≡ Menu

Arta impreciziei (I)

Reiau mai jos, drept preambul la textul viitor, un fragment dintr-o postare mai veche intitulată O capcană numită jurnal.

Desen & Copyright @ DION

Desen & Copyright @ DION

Este  la  modă  astăzi  ca,  după  epuizarea  tuturor  metodelor murdare, să se lovească într-un om şi cu note culese din pagini de jurnal, însemnări livrate drept literă de evanghelie. Ca să nu mai vorbesc de ciupercăria unei memorialistici debordante, literatură a cărei valoare este, deseori, cam de nivelul valorii ”literaturii de sertar” din timpul dictaturii. Literatură care a fost sublimă, deși a (cam) lipsit cu desăvârșire. Evident, tot respectul pentru excepțiile ce salvează oximoronica situație în care ne aflăm.

Probabil că jurnalul s-a născut pentru a răspunde nevoii de a nota câte ceva din cele petrecute de-a lungul unei perioade, lucruri pe care altfel le putem uita sub năvala altor întâmplări. Unii au descoperit nevoia de a face zilnic asemenea însemnări, alţii – chiar de mai multe ori pe zi etc. Unii notează asemenea lucruri doar din an în paşti. Este un exerciţiu determinat de temperament, de urgenţe şi finalităţi diferite. Spectrul unor asemenea însemnări este foarte generos, de la simple notaţii sentimentale la consistente note de lectură, de la suma cheltuită la piaţă sau recomandările primite în timpul unui consult medical la cugetări dintre cele mai profunde ş.a.m.d.

Devenit cândva şi gen literar, jurnalul are astăzi cititori dintre cei mai devotaţi. Multe pagini de memorialistică extraordinară au ca punct de pornire însemnări de jurnal. Altele nu pornesc neapărat de la asemenea însemnări. Între calitatea literară a unei pagini de jurnal sau de memorialistică şi exactitatea celor relatate nu există o relație directă.

Publicarea ad literam a tot ce îţi notezi într-un jurnal îmi trezeşte un anume scepticism. Nota de jurnal poartă prea apăsat subiectivitatea clipei în care a fost scrisă. Enervat, poţi nota la un moment dat ”G. este o hahaleră.” Asta nu înseamnă că impresia ta definitivă despre G. este că era o hahaleră. Nu pledez pentru rafistolarea notelor de jurnal, spun doar că a lua drept verdict incontestabil orice rând notat de cineva într-un jurnal se poate dovedi un act de entuziasm cu totul hazardat.

Uneori, amestecul între subiectivitatea prea apăsată, lipsa contextului şi goana în care este făcută însemnarea duce la rezultate stupefiante. În urmă cu aproximativ un deceniu, cineva denunţa vehement cuvintele ce i se atribuiau într-un jurnal proaspăt publicat. Adăuga că, de fapt, cele relatate de diarist se întâmplaseră exact pe dos: până şi replicile ce îi erau atribuite erau, în realitate, ale diaristului însuşi. Altfel spus, poziţiile pe care se aflaseră interlocutorii la vremea celor relatate de diarist fuseseră răsucite cu 180 de grade în pagina de jurnal.

Cât eşti în viaţă şi decizi singur ce vrei să publici, ai şansa de a cântări atent ce ţi-ai notat în jurnal, de a evalua însemnările respective în perspectiva timpului ce s-a scurs de la efectuarera lor. Când asemenea pagini apar postum, acurateţea celor notate devine mai problematică, fiindcă mai trece prin încă un filtru de subiectivitate. Nu de puține ori, nucleului intițial de subiectivitate i se adaugă şi jocuri la care se pretează un îngrijitor ori altul de jurnal publicat postum. Chiar şi în cazul unei bune-credinţe incontestabile, nota de jurnal sau rememorarea pe baza ei poate juca renghiuri.

În numărul 4/2010 al revistei Conta, comentând volumul Eu, fiul lor – Dosar de Securitate, colegul Emil Nicolae invocă şi câteva episoade din 1980 legate de o vizită a câtorva scriitori bucureşteni la Piatra Neamţ. La un moment dat notează: Ulterior, la restaurantul hotelului “Central”, D. Tudoran şi M. Dinescu au invocat (cu oarecare “nostalgie”) recenta lor călătorie în Cuba lui Fidel (am reluat subiectul după revoluţie, într-un interviu cu M. Dinescu publicat în Acţiunea).”

Citind aceste rânduri, am zâmbit amuzat, căci, până la plecarea definitivă din România, nu călătorisem niciodată în Cuba. Nici în fermecătoarea companie a prietenului Mircea Dinescu, nici de unul singur. Un simplu schimb de mesaje electronice cu Emil Nicolae a clarificat lucrurile. Asta nu mă scuteşte de-a afla din tot felul de comentarii tembele că pe timpul lui Ceauşescu belfeream prin… Cuba.

Într-o pagină de jurnal datată Duminică, 7 octombrie 1984” citesc alte însemnări referitoare la mine. Decupez următoarea afirmaţie “…acum, cînd este exilat, ar fi indecent să pui lucrurile la punct.”

Nu ştiu de ce a pune lucrurile la punct ar putea constitui un act de indecenţă. Dar să spunem că ar fi. Îmi asum eu, iată, şi comiterea acestei “indecenţe”: respectiva pagină de “jurnal” este o făcătorie. Eu am părăsit România abia în ziua de 24 iulie 1985. Cu nouă luni înainte, adică în ziua de duminică, 7 octombrie 1984, mă aflam încă în ţară.

Există sute de exemple de acest fel în memorialistica românească scrisă azi şi datată ierialaltăieri ori chiar răsalaltăieri. În asemenea cazuri, jurnalul/memorialistica devine un simplu pretext pentru a lovi nestingherit ”sub acoperirea” aşa-zisei note de jurnal.

Dintre experienţele ce mă privesc, cea mai amuzantă rămâne una datorată paginilor de jurnal ale unui prieten foarte apropiat, om de o bună-credinţă desăvârşită: regretatul profesor, critic şi istoric literar Mircea Zaciu.

Pe la mijlocul deceniului trecut, ne-am întâlnit într-o emisiune de televiziune realizată de Nicolae Manolescu. După ce am terminat, am mers să mâncăm împreună, am depănat amintiri, iar la despărţire Mircea Zaciu mi-a dăruit un exemplar din primul volum al Jurnalul său apărut la Editura Dacia, rugându-mă să-i scriu neapărat ce cred despre carte.

Am citit volumul pe nerăsuflate, cu mare plăcere şi măgulit peste poate de ce îşi notase Mircea Zaciu în Jurnal despre mine. L-am sunat într-o duminică, i-am mulţumit şi i-am spus amuzat: ”Dom profesor, în ediţia a doua e nevoie să faceţi o rectificare”. Apoi i-am citit nota de la pagina 182:

”1980, 12.XII

În 8, dimineaţa, juriu. Mac (George Macovescu, președintele Uniunii Scriitorilor. Nota mea, DT) ne ţine un mic speach de deschidere, recomandîndu-ne să fim chibzuiţi, să acordăm atenţie articolului 1 din regulamentul premiilor, evident îngrijorat să nu iasă iarăşi scandal. Pe urmă se retrage. Lipsesc din juriu Nina Cassian şi Dorin Tudoran, amîndoi plecaţi în Statele Unite.”

Ce să rectific, Dorine dragă?”, m-a întrebat mirat Mircea Zaciu. ”Dom’ profesor, până am plecat definitiv din România, în 1985, nu am fost niciodată în America. Nici împreună cu Nina Cassian, nici cu altcineva; nici de unul singur…”

Răspunsul lui Mircea Zaciu a venit implacabil. Mă face să zâmbesc şi acum: ”Dorine dragă, dacă aşa am notat, aşa s-a întâmplat.”  Totuşi, om rezonabil, Mircea Zaciu a adăugat: ”Dă-mi o jumătate de oră să mă uit chiar în carnet.”

I-am dat. L-am sunat din nou. Verdictul? ”Dorine dragă, am avut dreptate. Aşa am notat, aşa s-a întâmplat…”

Noroc că ne-am revăzut şi Mircea Zaciu a acceptat în final că s-ar fi putut înşela asupra identităţii celui ce lipsea de la datoria de jurat, bătând drumurile Americii în acel decembrie 1980 împreună cu Nina Cassian.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Arleqin

    1. asa ne perfectionam…:)
    iar ptr fapte ai si rasplata… ptr cine scri…?

    2. aici ai dreptate, fiecare cu “boala” sa… eu scriu de 50 de ani, nu am bLOG-ri, nu am carti, dar am sa las posteritatii cam peste 100.000 de pagini… s’aleaga ei, aia de vor sa faca bani din scrierile altora ce si cat sa publice…:)

    3. relatii directe exista intre orice, copii de scoala primara folosesc “Jurnal”-ul sa-si lase impresiile unora altora, iata ca apare si pe internet, apare si Clouds, memory cards etc… adevarate comori ptr introvertiti, tacuti, speriati de societate etc…:)

    4. deloc hazardat!… de ce l-a facut public…? cine urmareste astfel de Jurnale si bLOG-uri etc ori vrea un profit, ori cauta provocari…odata ce ti-ai facut educatia sub comunism, unde orice cuvant al TOV-ilor era publicat oficial in toata presa ro, de prisos sa dai sfaturi si lectii si exemple celor de dupa tine… eu asa cred ca trebuie sa ne manifestam “bunul simt” si in literatura publicata…:)

    5. intre vorbe si fapte, mare diferenta!… cei ce folosesc jurnalul blog ptr a santaja, critica si exploata alti oameni devin demni de mila, niste diaristi frustrati, sufcati etc care insa arata cat de josnica poate fi Justitia romaneasca care ofera astfel de oportunitati unora… atentie!

    6. exact!… asta si este deosebirea dintre ILCaragiale de exemplu si cei ca Patapievici, Plesu, Liiceanu etc… dar TIMPUL si LOCUL face analiza si dikteaza, nu scriitorul sau gasca lui etc…:)

    7. restul paragrafelor este deja poezie, a ta… le-am savurat, nu mi le insusesc, mie mi-e mila si am dispret fata de cei cu dubla cetatenie care “canta dupa muzica de la hora la care se afla”, cardasiile dintre Zei si oamenii dovediti fara caracter si fara coloana patrotica, fata de taranul parvenit, fata de femeia bleaga, fata de niste valori teoretice si mereu teoretizate de unii cu talent dar fara vocatie…

    p.s.

    anumite intimitati nu se spun si nu se posteaza, priatenia, vizitele, niste chestii discutabile ptr ca de la inceput toate scrise in blog sunt subiective…:)

  • Ontelus DG

    Subscriu aprecierii că diaristica este
    condamnată la imprecizie, oricât am fi de tentați să credem contrariul. Narațiune
    prezumat nonficțională, jurnalul alunecă în chip fatal, prin subiectivitatea-i
    structurală în meandrele ficțiunii. Paranteză: ce film extraordinar este acel
    ,,Meandre” din 1967, pandantul poetic la realismul din mult mai cunoscutul
    ,,Reconstituirea”. Reiau. Supurație catharctică a unui eu gonflat, jurnalul
    exhibă frustrare, nevroză, iritabilitate. Entitatea care (se) scrie în
    ,,literatura subiectivă” este expresia unui daimon și află în rândurile scrise pe hârtie ori pe ecran o măruntă consolare
    a neliniștii care o animă. În fine, acest scris damnat constituie o sublimare a
    umanului, mai mult decât emoțiile, ideile, atitudinile trăite, fiindcă acestea
    din urmă au o fluiditate pe care simbolizarea verbală o face coerentă,
    destinală. Eșuarea în viață are o confirmare supremă, exponențială: eșuarea în
    cuvânt…

  • Peter Manu

    Iata un fragment de jurnal din 2011 al unui prieten comun:

    “Concluzia mea – să mi-o combată Dorin Tudoran, Laszlo Alexandru, M.D. Gheorghiu, Katz, Florian, Oișteanu, Shafir, Pecican, I. Vianu și ceilalți holocaustologo-transsinistrologi profesionalizați : Românachii se “solidarizează” cu vijelios avânt și cu nesfârșit drag când se ivește ocazia să înfunde pe câte cineva (nu se întreabă: merită acela sau nu să fie pus la zid?, cine hotărăște? Wiesel?; au poate I. Vianu?) – și nu Doamne ferește, pentru a-l apăra (de agresorii Wiesel, Zuroff, Oișteanu, Katz, Laszlo, Shafir, I. Vianu).

    Observase un forumist (dealtfel singurul care nu delirase de satisfacția tăierii-capului “vinovatului” pentru lèse Holocaust): intelectualilor noștri românăchești (dacă admitem că un Katz, un Horodi, un Solomonbegin, un Totok, un Mihai Dinu Gheorghiu, un Alexandru Florian, un Oișteanu, un Peter Dan, un Peter Manu, un Pecican – și alții și atâția alții sunt intelectuali-români le crapă buza după cenzură – dar unilaterală!, dar parțială! Și numai dacă este în favoarea-folosul evreilor.”

  • Nu cunosc paginile respective.

  • Peter Manu

    19. Jurnal 2011 întreg
    de Paul Goma 31 decembrie 2011 | întreg, Jurnale, ©, ⠠⠹⠣
    Insemnarea este din I ianuarie.

  • Valentin Feyns

    Jurnalul respectiv (nu numai citatul de mai sus) nu are nimic imprecis in el. Din contra. “În asemenea cazuri, jurnalul/memorialistica devine un simplu pretext
    pentru a lovi nestingherit ”sub acoperirea” aşa-zisei note de jurnal.”

  • Vasile Gogea

    Încerc, totdeauna o bucurie specială, atunci cînd pot cita, în deplin acord, un autor cu care am fost sau sunt, uneori, în dezacord. Astfel, şi acum, cu justificarea rezonabilă, de bun simţ, a lui Andrei Pleşu de a scrie un jurnal:” Pentru că îmi fac iluzia că nu eu sunt prezent în paginile” lui. “Rezonează” cu motivaţia lui Malraux, pentru “ANTImemorii”: “Que m’importe ce qui n’importe qu’a moi”. Nu aşa stau lucrurile, din păcate, în marea majoritate a cazurilor, cu “jurnalele” vizate în acest “preambul”. Ele numai că nu “explodează” de un EU atît de supradimensionat, încît nu mai “încape” în nici un “sertar”!

  • Dana (Mara)

    Domnule Peter Manu, cu tot respectul pentru virsta si bogata experienta de viata, va intreb cu sinceritate: De ce voluptatea aceasta de a fi mai catolici decit Papa? De ce un om din plamada nobila a umanistilor cum este Gideon Levy (sper ca stiti despre cine este vorba) are voie sa spuna cu patima, uneori cu umor sau sarcasm adevaruri iar un roman neaos nu are voie? Dumneavoastra care banuiesc stapiniti limba ebraica ati urmarit macar de curiozitate dezbaterile televizate sau cele din presa israeliana? Mai ca nu se iau la bataie la propriu, vorbesc unii peste altii cu un ton foarte ridicat iar la sfirsit isi zimbesc cordial. Fara aceasta dezbatere febrila societatea israeliana nu ar fi una democratica. Sau poate preferati discursul dreptei radicale sau al religiosilor ultraortodocsi care se estimeaza mai in gluma mai in serios ca in anul 2060 vor fi majoritari. Si atunci chiar nu se mai poate vorbi de democratie. Nu este mai intelept sa ne “imprietenim” cu umanistii? Parerea mea este ca un “tata de copil evreu” poate fi dojenitor, critic, dar in adincul sufletului nu poate fi antisemit.
    Toate bune si sanatate.

  • Arleqin

    :)))

  • Arleqin

    Plesu… cine’i acest plesu/presu…?

    am citit (si) despre el dar…NU inteleg de ce sunt astia parafrazati si mereu pomeniti de catre cei necompromisi…? la ce ajuta si cui, d-le Gogea?!

    despre Malraux si Goma Paul numai de bine, ei au demonstrat ceva fata de tarile lor, ceva ce ramane definitiv in Istorie…:)

  • Arleqin

    probabil ca orica absolvent al Literelor din comunism se considera “intelectual sa nu fie trimis in fabrica sau la CAP, ca Breban…:)
    oricum CEZURA a functionat dupa 23 VIII 1944 mai tare ca decat se laudau cei ce intretineau zi-si-noapte Cuptoarele holocaustiene…:)))

  • Arleqin

    in fond si la urma urmelor orice JURNAL reprezinta starile de spirit in care s-a scris Momentul…
    un Jurnal este ceva strict personal si, cred ca divulgarea ad literam facuta de unii din astfel de Marturisiri miroase a “neam prost”, a murdarie, din cauza reactiilor diferite a cititorilor…
    cred ca Citate din Jurnalele personale pot fi date in Doctorate… oricum lucrari de cerc restrans si NU public, in mass media, presa etc…
    un poem, o nuvela sau roman etc de circuit restrans chiar si public in care se fac citate din Jurnale aduce un triplu profit:
    -- la vanzare;
    -- in constiinte;
    -- evolutie…:)

  • Daca nu stiti nici macar cine este Andrei Plesu, chiar cred ca ati nimerit aici intr-un loc in care va veti simti foarte singur/foarte singura…

  • Mensch

    Răspunsul este simplu, d-nă Dana(Mara): nici evreii nu sunt scutiţi de pericolul de a cădea în păcatul şovinismului. (De multe ori însă, nici măcar despre asta nu putem vorbi, este vorba pur şi simplu de propriul interes naţional.)

  • Brother Nathanael

    Felcere,
    Goma are o problema cu Shoah Business (The Holocaust Industry), nu cu Shoah si nici cu evreii. Si mai are un defect: nu-i plac minciunile si mincinosii. Si, in afara de probleme si defecte, mai are si lipsuri: NU VREA SA TACA. Pe scurt, Goma e dusmanul tau personal.

    Voi, astia ca tine si ca ADL-ul (cu care, sint sigur, faci afaceri manoase oferindu-ti serviciile de troll, la fel ca alti golani de 2 lei de care e plin internetul), care faceti bani din Shoah Business, aveti cea mai mare contributie la discreditul acelei chestiuni istorice numite Holocaust, atita cit o fi fost si cum o fi fost. Ca nimeni nu mai stie ce a fost de fapt, intr-atit de mari sint gogosile pe care le umflati unii dintre voi.

    Principalele voastre tehnici de mentinere pe linia de plutire a business-ului degradant din care va scoateti banii murdari sint doua:
    1. Aruncarea de paie pe focul anemic al antisemitismului (indiferent ce naiba o mai fi insemnind cuvintul asta) oriunde da semne ca s-ar putea stinge de tot.
    2. Bagarea batului prin gard doar-doar va alegeti cu o injuratura din partea unora care, altfel, nu s-ar uita la voi nici cu c@#@%, injuratura pe care s-o imprimati rapid si s-o puneti la dosar pentru raportul lunar/anual si facturare, ca dovada de antisemitism (il injuri pe Manu, esti antisemit; dai in Manu, dai in toti evreii, dai in Israel, dai in fabrici si uzine). Sinteti in stare sa numiti antisemit chiar si pe unul care va ignora complet, tocmai pentru ca tace si nu va baga in seama. (Tacerea poate parea insultatoare, desigur, atunci cind te inchipui acuzator public apartinind unei rase superioare).

    Sinteti in stare de orice porcarie ca sa ramineti in business.

    In sensul asta, regret sa vad ca dl Tudoran iti ofera tribuna, microfon si libertate de exprimare in curtea sa (domeniul sau web). Adica pe cheltuiala sa.

    Libertatea de exprimare ar trebui sa existe in spatiul public (si, din pacate, e tot mai putina peste tot in Occident), nu in curtea mea, a ta sau a oricui altcuiva. In curtea mea hotarasc singur cine intra si ce are dreptul sa vorbeasca inainte sa o ia peste bot si sa zboare-n mortii ma-sii cu un sut in c@# daca e mitocan sau se inchipuie smecher si incearca sa-mi tina cursuri de invatamint politic cu teorii multiculti corecte politic doar ca sa faca el bani (din Shoah Business, de exemplu) pe timpul, cheltuiala si spinarea mea.

    P.S. Cred ca Goma greseste punindu-l pe dl Tudoran pe lista unor “holocaustologo-transsinistrologi profesionalizați”. Dar poate ca asta compenseaza cumva faptul ca acelasi poate fi gasit SI pe listele negre intocmite de unii “holocaustologo-transsinistrologi profesionalizați”.

  • Peter Manu

    Felcer e tac-tu, boule.

  • Valentin Feyns

    Mi se pare periculoasa incercarea de definitie a limitelor problemelor Domnului Goma. Mi se pare de asemenea relativ pripita concluzia ca Domnul Goma este dusmanul personal al Domnului Manu (pe care nu il cunosc, dar inteleg ca e felcer). In fond nu Domnul Manu este cel care a spus “Imi pare rau ca ne-am cunoscut Domnule Goma” (citez aproximativ), ci o Doamna al carui nume nici nu indraznesc sa-l mentionez in acest context.
    Iarasi mi se pare ca un psihiatru ar saliva de placere citind acest mesaj. Evident din posibiltatile clare de a face bani (nu mai mentionez etnicitatea majoritatii psihiatrilor ca sa nu mai vorbim de tatal lor intemeietor).
    Inchei marturisind ca in ciuda incercarilor mele disperate de a face bani din Shoah Business n-am reusit, dar raman disponibil pentru sugestii (ca sa nu mai vorbim ca impartim comisionul; vreo sugestie Domnule Manu?)

  • Mensch

    Domnule,

    încerc să înţeleg ce intenţie aţi avut scriind acest comentariu în felul în care l-aţi scris. Dacă aţi dorit să săriţi în apărarea lui Paul Goma, ceea ce ar fi absolut legitim, atunci mă simt obligat să vă certific că aţi ratat acest obiectiv într-o manieră de-a dreptul grandioasă. Acelaşi lucru pot să-l afirm şi dacă intenţia dvs. ar fi fost obiectivarea discuţiei dintre intelectualitatea română şi cea evreiască, care , la ora actuală, suferă enorm din cauza unor resentimente adânc înrădăcinate, de ambele părţi.
    După părerea mea, aţi scris aceste rânduri cu ură şi cu singura intenţie de a jigni, de a lovi adversarul sub centură. Rezultatul este pe măsura acestei răzbunări ieftine şi a efortului depus: îi daţi d-lui Peter Manu şi altora ca el câştig de cauză şi le încurajaţi tendinţele – hai să zic aşa „criptoşovine” – pe care le au. Ne vom înţelege şi mai puţin unii cu alţii, chiar dacă asta s-ar rezuma doar la comentatorii de pe acest blog. Nu vreau să fac nici un fel de speculaţii asupra motivelor care vă determină să acţionaţi în acest fel, deşi îmi pot veni în minte multe explicaţii şi poate chiar unele justificări. Dar asta nu schimbă cu nimic destructivitatea celor scrise.

  • “acelei chestiuni istorice numite Holocaust, atita cit o fi fost si cum o fi fost.”!?! Cat a fost si cum o fi fost? Chiar mai exista indoieli?

  • Iata inca o dovada (sa mai adug, oare, trista?) ca discutarea unor subiecte nu se poate desfasura decat la cote de tensiune foarte ridicata. Pacat.

  • Peter Manu

    One of the trials of life is that we do not usually receive immediately the full blessing for righteousness or the full cursing for wickedness.

    Ezra Taft Benson

  • Comentariul meu nu era adresat doar dumneavoastra. Destinatarii lui erau si alti participanti la aceasta discutie.

  • Arleqin

    “cine” este stim cu totii, de prin presa… inca nu m-a invitat in casa lui, nici in viata lui sa ma pronunt ca-l “cunosc”, nu suntem rude, nici prieteni, el lansat de PRESA, eu lansat de Exil…:)
    comentariile facute de mine se refera la caracterul scrierilor “dorintudorane” si deloc la persoana DT sau AP etc de care ne despart multe lucruri si…obiceiuri!

  • Brother Nathanael

    1. Nu vad in ce ar consta periculozitatea unor opinii.

    2. Nici o problema daca vi se pare pripita concluzia respectiva. Nu tin sa convig pe cineva de ceva anume.

    3. Da, a scris. So what? Nu tot ce a scris M.L. e litera de evanghelie. Ca sa nu mai zic ca eu nu ma numar printre enoriasii ei, unii (ii recunosti dupa cum dau ochii peste cap cind vine vorba) frizind bigotismul. Si-apoi, Goma e un tip dificil, incapatinat, intransigent si rigid ca o caramida, deci e usor sa te descotorosesti de el daca chiar vrei. Desi l-am vazut SI recunoscind cinstit ca s-a inselat, a gresit etc. atunci cind a fost cazul. Multi au fugit de el de frica, nu de altceva. Sa nu cumva sa se pomeneasca vinovati (etichetati) prin asociere si contaminare, vinovati de “tacere complice”, vinovati ca nu “au luat atitudine” etc. Cind ai rate la banci, copii la scoala, ambitii de parvenire, nici o meserie care sa-ti asigure independenta de banul public sau de patroni straini si prea mult singe de roman prin vene, le intorci spatele unora ca Goma.

    4. E haios sa vezi un chimist convins ca stie el ce anume le produce psihiatrilor salivatia.

    5. Tatal acela intemeietor la care va referiti cu atita mindrie etnica (Sigmund Freud) este considerat parintele psihanalizei (poreclita si psihologie abisala), nu al psihiatriei. Psihiatria e mult mai veche, iar termenul, ca atare, a fost introdus de un german, inainte de nasterea lui Freud. Cit despre bietul Freud si aberatiile lui, poate e bine sa aflati ca a fost evacuat (cu teoria lui cu tot) din toate universitatile serioase in ultimii ani, inclusiv din unele romanesti. Nu se mai studiaza, slava Domnului. Cine a citit “Caiete” trebuie sa-si aminteasca definitia pe care a inventat-o Cioran pentru gogomania freudiana: psihanaliza = pornografie stiintifica. Iar cine a citit si memoriile lui Eliade isi aminteste de discutia cu Jung si de furia acestuia din urma cind venea vorba de Freud, despre care nu mai avea nici o indoiala ca fusese doar un impostor. “Nici macar nu stia greaca veche!”, i-a spus exasperat lui Eliade. Pentru cei care au deschis mai tirziu televizoarele, in Occident, pina spre 1920-1930, nu aveai cum sa fii considerat intelectual fara greaca veche la degetul mic.

    Am citit pe vremuri vreo sase din cartile lui Freud (Cinq lecons sur la psychanalyse, L’Interprétation des rêves etc.). Curata pierdere de vreme. De fapt sint niste brosurele in care pur si simplu nu e nimic, dar nimic, stiintific, iar impresia definitiva cu care am ramas despre “opera” lui Freud a fost aceea de sarlatanie.

    6. Daca chiar vreti sa faceti bani din Shoah Business impreuna cu Abe Foxman si ADL-ul lui si nu stiti cum, cumparati (vreo 15 dolari costa) de pe amazon dot com documentarul “DEFAMATION” de Yoav Shamir. Dar il puteti vedea -- gratuit -- si pe internet. Gasiti acolo tot ce va trebuie. ADL-ul avea un buget de 70 milioane de dolari in 2009 (vezi “DEFAMATION”) din care Foxman isi platea “antenele” si trollii din toata lumea. Intrati in echipa! Bani sint kklau. Succes!

  • Prof. Giruetă

    Felicitări pentru aşa răspuns, dle Piruetă.

  • Dezideriu Dudas

    Asa-i bre nea’ Girueta ! Daca nu e nici antilegionar nici antisemit inseamna ca-i defect…Mai lucrati bre’ la cheitele ‘celea sa functioneze la toti….Vedeti insa ca “piruetele” le fac numai “banditii” ( de la neantilegionar la neantisemit sau invers…)…Nu-i mai nemuriti “in piruete” ca astia se rade de voi…, bucurosi ca si-aduce aminte lumea de banditismul lor. Nu-i pacat de talentul si abnegatia voastra ?

    Dom’Chiureta

    P.S. A mai ramas ceva ?

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran

    Diafane si totodata imperios informative glossle fraterne ale blandului Nathanael, care pe linga eleganta stilistica, dovedeste o sprinteneala “abisala” a proprietatii termenilor psihanalizei (doar a consumat ‘vreo sase’ tomuri ale lui Freud -- poate cu halva?). Jungian, freudian, adlerian, etc, devine irelevant. Important este ce spun Cioran si Eliade (la a doua mina a unei conversatii cu…..Jung) despre domeniul pornografiei stiintifice, si implicit despre terapia analizei, un domeniu in care singura lor competenta a fost cea de posibil (si nu numai) pacient.

    Mi-a cazut cu tronc si prin euristica remarcilor despre cine ar fi indreptatit sa nu aiba libertatea de a nu fi cenzurat in salonul tau, exprimandu-si rezervele fata de lejeritatea fata de vizita lui Peter Manu, intr-un spatiu in care , in acelasi timp, productia domniei sale (cel putin in acest episod) a fost etalata fara niciun ‘filtru’ de moderatie. Muma si ciuma au coexistat.

    Inca o boare “retro”, ca un soi de time warp (am I dating myself?) in care inflexiuni de discurs din anii studentiei (vezi CVT si I Badescu cca. 1969-70).

    @ Valentin Feyns

    Azi am liber de la sindicatul lucratorilor din industria criticata mai sus.Vreti sa ne luam amandoi taloanele de pensie ADL si sa ne intalnim la posta sa ridicam plata pe luna asta, si apoi sa ne luam o damigeana de Mannischewitz sa ciocnim in cinstea preabunului frate Nathanael?

  • Prof. Giruetă

    Brother Nathanael TREBUIE criticat, dar nu aşa. În primul rând pentru că scrie extrem de bine, mai bine decât majoritatea lingăilor de pe-aici. Are prin asta dreptate? Bineînţeles că nu, dar asta trebuie demonstrat, nu postulat sau luat în băşcălie. Comentariul dvs miroase a lichelism, d-le Câmpeanu.

  • Dezideriu Dudas

    Bre’, n-am timp de toata China, dar de-un Hong Kong ma-ncumet…

    Cand Noica a scris “Sentimentul romanesc al fiintei” a spus ca a facut-o exasperat de bascalia lui Caragiale Stramosii actualilor “viteji ai natiei” spuneau atunci, “Hai bre, da’ e si sentiment patagonez “ ?

    Acum dvs. ne vituperati bascalia, o forma de-a noastra de disperare, in registru constructiv, legata de distrugerea Romaniei…

    Daca ati citit mai mult blogul d-lui Tudoran veti putea intelege ca am cam ramas singurul “lingau”…Asta, dupa ce ani de zile am incercat si cred ca am si reusit , sa-l conving pe d-nul Tudoran ca e si el parte ( chiar in latura responsabilitatii fata de situatie ) din tragedia prin care trecem…O poate demonstra foarte bine determinarea cu care scrieti dvs ( daca nu era acest vector de “dinamism tragic”, n-avea rost acest blog – cel putin asa cred eu ) …Ceilalti “lingai”, din prietenie privata sau respect infinit fata de d-nul Tudoran incercau sa fie langa el cand veti aparea din imperiala voastra “dreptate vesnica “ …si veti face ravagii….N-au rezistat insa pana la capat. “Consecventa” mea e insa recunoscuta si nici d-nul Tudoran nu pare a nu sti cine au fost Napoleon, IG Duca si mai “noii veniti” in ale “consecventei”, Valeriu Stoica si chiar “dictatorul”….Asa ca am (cam) ramas in “cireada” goala…pe-aici….

    De ce insist ? Fata de alte vinovatii, vinovatia d-lui Tudoran e foarte dulce….Nu putea sa se ia la tranta cu toata America si toata lumea pentru ca voi sa va “jucati” la nesfarsit cu noi pe bloguri…Putea insa sa va scoata in evidenta…si iata ca reuseste cu precizie ! Mai sunteti ? Mai stiti cati ati ramas, vorba lui dom’ inginer Geoana ( nu mai stiu daca inainte sau dupa “sauna”…) ?

    Bre’, dar nu disperati ! Stiti cum a nationalizat sarea, chiar in fata “perfidului Albion”, Ghandi ? Cum nu…, cred ca ati invatat la cursuri…Daca nu, pregati-va de noi provocari….

    GIRUETA CONTINUA ( nu ca la “revolutia continua” ci ca la “Victor Rebengiuc” cu “calatoria continua” )

    P.S. Ghandi cred ca a reusit abia dupa ce si-a propus “sa se invinga” dormind alaturi de o “fecioara goala” langa el….Voi nu trebuie sa va fortati atat….In ultimul timp au tot aparut “spatii noi” asa ca se pot separa si invinge viciile si artificial, nu doar natural, ca la Ghandi….

    PS la PS : Ramane valabil pentru voi : “ NU PUTETI INVATA SI VOI O MESERIE ? “ Daca nu, luati-o inainte si invatati despre “nationalizarea sarii”. Vor fi examene grele ! Si nu mai sperati ca va mai salva comunismul. India numai comunista nu e !

  • Valentin Feyns

    M-ati dat de gol.

  • Brother Nathanael

    A aparut si hasbaragiul (google: hasbara). Acum chiar ca sintem cu totii.

    Hasbaragiii nu injura, nu se enerveaza, nu isi pierd singele rece, incearca sa ramina in limitele decentei si sint usor de recunoscut dupa stereotipia argumentelor “de catalog unic, aprobat de sus” de cite ori apare la orizont una dintre temele recurente.

    Doar ca eu sint satul pina peste cap (si) de hasbaragii, chiar daca astia sint cu o clasa peste antenele si trolii lui Foxman, asa ca ii invit sa-si incerce norocul pe la alte mese, mai ales ca eu navighez intr-un spatiu non-wieselian in care faimoasele legi ale spatiului respectiv, fara de care ei sint ca si legati de miini si de picioare, aici pur si simplu nu se verifica. Hasbaragiii, se stie, sint capabili sa se mentina pe linia de plutire doar in spatii wieseliene intunecoase, in cele non-wieseliene dindu-se rapid la fund sufocati de indignare din cauza excesului de lumina.

    Avind in vedere ca dl Tudoran calatoreste periculos de mult prin spatii wieseliene si nedorindu-i sa aiba parte in lumea aceea prost facuta de experiente similare celor ale lui David Irving sau Norman Finkelstein din cauza unora ca mine, care ii sar in curte fara aprobare doar ca sa faca putina bascalie de alti intrusi, ma opresc aici.

    Oricum, cu participarea extraordinara a unor antene, trolli, plus un cetatean turmentat, un fecior, alegatori, cetateni, public am reusit sa facem deja o movilita respectabila de gunoi pe-aici.

    I’m outta here.

    P.S.
    Veniti sa ma vedeti si ascultati pe youtube!

  • Prof. Giruetă

    Asta demonstrează încă odată adevărul zicalei “Unde-i multă minte e şi multă prostie”. Pentru că numai prostia poate să ducă la concluzia că vreunul dintre comentatorii din aceast thread ar fi “hasbaragiu”.
    Cu asta v-aţi descalificat singur, dle Cum Vă Cheamă. Mult succes pe youtube.

  • Peter Manu

    Du-te. Vom dechide ferestrele.

WP Admin