure!”

  • No Name / DP

    Last but not least, felicitari, domnule Tudoran! Ati scris inca un material antologic. (Iertata-mi fie graba de a-mi fi desertat mai intai naduful.)

  • InimaRea

    Am auzit, cindva, de o marca de whisky scotian -- Monk, parca -- in butoaie de stejar indelung leganate pe un vas care facea-nconjuru’ lumii. Dupa care, varsat in clondire sigilate si tinut la mare pret, doar pentru fini cunoscatori cu dare de mina.
    Nu cred ca se merita sa-l impuscam pe Liiceanu. Cu glont de-argint, spuneam. Pe mine, m-a-duiosat ocolul sau. Mai ales m-a, nevoia sa de decantare, pe zbuciumate valuri pro si contra.
    L-as gratia. Si l-as trimite la reabilitare, linga zeul sau politic din ultimul deceniu, intr-o casa de protocol, cu de toate. Un beutor si-un filosof, barba linga barba depanindu-si ocolurile.
    Parca-i si vad: pe la al treilea clondir -- cumpatat turnat in gheta -- ar ajunge la-ntrebarea existentiala “Filosof ori tinichigiu” -- piatra filosofala a pragmaticului mintuit. Cel mai rational dintre cei doi beutori -- fiindca obisnuit cu interminabile libatii -- ar ride: Bai, filosoafe, da’ tu ce stii -- mai exista tinichigii? La care, stagiritul tapan de bat ar cu greu articula: Spoi tingiri…
    Nu va grabiti a vedea rautate-n opera mea de reabilitare -- cum ar parea, la o superificiala privire: cum, adica, trimiti bietul om la alcoolizare? Cine-asa vede, nu-ntelege ca tocmai la dezalcoolizare-l condamn: dupa o cura marinareasca, strop nu mai pune pe limba, nici idol cioplit nu mai pupa ca pe sfintele moaste. Fiindca adevar spun voua: Mai mult se va bucura Domnul de un filosof beat, decit de un tinichigiu treaz. Caci filosoful se trezeste pin’la urma, parerea mea…

  • Dezideriu Dudas

    Da. Nu ma puneti insa sa iau si aprobarea Marii Adunari Nationale inainte, ca nu cred ca mai e cazul ( ” de a pune ” ) de vreo revolutie…

    Da’ sa scrie o carte, “Filozof si tinichigiu”, cum subtil propuneti….

    DE CE ? Pentru ca mie, spre deosebire de dvs., mi-e frica de filozofii treji si tinichigii beti…., adica de “Elena Udrea”. Pe “Monica” o iubesc, dar sa nu ma spuneti, ca inca n-am motocicleta si iar pierd draku’ kursa…Dar si in kursa cu competitorii ‘ceia cucerrnici, tare mi-e ca va trebui sa-mi fac calculul, in istoric ( nu doar in istoria recenta…am “draci” mai multi -- aici nu mege “K”-ul cela, cum merge “la fix” la cei cu draci putini… ), a distantei habitatului fata de WC, precum Dan Voiculescu…Mi-e c-o sa-mi iasa ( si mie ) in kilometrii ( la nea’Dan, e drept, mai putin : doar in fundu’ curtii )….si-o sa ma bucur si eu ca prostu’….Si eu nu-mi pot permite un Gadea atat de pios….desi o biblie as putea avea la mine sa o inteleg si eu in sfarsit, ca de restul cartilor care parca au aparut doar sa o infirme, m-am saturat…Inclusiv acelea in favoarea ei…Cum a fost si gestul lui Gadea de a aduce o biblie de la Dan Voiculescu in ” biroul presedintelui”….Ce tu Maria Magdalena….

    Domnule Tudoran, ne mai scrieti odata de acel episod al venirii lui Octavian Paler in SUA imediat dupa 1990 ( sigur nu l-ati scapat din vedere si pe ascuns, sau zicand ca duce gunoiul, nu s-a intalnit cu Andrei Brezianu ? ) ? De fapt, pana acum doar l-am auzit de la dvs. In ultima dvs. conferinta de la Bucuresti, cand ne-am si intalnit cateva minute. Doream sa vedeti ca nu pot fi doar filozof in cele scrise ci si tinichigiu in cele nescrise….

  • PaduchelePlesuv

    Foarte frumos articol, a fost o incantare sa il citesc! Si cred ca ar mai trebui sa il citesc de cateva ori.
    In sectorul 1 al Bucurestilor, acolo unde cred ca locuieste dl Liiceanu, au votat pentru dna Macovei 16250 de persoane. De ce o fi renuntat dl Liiceanu la acel frumos statul al electorului anonim, unul din 16250, care face comisia electorala sa rada atunci cand, dupa ce voteaza, ii intreaba pe membrii ei unde sunt reporterii, deoarece are o declaratie publica de facut?
    Raspunsul ni-l da chiar dl Liiceanu:”Mi s-a atribuit, prin inferență abuzivă, un comportament de alegător năzuros:” Distractiv mi se pare ca dl Liiceanu foloseste exprimarea reflexiva, exprimare tipica in limbajul de lemn al politicienilor, sugerand un fel de complicitate intre emitator si receptor, in sensul ‘e periculos sa scriu, dar stim amandoi despre cine este vorba’: “Mi s-a atribuit,” Cine i-a atribuit si mai ales in mod abuziv? De aici incolo, pare ca scopul articolului dlui Liiceanu este acela de a arata ca nu este un alegator nazuros. Adica este, de fapt, un alegator stabil, statornic, necapricios, acestea ar fi cuvintele cele mai potrivite dintre antonimele lui nazuros. Cred ca dl Liiceanu a dorit sa ii arate ‘inferatorului abuziv’ ca votul sau pentru dna Macovei nu a fost unul nazuros. Nu zic nici o noutate afirmand ca votul unui elector este decis in cea mai mare parte de retrospectiva guvernarii si de distanta fata de partide (candidati). Pentru dl Liiceanu, retrospectiva guvernarii este aceeasi si in cazul dnei Macovei si in cazul dlui Basescu, adica foarte buna (pentru el). Cu distanta e mai complicat. Dl Liiceanu s-a simtit mai apropiat de dna Macovei decat de dl Johannis si de dna Udrea: firesc si nu cred ca as avea nevoie sa argumentez, pentru scurtimea textului. Ramanand in cursa doar dl Johannis, ne punem problema daca distanta dlui Liiceanu fata de dl Johannis este suficient de mica pentru ca acesta sa il voteze sau suficient de mare spre a nu se mai duce la vot. Este suficient de mica, ne asigura dl Liiceanu. Dar cum s-o fi micsorat ea?

  • No Name / DP

    N-as vrea sa se-nteleaga din naduful cu care am scris azi-noapte prima postare ca n-am pretuire pentru dl G.L. Dimpotriva, “Jurnalul de la Paltinis” si “Epistolarul” au fost pentru mine un fel de Vechiul si Noul Testament al anilor ’80. Nici aberatia ca filosoful sau scriitorul exceptional n-au a cobori cu microfonul in foruri. Ba, dimpotriva, acolo au un loc predestinat. Dar, atunci cand o fac si e nevoie s-o faca, sa inteleaga ca, in acest rol, imbraca o costumatie noua, stramta si incomoda, care le impune prudenta, responsabilitate si eficienta la modul superlativ, aproape de nivelul operei pe care au scris-o. Pentru ca asa o asteptare au creat.

    Nu cred catusi de putin ca dl Liiceanu a facut ca Romania s-arate mai rau dupa ’90. Din pacate insa, constat ca si-a ratat sansa de-a o fi facut s-arate un pic mai bine de-acum inainte. Si imi pare rau.

  • InimaRea

    Ba eu cred c-a facut-o s-arate rau tare, facind scut (cu Elita) in jurul nabadaiosului presedinte-jucator. In vremi in care pericolul descapatinarii era real -- nu virtual -- un boier avea inima sa-i spuna domnitorului sau: Mai des cu paharu’ si mai rar cu biru’!

  • No Name / DP

    Eu cred ca nu, si asta nu ca sa ridic de pe elita o eventuala culpa moral-metafizica. Parerea mea e ca, desi elitele ar fi vrut-o, romanul de rand, cel care inclina balanta votului, se lasa prea putin spre deloc pe mainile lor. Nu-i vorba, nici elitelor nu le pasa de romanul de rand, fortat de parjolirea interna a resurselor sa ia calea strainatatii. Apoi, nici Oranj Voievod n-ar fi aplecat urechea la sfatul elitelor. Cel mult le-ar fi tras o smetie de-a lui peste gura, cum de altfel n-a ezitat sa o faca atunci cand s-a simtit usor agasat.

  • Radu Călin Cristea

    O analiză excelentă, exactă în argumentație și nespus de savuroasă în ”paginația” ideilor. Da, cam așa arată România lucrului bine ocolit. Sfîrșitul ocolului e aproape, îl vom afla poimîine seară cînd se va scrie finalul basmului început de M. Macovei și terminat de K. Johannis. Ca la Podul Basarab: început de Băsescu și terminat de Oprescu. Exhibiționismele elitelor așa-zicînd ”de dreapta” s-au desfășurat fără efortul unor tangențe cu realitatea politică și cu pragmatismul electoral. Băsescu a deschis o pîrtie unde s-a dat cu săniuța floarea intelighenției de dreapta. Alt derdeluș care s-a terminat cu capete în zid. Se invocă, de la dl. Liiceanu la dl Cornea, o despărțire categorică de Traian Băsescu ”acum un an”. Eu zic ca anul acesta e mult mai scurt dacă mă gîndesc că abia pe la sfîrșit de august fecioria politică a dnei Udrea a devenit dilematică, de exemplu în spunerea fostului ei adulator T. Baconschi care se lamenta, cu trimitere explicită, că ”orice târfă dă lecții poporului român”. În timp ce intelectualii săi ”zideau din visuri și din basme seculare” tot soiul de strategii infantile, mentorul lor (pînă acum fix un an!”) a făcut ceea ce se pricepea mai bine: ”divide impera” (citat din KJ). De dragul Elenei lui a făcut pulbere Troia lor.
    Un text scris pe lamă de bisturiu de dl Tudoran, zis Dorin, într-o zi de grație.

  • Dezideriu Dudas

    Ca si cealalta, cu filozofii si tinichigii treji sau beti, cred ca e exact invers…Nabadaiosul presedinte a facut SCUT in jurul elitei ( stiti cu ce fel de oameni a ramas presedintele pana la urma ? …) si elita ceea s-a simtit foarte bine aparata de :
    -- comunisti
    -- securisti
    -- etc
    Cand “nabadaoisul” a crezut ca e chiar “democratie”, a vazut ca s-a inselat…

    PS Cand s-au retras Plesu si altii, SCUTUL ‘cela parea gaurit…In fapt, abia atunci s-a intarit si compactizat….Doar ca “armata” s-a trezit ca nu are cu cine lupta…Si-atunci au continuat incendierile de masini din piata ( pana atunci doar se zareau…) cum ar spune d-nul Emil Constantinescu…Nu au fost lupte…, exceptand batalia “intergalactica” Nastase-Basescu-Voiculescu de care am mai scris…Batalie cu statul major aflat tot la subsol…Daca ” transoceanicu’ ” nu se facea “galactic”, scapa…Nastase cred ca s-a prins ca-i baiat destept…Ceilalti insa mai au, dar nu mult, ca nici ei nu sunt prosti….

  • InimaRea

    Deși nu agreez sa ma traduc in limba romana, imi calc pe inima si va sugerez următorul înțeles: meseria de tinichigiu e pe cale de dispariție. Totuși, cineva o socoteste mai utila decit pe a filosofilor. Dar exista meseria de filosof?
    Kant -- la Konnisberg -- stătea la masa de lucru, in dreptul ferestrei, si privea plopii. Cind ieșea pe strada, dădea in gropi -- cerul plin de stele, bată-l!
    Acum, care era meseria lui -- sa privească plopii, sa dea in gropi? Poate ca amindoua erau. Atunci, se poate spune ca, unui filosof care n-are plopi la ferestra, nu- i ramine din meseria lui decit datul in gropi?

  • No Name / DP

    Nici mie nu-mi place sa va contrazic, dar meseria de filosof nu e inutila, cum o crede Oranj Imparat. Din pacate, la noi, din cauze de ignorare reciproca cel putin seculara, alde Socrate si cei multi (hoi polloi) nu mai sunt de mult impreuna, in aceeasi cetate. Privesc unii spre altii c-un dispret suveran, de nu cumva se ingaduie doar, ca pestii din apa cu iarba de pe usacat sau invers. In sensul asta spun ca partea in discutie a elitelor n-avea cum sa faca rau acestei tari doar sustinandu-l pe Basescu si parte socotita buna din mostenirea lui, dar, evident, a ratat sansa de a-i face bine.

  • InimaRea

    Sper ca pe Vodă Portocala va ginditi ca l-ati contrazice, nu pe mine, carele iubesc filosofii, mai abitir ca Napoleon, cu faimoasa-i vorba din Eghipet: Filosofii si măgarii, la mijloc. Printre, Champollion -- dar nu știu din care categorie. N-as avea nimic împotriva sa fi venit de la un măgar prima traducere a hieroglifelor. Totuși, mai bine ca-i de la un filozof -- denumire generică pentru “învățat”.

  • Dezideriu Dudas

    Ma traduc eu. Si eu l-am gratiat ! Pe filosof, ca la tinichigii, NEMA PROBLEMA ! Ei sunt ANTI-CORUPTIA in persoana, mai nou si IN FAPTA….

    E drept, mie imi e mai usor decat dvs. Cum “am fost sinucis” odata, n-am pe ce sa-mi calc.

    Ceva asemanator ( ref. la inima ) scria si dom’Gaszi recent intr-un comentariu la un articol al lui Costi Rogozanu ( “ Să pun o întrebare banală, dar poate prea rară: n-aveţi inimă? “ ).
    I-as raspunde lui dom’Gaszi ca “pe la banditi” avem inima, mai mult, avem chiar pe unu’ inimarea ( aici e invers ca la noul cod penal, din fapta am personificat omul…)… sanchi rea, ca-i bun….
    Acolo nu i-am raspuns lui dom’Gaszi ca nu ma cunosc cu el cum ma cunosc cu dvs. de ex…I-am sarit insa acolo in ajutor lui Costi Rogozanu ca tăbărâseră “dreptacii” pe el ( si cum “se spune” ca e incolacit deja…)….I-am adus putina lumina de la Paris, orasul luminilor….Prin Paul Goma, adica Doina Cornea, daca l ar intreba cineva cine e el ( intr-unul din jurnalele sale, a scris ca cineva, intrebat fiind cine e Paul Goma, a raspuns : “Cred ca Doina Cornea…”) !

    “Vocea poporului” din “Corul vanatorilor”, din Actul : De la “ DAR DATI-MI O CHITARA “, la “DAR DATI-MI NISTE PLOPI”
    -- Motivatia capitalista a libretului : dam la schimb gropi .
    -- Orizont temporar : Repede, ca de pe 17 s-ar putea sa nu se stie…se vor baga gropi si se vor lua plopi….
    -- Orizont galactic : “ cerul plin de stele” ( rectificare : totusi, “ sa nu-l bata”… , mai mult, SA TRAIASCA ! / SA TRAITI ! )
    -- Orizont sugestiv : NI’CA ( eu nu risc sa va sugerez nimic dupa 50 + 25 de ani plini de sugestii…primele rele, astealalte cica bune, dar cu efecte mai rele ca primele…)
    -- Orizont dezinfectant : Vorba lui Rebengiuc, “CALATORIA” CONTINUA ! DAR mai DATI-i niste hartie igienica !
    -- Orizont silvic : Vorba lui Hrebenciuc, NU ESTE PLACERE IN LUME MAI MARE DECAT VANATOAREA IN MUNTII CARPATI !

    PS : Va mai aduceti aminte de “Urletul Carpatilor“ ?

  • neamtu tiganu

    sigur ca elitele au scris capodopere, ca asta-i treaba lor, nasoala e ca din capodopere nu se poate trai, pina vine Nobelu trebe sa manince si gura lor ceva. Asa ca o mica conferinta, o maslinuta, o editura, un piscot, o comisie..

    Pa mine ma impresioneaza unitatea lor de nezdruncinat, am auzit de alte elite ca si-au cam dat la cotoaie, Mozart-Salieri, Edison-Tesla, astia ai nostrii, Dumnezeu sa-i tina sanatosi, sunt preteni la catarama, asa cum nu uita unu dintre ei sa ne spuna citi preteni are el, cred ca s-au impretenit in avionu la Neptun, ca parca se suna goarna, se aduna pluton si scandeaza-n cur, pardon, cor.

  • No Name / DP

    Exact precum ati scris!!

  • neamtu tiganu

    Io cred ca elita e abstinenta, ca prea sunt tristi, mi se par si f. palizi, daca-ar bea si ei ceva, mai o poanta, mai un zimbet, da asa se iau atit de mult in serios ca ai zice ca fara ei nu ar rasari nici soarele.

    P.S de altfel asta-i problema pe care o am io cu Johaniis al meu, prea-l sustin elitele, e drept de curind, da prea-mi aduce aminte de … stiti voi!

  • Domn’ Neamțule, să-și spun o poantă: Ponta.

  • No Name / DP

    Umbland eu prin niste carti, pentru o chestiune fara legatura cu subiectul de fata, am dat peste aceasta scrisoare a lui Alecsandri catre Ghica:

    “Nu te opri niciodata, nicaieri si la Bucuresti mai putin ca oriunde. Esti liber, esti bogat, petrece strengareste cat te simti cu verva in suflet si in punga. Razbuna-ti de tot uratul pe care l-ai inghitit in frumoasa ta patrie si ori de cate ori se va vorbi de datorii, de patrie (…) in sfarsit, intoarce spatele oratorului tau, fa-ti pachetul si sterge-o. Iata adevarata filosofie!”

    S-a schimbat “filosofia” asta cu adevarat de la “26 maiu 1846” pana azi?

  • neamtu tiganu

    nea Dorine, e o Poanta proasta 🙂

  • Lucram cu materialul clientului.

  • No Name / DP

    Pai, cred ca un raspuns e mai sus, in scrisoarea lui Alecsandri catre Ghica, cu diferenta ca Alecsandri a ramas in istorie ca pasoptist, nu doar ca “oranjist”, (ca sa nu mai scriu vorba aia cu băs…).

  • Dezideriu Dudas

    Mi-ati adus aminte de conflictul Macedonski-Alecsandri, din cate am inteles, determinant intr-o acceptie mai larg sociologica a celui dintre Macedonski si Eminescu, si tot asa…, acesta determinand oarecum pe cel dintre Eminescu si Caragiale, culminand cu bascalia finala fata de romani si / dar nu si pentru …. Romania…Apoi intervine Noica, plusand ( impotriva lui Caragiale ) si scrie “ Sentimentul romanesc al fiintei”….Discipolii lui insa se suparasera pe el de la “ Fratele Alexandru”….si au preferat “sa-l unga” prin Dinescu pe Vanghele “tinichigiu sef” la PSD ( e drept, mai mult extensiile lor de la “Catavencu”)….Nu s-au gandit insa ca “dictatorul” va dori si el “sa-l unga” pe Lazaroiu, “filozof sef” la PD ( cand nu “s-a mai putut”, l-a transformat in “Alba ca zapada” )…Asa ca nu avem cum sa nu avem tragedie si circ la PSD si PD, partide constant potrivnice dupa spargerea FSN….Cand se impotmoleste caruta, ma schimba macazul PNL-ul…, care “n-a apucat” repartitie la FSN….Deci, e mai aproape de cei cu repartitiile…si partitiile.

    De la “adevarata filozofie” am ajuns la “adevarata tinichigerie” ?Adica “adevarata filozofie” este NE-IMPLICAREA iar “adevarata tinichigerie” este “IMPLICAREA TOTALA”, “centralist democratica” cum ar spune nea’Mihai Rogobete ?

  • Mutu Zugravu

    Neimplicarea, cea electorala mai cu seama, foloseste totdeauna cuiva. In 2012, suspendatului; in 2014, dragnelor pontaice, gadelor ciuvice si setosilor de gratieri.

  • Pingback: Arta inadecvării: Hanna Arendt vs. Olguța Vasilescu și Hélène Carrère d … | Jadi1.com()

  • niculai taiemalai

    Scrisorea alecsandrina la care faceti referire e una circumstantiala, ouata la manie. Pasoptismul lui s-a disipat ca magarul in ceata. Bardul din Mircesti a fost util in diplomatia Principatelor in perioada Unirii: misionat pe linga Cavour, primul ministru piemontez, ori pe linga Napoleon al III-lea, carora le facea o foarte buna impresie. Si-a maritat fetele cu cine trebuie s.a.m.d. E drept, nu chiar la monogonadicul Ilie, tatinele socral. Cit despre Ion Ghica, participant de baza la lovitura de stat din 1866, care a dus la indepartat lui Cuza de pe esichierul politic romanesc, apoi prim-ministru, ambasador la Londra: i-a mers din plin sub Carol I.

  • No Name / DP

    Pai, in sens mai larg, nu e ceea ce-ati scris mai sus definitia pe care a dat-o Stefan Zweig “orelor astrale” -- omul potrivit, la locul potrivit, punctual la intalnirea cu istoria creatoare? Nu e asta arta adecvarii, cea despre care dl Tudoran tocmai ne-a spus ca le lipseste unora dintre intelectualii elitari de azi?

  • Jameson -- irlandez. Cam aceeași legendă

    http://www.jamesonwhiskey.com/us/agegate

  • Gilda

    Sa zicem Hanna Arendt ar trai in zilele chiar astea, nu cu 40 de ani in urma-- right now si sa mai zicem ca printr-o condensare a timpului ar sari din holocaustul european direct in criogenia americana. Pai daca ciripeste ea pe politic incorect s-ar reflecta in palatul de sticla inghetata al imperiului revolutiei americane in felul urmaret: schizofrena paranoida cu delir de grandoare si idei de persecutie. Ar fi great, wonderful, minunata si impetuos de eminesciana in lupta ei cu prezentul conformist cu tendintele bestiei de moment….dar ar duce lupta asta nolens volens prin spitalele de psihiatrie, sau prin inchisori ori prin sheltere or, prin toate acestea la un loc. Daca azi nu plangi ca soarta crunta la holocaust, ca mama mia terorismul arabesc si talibanismul iranian cu economia de duzina chinezeasca care mai ales acum dupa rebeliunea contra imeriului UE din Ukraina ameninta clar cu o unire cu extremistul rusesc de pe axa bine-rau trasata de Bush din tata-n fiu pina la Obama si dincolo de el….daca azi nu le dicere pe toate acestea….esti fie nebun, fie ignorant, fie te inchini la egipteanca ISIS--alta terorista finantata totusi tot de ei ca si Bin Laden initial. Adica daca nu esti un adept al revolutiilor prin proxy cu arme made aici la noi si nu bagi treaba cu coruptia lor pe blackmailul nostru ca la Chevron sau Bechtel in Romania(unde un descendent al pirlitoarelor europene--ambasadorelul Ginstein parca a intervenit cu saru’mana la Ponta ca daca nu deschide gateul vine sultanul cu sa rup mana) atunci ai dosar ca esti dusman la public. Public care este conditionat sa te checkuiasca la dosar inainte de a te angaja pe undeva, crezand ca au descoperit ei asa formula de maxima securitate si perfecta concordie cu oameni numai de bine pusi la munca campului golden al patriei. Ei nu au auzit ca asta a fost si la Stalin…sau daca a fost a fost numai la ei acolo, departe, aici se numeste background check, va rugam frumos.

  • Nu de corectitudine politica e vorba. Faceti afirmatii necugetate, va hazardati in insinuari inaccedptabile, amestecati in acceasi oala realitati de dimensiuni si semnificatii diferite. Una peste alta -- un discurs care ma surprinde foarte neplacut. Cred ca ati gresit adresa -- blogul acesta este altceva…

  • ioan turbincaru

    Un ghiveci care, vai, nu e nici macar calugaresc. Vad ca aflarea in treaba ca metoda de lucru se poarta si in ghilda gildelor, nu doar la ortodoxo-pontaicii nostri de ieri si de poimaine.

  • nelu coropcaru

    Din pacate, tot asa se va fi comportat intelectocanimea noastra, alaturi de poetimea Anei Blandiana, si in 2000 -- cand indemna istericos, in Revista 22, organul Grupului pentru Poliloghie Societala, la votarea, in turul doi prezidentialic , a ”hiperdemocratului” Ilici, ”raul mai mic”, si impotriva ”fascistului” Vadim, bau-baul fioros. Valoarea abstentionismului voluntar o descoperea abia in 2012, cind cu suspensorii basescieni, iar de ”votul alb” nu a aflat, cred, nici pina in ziua de astazi (macar ca, vai, maine, un vot alb l-ar favoriza pe mincinosul principal al momentului).

  • ninel

    Da, da, cam asa. Exemplu bun de servit acum ar fi Niki Manolescu. Fara o discreta asociere cu, macar, Manechin Popescu-Tariceanu, isi pierde sinecura de la UNESCO si celelate privilegii de ”ciocoi postmodern”. Se va adecva perfect la noul trend, asa cu s-a lasat sedus si de Ilici. Sau de Mariner. Ori de Dumitru Popescu-Dumnezeu, fostul sau protector, caruia ii va fi deschis recent o rubrica de nostalgiii in ”Romania literara”. Ilustreaza perfect , si el, intelectualul en-kratic ( in sens etimologic si roland-barthesian), opus celui a-kratice ori celui anti-kratic.

  • sartor

    La noi, dupa anii de comunism, filosoful e asociat , in media populationala, cu activistul peceriu, cu ideologul, cu mancatorul de ciuperci marxist-staleniniste. . Din pacate. Si atunci fireste ca ii este preferat, pe buna dreptate, der Spengler, tinichigiul. Chiar si de catre Base.

  • No Name / DP

    Sa inteleg ca optati pentru modelul “Am zis si mi-am salvat sufletul” si atat?

  • Ca in Romania a fost posibil ca o lada de gunoi ca vadim sa intre inturul doi spune multe despre electoratul romanesc. Pana si in 2014 Vadim are nu cu mult mai putin alegatori decat Monica Macovei, ceea ce ar trebui sa ne sperie. Deci -- greu de stiut ce ar fi trebuit sa faca in 2000 “intelectocanimea” decat sa indemne la votarea lui Ion Iliescu…

  • Gilda

    Democratia americana este o pornografie politico-religioasa. Nu m-ar deranja citusi de putin daca ar ramane intre granitele acestei tari unde am ales si eu sa traiesc. Dar cind se impune pe afara cu fenomene ca cel din Ukraina sau cel din Romania la Pungesti o ia in bara, asa cum sa sa vedeti. Inteleg ca banul este un bun motivator si un formator de opinii, si nu incerc sub nici o forma sa supralicitez pentru a schimba vreo parere.

  • daniela nicolescu

    Desi cuasi -necunoscuta, Hanna Arendt este foarte prezenta in tara prin realitatea expresiei “banalitatea raului”! Raul in aproape toate formele lui! am intrat pe FB in februarie 2017 si, oripilata,am putut vedea valurile de ura si incultura care se revarsau acolo din sufletel si mintile conationalilor mei!!!m-am ingrozit! deznadejdea a coborat in sufletul meu si nu cred ca ma va mai parasi. Pentru alinare, consolare, am cautat cuvintele intelectualilor nostri de elita. Cuvintele erau alese cu mai multa grija, dar umorile erau de neascuns. Ne iesiseram din matca firii. Doar doua tabere in transee! nici un dialog, doar injurii si acuze! Au trecut doua luni, zgomotul asurzitor s-a mai ostoit, dar zbuciumul e acolo, in adanc, sapa, clocoteste.. Se hraneste din frustrarile, nerabdarile, nesabuintele neiubirile noastre. La suprafata, pluteste mizeria, miasmele, zvonurile, dosarele, casetele, talkshow-urile, pasiunea pentru ani de puscarie!! cat mai multi, mai grei!!singura alinare, consolare ramasa. singurul proiect demn de urmat.

WP Admin