≡ Menu

Arșiță

Frige. Frige mai rău ca niciodată. Frige ca de fiecare dată.

În această vară (prea)electorală, mijloacele de informare în masă par un imens grătar ambulant. Sub el, jarul e înteţit de un balaur ce scuipă foc prin câteva mii de guri.

Tot gazetarul, pamfletarul, ba, chiar şi mai tot analistul politic – vag independent şi puternic înregimentat — e un Hefaistos: croieşte armuri pentru Şefu; dă găuri în armurile ălorlalţi; ţine fierul cald, foarte cald, ca să aibă ce să bată.

Pe grătar sunt prăjiţi duşmanii – pe toate părţile, de câteva ori, până nu rămâne din ei aproape nimic. În frapiere zâmbesc amicii deghizaţi în sticle de şampanie.

Când copiii părinţilor de azi vor deveni părinţii copiilor de mâine, sămânţa urii se va fi transmis cu fluiditate ireproşabilă şi alt grătar îşi va începe ucenicia într-ale prăjitului de viu.

Eroarea se repetă până devine oroare; victoriile se repetă până devin dezastre; soluţiile imorale sunt multiplicate până devin normalitatea noastră de zi cu zi.

Ne culcăm în braţe cu un citat din Michnik şi ne trezim cu ochii înroşiţi de patimile lui Leonte Răutu. Botezăm toate obiectele dragi Kolakowski, dar le folosim de parcă le-ar chema Beria. Dăm citate potop din Max Weber, dar ne purtăm à la Ofelia Manole.

Numai convertirile unora sunt credibile; ale altora – simple fariseime. Numai involuţiile unora sunt de plâns; ale altora – vezi bine, evoluţii spre cele mai înalte culmi ale…

Cinci articole de tinereţe – imbecile şi în sprijinul unui sistem nenorocit din rărunchii căruia veneai – cântăresc mai greu decât cinci mii de pagini şi două decenii în care pui la zid monstruozitatea aceluiaşi sistem.

Dăm lecţii: de verticalitate – întinşi preş pe sub uşa puternicului zilei; de loialitate – abia fugiţi pe sub uşa fostului puternic al zilei ; de imaginaţie politică – pregătindu-ne să ne facem iarăşi preş, pe sub uşa viitorului puternic al zilei.

Umbra lui se şi întrezăreşte la orizont – parcă aduce, parcă nu, cu o umbră deja servită.  

Ne întoarcem de unde nu am plecat niciodată, istoviţi nevoie mare şi dezamăgiţi că ţărişoara bate pasul pe loc.

Mult succes tropăitorilor zilei, indiferent de curcubeul politic sub care îşi aşează azi cortul!

Cât priveşte România…

P.S.  Într-un interviu acordat ziarului Jurnalul Naţional, (http://www.jurnalul.ro/stire-interviu/nu-exista-nici-un-text-semnat-rosetti-517951.htm ) în care explică de ce nu acceptă învinuirile şi verdictul de poliţie politică, dl Gabriel Gafiţa, ambasadorul României în Portugalia, afirmă:

“În fine, unica notă olografă se referă la un interviu publicat de Dorin Tudoran în 1978 în revista Amfiteatru, deci nu se punea în nici un fel problema de a aduce atingere dreptului său la libertatea de opinie sau de expresie, cum susţine CNSAS, fiind vorba de un text deja publicat. Nota mea era o pledoarie pentru libertatea cuvântului ca remediu la acumularea tensiunilor din viaţa literară. N-am fost în nici un fel de relaţii cu Dorin Tudoran, dar sunt gata oricând să-l privesc în ochi astăzi şi să-i argumentez poziţia mea – strict literară – de acum 30 de ani referitoare la interviul său.”

Nu doresc să mă amestec în “dosariada” dlui Gafiţa, epopee despre care ştiu prea puţine lucruri, deocamdată, pentru a-mi da cu părerea. Mă întreb, însă, cum am putut fi eu atât de norocos şi domnul Gafiţa atât de ghinionist ca singura notă olografă dată de Domnia sa Securităţii să fie tocmai despre mine?

Este adevărat că nu eram ”în relaţii”, dar ne ştiam, ne salutam şi lucram în aceeaşi clădire — pe vremuri numită Casa Scânteii.

Mă întreb – aşa cum l-am întrebat şi pe dl Gafiţa într-un comentariu oferit sub interviul Domniei sale din Jurnalul Naţional (nu știu dacă a trecut ori nu de moderatorul site-ului) — de unde ideea ciudată de a-şi exprima o opinie “strict literară” într-o notă oferită Securităţii?

Îmi putea da o replică în revista ”Amfiteatru” sau, de ce nu?,  îmi putea da un telefon, ne întâlneam şi îmi împărtăşea ”opinia strict literară”, dacă dorea ca opinia respectivă să nu fie la îndemâna publicului.

Îl invit pe dl ambasador să mă caute, când ajunge cu proxima ocazie diplomatică  la Washington, şi să mă privească în ochi.

Opinia strict literară de acum 30 de ani nu mai este de actualitate, bănuiesc.

Ce rămâne de actualitate – şi de aceasta sunt sigur – este buna credinţă.

Excelență, priviți-mă în ochi!

 

  • AVP

    Numai convertirile unora sunt credibile; ale altora – simple fariseime. Numai involuţiile unora sunt de plâns; ale altora – vezi bine, evoluţii spre cele mai înalte culmi ale…

    Cinci articole de tinereţe – imbecile şi în sprijinul unui sistem nenorocit din rărunchii căruia veneai – cântăresc mai greu decât cinci mii de pagini şi două decenii în care pui la zid monstruozitatea aceluiaşi sistem.

    Recunosc in acest fragment din mumosu-ti art (a propos, stii ca esti unu dintre cei mai iscusiti pamfletari de azi, n-asa?) felu tau personal de a-l mangaia pe un prieten -- our Volo -- pe care, desi esti hic et nunc un piculetz supalat (nu stiu de ce si nici nu vreau sa stiu), totusi n-ai uitat c-a fost alaturi de tine cam dintotdeauna, iar tu alaturi de el, in vremuri de restriste pt tzerisoara noa’…

    Thank You.

  • No name

    Nici aşa nu-i bine, şi-aşa-i rău!

    La tinereţe scrii, da nu prea ştii…
    La maturitate -- era să scriu la bătrâneţe, dar nu toţi ajung acolo -- deci, la maturitate ştii, da nu mai scrii despre ce-ai vrut să ştii, ci -- culmea! -- despre ce-ai dori să nu mai ştii…

    Aoleo! Dac-o tragi, mai lungă-o faci! O fi având vreun rost, n-o fi având… Greu de spus.

    Până şi eseul acesta: prima jumătate -- splendidă, ce-i drept! -- este universal valabilă, cântă şi te încântă chiar dacă bate a jelanie; a doua jumătate -- nu mai puţin frumoasă ca expresie, dar mai subţire în tăiş -- e mai particulară, nu prea bate a cântare, mai degrabă a descântare, dar nu e de neluat în seamă.

    Mă gândeam eu aşa, dacă s-ar da o lege universală, după care poetul să aleagă musai între viaţa politică şi o îndrăgosteală soră cu moartea, ce-ar alege oare stăpânii condeiului???

  • victor L

    Incurcata situatie; si nu o va descurca nimeni si niciodata.
    Oamenii astia, de felul dlui ambasador, nu s-au invrednicit sa recunoasca la timp pactul cu diavolul, dar au resurse nebanuite pentru a ne ameti in continuare cu explicatii care sa-i scuze. Eventual ca au facut, chiar, un bine celui incondeiat.

    Cit despre anul (pre)electoral, cred ca la deteriorarea atmosferei pina la sufocare a contribuit in cea mai mare masura mass media.

    Iar despre “Cinci articole de tinereţe – imbecile şi în sprijinul unui sistem nenorocit din rărunchii căruia veneai –…”, este tocmai ce ii reprosam (vorba vine, nu sint abilitat!) dlui Iovanel in legatura cu Ierunca.

    Pentru unii, a te imbolnavi (de rujeola, sa zicem) este condamnabil; ce daca te-ai tratat si acum esti sanatos si imun? Ai fost bolnav? la leprozerie cu tine.

  • @Dorin Tudoran

    Ce chestie, unii scriitori faceau deci analize literare si militau pentru drepturile omului in notele informative!

    In rest, asa e -- vom avea nu doar o vara, ci si o lunga toamna fierbinte din motive de politichie mai de-a noastra, bastinasa pina in fibra!

    @No name

    Frumoasa interventie, nu prea pare chiar de No name. Totusi, cred ca e mai bine ca poetul nu e pus in fata unei alegeri atit de radicale!

  • Maria R.

    Pentru ca primii ani dupa Dec.’89 s-au consumat in orice alte eforturi decat cel de a ne curata cat de cat de zgura morala a unei epoci infame,si pentru ca,de fapt,noi,romanii,nu am facut nimic
    asa cum trebuia in acesti 20 de ani,suntem azi
    in starile si situatia date.
    Cei mai multi dintre noi ne-am multumit sa existam,acceptand toate infamiile unei clase politice venita tot dintre noi,lasandu-ne pacaliti sau acceptand compromisuri inutile …
    Ne-am multumit,macar unii dintre noi,oamenii de rand,doar sa admiram atitudinile si faptele unor semeni ai nostri infinit mai drepti si cinstiti,fara a avea curaj sa le urmam faptele si atitudinile.
    Nu stiu daca are vreo importanta pentru altcineva decat ptr.mine,dar eu chiar ma simt destul de inconfortabil privind toti anii care au trecut, si noi(inclusiv eu)am irosit tot ce se putea irosi.

  • Victor L
    Domnule, vad ca nu o scoatem la capat.
    Daca imi citeati blogul (singurul loc in care am publicat textele lui Ierunca tocmai pentru ca acolo, spre deosebire de revista, puteam interveni in discutii), veti vedea ca spun in clar ca NU cred ca articolele leniniste ale lui Ierunca introduc variabile in activitatea sa ulterioara, anticomunista. La fel, am salutat aparitia Antologiei rusinii, considerand-o utila (desi incompleta, neierarhizata, subiectiva – lipseau tocmai prieteni de-ai lui Virgil Ierunca – si prost editata – oamenii care apar ca editori pe coperta, in afara unor invective exterioare puse ca studiu introductive si a unor note biografice compilate de ici-colo, nu au realizat contextualizarea care se cerea intr-o astfel de carte).
    Reiau, didactic, pt dvs, motivele pentru care am publicat acele doua articole din 45 :

    (i) Ele trebuie cunoscute atat pentru ca Virgil Ierunca este o figura importanta, cat si pentru ca articolele au fost scrise intr-unul dintre cel mai putin cunoscute contexte din istoria noastra cultural-literara (1944-1947)
    (ii) Ulterior, Virgil Ierunca si-a amintit un pic diferit fata de realitate perioada sa din ‘44-‘45-’46, lucru de mirare la un “paznic al memoriei”. Inca un motiv pentru ca textele sa fie cunoscute. (Memoria aceasta creatoare este la romani nu un accident, ci un simptom: putem gasi si azi politologi de prestigiu care se lauda cu ce scriau in anii 70 despre Scoala dela Frankfurt. Sigur, Scoala de la Frankfurt era un subiect neortodox pentru marxismul nostru primitiv: doar ca, din intamplare, distinsii politologi uita sa mentioneze ca in acele carti Scoala de la Frankfurt era infierata din toate pozitiile si ca tot in acee carti era citat copios Nicolae Ceausescu).
    (iii) Al treilea motiv a fost dorinta mea de a incepe o discutie despre stiinta si morala citarii; citatul, asa cum a fost si este practicat in Romania, este o arma arbitrara ca metoda dar teribil de eficienta ca instrument. Citatele sunt intrumentalizate fara cea mai mica preocupare pentru adevarul instrinsc sau relational (citatele din dusmanii nostri sunt letale si impardonabile, cele din prieteni sunt inofensive si comporta o infinitate subtila de explicatii). Un caz recent, pe care l-am discutat intr-o recenzie deteliata, e cartea Martei Petreu despre Sebastian. Dar inclusiv in Antologia rusinii m-a intristat sa gasesc un citat marxist absolut inofensiv din Alexandru Ivasiuc (altfel un marxist de buna credinta si ins care, totusi, ramasese fara dinti prin puscariile patriei, detaliu care pune macar un bemol in dreptul lucrurilor interpretabile pe care le va fi facut ulterior), dar nu am gasit texte ale unora care ceausizasera intens.
    Rezumand, acele texte m-au interesat relational, nu intrinsec: m-au interesat in relatie cu ce s-ar putea discuta pe marginea lor, nu ca arma retrospectiva.
    Pentru a compara felul in care NU l-am calificat negativ pe Virgil Ierunca in baza textelor de tinerete, va puteti arunca ochii pe ce am scris despre activitatea de intelectual public a lui G. Calinescu dupa 23 august 44 (un text dur – in fond, nu in forma – in care contextualizez si calific activitatea propagandistica a marelui critic si scriitor, aflat atunci, spre deosebire de Virgil Ierunca, la varful maturitatii sale creatoare). Dar se pare ca nimeni nu s-a suparat pe mine pentru Calinescu; in schimb multi s-au suparat pentru “delegitimarea” lui Ierunca prin publicarea a doua texte (din multe). Ce noroc ca G. Calinescu nu intereseaza pe nimeni: altfel, editorul lui ar fi fost de mult linsat.

    Nu credeti, Victor L, ca ar fi fost macar interesant sa discutam despre vreunul dintre aceste puncte, in loc sa lansati adjective la adresa mea pe diverse bloguri? Sigur, e dreptul dvs sa o faceti si n-am sa vi-l contest: dar e un drept a carui exercitare nu aduce nici un folos nimanui.

  • Radu Humor

    @ Maria, de acord cu tine in privinta celor intamplate in anii care au trecut (La multi ani ! Maria), si am vaga impresie ca totul se datoreaza increderii pe care am acordat-o tot timpul, unora , asteptand sa puna-n opera nazuintele noastre, convinsi de bunele lor intentii, care de fiecare data s-a dovedit ca nu treceau dincolo de sloganurile electorale.
    Si inca ceva:
    traim din pacate cu impresia,indusa perfid, ca acum e prea tarziu, si jocurile sunt de mult facute :mrgreen:

  • @Dorin Tudoran

    Ce pacat ca ati lipsit atatia ani din presa din Romania. Ce pacat ca v-ati facut acest blog atat de tarziu. Ce bine e, totusi, ca l-ati facut!
    Ce pacat (imens!) ca intelectualii romani nu si-au putut depasi orgoliile, idiosincraziile, istoriile trecute si interesele actuale pentru a impune adoptarea unei legi a lustratiei, fie si prin initiativa cetateneasca. Mare pacat ca, la ultima tentativa, d-l Sorin Iliesiu s-a trezit singur. Daca nu, poate ca de multe “frigarui electorale” am fi fost scapati astazi. Or, cel putin am fi vazut, la orizont, o cat de mica scapare.

    Ce ghinion pe d-l Gabriel Gafita sa dea Securitatii o nota olografa tocmai despre dumneavoastra. (Intr-adevar, o mizerie incomensurabila!)
    Dar, ce noroc, totusi, pe domnii Antohi si Corbea-Hoisie sa-si fi ales cu mai multa inspiratie subiectii!

    Ce nenoroc pe noi, sa locuim pe corabia asta beata! Ruliu-tangaj, ruliu-tangaj. Si aceleasi bancuri de pesti hrapareti in siaj.

  • Pentru cei interesati si de chestiuni care ies din sfera actualitatii si a istoriei politice, trimit catre acest interesant blog dedicat lui Benjamin Fondane de catre filosoful Mihai Sora si colaboratoarea dumisale d-na Luiza Palanciuc: http://fondane.wordpress.com/

  • CONSTANS
  • Florin Iaru

    Aşa e! Bine zis! Păi, băieţii ne voiau binele! Liviu, nu vegheau ei să nu ne luăm pe cî´mpii? Sau pe cîmpii, pe urmele lui Romoşan? Nu erau ei prietenii noştri, nu ne voiau, din prietenie, repet, numai binele? Păi cum să negi o asemenea activitate, da’ ce zic io activiate, muncă patriotică, nene!?
    Scuza asta cu notele de bine şi analizele literare mă umple de un extaz cu muci.

    Cît despre Volodea, da, e adevărat, a scris. Aşa cum mulţi dizidenţi au fost membri ai partidelor comuniste. Asta uită dl Iovănel. Tismăneanu NU e disident, adevărat, a mîncat un rahat mititel, e adevărat, dar, odată ajuns în Occident, a făcut, într-un mediul ostil, american, marxizant, o operă de evaluare, dezvăluire şi incriminare a mediului românesc cum nu e alta (la nivel universitar). Nu i-a cerut nimeni să-şi pună pielea la bătaie. Cei care cred că universităţile americane sînt trompetele Ierihonului capitalist se înşeală! Ce e mai important acum, lucrărelele unui băiat de fost nomenclaturist, care n-au influenţat pe nimeni, repet, pe nimeni, sau analiza de mii de pagini, făcută neforţat, neîmpins de la spate, timp de zece ani? Oare dezvăluirea comunismului românesc, care se poate studia cu creionul în mînă, nu foloseşte nimănui? E depăşită? E neserioasă? E partizană?
    Repet: Tismăneanu nu a fost disident, e adevărat. A încercat să se insereze în sistem, să devină partidului oştean. Dar nu i-a ieşit! Nu era greu să fii, cînd proveneai dintr-o castă conducătoare. Dar uite că viaţa lui matură s-a consumat ca adversar al comunismului. Şi încă ce adversar!
    În ceea ce-l priveşte pe Ierunca… Hm. Aş vrea să ştiu dacă ierunca a scris ÎN TIMPUL dictaturii comuniste sau a fost simpatizant (ca mulţi tineri protestatari) înaintea instaurării regimului?

  • @ Florin Iaru

    Vad ca nu mai pot posta imediat dupa raspunsul tau, nu e casuta optiunea raspunde, de asta postez aici. Da, baietii aveau grija de sanatatea noastra fizica si psihica! Poate din acest motiv, aici, la Iasi, am gasit in dosarele noastre de la CNSAS -- cit am primit, o mica parte -, intre altele, referate asupra revistelor studentesti facute de un cunoscut medic psihiatru, “prieten al artistilor” de felul sau! Dar mai erau si unele “planuri de masuri” in care doi-trei critici literari cunoscuti nu doar ca erau amintiti si ei ca autori de referate, dar primeau, sa spun asa, sarcini si cadeau closca cu Secu! Ce timpuri!

  • Tony

    Florin Iaru: “Ce e mai important acum, lucrărelele unui băiat de fost nomenclaturist, care n-au influenţat pe nimeni, repet, pe nimeni, sau analiza de mii de pagini, făcută neforţat, neîmpins de la spate, timp de zece ani? Oare dezvăluirea comunismului românesc, care se poate studia cu creionul în mînă, nu foloseşte nimănui? E depăşită? E neserioasă? E partizană?
    Repet: Tismăneanu nu a fost disident, e adevărat.”

    E grav. Cred ca sunt pe cale sa fac o fixatie. Pe Iaru. Obsesie maniacala in toata regula. Ma fascineaza. Ma uluieste. Ma macina in special faptul ca pana acum nu auzisem despre el. Nu inteleg cum a fost posibil? Cum? Omul e un adevarat spectacol. E mai bun chiar decat mine cand vreau sa fiu rau. Asa ceva nu poate exista in realitate. Iar daca exista e pur si simplu o sacmatorie.

    P.S. Imi cer cu umilinta iertare doamnei Marcela pentru temporatra indepartare de la normalitate.

  • @ Toni

    O fixatie e problema d-voastra personala, dar sa va mai si laudati cu incultura…

  • Domnule Iaru,

    Nu vad de ce asupra figurilor importante ale istoriei noastre intelectuale ar trebui sa se actioneze acum cu un fel de cenzura retroactiva ori, ca sa fiu mai clar, nu inteleg de ce editorii de azi ar trebui sa se autocenzureze “moral” atunci cand se refera la opera celor care au marcat sau marcheaza o epoca. Restituirea unor scrieri (uitate?), de tinerete, in fapt texte asumate de autorii insisi, la momentul scrierii, cu un desavarsit liber arbitru (se exclud, asadar, cele smulse sub santaj sau tortura) nu introduce chei noi in exegeza operei asumate, cu fala, de autor, la maturitate. Riguroasa analiza academica facuta de dl. Tismaneanu comunismului romanesc ramane ceea ce este, asa cum Virgil Ierunca ramane autorul “Fenomenului Pitesti”, indiferent de textele leniniste pe care le-a scris la tinerete. Desi intr-o postare anterioara m-am exprimat oarecum dubitativ fata de miracolul unei apostazii de data recenta, (fiind vorba si de o persoana asupra careia semnele mele de intrebare persista), resping ideea ca doar Saul a mers pe Drumul Damascului. Exemple de convertire avem peste tot, in toate timpurile, Panait Istrati fiind primul care-mi vine acuma in minte -- un convertit a carui apostazie n-a fost primita cu bratele deschise de amicii lui din Franta, ba dimpotriva.
    Restituirile sunt foarte binevenite, daca sunt facute cu buna credinta, puse corect in context, si nu aruncate intr-un colaj cu caracter denuntator, intr-un colt de gazeta. Ele aduc mai multa lumina asupra vremurilor, asupra caracterului individului si asupra riscurilor la care se expune el, vrand sa se afirme “plenar” in vremuri -- cum sa le zic? -- constrangatoare. Alteori, restituirile ne dezvaluie un tanar frondeur, imbatat absolut de “l’air du temps” ori fascinat de vreun mentor diabolic si charismatic. Or, operele exemplare apartin, de obicei, unor caractere exemplare, cu vieti exemplare. Iar exemplele exista pentru a fi urmate sau, dimpotriva, pentru a fi evitate. Cunoasterea lor intreaga e, pana la urma, un act de pedagogie sociala. In privinta d-lui Tismaneanu, problema dumnealui nu consta in textele din tinerete, ci in atitudinile recente: dialogurile cu Iliescu, calitatea discutabila a Raportului etc.

  • ma

    @Florin Iaru
    Imi pare rau, dar ar trebui sa va atrag atentia ca traditia academica in care lucreaza nu l-a pus pe dl Vladimir Tismaneanu in vreun pericol in mediul universitar nord-american.

    Sovietologia (kremlinologia) a fost institutionalizata in timpul Razboiului Rece pe langa Columbia University (Harriman Institute), Stanford University (Hoover Institution on War, Revolution and Peace), Harvard University (Davis Center for Russian and Eurasian Studies), Woodrow Wilson International Center for Scholars (Kennan Institute) s.a. Acestea nu sunt institutii tremurande in fata marxizantilor din America sau din … orice galaxie. Cred ca ar trebui sa va spuna ceva niste nume: Richard Pipes, George F. Kennan, Zbigniew Brzezinski, Jack F. Matlock, Jr. (pe care si eu il tin minte ambasador SUA la Moscova) s.a.

    Nu e cazul sa apreciez contributia lui Vladimir Tismaneanu la kremlinologie, insa pot sa spun ca dumnealui nu a avut (si nu are) de suferit din directia stangii americane alegand candva sa lucreze in aceasta linie de cercetare politizanta. Aici sunt multe nuante, asa ca, va rog, sa nu sariti cu gura. O nuanta (care-mi place mie) ar fi analiza lui Kennan asupra relatiilor dintre Andrei Kurbski si Ioan cel Groaznic. O alta studiul lui Pipes asupra revolutiei ruse. Sovietologia e fascinanta.

    Domnul Vladimir Tismaneanu nu sufera in America pentru ca a condamnat comunismul in Romania. Pe blogul dumnealui a mentionat ca in anul 2007 a primit distinguished scholar la universitatea unde lucreaza. Pentru ce?! Este doar un exemplu.

    E dreptul dvs. sa spuneti ce vreti si ce stiti, dar va rog sa ma credeti ca pur si simplu m-am saturat sa dau cu ochii pe ici -- pe colo de (sa spunem) mitul de mai sus, folosit pe post de argument.

    Poate o sa va suparati, dar asta e. E nevoie sa cunosti, sa inveti, sa gandesti inainte de a spune ceva.

    Spunand lucrurile astea, ma simt obligata sa semnez acest mesaj.

    Manuela Anton

  • Rita

    Domnule Tudoran, postarea dumneavoastra mi se pare incoerenta. Incepeti prin a fi solidar cu Vladimir Tismaneanu (chiar daca nu ii dati numele, referinta e destul de clara) si continuati printr-o lunga digresiune esopica, in care aluziile sunt etalate copios iar numele sunt in mod derutant absente. Cine ia ca pretext pe Kolakowski dar traieste in gand cu Beria ? Cine se preface ca e de acord cu Michnik pentru a actiona ca Rautu ? Cine este atat de pervers incat ne inseala mascandu-si intentiile necurate in spatele acestor mari nume ? Daca nu ne spuneti cine este atat de rau, ce sens are aceasta postare ? Doar ca sa va construiti o pozitie de arbitru moral ? Sau ca sa vedem ca aveti talent literar ? Stiam. Dar ceea ce vedem acum este ca scrieti la fel de esopic si lipsit de libertate interioara cum se scria pe vremea regimului comunist. Atunci, stilul esopic slujea mascarii: nu se putea publica adevarul, trebuia sa i se confectioneze fabula. Ne-am putea intreba : oare de ce Dorin Tudoran se multumeste sa ne livreze fabula cand poate rosti deschis adevarul ?

    Poate aceste lucruri sunt limpezi pentru prietenii dumneavoastra, cu care va felicitati ca faceti parte dintr-o secta de cunoscatori care isi dau intre ei ghionturi complice peste capul postatorilor si isi rad superior de prostia anonimilor (cum ne spune Florin Iaru). Frumos exemplu de bun simt.

    In ideea pe care ati expus-o intr-o postare anterioara, ca prietenii dumneavoastra nu au nevoie de avocati, imi vine gandul malitios ca ati vrut totusi sa-l aparati pe Vladimir Tismaneanu, vestejindu-l nitel. Caci cine este puternicul zilei (cel putin in conceptia dumneavoastra) daca nu Traian Basescu ? Atunci, cine poate fi presul, daca nu „intelectualii lui Basescu” ? (deci, ne recalibram dar temele raman aceleasi). Dar, daca ati vrut sa loviti in Mircea Mihaies, Horia Roman Patapievici, Mircea Cartarescu, Traian Ungureanu s.a., fara sa-i numiti (urata dovada de prietenie fata de Mircea Mihaies, domnule Tudoran), poate ati vrut sa-l loviti pe Vladimir Tismaneanu prefacandu-va ca il aparati. Pentru ca si Vladimir Tismanenau, in conceptia dumneavoastra, este un „pupin”, cum va place sa-i numiti pe „intelectualii lui Basescu”, si atunci nu dati nume pentru a putea lovi simultan si in cei pe care in alta parte i-ati numit “pupini”, si in cel caruia, aparent, i-ati luat apararea, in prima parte a postarii.

    Inca o data va spun ca ma dezamagiti, domnule Tudoran. Sunteti cald fata de lingusitori, perfid fata de prieteni, esopic fata de adevar.

    Aceasta postare a dumneavoastra face cat un autodenunt moral.

    Chiar daca ma intriga in continuare, mi-am pierdut orice motivatie de a respira confuziile morale constient intretinute ale acestui blog.

    Si, ca sa fiu fitilista (cum ma credeti) pana la capat, semnez si va salut,

    So long, Dorianne…

    P.S. daca nu voi mai intra prea des pe-aici, nu inseamna ca nu voi mai reveni candva; oglinda pe care am pus-o in fata gazdelor s-a dovedit fidela, ceea ce s-a vazut nu arata prea bine; dar nu pot pleca (putin) inainte de a-i spune lui Florin Iaru ca, daca a putut sa afirme ca eu si Tony facem campanie electorala pe blog, inseamna ca si-a pierdut complet simtul realitatii (innebuniti, si-mi pare rau ! 🙂 )

  • Florin Iaru

    @Tony
    Dacă prostia ar durea, probabil că aţi umbla prin lume tinîndu-vă de cap cu picioarele.
    Este evidentă reaua dvs. credinţă, dar şi ignoranţa superioară.
    Probabil că îl veţi rade şi pe Panait Istrati, membru şi propagandist comunist. Paul Goma s-a înscris in PCR cu entuziasm. Trageţi-i una peste mutră. Virgil Ierunca a avut un debut comunistoid. Îmbrăcaţi-l cu pămînt. Dan Deşliu şi-a spălat din păcatele proletcultismului cu o atitudine curajoasă şi demnă în ultimii 10 ani de comunist. Radeţi-l! Dumitru Mazilu, aparatcic. Împuşcaţi-l. Dorin Tudoran, membru marcant al UTC (e adevărat, Dorin, sper să nu fac o confuzie?). Hai, ieşiţi de pe blogul lui! Tot Estul e plin de foşti ideologi sau membri de vază ai partidelor comuniste care au sfîrşit prin a denunţa (atunci cînd nu era la modă, băgaţi bine la cap, era chiar al dracu’ de periculos) regimurile din care au făcut parte. Toţi au semnat pactul cu diavolul şi l-au denunţat. Tot ceea ce ştim de la ei vine. În lipsa lor, aţi fi acum un vajnic cenzor, veghind la puritatea liniei. Pentru că puritatea, lua-o-ar dracu’, e numai bună pentru puriştii căcănari!
    Sînteţi prost, domnule. Deci sînteţi fericit, căci a dvs. va fi împărăţia cerurilor. E inutil, pentru mine, a mai constata existenţa a încă unui exemplar. Eu, slavă Domnului, nu fac fixaţii pe nimic.

  • Florin Iaru

    Liviu, cred că ai dreptate. Cultura generală, bat-o vina…

  • @ Florin Iaru

    Fratele meu, in zilele noastre daca ai tupeu si “opinii ferme”, nu-ti mai trebuie nici cultura generala, nici macar de specialitate, zburzi pe site-uri, bloguri, formuri… Te exprimi, asa se cheama acum!

  • PS Ferme, dar anonime, bien sur!

  • Florin Iaru

    Într-un fel, aveţi dreptate. Poate am exagerat. Dar vă asigur că marxismul din universităţile americane nu e o invenţie. L-am văzut şi “auzit” cu urechile mele. E mai uşor să fii marxist în America, troţkist în Franţa, decît în Rusia. Iar VT nu a ajuns în SUA atunci cînd anticomunismul devenise o oportunitate politică.
    Vă întreb însă un lucru: opera lui VT e valabilă? Poate fi studiată cu încredere?
    A afirmat el că e disident? S-a dat el mare lebădă? Cred că nimeni nu l-a glorificat pe VT aici. Am încercat să despart un trecut regretabil (nu odios) de un prezent cît de cît onorabil. E un păcat?

  • Florin Iaru

    Apoi ieşi de după uşa de la baie, cu un sentiment de extaz pe faţă şi cu un prosop în mînuţă.

  • Iata o imagine poetica, iata gheara leului necunoscut pe unii antevorbitori!

  • PS de nu pe!

  • CONSTANS

    DOMNULE IARU,
    ne intereseaza opinia dumneavoasra aici:???? SVP!

    http://www.revista22.ro/marmura-de-aur-6440.html

  • Florin Iaru

    @Constans,
    Nu mă pricep. Eu sînt un amator de artă plastică mai primitiv şi fără mari abilităţi sau subtilităţi în domeniu. Pe de altă parte, nu ştiu în ce constă cearta.

  • CONSTANS

    DOMNULE IARU,
    à mon avis CRED CA VREA SA SPUNA CAM ASTA:

    rel="nofollow">

    cred ca este vorba de ARTA pur si simplu

  • @Florin Iaru (on august 15, 2009 at 8:42 pm)
    Nu cred ca am zis ceva despre legatura dintre disidenti si statutul de (fosti) comunisti. Nu am zis nici ca dl Tismaneanu ar fi fost sau n-ar fi fost disident (nici d-sa nu se considera asa ceva). N-am vorbit si n-as vorbi nici despre ce a mancat dl Tismaneanu…
    De asemenea, nu mi-a trecut niciodata prin cap sa calific (negativ) activitatea din ultimele doua decenii si ceva a lui Vladimir Tismaneanu pe baza scrierilor sale de tinerete in care il cita si elogia pe Ceausescu; acele scrieri de tinerete le consider veniale. Desi n-am nici o sensibilitate religioasa, accept ideea de convertire sau de schimbare, pana la un anumit punct (de pilda, n-am sa cred in convertirea lui Artur Silvestri, la orice ar fi fost ea: e o chestiune de stil).

    Repet, textele de tinerete ale lui Vladimir Tismaneanu sunt veniale; ele etaleaza setarile epocii si, probabil, un anumit oportunism (care insa nu ma intereseaza, pentru ca nu scriu literatura morala).
    Cartile lui Vladimir Tismaneanu scrise in Satele Unite sunt macar in parte importante si merita discutate critic in sine, fara apelul compulsiv la stramosi, la amintiri din copilarie sau la agende ascunse. Cartile pot fi criticate, discutate si dezbatute si fara astfel de fleacuri care termina discutia in preliminarii. In ce ma priveste, consider “Stalinism pentru eternitate” cea mai buna carte a lui V. Tismaneanu si o carte esentiala in domeniul ei (am fost la lansarea editei romanesti din 2005, la ICR, si am scris despre eveniment o pagina la “Averea”, ziarul unde lucram). S.a.m.d.

    DAR: CEL CARE ARE O PROBLEMA CU TRECUTUL SAU ESTE DL TISMANEANU INSUSI. Are o problema in sensul ca il mistifica: si in acest fel trecutul devine o problema a PREZENTului.

    Cum isi mistifica Vladimir Tismaneanu trecutul? Jucand comedia remuscarii.
    Ce avea de facut d-sa era sa zica, simplu: “Da, domnule, in anii 70, cand eram mai tanar si mai naiv, am scris X texte in care il citam si elogiam pe Ceausescu; pe langa ele, am mai scris si cateva lucruri de care nu mi-e rusine.” Era suficient atat.
    In schimb, dl Tismaneanu a jucat tot timpul in fals, la alibi, inventandu-si infinite nuante cu functie de disculpare (in conditiile in care, atfel, dl Tismaneanu e un procuror care cere mereu sentinta de moarte pentru vini morale raportate la un sistem de referinta maximalist si cam arbitrar).
    Da, a spus (de mai multe ori) ca a facut compromisuri, dar le-a cosmetizat natura, schimbandu-le astfel esenta. Tot ce isi “reproseaza” dl Tismaneanu e ca a fost neomarxist: dar e o diferenta intre a fi fost neomarxist (lucru perfect onorabil, atunci ca si acum: dar, din pacate pentru ei, creierele filosofice de oarecare valoare au lasat marxismul in seama oportunistilor si lautarilor) si a-l fi liricizat pe Ceausescu!
    E o diferenta intre a scrie despre Scala de la Frankfurt (cum se lauda dl Tismaneanu ca a facut, arogandu-si o mare subversivitate) si a INFIERA Scoala de la Frankfurt, cu citate din Ceausescu Nicolae. Dl. Tismaneanu spune ca in acest fel “pe invers”, singurul posibil, era introdusa o informatie prohibita: dar (i) procedeul NU era singurul posibil si (ii) asta putea spune si Artur Silvestri, care si el dadea citate di Mcnica Lovinescu atunci cand scria lungu-i foileton demascator” din Luceafarul.

    Simptomatic pentru modul in care intelege d Tismaneanu sa se “caiasca-fara-sa-se-caiasca” e si felul in care i-a raspuns, mai de mult, lui Alex Cistelecan, care compilase intr-un fel amuza(n)t cateva texe partinice semnate de V.T. intr-un Dictionar politic din 1981: Da, am scris, a repondat dl. Tismaneanu, dar Dictionarul n-a circulat, pentru ca a fost retras dupa plecarea mea din tara!

    Or, daca problema memoriei dlui Tismaneanu este o COMEDIE care se joaca la PREZENT, tot ce avem de facut e sa RADEM. In acest fel, ne adecvam.

    Sigur, cartile dlui Tismaneanu raman in biblioteca (in a mea sunt cu siguranta); daca vrem sa vorbim despre ele trebuie sa o facem in cu totul alt fel.

  • victor L

    “De asemenea, nu mi-a trecut niciodata prin cap sa calific (negativ) activitatea din ultimele doua decenii si ceva a lui Vladimir Tismaneanu pe baza scrierilor sale de tinerete in care il cita si elogia pe Ceausescu; acele scrieri de tinerete le consider veniale.”
    si
    “Cum isi mistifica Vladimir Tismaneanu trecutul? Jucand comedia remuscarii.”

    Cele doua citate de mai sus ii apartin dlui Mihai Iovanel. Spunind ca dl Tismaneanu joaca “comedia remuscarii”.

    Nu poti sa afirmi asa ceva si sa ai pretentia de a fi credibil. Chiar daca dl Tismaneanu isi va taia o mina ( Doamne fereste, vorba marxismului) in semn de cainta, i se va reprosa ca dece stinga si nu dreapta ori dece nu amindoua.

    Dupa cum se manifesta dl Iovanel, parca citesc “scrierea olografa” a dlui ambasador care voia binele celui turnat.

    “Convertitii” vor fi batuti la fund parinteste, cu sfaturi; cei ramasi pe pozitii si cei veniti din urma dau sentinte.

    Iar a aduce in discutie vs Tismaneanu pe Artur Silvestri Tirnacop, mi se pare de tot hazul, ca sa nu zic resentimentar.

  • Florin Iaru

    Domnule, mizerie umană mai mare decît Artur Silvestri (Gabriel Tîrnăcop) nu a existat. Hm, a existat, dar nu de asta vorbim aici.
    Criteriul e rezistenţa, negaţia, contraatacul, acţiunea, intervenţia (de orice calibru) înainte de căderea comunismului. După război, mulţi viteji se-arată. Ceea ce e clar e că pe puţin 10 ani înainte de căderea generală a comunismului, VT a combătut pe acest domeniu. Şi gat, hai să-l lăsăm în pace, că nu a omorît şi n-a trădat pe nimeni. Iar pentru greşeala făcută, uite, e o pedeapsă: lumea îl înjură, îl foarfecă, îl decredibilizează. E şi asta o pedeapsă (zic eu, suficientă).

  • @Victor L
    Nu l-am comparat pe V.T. cu Artur Silvestri; l-am folosit pe ultimul pentru a reduce la absurd anumite afirmatii -- dupa parerea mea false.
    Pentru afirmatiile mele (inclusiv cea privind “comedia remuscarii”) am adus argumente si exemple: ca ele vor fi fost bune sau rele, asta ramane de vazut -- relevant e ca propozitiile mele incearca sa se adecveze unor reguli rationale de ducere a unui dialog. Daca doriti sa aratati neadevarul propozitiilor mele, e suficient sa aduceti contraargumente sau sa aratati ca argumentele mele stau intr-o logica vicioasa; dar e inutil sa decretati axiome sau sa va legati de resentimente invizibile.

    In ce spuneti dvs nu gasesc nici o umbra dintr-un efort argumentativ. Dvs. ma comparati cu ambasadorul turnator, ceea ce, pe langa ca e o gluma, e o gluma in care observ intentia dvs de a ma leza major 🙂 In acest ultim sens va spun doar atat: daca repertoriul dvs se va imbogati si cu alte instrumente sau specii decat toporul sau insulta, poate veti avea o sansa.
    p.s.
    Daca as fi profesor, iar dvs ati fi studentul meu, ceea ce nu doresc nici dvs nici mie, v-as da ca tema de cercetare “Comparatia stigmatizatoare in opera publicistica a lui V.T.”.

    @Florin Iaru
    Perfect, sa-l lasam. Daca nu i-ati fi introdus numele in propozitie, nici eu n-as fi facut-o: nu e cel mai fast context pentru discutii pe acest subiect.

  • În Arşiţă, domnule Dorin Tudoran, meditaţi -- în registru pamfletar -, asupra unui subiect delicat: omul in vremuri totalitare. Subiect vast şi dedicat abordărilor eclectice, câtă vreme nu avem in Romania lustraţia, Punctul 8 de la Timişoara, Nurnbergul românesc, ca să nu mai vorbim de absenţa eforturilor intelighenţiei româneşti lucide pentru obligarea organismelor internationale de a recunoaste tarii noastre statutul de victima a bolsevizarii…Ceea ce avem, totusi, ca pe un punct castigat de partea Memoriei si a Istoriei, este Raportul din 2007. Datorita unei chipe de oameni care au investit enorm, au luptat cu inertii sistemice colosale, in timp ce altii au pierdut timpul si banii si s-au irosit in nesfarsite ricanari si polemici sterile.
    (La P.S. e deja altceva, asa ca nu voi face referire).
    Vă rog să presupuneţi că nu numai prietenii apropiaţi vă citesc blogul, din moment ce este public. In aceste circumstante, imi veti permite sa fiu cat se poate de sincera, cu respectul de rigoare
    Personal, vă înţeleg dezamăgirea exprimata in tableta referitoare la canibalismul politicianist si la efectele sale calorice… pentru că evoluţia campaniei şi a crizei în România ne întristează pe toţi. Ceea ce nu aprob este, însă, deformarea cu oglindă utilată cu efecte perverse a imaginii domnului Vladimir Tismăneanu. Şi asta nu pentru că nu aş înţelege mecanismele de refracţie şi difracţie a imaginii (ador fizica), ci pentru că, în cazul prezentat de dv., chiar nu există, dublând refracţiile fizice, şi acele refracţii morale la care faceţi referire. Asta, daca admiteti sa alegeti drept obiect de studiu, conform legilor cercetarii domeniilor moralei, nu exceptia prin discriminare pozitiva, cat exceptia prin discriminare negativa. Aceea, si numai aceea, va poate furniza esantionul ideal pentru analiza de tip est-etic.
    Vă cunosc opera literară şi cariera, aşa cum le cunosc şi pe ale domnului Vladimir Tismăneanu. Frecventand cultura interzisa in totalitarism (Eurpa Libera, ambasadele bucurestene si bibliotecile bune), nu aveam cum sa nu va citesc/ aud. Si sa va apreciez enorm. Eram un tanar care isi cauta modelele bune. Cărţile dv., aparţinând a doi cărturari şi scriitori români pe care îi respect, stau pe raftul de sus şi din faţă al bibliotecii mele (fiind, la rândul meu, scriitoare şi jurnalistă, oficial abia in ultimii ani, cand m-am hotarat sa public. Desi am descoperit repede ca regret acest curaj, pentru ca nu lumea literara, ci literatura ma atrage. Si atat). Însă va marturisesc cu sinceritate ca gasesc ca e periculos (caci injust) mecanismul prin care deconstruiţi resentimentele intelectuale -- justificate -- prin atribuirea blamului şi anatemei nu asupra impostorilor ce au inundat spaţiul cultural românesc profund (staţi să vedeţi adevărata Românie Culturală din provincie, cea major extinsa si pe care se sprijina cele cateva insule de top din Capitala, si unde domină încă intelectualitatea din C.C. nereformata, stalinista, ce absoarbe tot bugetul culturii si toate oportunitatile, ca in anii de dinainte de 89!), ci numai asupra celui ce se purifică prin perpetua sa evoluţie, urcând -- cu o opera de gandire si de filosofie politica puternica -- în galeria intelighentiei rasaritene recunoscute de toate mediile academice internationale…
    Este, aici, ceva numai al dv. care mi se pare prea personal, complicat, de neexplicat, de neînţeles, dar care m-a întristat profund.

    Cu sinceritate,
    Angela Furtuna

  • Marcelina Popa

    @Mihai Iovanel

    Ati spus: “Pentru afirmatiile mele (inclusiv cea privind “comedia remuscarii”) am adus argumente si exemple: ca ele vor fi fost bune sau rele, asta ramane de vazut – relevant e ca propozitiile mele incearca sa se adecveze unor reguli rationale de ducere a unui dialog.

    Daca doriti sa aratati neadevarul propozitiilor mele, e suficient sa aduceti contraargumente sau sa aratati ca argumentele mele stau intr-o logica vicioasa; dar e inutil sa decretati axiome sau sa va legati de resentimente invizibile.”

    Dvs. va incapatanati sa folositi ratiunea intr-un context in care interlocutorii considera ca ea nu-si are locul. E ca si cand ati analiza rational, in fata unui ortodox infocat, erorile si lepadarile Sf. Petru, fara a dovedi suficienta consideratie fata de el, fara a-l numi, de exemplu, “sfant” la tot pasul. Toata evlavia fata de sfinti se bazeaza pe ce-a urmat dupa aceea, nu pe ratacirile initiale.

    Pe de alta parte, lepadarile Sf. Petru sunt amintite regulat in biserica (cu tot cu citatele de rigoare), in timpul slujbelor din Postul Mare. Scopul nu il reprezinta denigrarea Sf. Petru, ci educarea credinciosilor: daca un om care a gresit atat de grav a devenit sfant, inseamna ca fiecare dintre noi poate deveni infinit mai bun decat este.

    Daca “Antologia rusinii” s-ar fi numit altfel si daca ea ar fi continut si fragmente din textele compromitatoare ale lui Ierunca si Tismaneanu (incluse acolo din propria lor initiativa si insotite de intreaga lor biografie -- lucru necesar si-n cazul celorlalti) am fi fost cu totii azvarliti intr-o alta dimensiune.

  • Marcelina Popa

    Dialogul rational, bazat exclusiv pe argumente, se poate invata. Dar de la cine? Ma indoiesc ca exista macar un singur manual scolar care sa includa asemenea dialoguri. Conceptiile diferite sunt analizate separat, nu “stau de vorba”.

    Nici presa, nici editurile nu se inghesuie sa ofere modele de dialoguri rationale. Un tanar trebuie sa fure, pur si simplu, meseria, scotocind prin gramezile de contraexemple.

  • Nici nu e rau ca un tinar “sa fure” din experienta altora, doar sa vrea sa fure si sa aiba de la cine fura! Nu e chiar adevarat ca nu e de unde invata si scolastic -- de la Platon, unde avem exemple stralucite de dialog, controversa, argumentatie etc -- pina la o multime de manuale de retorica, teoria argumentatiei, pragmatica etc sint pline blibliotecile de carti! Ba chiar au aparut si asa numite “manuale”, in general traduceri din literatura anglo-saxona, unele fiind destul de reusite! Daca biblioteca mea “de specialitati”, ca sa spun asa, ar fi acasa si nu la facultate, tocmai pentru a putea imprumta carti studentilor mei, as face o lista!

  • Vlad

    Spuneti: “Nici nu e rau ca un tinar “sa fure” din experienta altora, doar sa vrea sa fure si sa aiba de la cine fura!”

    Da, aveti dreptate. Nu in scoala se invata cele mai importante lucruri. Insa parca nu-i normal sa fie asa, devreme ce-i obligam pe copii sa stea in scoala cate 6-7 ore pe zi (eu ma refeream mai mult la invatamantul liceal; cred ca dialogul rational ar trebui “predat” tuturor, in forme adecvate varstei si intereselor directe).

  • Am avut prilejul sa particip/jurizez la competitii de “debate”, organizate de Fundatia Ratiu in mai multe licee din Romania, cu totul exceptionale. Scoala? Pai, daca nici latina, spre deosebire de Ungaria!, nu se mai face, cum o sa se faca logica, retorica, teoria argumentarii? Si dupa aceea ne miram ca tinerii nostri parca-s abulici, ne plingem ca nu citesc si stau toata ziua cu capul in computer!

  • Marcelina Popa

    Scuze, dadusem log out din wordpress.com si vad ca a intrat automat numele sotului meu.

  • Tony

    @Liviu Antonesei -- Departe de mine gandul sa ma fi laudat cu incultura. Am avut impresia ca m-am exprimat fara echivoc mila de mine insumi, deplângându-mi-o (incultura) in cel mai sincer mod cu putinta. Nu stiu ce-as putea sa zic in plus.

    P.S. Totusi imi place cum ganditi. Sau ma rog, cum va exprimati. Si va rog sa aveti in vedere ca nu doar de aceasta interventie care mi-e adresata am tinut seama.

  • Tony

    @Florin Iaru -- Faptul ca prostia nu doare nu e un fapt demonstrat stiintific. La unii se vede treaba ca doare. Am impresia ca (in privinta asta) esti invidios pe norocul meu. Ei, asta e, sunt un norocos. Dar totusi, dincolo de incontestabila mea prostie, ce ai vrut sa spui ateul lui Dumnezeu? Ce-i cu lista aia de personalitati care au avut atingeri cu comunismul? Ce ai inteles tu om de televiziune din faptul ca m-a amuzat felul in care vorbesti tu despre Tismaneanu in asa masura incat am simtit nevoia de a relua un fragment din maiastra-ti cugetare? Ce?

    P.S. Vad ca nota permanenta in mesajele pe care nu te poti abtine sa le scrii (desi stii bine ca-ti fac rau) este agresivitatea. Peste astea tot felul de surprize pline de haz. Cat priveste “fixatiile” hai nu te lua prea in serios. Esti un simplu pretext, cel mai potrivit in context asa ca, mai usor cu etalarea durerilor inteligentei care te hartuieste fara ragaz.

  • Dorin Tudoran

    @ Angela Furtuna

    Asa cum am promis in “Recalibrare”, voi fi mult mai putin prezent in sectia de comentarii pe acest blog. Textul dvs. imi da de gandit, caci imi pare a fi scris cu foarte multa buna-credinta.

    Atunci cand am gasit de cuviinta sa-l numesc pe dl Tismaneanu in articolele postate aici, am facut-o. O voi face si intr-un alt text, saptamana viitoare.

    Am mai scris, in cateva randuri, care cred ca este insemnatatea “Raportului final”, asa cum am scris si ce cred despre atacurile furibunde impotriva dlui Tismaneanu venite din partea unor oameni deranjati de existenta raportului.

    Dar am scris si despre faptul ca nu toata lumea ce aduce azi reprosuri — de o natura ori alta — dlui Tismaneanu o face din rea-credinta.

    Pina la textul urmator despre ceea ce pare a fi devenit “Cazul Tismaneanu”, postez aici — si nu doar pentru dvs. — o scrisoare de sprijin pe care, atunci cand mi-a fost ceruta, am scris-o fara nici o ezitare.

    Orice reticente as avea (si am) fata de anumite lucruri, orice reprosuri am sa-i aduc astazi dlui Tismaneanu (si am), oricat de multe ma despart de dl. Tismaneanu azi (si, evident, ma despart), raman absolut fidel literei si spiritului scrisorii de sprijin pe care am scris-o, scrisoare care, alaturi de alte gesturi de acest fel, i-au adus dlui Tismaneanu o prestigioasa recunoastere a meritelor sale.

    Pe curand.

    Iata scrisoarea:

    ” LETTER OF ENDORSEMENT

    Washington
    March 17, 2007

    Dear Professor McIntosh:

    It is my pleasure to endorse the nomination of Professor Vladimir Tismaneanu for the prestigious Distinguished International Service Award.

    Currently, I am the Senior Director for Communications and Research with IFES, a Washington DC-based international foundation which, in the last 20 years, has been providing comprehensive assistance to governments, political parties and civil society organizations in more than 120 emerging democracies that often lack the institutional knowledge and political will to manage elections or educate their citizens about democratic values.

    I have been known and work with professor Tismaneanu since 1985, when, after two years of virtual house arrest and endless fight against the Communist dictatorship of Nicolae Ceausescu, I must had to emigrate to the United States.

    At that time, professor Tismaneanu was an Associate Researcher with Foreign Policy Research Institute (FPRI) in Philadelphia. He was instrumental in the creation and launching of the Romanian language magazine AGORA, funded for 8 years by The National Endowment for Democracy. As the Editor-in-Chief of the magazine, I had countless opportunities to appreciate professor Tismaneanu’s brilliant thinking, unparalleled analytical skills and his unflinching commitment to the values of democracy, and support for the democratic institutions of this country of origin, Romania.

    Impressed by his dedication for democratic dialogue and building democratic institutions across former European Communist countries, I invited professor Tismaneanu to serve again as a member of the editorial boards of Meridian and democracy-at-large magazines, for which I served as an Editor-in-Chief. One more time, professor Tismaneanu served with distinction along with luminaries of democracy such as Thomas Carothers, Jean-Francois Revel, Bronislaw Geremek, Soon Juan Chee, Rafael Lopez Pintor, Miklos Marschall, Francois Fejto, Torquoate Jardim, Pavlo Demes, Alan Besancon and many others.

    In May 2006, the President of Romania, Traian Basescu, instituted The Presidential Commission for the Study of the Communist Dictatorship in Romania, a body to carry out an investigation of the Communist regime. Under the leadership of professor Tismaneanu, the commission provided the President of Romania with an almost 700 pages report. The Presidency of Romania adopted the report as an official document. Based on it, on December 18, in a plenary session of the Romanian Parliament, president Basescu has condemned the Communism regime. It has been the first effort of this kind in the former Eastern Bloc, and professor Tismaneanu deserves the gratitude of millions of Romanian, victims of the Communist dictatorship.

    After all, there is no better proof of the huge impact of the “Tismaneanu Report” than the agonizing, extremely virulent campaigns orchestrated against the Chairman of the Presidential Commission by all kinds of remnants of the communist dictatorship or by their unseasoned supporters, too young to understand George Santayana’s message: “Those who do not remember the past are condemned to repeat it. “

    I would be very happy to answer any questions you might have.

    Truly yours,

    Dorin Tudoran
    Senior Director for Communications and Research
    IFES-democracy at large
    1101 15Th Street, NW
    Third Floor
    Washington, DC 20005
    Tel: 202.350.6730
    Fax: 202.822.9744
    http://www.ifes.org
    dtudoran@ifes.org

  • Domnule Dorin Tudoran,

    Va multumesc pentru acest raspuns si, de asemenea, pentru buna-credinta. Voi citi cu real interes meditatia dv. viitoare si continuu sa cred ca, in fapt, ceea ce mediaza si alimenteaza acest dialog este o reala nevoie de Adevar si de adecvare. Traim nu numai intr-o lume complicata, ci si foarte intoxicata, plina de oglinzi plantate anume pentru a distorsiona pana si logica mintilor celor mai lucide si rationale, intre care indraznesc sa va asez.
    Adevarul nu este, in aceste circumstante istorice si politice, decat un spot luminos intens, agitat in mod derutant, in intuneric, de mana unui jucator demonic. El poate fi intuit si dezlegat numai de cateva persoane din viata reala de astazi, iar daca nimeni nu va reusi sa se apropie de nucleul dur, acest adevar va ramane ingropat pentru totdeauna.

    Va doresc o saptamana excelenta si cele mai sincere ganduri,
    Pe curand,
    Angela Furtuna

  • “Adevarul nu este, in aceste circumstante istorice si politice, decat un spot luminos intens, agitat in mod derutant, in intuneric, de mana unui jucator demonic. El poate fi intuit si dezlegat numai de cateva persoane din viata reala de astazi, iar daca nimeni nu va reusi sa se apropie de nucleul dur, acest adevar va ramane ingropat pentru totdeauna.”

    Aoleu! 🙂

  • @Marcelina Popa

    Imi permit sa va dau un link spre o carte pe care, chiar daca ati citit-o pe hartie, e bine sa o aveti oricand la indemana si in varianta on line:

    http://www.scribd.com/doc/10152052/Schopenhauer-Arta-de-a-Avea-Intotdeauna-Dreptate

    Si inca unul, spre o pagina de wikipedia care si-a propus o listare a erorilor logice:
    http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_erori_logice

    Mi-am permis sa intervin socotind ca sunteti, ca si mine, o persoana cu timpul bine dramuit. Oricat de mult mi-ar placea mie sa ma mai “odihnesc” din cand in cand in Platon, am inteles ca, in blogosfera, aproape nimeni nu mai sta sa moşească, socratic, adevarul. E important insa sa iti mentii interlocutorul in universul de discurs convenit si sa-i atragi atentia asupra sofismelor pe care le comite, (intentionat sau nu).

  • Daniel L.

    Aoleu si eu! 🙂

    Vestea buna este ca, asa cum demonstreaza irefutabil doamna Furtuna, exista certamente o astfel de persoana in viata reala de astazi: Cel ce se purifică prin perpetua Sa evoluţie, urcând – cu o Opera de gandire si de filosofie politica puternica – în galeria intelighentiei rasaritene recunoscute de toate mediile academice internationale…

    Vestea proasta este ca un imperialist american, cadea-i-ar bomba-n ocean, Ii poarta simbetele Celui ce se purifică prin perpetua Sa evoluţie folosindu-se de un mecanism prin care deconstruieste resentimentele intelectuale – justificate – prin atribuirea blamului şi anatemei numai asupra Lui. Da, oricit vi s-ar parea de odios, taman asupra Celui ce se purifică prin perpetua Sa evoluţie, urcând – cu o Opera de gandire si de filosofie politica puternica – în galeria intelighentiei rasaritene recunoscute de toate mediile academice internationale…

    Devastator…

  • DanielStPaul

    Nu trebuie o lege universala, exista osinda prestabilita; ca sa citez, pro domo si aproximativ, un poet “Iar judele prea intelept a scris mai jos si-a sigilat cu ceara : ‘Pentru vina de a se fi nascut/Se va pedepsi dupa cum urmeaza/La stilpul dragostei va fi tinut/Ani cincizeci in soarele de-amiaza…’ “

  • munte2008
  • Vorbind la telefon cu Cool Maniheicul…

    -- Caz clasic, cand legitimitatea discursului tragic e subminata de discursul bufon (de/vas/ta/tor).

    -- Totusi…Lasand gluma la o parte…De acest adevar mi se pare ca este nevoie acum, de adevarul marturisit, cel venit prin istoria orala aplicabila generatiilor care mai au memorie antitotalitara. El contine viata, este genuin si inca nu a devenit chihlimbarul in care au incremenit fosilele. Iar cei care vorbesc nu vor fi niciodata delegitimati de cei care barboteaza gaz in sifon. Literatura marturisirilor este o sansa pana si pentru adevarul istoric, atunci cand istoria o scriu groparii istoriei…

    -- prin extrapolare, a se revizita protestul lui Shylock…Fed with the same food, hurt with the same weapons, warmed and cooled by the same winter and summer…

    -- Pe fereastra, ramasa deschisa catre lume, acolo unde persoana impersonala (in versiunea Alain Besancon) isi continua dansul cu spotul luminos indelebil…
    Adevarul este observatie, or observatia are loc numai in timp real.

    -- E o nenorocire.

    -- Ba e o fericire.

    -- Majoritatea celor care ar fi fost in masura sa gandeasca au fost privati de cunoasterea istoriei lor si si-au pierdut capacitatea de analiza.
    Asta e o nenorocire.
    Asta e o fericire.

  • victor L

    Caz normal: cind intelectualii se cearta- prostia cistiga.

    Unul dintre atuurile prostiei:nu-i ocoleste deloc pe intelectuali.

    Si nici pe mine.

  • manuela anton

    Cela ce-i deprins în măiestriia ritoricească, bine ştie că ritorul întru cuvântarea sa adease nu e nimic îngrijat oare adevăratu-i ce spune el sau ba. Lui i-i destul dacă ceale despre care vorbeaşte au ceva păreare sau nălucă de adevăr. Aceasta să întâmplă mai ales când vânslele curgerii spre lauda şi mărirea cuiva le desface. Atunci departe e de dânsul cercetarea adevărului cea cu amăruntul, dă titluri nenumărate, face asămănări fără frică, sloboade-se la allegorii şi la ipervolii, râdică sus, înalţă, laudă, măreaşte, sângur de florile cuvintelor şi de frumuseaţa vorbei grijindu-să.

    [Cu tot respectul,]
    Petru Maior
    [Probabil că într-o zi cu arşiţă,] anul 1783

  • Dorin Tudoran

    @ munte

    Interesant. Doresc ca visul dlui Romosan sa se indeplineasca cat mai repede: ziua in care se va sti ce rol am jucat eu in lucruri pe care inteleg ca o sumedenie de documente il au in atentie pe Domnia sa…

    Cum am asteptat 20 de ani, mai putem astepta 20 de zile sau cateva luni.

    Repet, doresc ca insistentele dlui Romosan in privinta revelarii adevarului sa se indeplineasca!

  • Florin Iaru

    Ba eu nu vreau să NU mai aşteptăm 20! Mîine, nene, ce o mai frecăm atîta? A fost o revoluţie? A fost răsturnat un regim? Ce tot dăm la boboci? Hai, decartaţi cărţile, băieţi, că nu mai avem timp!
    Sau spuneţi-ne că n-a fost! Aşa înţeleg şi eu ceva!
    A fost sau n-a fost?

  • Florin Iaru

    Scuze. Ziceam CĂ NU MAI VREAU să aşteptăm, nu că NU MAI VREAU SĂ NU AŞTEPTĂM. Deh, dracii…

  • AVP

    Asa nu mai merge 🙁 Nu stii care cui raspunde, care a vorbit mai nainte, care mai inapoi, care amandoi deodata… E musai sa schimbi templatele blogului, dle blogger, tata, caci astfel ajungem ca-n al Turnului Babel tzeara abramburizata… 😳

    Plus de asta, daca va fi sa-mi strang cumva, candva, contributiile manu propria de pe-aciia, n-as phootea-o face decat luand -- iar! -- la mana toante mesagiile postace, ceea ce ar dura o eternitate, presupunand ca sunt atat de dibace incat sa-mi gasesc din prima postarile-mi posace intre atatea barbi oratorico-vivace, ei dreace, lace… 🙁

    Nu pot sa dau amicilor sau altor din Hypernor un linkusor catre f’un mesaj de-al meu de pe ist blogosfor, fiindca linku e olog chior (adicatelea nu se activeaza degetu aratator…) lol

    Uite, iti recomand templatele word-press cu tema Conections (o gasesti in uneletele adminului din dashboard), ca de-un paregzamplu aici. Ce zici ?

  • AVP

    Ba eu nu vreau să NU mai aşteptăm 20! Mîine, nene, ce o mai frecăm atîta? A fost o revoluţie? A fost răsturnat un regim? Ce tot dăm la boboci? Hai, decartaţi cărţile, băieţi, că nu mai avem timp!
    Sau spuneţi-ne că n-a fost! Aşa înţeleg şi eu ceva!
    A fost sau n-a fost?

    Da-o dreq, mah, Florine… 😯 Asa zic toti activistii si securistii, cand li se imputa ca minciuna aia mare cat secolu din decembrie 89 n-a fost o revolutie, ci -- apud Pitu -- o verolutie, adicatelea o zmecheroasa solutie ca activistii si securistii sa ramana tot ei la putere si-n antilumea lumii lor, in vecii vecilor… Bey, astia au schimbat regimu ca sa-si faca, in fine, plinu, nu pentru ca ardeau de nerabdare sa schimbe Constitutia, Stapanu si Imnu, fugi naiba… Chiar ma-ntreb la ce-ti foloseste toata intelighenta aia a ta, dac nu pricepi nici atata lucru: ca institutiile si autoritatile sunt formate din oameni, iar nu din altceva ; iar daca oamenii din aceste puteri or institutii sunt, in esenta, tot aia, poa’ sa-si zica institutiile & constitutiile astea cum or vrea, caci nu s-a schimbat, fata mea…

    Pricepi mata…? Hai pa

  • CARAIMAN

    @ Florin Iaru
    A fost! Dar pentru a-si relativiza miezera culpa da mustele pe altii!

  • Dorin Tudoran

    @AVP
    Pai am cerut sfaturi, dar vad ca nu primesc.

    Inainte, discutiile erau setate la “10 levels” deep. Acum, la sugestia lui Dani L este setat pe numai pe “2 levels” deep.

    Sugerasem sa postam toti cu @ Cutare..

    Ma rog, ma duc la settingul pentru discutii si incerc “5 levels” deep.

    Vedem ce iese si de ce natura sunt noile plangeri. Imi dai semn.

  • AVP

    Dorin, dupa cum ti-am spus de la bun inceput, nu sunt expert in template word-press, cum nu sunt nici in blogspot.com, insa pe aceasta platforma din urma pot zice ca ma descurc binisor, totusi, din moment ce o utilizez de preste 5 anisori… Parerea mea (ca inexpert wordpress, repet) este ca trebuie nu doar sa setezi nivelele acestei teme -- care vad ca se numeste Ocean Mist -, ci sa schimbi thema insasi, alegand o alta mai friendly pentru postatori (eu ti-am propus thema Contections, dar poate fi si o alta; inceraca-le pe rand).

    Ar fi pacat ca acest blog care vad ca a luat un start accelerat (a propos, te-ai uitat aici ? dar aici ?) sa nu beneficieze de o platforma usor accesibila si lizibila, care in timp sa devina marca unui brand celebru al blogosferei…

    Din pacate, dispun de prea putin timp liber momentan, caci astfel as sta tont timpu cu sfaturile unui diletant superior, pai cum dreq, pe tine… 😳

    Your friend,

  • Florin Iaru

    Bre, Viorele, ţi-au mîncat raţele mintea?
    Dă-o dracu’, se poate să nu te prinzi? Tocma’ tu?
    Hai, pa!

  • Dorin Tudoran

    Nu cred ca accesibilitatea este data de template. Ma voi interesa.

    Nu inteleg de ce altceva este greu accesibil in afara felului iatat de diferit in care sunt dispuse comentariile in functie de 2 pina la 10 levels? Mai ne instruim.

  • Maria R.

    Din acest motiv mi-am permis sa urmaresc dialogurile de pe acest blog:posibilitatea de a avea in fata dialogul rational,intre oameni inteligenti si care se respecta.
    Nu am pretentia de a fi pe jumatate atat de informata si inteligenta ca toti cei de fata,dar am posibilitatea de a-mi lamuri propriile mele intrebari si…inconsecvente.
    Asa ca,din nou,multumesc domnului Tudoran pentru blog.
    Imi pare ca dvs.,d-na Popa,sunteti tanara,mult mai tanara decat mine,ceea ce imi consolideaza optimismul cu privire la viitor.

  • Dorin Tudoran

    @AVP

    Interesant!!! Conections a fost prima optiune! Era ideea de comunicare — tunelul prin care se circula dintr-o parte intr-alta.

    Esti sigur ca sectia de comentarii functioneaza mai bine in tema asta?
    Incerc diseara.

  • Dorin Tudoran

    @AVP
    Poftim -- noua tema.
    Spune-mi/spuneti-mi, e mai prietenoasa?

    Multam

  • AVP

    Florine, nedumerirea ta fata de mine e esemplu viu al abramburelii comentariilor de pe blogu ista, pretine… Io habar n-am avut de unde a plecat alegatia ta cu revolutia, cui i-ai raspuns si cui ba sau ce dreq oi fi vrut sa zici acolosa, in afara de ceea ce textual se phootea observa… A, daca as fi vazut premisa, ti-as fi judecat altcumva replica, insa asa nu mi-a mai ramas decat sa ma mir ca dasteapta-n balci la Biharia cum de Florin al nost, cel pe care-l stiam istetz ca un proverb, de data si-n cesita asta gandeste si vbeste ca un imberb… 😳

    Hai pa, asta e situatia… Tre sa schimbam platforma…

  • Florin Iaru

    Sînt de acord. Noi facem o mare greşeală ascunzînd sub preş erorile, şovăielile, porcăriile celebrităţilor noastre. Cred că un demon afurisit ne împinge să avem idoli, şefi, genii, conducători fără pată.
    Cît despre atitudinea actuală a lui VT, e dreptul lui, într-o democraţie, să ţină cu cine-o vrea. Aşa cum e dreptul celor de care vorbirăm între timp să-l adore pe preşedinte. Ceea ce cer eu într-o discuţie e raţiune şi un strop de politeţe. Cred că a discuta politică sau idei sau orice implică argumente, întrebări, răspunsuri. Dacă asta nu e nimic nu e.

  • Florin Iaru

    Bre, stai, că s-a schimbat! Aşa e! De cînd a umblat Dorin la levels, s-a dus dracului rapiţa! Era să dau în bîlbîială căutînd motivul unei postări!
    Bine că ne-am întors la origini!
    Nu în origini, ce naiba!

  • Tony

    N-am sporit cu niciun comentariu cacofonia/polifonia la articolul turnat in apararea dreptului la PAMFLET. N-am apucat! Si nici „intrare” n-am avut. Cand s-apuc murise deja si „intrare” tot nu era. Toata lumea (buna) de pe blog a comentat asa… si asa… si n-am rezonat. Mie mi s-a parut ca apararea facuta pamfletului de catre Dorin Tudoran era centrata pe o anumita idee cuprinsa (sugerata) chiar la mijloc, in centrul de greutate al paginii (sic) intr-o formula (sintagma?) simpla si la obiect despre „gazetarul vag independent şi puternic înregimentat”. Mie aceea mi s-a parut ca ar fi provocarea pe care Dorin Tudoran o propune comentatorilor de pe blogul sau (blog in tranzitie) in timp ce discuia despre pamflet e doar un pretext. Mi s-a parut dar n-am fost sigur. Modul in care au evoluat discutiile mi-au adancit nesiguranta. Poate mi s-a parut (mi-am zis). Vad acum ca Dorin Tudoran, ca din intamplare, foloseste aceeasi formula (sintagma), ca si cum ar fi noua nouta, si in ARSITA: „gazetarul vag independent şi puternic înregimentat”. Daca as fi soiul potrivit de optimist as indrazni sa cred ca, ah, iata, Dorin Tudoran, vazand ca n-a marsat nimeni la provocarea sa propusa anterior, o readuce timid in atentie: poate, poate. Dar nu sunt. Foarte probabil ca Dorin Tudoran (care are obiceiul de a se indragosti foarte usor) s-a indragostit de acea formula pe care o repeta pentru ca-i place cum suna si/sau pentru ca vrea sa-si asigure din vreme paternitatea asupra ei, inainte ca formula sa ajunga la (vreo) consacrare si/sau la (vreo trista) faima. Totusi, ca a urmarit asta anume, in mod intentionat, sau ca realitatea s-a condensata asa fara voie in cele doua teme propuse comentatorilor (in nici un caz cititorilor, care oricum nici macar nu exista pe blog) problema cea profunda asta este: ce fel de gazetari avem acum, cat de libera este libertatea de expresie si cine a inventat moguli. Desi formula propusa de catre Dorin Tudoran suna bine cred ca este intr-un acord prea vag (si prea optimist) cu realitatea. Oricat ar parea de surprinzatoare afirmatia eu unul cred sincer ca mai degraba avem „gazetari vag înregimentati si puternic independenti”. Nu ma credeti? Nu este oare evident ca-cacofonia sociala este deplina la toate etajele incat (ca mogul) poti gasi oameni cu talent (literar) in… exprimare (ma rog cu talentul si vehementa necesare, cerute de catre opinia publica, de publicul tinta oricare ar fi acela) care sunt partizani sinceri ai oricarei directii dorite? Ce nevoie sa fie de costisitoarea si nesigura „inregimentare” cand (ca mogul) o selectie potrivita te scuteste de orice dureri si incertitudini. Sa impletim utilul cu placutul. Iata drama de la Cotidianul. Ce veseli si ferice erau ziaristii de acolo pentru uluitoarea fericire care-i cuprinsese din senin: primeau bani (buni) pentru ca-si exprimau liber si sincer opiniile despre orice. Tot asa la trustul lui Voiculescu. (Dorin Tudoran ar trebui sa stie). Ziaristi nostri sunt preponderent independenti si se exprima liber. Asa cum pot. Exceptiile sunt rare. Libertatea de expresie si libertatea presei sunt fracturate in cu totul alt punct. Moguli (indiferent ce vor fi fiind acestia) sunt liberi sa amplifice oricare din parerile care se exprima liber pe piata opiniilor. Pentru ca libertatea (in democratie) este deplina (inclusiv libertatea de selectie) nu numai cea de exprimare. Daca dicutia va ramane cantonata in reprosuri legate de inregimentatre si lipsa de independenta a „constiintelor” nu vom face decat sa ascundem fondul problemei. Poate ma insel dar eu cred ca si Ciutacu si Cristoiu si Stan si Iaru sunt sinceri. La fel Mihaies, Patapievici, TRU si altii. Am oarecari dubii in privinta lui Nistorescu.

  • Tony

    Linkul pe care l-am intentionat este de fapt acesta: Cine a inventat moguli?.

  • Dorin Tudoran

    @Florin Iaru

    Nici asta nu merge?
    Ce-ar mai fi de schimbat?

  • Florin Iaru

    Ba merge! Exact asta am zis! Bine că ai ales o temă nouă care are iar 1o levels!

  • Tony

    Ce de absente notabile (totusi) in lista site-urilor ce linkeaza catre: dorintudoran.wordpress.com

  • Dorin Tudoran

    Si cealalta avea 10, dar mi s-a sugerat sa setez doar la “2 levels”

    Greu sa fii presedinte de … blog

  • despre comentarii.
    cred ca trebuie setat doar un singur level.
    lumea sa scrie cu @, asa cum se face pe mai toate blogurile.
    sa zicem, citesc azi 30 de comentarii, ma retrag ca am si altele de facut.
    a doua zi, cand doresc sa mai aflu ce victime a mai facut “arsita”, citesc de la 30 in jos.
    e simplu, eficient, usor de orientat…

  • Dorin Tudoran

    Cam asa ziceam si eu, dar altii vor sa se “vada” tot timpul. Chiar asa, setat cum e acum la 10, spatiul se ingusteaza si comentariile dinspre final incep sa arate ca un … turture care se topeste.

    Strang opinii si apoi… votam

    Multam

  • AVP

    Eu cunosc thema “Conections” de pe MountThor setată la level 0 sau 1, aşa cred, şi-mi place. Însă asta pe care o scoseşi tu din cutiuţa-ţi de Admin fermecat, cu mai multe levels, îmi place şi mai mult, pe bune ! Deşi -- hmm -- n-ar fi rău, şi oricum ar fi mai sobru, să ne păstrăm la level 0 (sau unu), iar cei care vor sa dea reply lu Cutare sa faca mentiunea @Cutare: sau #12 (15 etc., dupa cum e nr. interventiei lu @Cutare) In felu ista, toti ar fi cam obligati sa ceteasca toate interventiile, iar nu numai pe cele care li se adreseaza strict. Iar asta inseamna chiar “conections” sau online commmunity.

    Tu decizi. Insa thema asta e !

  • AVP

    Mda, cred ca level 0 sau 1 este cel mai indicat. In felu ista comunitatea se va ridica, vrand-nevrand, la patrat 🙂

    Hai pa, am plecat.

  • Tony

    Astea sunt ciudateniile democratiei: cand regele se crede presedinte. Pai va trebui sa se reia votarea in fiecare zi ca doar nu se inchide lista celor admisi pe blog. Receptiv la critica, receptiv la critica dar nici chiar asa. Votarea este inoperanta aici, acum. Nu de asta e nevoie ci de o decizie. Ar trebui intrebat Basescu.

    P.S. Ca sa fiu mai clar. Presupunand ca la votare Dorin Tudoran himself ar avea drept de vot (si de ce n-ar avea?) apoi votul sau ar trebui sa fie singurul luat in consideratie fie si pentru ca e singurul care cu certitudine va ramane ca participant pe acest blog pana la inchiderea sa (a blogului vezi bine, nu a Dorinului). Dar am impresia ca asta e de fapt problema, ca Dorin Tudoran nu stie exact ce vrea de la acest blog. De abia astept sa se rezolve dilema legata de forma si sa devina acuta dilema legata de continut.

  • aoleu, uitai sa spun despre tema.
    prima a fost mai fericita -- perspectiva, poezie, planare ideatica…
    aceasta e un tunel -- sorry! -- saracacios, decupat parca din filmul lui Tarkovski, Solaris. cine l-a vazut…
    deci, pledez pentru TEMA initiala.

  • Dorin Tudoran

    Solaris e un film extraordinar. Ba am si citit Stanislaw Lem… Multam.

  • Marcelina Popa

    @Pro Doc (legat de comentariul #27)

    Multumesc pentru cele doua linkuri! Textul lui Schopenhauer (“Arta de a avea intotdeauna dreptate”) este nemaipomenit. Sunt lucruri pe care le simteam si eu demult in neregula, insa el le identifica, le analizeaza, le exemplifica.

  • Dorin Tudoran

    @Tony

    Nu raspund la provocari “de continut”, pana pe vineri, pe sambata, cand vine postarea noua, dar, fii sigur, ca pentru continut nu initiez un plebiscit.

    Diaseara (la mine) ma hotarasc in legatura cu tema, nivelele de comunicare etc; nemultumesc pe toata lumea, imi satisfac apetitul de rege si setea de presedinte si apoi, “pe mine Basescu ma cheama”.

    Am folosit numele cu pricina doar pentru ca l-ai invocat.

  • Tony

    @Pro DOC -- Se pare ca esti sensibil la farmecele feminine, altfel nu-mi explic cum de ti-ai deconspirat sursele de inspiratie cu mult inainte de a fi aprofundat materia pentru a deveni expert. Acum pare limpede ca unele dintre interventiile tale anterioare erau simple exersari cu martori, adica un fel de “practica in productie”.

  • Tony

    “…ca pentru continut nu initiez un plebiscit..

    Hm! Iata o contra-provocare foarte interesanta. Sa vedem asadar in ce masura blogul va arata dupa chipul si asemanarea creatorului. Pe blogurile “normale”, cu moderare, exista o bna corespondenta intre cume e turcul si pistolul. Pe blogurile fara moderare lucrurile par ceva mai complicate dar in fapt, pana la urma, caci exista si o urma, tot acolo se ajunge: Blogul e omul. Ramane de vazut daca pana la inevitabila coincidenta va evolua mai mult blogul sau mai mult omul.

  • Florin Iaru

    Ba să-mi dai voie să spun că filmele “Solaris”, amîndouă, au fost nişte prostii. Al lui Tarkovski, o dulcegărie creştinească, al lui Sodebergh, o aventură holliwoodiană indigestă. Cartea, însă, e în primele 20 ale lumii.
    E Stanisław Lem, un maestru, ce puii mei!
    Amintesc povestea lui despre inexistenţa dragonilor care devin obiect de studiu, de devoţiune, preocupare intelectuală de căpătîi! (de dragoni e vorba, nu de inexistenţă!)
    Cît despre forma blogului, Dorin e suveran!
    Aici nu e democraţie; e tiranie!
    Deşi, cinstit să fiu, marea…

  • Cu placere. Asa e! 🙂

  • Dorin Tudoran

    @ #85 Florin Iaru

    Ba, chiar iti dau voie.

    Ce zici de fragmentul asta de tablou cu oameni in jurul mesei?

  • @Florin Iaru
    tin riguros sa te contrazic, Florine. Solarisul lui Tarkovski nu e deloc o dulcegarie crestina (toate filmele lui Tarkovski fac trimitere la crestinism -- ceea ce nu inseamna ca a produs tocmai 7 dulcegarii). adica, crestinismul (nici pe mine nu ma sidereaza titulatura)nu e un criteriu de judecata in acest caz. Solaris (e drept, nu e cel mai reusit film al lui Tarkovski) e o meditatie… expandata despre constiinta. se umbla la constiinta in acel film si asta imi place.
    cartea lui Lem e excelenta (polonezul s-a suparat rau pe Tarkovski,a parasit filmarile la care asista…), dar cand spun Solaris ma gandesc in primul rand la Tarkovski, apoi la Lem. e nedrept, stiu, dar asta e. valoarea simplificata, ajutata de imagine, a unei capodopere.
    poate mai revin.

  • Dorin Tudoran

    #87 Florin Iaru

    Iar incerc sa-ti las un raspuns…

  • Dorin Tudoran

    @ #40 vasgar

    Recunosti din ce tablou am postat de incercare un fragment ca fotografie a blogului?

    E de pe la voi.

  • Bag sama ca blogul d-lui Todoran isi schimba ipostazele mai naucitor ca ‘Solaris”. 🙂
    “Cu placere” era o replica @Marcelina Popa.

    Acum, @Tony:

    Ehei, cum de maieutica nu prea e timp in blogosfera, iar spatiul e plin de “eleati” rafinati, (stim noi care, dar suntem discreti!), cred ca inarmarea doamnelor cu cateva elemente de tactica si strategie a “dialogului” este cel mai simplu, mai umil gest cavaleresc. 🙂
    Eu, daca as fi Miclea sau Andronescu, as introduce cel putin “Logica lui Kant” in curricula de liceu.

  • Dorin Tudoran

    @ #42 Pro DOC

    Ai dreptate. Se invata din mers. Scuze

  • @Dorin Tudoran

    Never mind. Learning by doing…

  • seagull

    Un fum intepator de om prajit se ridica mai tot timpul dintr-o zona selecta, blogul lui Ioan T. Morar, ultima delicatesa fiind un profesor de filosofie, Adrian Paul Iliescu. Un grup de canibali imberbi s-au adunat in jurul focului, in timp ce seful lor, I. T. Morar, rasuceste bucatile de om si deapana amintiri. Individul asta, iliescu paul adrian, cica e la fel de rau ca Ion Iliescu: a tinut candva un cerc de ateism stiintific si-a scris niste articole despre Ceausescu. Ce-a facut in paralel sau mai tarziu nu mai conteaza, desi Liiceanu l-a numit redactor principal la Humanitas si Alina Mungiu Pippidi i-a incredintat un capitol dintr-o lucrare importanta. Micii canibali scuipa tot timpul, silitori pe gratar, ca sa-l fragezeasca. N-au auzit nici de iliescu adrian paul (API), nici de google sau wikipedia, iar I.T.Morar, fost gazetar anticomunist la o gazeta a studentilor comunisti,ii lasa sa scuipe mai departe si-si justifica cruzimea si stramba masura in mod genial: “La fel a procedat si el cu binefacatorii lui!”.
    Caldura mare, domnu’ Tudoran… aveti dreptate!

  • Poate Vasile stie autorul taboului, eu nu-l stiu, dar imaginea sugereaza ceea ce facem noi aici, taifasuim!

  • constantin constans
  • ion adrian

    Stimate Dle Dorin Tudoran,

    Reintors din Poiana Brasov, singurul loc din Romania unde in fata bisericutei de lemn este un mic monument dedicat celui care a facut in public si cu sens, repet cu sens, sacrificiul suprem in lupta cu ciuma rosie.Este vorba de Liviu Cornel Babes, in Brasov existand doar o strada care-i poarta numele.

    Asadar pentru informare si transparenta:

    http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/863874/VLADIMIR-TISMANEANU-Noi-intelectualii/

    http://www.realitatea.net/video_920227_udrea–este-evident-ca-regulamentul-comisiei-vanghelie-nu-este-nici-pe-departe-cel-care-a-fost-votat-in-plenul-camerei_591522.html

    http://www.turism.gov.ro/ro/comunicate-presa/298/declaratie-de-presa-17-08-2009/

    Numai bine dvs si cititorilor dvs

  • ion adrian

    PS Scuze nu este vina mea ca se cam saboteaza transmiterea videoclipul asa ca folosesc alta cale care va functiona:

    http://www.realitatea.net/video_920227_udrea--este-evident-ca-regulamentul-comisiei-vanghelie-nu-este-nici-pe-departe-cel-care-a-fost-votat-in-plenul-camerei_591522.html

    PS Oare adevarul sperie atat de mult?

  • ion adrian

    Vad ca si in prima postare lucrurile si-au revenit . recunosc ca nu inteleg ce si cum…

  • ion adrian

    PS. De ce postarea mea de azi apare inaintea unei postari de ieri!?

  • Tony

    @Pro DOC -- Sunt gata sa cred in cavalerismul d-voastra universal si nedisimulat. Apararea (sau inarmarea) doamnelor in fata “rinocerilor” eleganti (stim noi care, dar suntem discreti!) ca si reforma invatamantului liceal sunt teluri marete. Totusi cu o nedumerire voi ramane: cum se face ca ati ales o anumita doamna si nu o alta, infinit mai expusa in fata maieuticilor deficitare. Sper ca n-o sa-mi adanciti nedumerirea incercand sa ma lamuriti.

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei --

    Chiar asta este tema tabloului: o “Masa la Orhei”.

    Du-te la “Autor” si spre finalul paginii vei gasi numele pictoritei.

    Tema asta ramane: da sfoara’n tara!

    Mediocru cum sunt, am ales calea de mijloc: nu “1 level”, nici “10 levels” pentru etajele de la comentarii, ci “5 levels”.

    Cinci etaje ofera spatiu de “taifas”, dar nu atat cat sa scoata discutiile in “extravilan”.

    Prietenul meu, arhitectul Bobo, imi spune ca 5 etaje constituie inaltimea potrivita unei structuri ca sa tina bine si la cutremure mai marisoare; fireste, cladirea trebuie inaltata cu atentie. Altfel o pune la pamant si un stranut.

    In sfarist, recomand folosirea clasicului @Cutare.

  • ion adrian

    Inca niste consideratii cred eu ca de bun simt;

    1.Asadar dupa parerea PSD/PNL o discutie privata si care nu trebuia inregistrata trebuia sa aiba loc in incinta Parlamentului ,in biroul in care lucrau parlamentarii comisiei care de aceea au si cerut intreruperea inregistrarii. In opinia mea asta a fost chiar o infractionare la regulile democratice ale transparentei ca doar nu erau sub actiunea si sanctiunea omertei dar poate ca ma insel…

    2. Daca o discutie privata se duce intre un grup uman care are o anume putere de a face sau a nu face se desfasoara pentru precizarea unui plan intdreptat impotriva unei terte persoane, institutii sau tari atunci este vorba, cum califica corect EU, de un complot cu circumstanta foarte agravanta daca complotul se face de catre cei mandatati cu increderea de a fi un fel de judecatori.

    3. Deci eu consider ca este foarte bine ca s-a facut o inregistrare caci tot ce se discuta in interiorul institutiei feriti de orice control exterior trebuie obligatoriu inregistrat, filmat.
    Desigur publicarea neautorizata ar putea fi o culpa dar cand este adus la lumina un complot o pregatire terorista etc cel care face cred ca trebuie nu mustrat ci decorat cu multumiri publice.

    4. Deci mai incet cu groaza ca ticalosia unora (cei ingroziti devin suspecti de afiliere la grupul infractional)este data in vileag.

    Sper sa fiti de acord cu mine cititorilor

  • Tony

    @Liviu Antonesei: “…ceea ce facem noi aici, taifasuim!”

    Iata o halta intamplatoare catre adevaruri mult mai profunde si desigur mai incomode, pana la care vor urma si alte “halte, gari, triaje, ha-ha, interstaiile amagirii”. Suntem doara intr-un tren personal.

    P.S. Dl. L.A. (sic) isi imagneaza ca glumeste. Serios. Presupun.

  • Tony

    @Rita -- Asa dupa cum ma asteptam faptul ca vi s-a acordat (ostentativ si strategic) dreptul la ultimul cuvant si-a facut efectul scontat. Totusi ar fi pacat…

    P.S. Desi n-ati afirmat nicaieri ca nu v-ar placea acest blog (ci doar ca motivele care va fac sa-l vizitati ar fi altele) totusi unele spirite (malefice) ar putea deduce (interesat) ca va displace acest blog. Sper ca, in spiritul adevarului, veti avea ocazia sa-i contraziceti. La urma urmei chiar si placerile vinovate sunt tot placeri. Sezonul de hartuiala la rinoceri ramane deschis (si nu doar pentru a le deranja harjonelie de taina (aka taifas) ci pentru “placeri maieutice” mult mai importante. Faptul ca ei se considera specii ocrotite in aceasta rezervatie (si se comporta ca atare) n-ar trebui sa va descurajeze. Cred eu.

  • Doamne pazeste! Nici nu-mi trece prin scafirlie sa-mi iamginez ca glumesc!

  • Eu nu pot fi de acord! Nu cred ca treaba SRI, a carei firma se ocupa de instalatiile din Parlament, este sa inregistreze parlamentarii si sa deguseze presei! Pentru asa ceva, un presedinte american a trebuit sa demisioneze! Nu e cazul Ro, desigur, unde procedurile ilegale vad ca fac fani!

  • Tony

    @Liviu Antonesei -- Ma vad nevoit sa revin cu o replica ce va esua in extra-vilan. Ati apucat deja sa trageti ultimul cartus (al cincelea).

    Cum insa nu-mi este teama s-o iau pe aratura (araturi de catifea) as dori totusi sa insist. Glumiti. Si va alintati. Taifasul este o activitate (intelectuala) eminamente privata. Cu tot respectul necesar ce trebuie acordar obiectelor de cult(ura) trebuie spus ca acest spatiu este unul PUBLIC. Desigur la teatru actorii pot juca scena taifasului (de taina) cu martori, pentru ca asa e conventia. Teatrala. Altminteri “taifasul in pulic, cu public” (practicat cu insistenta) poate fi numit mai degraba altfel. Dar desigur ca dv. glumiti. Totusi. Consecvent.

  • ion adrian

    Sa nu deguseze presei de acord ca regula generala, dar daca se produc comploturi si cum se vede se produc, este bine ca presa a aflat, asa cum este bine ca s-a aflat si in cazul Watergate, in cazul Monica L. etc

  • ion adrian

    Scuze dle Antonesi, nu am postat bine raspunsul, dar este vizibil.Acum am inteles cum se procedeaza in creerea unui tree.

  • Care era complotul? Am ascultat de trei ori inregistrarile si se discutau chestiuni tehnice. Desigur, membrii comisiei nu erau amabili in raportcu impricinata, dar o comisie de ancheta nu trebuie sa umble cu amabalitati. Pe de alta parte, ideea ca incalcarea legii este permisa pentru o cauza buna ma sidereaza si arata cit de departe sintem de lumea normala! Legea e lege ca sa fie respectata tot timpul, de toata lumea! Daca e proasta, poti milita pentru schimbarea ei, nu o poti incalca. Nixon a trebuit sa plece, ca sa nu fie demis, pentru incalcarea legii, chiar a Constitutiei SUA, iar Clinton a fost pus sub acuzare nu pentru sperjur, nu pentru vreun delict sexual! La noi, legea, cu Constitutia in frunte, este incalcata zi de zi si ceas de ceas, in proportie de massa, ca sa citez un clasic al ilegalitatii, politrucii, cu presedintele in frunte, mint de sting, iar noi ar trebui sa aplaudam! Halal! Si ne mai miram ca traim in cloaca valaha?! Si, pentru ca veni vorba, dupa ce criteriu va situati de partea binelui?

  • @ Toni

    Am mai spus ca nu glumesc! Si n-as glumi cu glumele! Pai, un taifas fara public e ca o nunta nu fara lautari, dar chiar fara mire si mireasa!

  • ion adrian

    Vedem cu totul diferit lucrurile asa ca nu are sens discutia.

  • ion adrian

    PS Si in plus nu agreez nici un anume stil de corectitudine politica.

  • Da, le vedem diferit, dar trebuia sa-mi spun punctul de vedere.
    Nu stiu ce intelegeti d-voastra prin corectitudinea politica, dar respectarea legii este cu totul altceva, e regula inflexibila a vietii in comun!

  • Tony

    @Liviu Antonesei -- Ma veti ierta pentru ca va agasez dar…

    Pentru un moment mi-a fost “frica” de faptul ca ma veti “combate” cu o replica inteigenta (nu ca asta hâtra de acum n-ar fi) in stlul dv. specific. Ceva de genul:”Da de unde, frate, spatiu public? E privat, suntem noi intre noi, admiratorii lui Dorin Tudoran.” Pastrand distinctia intre taifasuitori profesionisti si martori (ah cata ironie), pe criterii valorice desigur, intr-o incercare de delimitare (si excludere) ati ratat sansa de a ma lasa (intamplator pe mine) sa ma exclud singur, proband de partea-mi impulsuri strict interioare, nu doar fara legatura cu atitudinea taifasuitorilor (de taina) ci in vadita contradictie cu aceasta atitudine.

    Taifasul este, nu-i asa?, o ruda saraca (dar fericita) a dezbaterii. Nu? Pretentiile dv. insa nu se ridica insa pana la un asemenea nivel. Pentru dv. participarea la un taifas cu martori este scopul pentru care va aflati aici. Asta sustineti? Haideti domnule sunteti (nu doar scriitor ci si) psiholog. Sunteti aici, in primul rand, pentru a va satiface sentimentul importantei. Intamplator vi se pare ca acest sentiment va fi sporit (si probabil protejat) de faptul ca semnati in nume propriu. Ba chiar sperati la un feedback pozitiv care sa va sporeasca notorietatea in exterior prin activitatile de taina (tot taifas) desfasurate aici. Insa numai putin.

    Se pare ca pe blogul lui Dorin Tudoran s-au “aciuat” o sama de consacrati partial care au impresia ca acest blog a fost creat special pentru consacrarea lor definitiva intru satisfacerea anumitor nevoi psihologice ce le sunt refuzate in realitate. O rezervatie cat se poate de potrivita in care, in sfarsit sunt, si ei, importanti. Cei mai importanti. Ii pot desfinta din cuvinte, cu egala usurinta, pe Tismaneanu sau pe Mihaiesi, pe Patapievici si pe TRU atunci cand nu-s ocupati cu desfintarea anonimilor.

    Sunt cei mai tari. Mai tari decat absentii pe care-i barfesc plini de sperante (dar care nu prea-i baga-n seama, pentru ca n-au auzit de ei) si mai tari decat anonimii obraznici si rizibili numai buni de martori ai momentelor de glorie a partial consacratilor. Dorin Tudoran s-a retras discret din acest gen de taifas. Rinocerii au ramas. Dupa cvasi-permanenta cu care pot fi vazuti pe blog ai zice ca nici n-au alta treaba.

    P.S. Exista desigur macar o replica inteligenta cu care poate fi combatuta teoria mea. Ceva ma face sa cred ca n-o veti ghici.

  • Nu stiti de ce aveti impresia ca am de gind sa combat vreo teorie! Iar motivul pentru care sint aici e mai simplu decit v-ar fi pe plac. Sint aici, pur si simplu, din prietenie. I-am promis lui Dorin ca voi ajuta lansarea blogului macar o luna. As face-o chiar mai mult de atit, daca in Creta, unde voi fi de joi vreme de doua saptamini, voi avea o conexiune la dispozitie. Cum am renuntat la rubrica din Cotidianul, timp as avea! Doar ca nu inteleg de ce cautati solutii complicate la lucruri atit de simple!

  • nu stiu, desigur!

  • Tony

    @Liviu Antonesei -- Fara a incerca sa supralicitez as dori (totusi) sa va spun ca mi-a placut simplitatea raspunsului dv. si naturaletea cu care ati evitat genul de replici atat de la indemana dar si atat de gresite. N-am ce sa mai zic.

    P.S. Sper ca aprecierea mea sincera sa nu va aduca niciun prejudiciu.

    Va urez sejur placut in Creta. Mai dati-l in ma-sa de net. Doua saptamani trec repede si n-are cum sa moara blogul dintr-o pauza de lansare atat de scurta.

  • Multumesc pentru urare! De buna seama, blogul nu va muri, fie si datorita valorii sale in sine, ca sa nu mai vorbesc de cercul de taifasuitori ce a inceput sa se infiripe! Succes! Sigur, pina joi seara, mai trec pe aici!

  • AVP

    Raman la parerea ca tre sa existe un singur level. Fiecare comment se va alinia astfel unul dupa altul, in ordinea intrarii in scena, iar reply-urile vor fi evidentiate prin @Cutare sau #Cutare sau prin citat, care se poate executa introducand textul cu pricina in tag-urile “blockquote” (se scrie “

    ” la inceputul citatului , iar la sfarsit “

    “, fara ghilimele).

    Totodata, campul comentariilor ar trebui extins la maximum (sa acopere cel putin doua treimi din display). Parerea mea.

    Parerea mea

  • AVP

    Se scrie deci <

    > la inceputu textului ce vrem sa-l citam si <

    > la sfarsit (cu un singur rand de paranmteze ascutite, aloo…; aici am pus doua randuri de paranteze tocmai spre a evita ca tag-urile sa-mi execute involuntar comanda de citare, asa cum s-a intamplat mai sus, iar dvs sa nu pricepeti deloc ce vreau sa spun… 🙂 )

  • AVP

    Iar mi-a iesit citatu fara sa vreau… 😳 Cum dreq sa va spun, ca sa pricepti…? :roll: Mey, in interiorul acestui tip de parantez: scrieti “blockquote” (la inceputu citatului), iar in acest soi de paranteza : , scrieti tot “blockquote” (la sfarsitu citarii)…

    In fine, pricepeti voi, dasteptilor…lol

  • Tony

    O fi! Dar genul asta de sugestii incep sa aduca a teste de anduranta pentru siguranta pe sine a lui Dorin Tudoran. Daca nu se fac si pariuri tot degeaba. Eu as miza pe faptul ca cel putin pentru doua saptamani nu mai schimba nimic.

    P.S. Si cum anume s-ar putea extinde la maximum campul comentariilor (ca sa acopeere cel putin doua treimi din display)? Nu spun ca nu s-ar putea doar ca n-am vazut asta pe niciulul dintre blogurile gazduite pe wordpress. Dar poate ca nu le-am vazut eu chiar pe toate.

  • AVP

    Pe dreq… 🙁 Nu-mi iese deloc trainingu… 😳

    Ma las pagubas…

    Mai bine mergeti si cetiti aici :

    http://www.w3schools.com/tags/tag_blockquote.asp

    Asa, veti pricepe si ce-am vrut sa spun io prin frazele cabalistice de mai sus… 🙂

  • AVP

    Uite de pilda aici:

    http://emilthor.wordpress.com/

    Campul comentariilor nu e chiar 2/3 din pagina, insa daca Adminul vrea mai mult ca sigur ca dispune in dashboard de unelte corespunzatoare chiar si pt a mari campul cu pricina la 100%.

  • Tony

    Am fost la Thor si nimic. Spatiul este utilizat in exact aceeasi proportie. A fost o capcana sau o cacealma?

  • Dorin Tudoran

    @ AVP -- Nu prea stiu cum sa fac treaba asta. Chiar as fi vrut sa vad toata pagina de blog pe ecranul computerului la 100%, fara sa maresc la 150% sau 200%. Nenorocirea este ca nici tu nu stii, caci mi-ai spune; si… mi-ai spus, de la inceput, ca in wordpress nu esti expert. Poate gasesc pe cineva care stiu ce si cum. Pana atunci, hai sa supravietuim cu ce avem. Numai bine.

  • @Tony

    Scuze ca va raspund cu intarziere, dar am avut niste zile foarte incarcate. Raspunsul la intrebarea dvs este de o simplitate elementara, cum ar fi zis Sherlock Holmes. Am ales o anumita doamna, si nu alta, fiindca doamna pe care am ales-o (si nu alta) a adresat urmatoarea intrebare pe blog: “Dialogul rational, bazat exclusiv pe argumente, se poate invata. Dar de la cine? Ma indoiesc ca exista macar un singur manual scolar care sa includa asemenea dialoguri.”

    Aplecarea dvs. spre gasirea unor motivatii abisale chiar si in spatele celor mai anodine gesturi ori asocieri de cuvinte imi aminteste de-o intamplare hazlie, pe care mi-a relatat-o un coleg, tatal unui tanar in criza de maturizare. Pentru a rezolva problemele fiului, tatal a apelat la un prieten, psiholog care, printre altele, l-a supus pe tanar si la testul pomuletului. Dezastru! Din analizarea psihologica a desenului a reiesit ca baiatul fusese abuzat sexual in copilarie, moment pe care, bineinteles, “abuzatul” il refulase perfect. Tatal, speriat, a luat legatura cu psihologul si acesta i-a spus ca a ajuns la respectiva concluzie in urma analizarii detaliilor copacului desenat de baiat. Si a enumerat: lipsa completa a radacinilor, trunchiul contorsionat, despartit in doua ramuri divergente, la fel de groase, dintre care una era penetrata, piezis, de o a treia ramura, ceva mai subtire. In plus, nenumarate crengi lungi, contorsionate si ele si lipsite de frunze!, intretaindu-se salbatic pana la pamant. Ramura care penetra una dintre partile bifurcate ale trunchiului forma si un fel de scorbura in punctul de intersectare. Clar, carevasazica, doar ca tatal a izbucnit in ras. “Ha, ha, ha, asta inseamna ca Piet Mondrian a fost abuzat sexual”. Si a explicat: fiul lui, fiind un anti-talent la desen artistic, de cate ori avea de excutat un copac pentru scoala, reproducea pur si simplu “Copacul rosu” al lui Piet Mondrian. A facut-o de atatea ori, incat a invatat sa deseneze copacul aproape in mod mecanic si fara sa mai aiba albumul cu pictura in fata.

    Ramane, totusi, intrebarea: A fost Mondrian abuzat sexual in pruncie sau n-a fost?

  • @Tony
    V-am raspuns la intrebarea de la “grupajul” cu nr. 27, exact sub postarea dvs. Va sunt dator inca un raspuns, referitor la articolul lui TRU despre Michael Jackson. Nu mi-a placut. O sa spun si de ce, imediat cum ma mai eliberez de niste sarcini care-mi ocupa foarte mult timp. Multumesc pentru intelegere.:)

  • Dorin Tudoran

    @ Florin Iaru --

    “Impuşcaţi-l. Dorin Tudoran, membru marcant al UTC (e adevărat, Dorin, sper să nu fac o confuzie?).”

    Abia acum am vazut confuzia, si raspund ca sa nu fiu impuscat inainte de a mai posta un text.

    S-ar putea sa ma confunzi cu Petru Popescu. Am pacatele mele dar nu si pe acela de a ma fi lasat “Prins” ori cuprins intre marcantii UTC!

    Sau, poate te gandesti la Premiul CC al UTC pentru Poezie pe 1973 pe care mi l-a atribuit (alaturi de Ileana Malancioiu) un juriu condus, parca, de Serban Cioculescu.
    Numai ca premiul mi-a fost anulat de conducerea CC al UTC si tovarasul Eugen Florescu, Adjunct al Sectiei de Presa si-mai-nu-stiu-ce de la CC al PCR.

    Premiul acordat mie de juriu a fost… transferat lui Nicolae Dragos, care s-a simtit foarte prost dupa ce a aflat cum i-a… parvenit premiul.

    In ziua decernarii premiilor, afland ce s-a intamplat, Ileana Malancioiu a refuzt, timp de cateva ore, sa-si ia premiul — cu TVR si Radio de fata.

    Cum vezi, e ca in bancul sovietic: nu am furat bicicleta nimanui (cum am fost acuzat); mi s-a sterpelit masina (cum ai uitat pana si tu..)

    Paguba-n ciuperci.

    Numai bine si ia-ma din fata plutonului de executie ca stau oamenii cu mana pe tragaci.

    P.S. Nu, nu, nu — pe altcineva puneai tu potera. Am gresit — de frica. Pe mine ma condamnai numai la evacuarea blogului. Nici o grija, unii vor pleca si fara invitatia ta. Cum am zis, numai bine si sa ne revedem cu bine.

  • Marcelina Popa

    @seagull (comentariul #43)

    Despre Adrian Paul Iliescu s-a discutat mai inteligent si mai onest in subsolul unei alte postari a lui I.T.Morar, “O explicaţie pentru cîţiva proşti” (aici: http://morar.catavencu.ro/2009/08/15/o-explicatie-pentru-citiva-prosti/ ). Interesant dialogul dintre domnii Aranyosi si Tismaneanu, in special.

  • AVP

    Si totusi, setarea la nivel 1 o putem face, pana cand vom afla cum se largeste spatiul comentariilor. Avantajul acestei setari este acela ca te obliga -- pe tine, cititor -- sa parcurgi toate comentariile, in ordinea aparitiilor (bine, poti sari preste unele, dar asta e alta poveste), pe cand in formula actuala, daca cineva raspunde unui comentariu de la inceput, risti sa nu-l observi (caci tut te uit la ultimul comment), mai ales ca si sidebaru din dreapa (care ii arata pa ultimii comentatori) lipseste de pe pagina comments-urilor, in thema asta. Avantaje si dezavantaje, dupa cum se vede, ins una peste alta asta e thema cea mai friendly, a mon avis.

    Ins tu, Admine, decizi !

    ps.Of, de-as fi lucrat vreodata in word-press… 🙁 De-as di Harap-Alb… 😳

  • Radu Humor

    Dle Tudoran
    Lasati blogul sa mearga ca si pana acum .
    Nu vad cum o altfel de tehnica, i-ar face pe unii sa “gandeasca mai frumos” 😆

  • ma

    @ Marcelina Popa
    Multumesc pentru link.

  • Florin Iaru

    Dragă Dorin, n-am pus nici o poteră. Nu ştiam (nici nu ştiu) legătura ta/nelegătura ta cu UTC (membru, secretar, prostii, înţelegi -- aşa a umblat un zvon, acum 20 de ani, cred că i-am căzut victimă). De ţi-am greşit, scuze.
    Voiam doar să zic că mulţi dintre cei care şi-au pus pielea la bătaie şi la saramură au părăsit posturi şi postuleţe călduţe pentru a înfrunta adevărul. Asta nu le scade din merite dar nici nu-i absolvă de greşeli.
    Cît despre cei cărora nu le convine istoria, să fie sănătoşi!

  • Dorin Tudoran

    Glumeam, bre! Pai daca nici tu nu mai stii de gluma…
    Binenteles ca aveai dreptate…
    Stai linistit.

  • Florin Iaru

    Stimate domn,
    Aş fi de acord cu dvs., cu o condiţie: să aflăm toţi discuţiile, şoaptele de taină din Palatul Cotoceni, între o persoană importantă, plină de charismă şi o tînără doamnă blondă, plină de solicitudine… Hm, parcă vă mai piere din entuziasm!
    Înţelegeţi ce vreau să zic? Dacă e vorba de adevăr, atunci să-l extragem de oriune. Fie şi din patul dvs., sînteţi de acord? Iată unde duc consecinţele. Cazul Watergate? Domnule, sînteţi IAR în eroare, lucrurile stăteau EXACT invers: presa a dezvăluit o activitate ilegală de ascultare a unui partid!
    Cît despre complot… Ha ha ha! Fiţi serios! Dar dvs. cum credeaţi că au loc discuţiile la partide sau în comisii? Ca la pension? Sau exact ca în “Lege şi Ordine”, între avocaţi, procuror şi judecător? Mai lasă, jupîne, mai pune, române!
    Deci eu NU sînt de acord ca serviciile secrete să se ocupe de viaţa internă a partidelor, cîtă vreme acestea nu aduc atingere siguranţei naţionale. Şi aşa ar trebui să fiţi şi dvs. E absolut necesar, pentru păstrarea unei sănătăţi mintale sociale.
    Cît despre discuţii… Ele sînt nu numai mizerabile, dar şi ridicole!
    Ceea ce le anulează din start!

  • Florin Iaru

    Mă înspăimîntă faptl că vedeţi legea numai ca pe o măciucă agitată spre capul adversarului. Ceea ce facem noi e moral, pentru că sîntem noi şi ai noştri! Cum vi se pare? Sînteţi, bănuiesc, foarte, foarte tînăr! Îngrozitor de tînăr.
    Acest tip de lege a funcţionat în România 40 de ani! Gata!

  • AVP

    Mey dle Iovănele,

    Dacă Vladimir Tismăneanu şi-ar fi părăsit statutu de fost fix în 22 decembre 1989, aşa cum au făcut atâţia alţii de care dtale puţin îţi pasă, chiar dacă or fi muult mai procurori decât sireacu Volo (de-un paregzamplu, chiar o bună parte din procurorii de azi, foşti comunişti şi, de regulă, şi securişti, până mai ieri…), n-aşa?, atunci aş mai înţelege acreala lu domnia ta contra omului istuia, Volo… Dar, aloo, bre, Vladimir Tismăneanu şi-a renegat scrierile de tinereţe, alea de te deranjează pe dta, cu 10 ani -- din 1981, mai precis -- înainte ca Lagarul să cadă, răstimp în care domnia ta pariez că încă plăteai catizaţia, cum ar venea, fiindcă nimănui -- nici mie, aloo, carele de regulă sunt un profet maibaro… -- nu-i trecea prin glavă că Lagăru Socialist se va duce dreakului, şi atunci te-ntreb : ce scuze sau ce căinţă mai aştepţi dta de la unul care şi-a spălat păcatele implicit şi înmiit, chiar aşa, încă de pe când Marea Majoritate a naţiei ăsteia dormea pe ea…? :roll:

    Să stăm strâmb, dar să judecăm drept, drea… 😳

  • @AVP
    Cotizatia imi venea cam peste mana sa o platesc in 1981, din moment ce atunci aveam doi ani.
    In ce priveste restul intrebarilor dvs, observ ca jucati ping-pong cu peretele. N-are rost sa va intrerup.

  • AVP

    Io fiind io, jocul fiind joc (ping-pong), iar cel caruia ma adresam fiind tu, peretle cine dreq o fi, mey…? :roll:

    Vezi-ti naiba de treaba ta şi mai bine l-ai intreba pe genitoru-ti, care la Iepoca Cea era cam de etatea mea si-a lu Volo, cum e cu cotizatia aia… Hai pa

  • @AVP
    Peretele sunteti tot dvs.

  • Marcelina Popa

    Cu placere. N-as acorda insa foarte multa incredere informatiilor oferite de Ioan T. Morar (ceea ce nu inseamna ca n-o fi ceva adevarat in tot ce spune el). ITM scrie la manie, din amintiri si din auzite, si n-are timp sa caute dovezi. Am gasit, in schimb, un cv destul de complet al lui API aici: http://www.unibuc.ro/uploads_ro/46264/CV.Prof.dr.Adr.Paul-Iliescu.pdf.

  • Marcelina Popa

    Va ca nu merge linkul, din cauza punctului de la sfarsit. Il mai scriu o data aici, fara punctul final: http://www.unibuc.ro/uploads_ro/46264/CV.Prof.dr.Adr.Paul-Iliescu.pdf

  • AVP

    MountThor e mai larg, asta daca nu cumva esti chior… Scussi, dar n-am gasit un cuvant mai indicator al cecitatii tale evidente, puisor… lol

  • Interesant…Dar un CV nu spune, cateodata nimic, mai ales daca e rau intrebuinat de owner…:))

    Definitorii, astazi, mi se par paginile scrise de API in Iluzia anticomunista : sunt slabe. Autofrictiuni de ideolog in criza.

    Urmând logica nopţii în care toate vacile sunt gri, Adrian-Paul Iliescu ţine să aplice, în cadrul secţunii sale din volumul Iluzia anticomunismului un fel de sentinţă cosmică din perspectiva căreia, chipurile, misionarii anticomunismului sunt incapabili să judece comunismul. Demonstraţia sa e plină de duşmănie profesionalizată, sau, dacă vreţi, resentiment profesionalizat, deşi iniţial, atunci când admite principiul necesităţii şi importanţei condamnării regimului comunist, API susţine, languros: “ da, (comunismul) a pus în mişcare o mare ură şi cruzime instituţionalizată care a produs o suferinţă infinită şi indescriptibilă: nu va mai putea nimeni reconstitui toată umilinţa, durerea şi disperarea victimelor represiunii “proletare”. Niciun fel de ideal nobil nu poate justifica costurile umane incalculabile produse de regimul comunist; indiferent ce intenţii pozitive au putut exista în unele cazuri, bilanţul final este atât de dezastruos încât nu poate fi vorba de nicio reabilitare ».
    Aceasta este premiza, cu efect fals-persuasiv. Demonstraţia adăugată ulterior acestei premize, însă, arată un integrism iliescian ce mi-a amintit pentru o clipă de Lenin, părintele real al acestui tip de retorică ce legitimează un anume tip de concepţie despre lume : « nu trebuie să uităm niciodată, spunea Lenin, trăsăturile caracteristice ale întregului oportunism contemporan, indiferent de domeniul în care se manifestă el. Aceste trăsături sunt : lipsa de precizie, ambiguitatea, insensibilitatea. Prin însăşi natura sa, oportunismul se eschivează întotdeauna să pună problema în termeni precişi categorici ; el caută o linie de mijloc, oscilează între puncte de vedere care se exclud reciproc, căutând « să fie de acord » şi cu unul şi cu celălalt, reducându-şi divergenţele la îndreptări de amănunt, la îndoieli, la deziderate pioase, inocente etc. etc. » Ei bine, API predică întocmai aidoma unuia care şi-a însuşit bine strategiile leninismului, iar acum le aplică nu pentru a le repudia, ci tocmai în direcţia contrară, a revigorării logistice doctrinare, utilizând ca metodologie confuzia între morală şi ideologie. Autorul toarnă, astfel, cu pipeta mici stropi de oportunism peste o plajă de valori în care nu crede.
    Pentru că, dacă admite grozăviile comunismului şi subînţelege până şi o necesară ordine morală în deconstruirea acestui totalitarism, AIP începe să se târguiască la preţ : cine trebuie să condamne comunismul ? Adică, de fapt, pretinde domnia sa, cine deţine monopolul asupra acestui capital ? Căci Iliescu presimte, pragmatic, că deschiderea acestui tip de procese şi procesualităţi va alimenta pentru următoarele decenii un adevărat zăcământ mondial. Cu profit politic, economic şi moral. (Că e vorba de un tezaur, o dovedeşte chiar consecinţa directă a abordării Gulagului şi a Holocaustului la acelaşi nivel de capitalogeneză simbolică). Să mai adăugăm aici o observaţie, pe care s-au bazat la timpul lor, mulţi analişti de elită. Jaspers adresase cândva un îndemn de neuitat bunului cercetător : să nu cazi pradă trecutului şi nici viitorului. Important este să fii cu totul prezent. Acest tip de logică se bazează pe adecvarea cercetătorului, în orice clipă, obiectului cercetării sale, prin observaţie, adică prin înregistrarea adevărului în timp real. Contrar acestei premize, Adrian-Paul Iliescu alege logica evazivă a refuzului realităţii şi respinge la modul absolut şi definitiv, în consecinţă, prioritatea anticomuniştilor în judecarea comunismului, în prezent, nu în trecut şi nu în viitor. Învestindu-i nu cu datum-uri morale, ci cu toxina pe care el o botează ostilitatea purităţii ideologice (inducţia mecanismului sugestiei revanşarde şi discriminative este evidentă !), API îi transformă pe anticomunişti într-un vehicul al periculozităţii extremiste iar de aici mai departe induce anatemizarea lor şi refuzul legitimării lor publice. Acest parcurs nu ar trebui să ne mire, aflând că Adrian-Paul Iliescu a fost un expert în ateism ştiinţific (deci, nu se revednică de la statutul de marxist critic cum nici de neo-marxist), ceea ce îl plasează în ambarcaţiunea propagandistică ceauşistă şi îl recomandă pentru rolul de ideolog fruntaş al unui straniu obscurantism stalinist pe care îl vedem astăzi renăscând în laboratoarele propagandistice ale formaţiunilor politice pe care le frecventează autorul.
    « Misionarii anticomunismului – anticomuniştii de profesie – nu pot fi buni judecători în primul rând pentru că sunt stăpâniţi de fobia faţă de comunism », spune Iliescu, rece, de parcă ar vorbi de o banală agorafobie ori de surata ei geamănă, claustrofobia. Ca şi cum Gulagul nu ar fi lăsat în urmă cel puţin o sută de milioane de victime, la care putem adauga liniştiţi încă tot pe atâtea victime morale ce nu pot depăşi traumele torturii psihice şi ale copioaselor încălcări ale drepturilor omului…
    « Atunci când este pusă întrebarea « A fost comunismul şi altceva decât un lung şir de crime », susţine Iliescu la p. 152, Raportul lasă să se înţeleagă că nu, iar această concluzie absurdă indică ravagiile doctrinarismului anticomunist, adică împiedică recunoaşterea faptelor ». API omite să precizeze (din contra, el agravează confuzia) că anticomunismul nu este o doctrină fanatică, ci un proiect care aşează valorile democraţiei şi ale liberalismului la temelia statului de drept autentic -- un stat în care libertăţile şi drepturile omului şi ale cetăţeanului sunt adevăratele valori garantate de Constituţie şi de Legi, care se şi aplică şi nu sunt numai declarative.
    « Ca orice misionarism, spune la p. 153, API, anticomunismul de profesie nu suportă pluralitatea unghiurilor de vedere ; el caută, obsesiv, o perspectivă unică, aceea care etalează maximal Răul comunist ». După acest enunţ iresponsabil, nu ne mai poate mira nimic. API nu acceptă, aşadar, responsabilitatea pentru faptul că leninismul a fost un experiment de inginerie socială, nici faptul că ideologia comunistă a avut funcţia esenţială în cadrul Gulagului, urmare a aplicării căreia s-au comis crime împotriva umanităţii. API nu acceptă nicio vinovăţie derivată, la comunişti, din cultul marxist al luptei de clasă (acest cult este operaţional şi la ora actuală, dacă nu cumva chiar confundat din nou cu binefacerile unui gauchism pernicios de lumea a treia, şi el cultivat cu grijă de extremiştii de stânga ce conduc partidele politice aferente din România înspre populismul cel mai ruşinos). De ce ruşinos ? Pentru că România, recent admisă în U.E. şi N.A.T.O., trebuie să-şi dezvolte şi să-şi cultive stiluri politice moderne, nu recuperarea şi reciclarea stilurilor bolşevice ale anilor 50 din Estul-Europei.
    Atacul decisiv la Raportul Final, API îl concentrează pe atacul la adresa aşa-zisului misionarism anticomunist călăuzit chipurile de « catehismul său, trădat mai întâi de directiva ideologică trasată de Monica Lovinescu ».. Adrian Paul Iliescu îi atribuie Monicăi Lovinescu, şi nu din raţiuni elegante, cât de intoxicare, următoarea intenţionalitate : « nimic rău despre România pre comunistă, nimic bun despre România postcomunistă. La care, în anii 90, s-a mai adăugat şi cuvântul de ordine : nimic bun despre România postcomunistă ». Cu această strategie de maculare gratuită (nu există nicăieri în opera Monicăi Lovinescu atacuri la adresa României, ci, sistematic, critica totalitarismului şi cea mai bună cunoaştere a comunismului românesc), capitolul semnat de API devine de neegalat în delaţiune şi rea-credinţă : propagandă pro-comunistă pură, atac veninos la adresa Raportului şi înregimentare în coloana a V-a a noilor forme de totalitarism şi demenţă antidemocrată care i se pregătesc României.
    Altă perlă de propagandist leninist ot API vine la p.156 : « Misionarii anticomunismului sunt incapabili să judece totalitarismul de stânga şi pentru că ei se simt chemaţi să pledeze, nu să dea explicaţii, să convingă, şi nu să restabilească întregul adevăr » Desigur, după ce confundă (în mod voit ?) anticomuniştii cu nişte grupări teroriste, API decretează că numai misionarii pro-comunişti sunt capabili să judece totalitarismul de stânga, pentru că aceştia, profitând de pe urmele acestui regim dovedit criminal, ştiu tot ce trebuie spus şi ce nu, nu trebuie să pledeze acolo unde puterea e încă a lor prin restauraţia comunistă de după 1990 a lui Ilici Iliescu şi nu trebuie să aducă în faţa opiniei publice Adevărul. Mai ales nu se dezic de comunism, şi nici nu se grăbesc să mediteze serios la această necesitate de a se rupe de trecut, de a se delimita de totalitarism, dacă vor să construiască în România o stângă decentă, democrată, credibilă.
    Seria concluziilor, de nivel de propagandist de judeţ, continuă pe încă nişte pagini, în care API aproape că începe să plângă de mila argumentului « revoluţionar », responabil politic şi moral, care ar trebui să nu admită ca omleta comunistă, făcută din milioane de ouă, să rămână invizibilă şi neîmplinită ». Cu astfel de piruete cinematografico-ideologice, Adrian-Paul Iliescu observă, la p. 164, că « violenţa şi exterminarea adversarului sunt practici normale şi eficiente în anumite contexte ». Probabil că torturarea victimelor de la Piteşti ale reeducării, eutanasierea în închisoare prin privare de medicamente a mamei Monicăi Lovinescu (după care casa i-a fost luată chiar de către procurorul care o întemniţase) şi însăşi atacarea la Paris a Monicăi Lovinescu de către teroriştii lui Ceauşescu nu sunt, la API, decât practici normale şi eficiente. Masacrarea luptătorilor anticomunişti din Carpaţi, ca şi genocidul prin înfometare şi frig al poporului român de câtre demenţa dictatorului Ceauşescu, ori genocidul femeilor române obligate să nască mulţi copii şi supuse eugeniei ideologice , sunt alte practici ce i se pare normale, lui API . La final, cred că autorul acestui capitol al Iluziei anticomuniste, are o singură mare nelămurire: definirea şi drepturile adversarului. La Adrian-Paul Iliescu există o serioasă fascinaţie a lichidării lui. Dar parcă la Stalin, la Lenin, nu fusese la fel ?
    ……………….
    Acesta era cuvantul de la care am plecat, atunci cand am muscat din madlena de fata: adversarul, vazut de lichidator, iara nu de un interlocutor…

  • daaaa, am obosit sa cobor in jos pe postarea dnei Furtuna! cred ca din “Arsita” mi-au scapat si cateva replici, poate chiar esentiale…
    draga Dorin Tudoran, de ce nu vrei -- fiind mai mare si mai lucid pe acest blog -- sa evoluam cu totii -- democratic -- pe doar 1 level? 🙂

  • Dorin Tudoran

    OK. Fac schimbarea diseara si cu asta, basta.

  • AVP

    1 level, evident ca asta e solutia. Nici nu mai incape vba.

  • Dorin Tudoran

    @ Vasgar, @AVP, @ Florin Iaru, @ Noi toti --

    Cei mai multi au cerut 1 level; 1 level s-a setat.

    Succes si nu mai schimbam nimic, fiindca a tot modifica schimbarea si a schimba modificare nu e treaba serioasa.

    Ne trezim cu o Comisie Prezidentiala de Setata Setarile si trebuie sa ne refugiem atunci in alte blogosfere.

    AVP, nu vrei tu sa face concurenta unei anumite reviste si sa lansezi

    BLOGOSFERA POLITICII -- One level Deep, Only

  • Marcelina Popa

    @angela2008furtuna (referitor la interventia dvs. de aici: http://dorintudoran.wordpress.com/2009/08/15/ar%c8%99i%c8%9ba/#comment-1076 , in care ati raspuns la comentariul #54)

    E foarte posibil sa aveti dreptate: poate ca paginile lui A.P.Iliescu din “Iluzia anticomunismului” sunt slabe, din tot soiul de puncte de vedere, insa argumentele dvs. sunt neconvingatoare.

    Citati, de pilda, urmatoarele cuvinte ale lui Lenin: “Prin însăşi natura sa, oportunismul se eschivează întotdeauna să pună problema în termeni precişi, categorici ; el caută o linie de mijloc, oscilează între puncte de vedere care se exclud reciproc, căutând « să fie de acord » şi cu unul şi cu celălalt, reducându-şi divergenţele la îndreptări de amănunt, la îndoieli, la deziderate pioase, inocente etc. etc.” Lucrul asta pare adevarat sau, in orice caz, plauzibil: oportunistii sunt, de obicei, asa, lucru cu care pareti a fi si dvs. de acord. Mai departe, il acuzati insa pe API ca a aplicat strategiile leniniste, presarand stropi de oportunism peste o plaja de valori in care nu crede, cu scopul revigorarii logistice doctrinare. Nu inteleg deloc: ii acuza API pe altii de oportunism cu argumente asemanatoare cu ale lui Lenin? Este el insusi oportunist? Doctrina pe care incearca, potrivit spuselor dvs, s-o revigoreze este leninismul si acest lucru rezulta tocmai din cuvintele lui Lenin despre oportunism?

    In alta parte spuneti: “Altă perlă de propagandist leninist ot API vine la p.156 : « Misionarii anticomunismului sunt incapabili să judece totalitarismul de stânga şi pentru că ei se simt chemaţi să pledeze, nu să dea explicaţii, să convingă, şi nu să restabilească întregul adevăr ». Desigur, după ce confundă (în mod voit ?) anticomuniştii cu nişte grupări teroriste, API decretează că numai misionarii pro-comunişti sunt capabili să judece totalitarismul de stânga,(…)”.
    Dar din respingerea misionarilor anticomunismului nu rezulta acceptarea misionarilor pro-comunism. Poate ca API n-are incredere in niciun fel de misionari.

    P.S. N-am citit “Iluzia anticomunismului”, asa ca nu mi-am putut forma o opinie personala.

  • Marcelina Popa

    Oh… vad ca mi-a disparut ultima postare! Cred ca momentul trimiterii a coincis cu momentul schimbarii setarilor. O reproduc aici, precizand ca API=Adrian Paul Iliescu:

    @angela2008furtuna (referitor la interventia dvs. de aici: http://dorintudoran.wordpress.com/2009/08/15/ar%c8%99i%c8%9ba/#comment-1076 , in care ati raspuns la comentariul #54)

    E foarte posibil sa aveti dreptate: poate ca paginile lui A.P.Iliescu din “Iluzia anticomunismului” sunt slabe, din tot soiul de puncte de vedere, insa argumentele dvs. sunt neconvingatoare.

    Citati, de pilda, urmatoarele cuvinte ale lui Lenin: “Prin însăşi natura sa, oportunismul se eschivează întotdeauna să pună problema în termeni precişi, categorici ; el caută o linie de mijloc, oscilează între puncte de vedere care se exclud reciproc, căutând « să fie de acord » şi cu unul şi cu celălalt, reducându-şi divergenţele la îndreptări de amănunt, la îndoieli, la deziderate pioase, inocente etc. etc.” Lucrul asta pare adevarat sau, in orice caz, plauzibil: oportunistii sunt, de obicei, asa, lucru cu care pareti a fi si dvs. de acord. Mai departe, il acuzati insa pe API ca a aplicat strategiile leniniste, presarand stropi de oportunism peste o plaja de valori in care nu crede, cu scopul revigorarii logistice doctrinare. Nu inteleg deloc: ii acuza API pe altii de oportunism cu argumente asemanatoare cu ale lui Lenin? Este el insusi oportunist? Doctrina pe care incearca, potrivit spuselor dvs, s-o revigoreze este leninismul si acest lucru rezulta tocmai din cuvintele lui Lenin despre oportunism?

    In alta parte spuneti: “Altă perlă de propagandist leninist ot API vine la p.156 : « Misionarii anticomunismului sunt incapabili să judece totalitarismul de stânga şi pentru că ei se simt chemaţi să pledeze, nu să dea explicaţii, să convingă, şi nu să restabilească întregul adevăr ». Desigur, după ce confundă (în mod voit ?) anticomuniştii cu nişte grupări teroriste, API decretează că numai misionarii pro-comunişti sunt capabili să judece totalitarismul de stânga,(…)”.
    Dar din respingerea misionarilor anticomunismului nu rezulta acceptarea misionarilor pro-comunism. Poate ca API n-are incredere in niciun fel de misionari.

    P.S. N-am citit “Iluzia anticomunismului”, asa ca nu mi-am putut forma o opinie personala.

  • Marcelina Popa

    Nu mi-a disparut mesajul, problema este ca a aparut undeva pe la mijloc, pe pozitia 58, desi il scrisesem la sfarsit.

    Ce fac acum e un test: in mod normal, acest mesaj ar trebui sa apara pe pozitia 154 (sau 155, 156… in orice caz, dupa 153). Sa vedem ce iese.

  • AVP

    test

  • AVP

    Sorry, dle blogher, insa e tot aiurea… 😳 Acest comment ar trebui sa apara ultimu aci, insa -- vba lu Marcelina -- apare pe la jumatate… 😯 Daca e atat de complicat word-pressu ista, de ce nu trecem pe blogspot.com ? :roll:

  • Dorin Tudoran

    @ AVP --

    Oops!
    AVP-ule, tu ori esti un agent provocator (de dureri de cap), ori nu mai esti prietenul meu. Adica — aproximativ acelasi lucru.

    Decat sa ma apuc sa trec de la wordpress la alta platforma, mai bine recitesc Drum fara pulbere

    Adica — vazand si facand vom trece si de acest hop.

  • AVP

    test2

  • AVP

    👿

  • AVP

    Ordinea comentariilor tre setata de la 1 la infinit, aloo, nu de la 1 la otova… 😆

  • E unul, aici, care ne tot testeaza. Drept care dau si eu o bula, ca rabbi Akiba: nimeni nu are voie sa ne testeze oricand, nici oriunde, si mai ales nu singur.
    Blogul asta devine un fel de Sir Hasirim. Cu atat mai interesant.

  • As dori un pahar cu apa, please. Pe Arsita s-a pornit un vertij. E unul care ne testeaza:))

  • munte2008

    @ angela 159
    Chapeau bas!

  • AVP

    Aloo, Furtunitzo, daca vei ceti Shiru ista de-aci, s-ar phootea sa ai chiar un vertij, mai stii… ? 😉

  • AVP

    Colega blogger, incearca sa setezi ora blogului la ora Ro, aloo…

  • @ AVP no. 69:

    Stiai ca Sir Hasirim reprezinta iubirea dintre Isus Hristos si Biserica, dintre Logos si suflet, dupa Sfintii Parinti, care pretind ordinea mistica a aproprierii de acest text?

    Frisonul, insa…Nu stiu. Sa ne rusinam sau nu, oare, de vocea vibranta, pe care, la 130, ne-o interzisese Rabbi Akiba?…

  • @ AVP no. 70

    Ora blogului cui sa o setez? Sunt tare nepriceputa. Imi cer scuze.

  • AVP

    Colega blogger e, hic et nunc, Dorin…

    Cat despre celelalte, ceteste my Shir Hashirim si mai vbim… 😉 Vreau sa spun ca dupa aia o sa te trimet sa cetesti Planeta Ou, iar daca apoi o sa mai ai chef de indiferent ce sfinti, fie ei si Parinti, inseamna ca nemic nu simti… lol

    Hai pa

  • AVP no 73

    Domnule draga,
    nu ma trimiteti nicaieri. Punct.
    Ati adoptat o nota de familiaritate cu un diez peste registrul pe care il permit.

    Cordial, colocvial,

    Angela Furtuna

  • AVP

    Treaba ta… Vba lu DDD: nici nu stii ce pierzi… lol

    Si ca sa inchei, o sa-ti spun si tie ce i-am spus candva altei forumitze of hyperspaa…:

    Stii prin ce se deosebeste un ingeniu de un om cica “sanatos”… ? Geniul, desi in sinea sa e f.sfios, nu vbeste NICIODATA mumos (dar nici nu e vulgar-injurios), aloo… Futil-politicos nu e decat un amant zmecheros, care la-nceput te ia cu floricele de rosmarin rugos, dar in final iti rupe chiloteii vijelios, sau un politician modest-tromboniticos, pana ii bagi votu-n urna, dupa care te ignora odios, sau un negustor veros, care te gadila pe burtica, invaluidu-te advertisinguos, ca sa te jupoaie apoi pan’ la os (cum fac de-o pilda aia ce si-au declarat cetitorii mai dastepti si ca alumnii din gradinile Akademos, in timp ce-si rad in barba copios de “elita” forumistilor cu iq cica mult mai musculos decat creierasu lor de molii ros, n-asa…?) etcaetera.

    Hai paa…

  • manuela anton

    @ Marcelina Popa (on august 19, 2009, at 2:03 pm)

    M-a interesat ceea ce spunea Istvan Aranyosi despre modelul (filosofic) Noica (“paideia de la Paltinis”), care in realitate ar fi un anti-model, adica un model pe care cineva nu ar trebui sa-l urmeze in formare (Bildung) si instruire. De aceea v-am multumit pentru link.

    Ceea ce spune Ioan T. Morar nu-mi prea spune nimic. Pentru API nu am timp acum. Deocamdata o sa-i cred pe cuvant pe V. Nemoianu si Aranyosi ca omul stie ce inseamna “a filosofa”.

  • Tony

    @Pro DOC (154) -- … si dupa cum spuneam, ma aflam la Freiburg. Jucam carti cu un diplomat german. Castigam. Neamtul facea cartile…

    … acum am a te ruga ceva dar sa nu ma tratezi cu refuz. Ia-ma de gat si zi-mi “tu”. Intre nick-uri atat de anonime si benigne mi se pare usor improprie daca nu rchiar idicola utilizarea pluralului zis de politete. Promit ca atunci cand vei iesi din anonimat in consacrare sa-ti zic iarasi d-voastra. Cum veti dori…

    … asa e, au ramas multe inceputuri de taina neterminata… ca si eu (la fel) am zile si nopti incarcate, a pedeapsa… Dar la cheful de vorba pe care-l avem, daca n-om uita cumva le reluam fireste…

    Zici: “Aplecarea dvs. spre gasirea unor motivatii abisale…” He-he… decat superficiale mai bine abisale si si mai bine aparent inutil-sofisticate… Cu cat il scufunzi pe om mai adanc cu atat simte nevoia sa iasa mai repede la suprafata. Si cu cat iese mai repede la suprafata cu atat sare mai sus dincolo de suprafata apei in virtutea inertiei. Sa vezi ce stropi face apoi cand plesneste apa. Unii chiar iau burta. Am bagat de seama ca functioneaza si pe blogul asta. Te rog insa sa nu-i sufli nicio vorba despre asta d-nei Marcelina Antonovna…

    P.S. Aplecarea ta catre povesti cu tâlc si si ilustrative mi-a amintit si mie una. Unui tip care se duce la psihiatru pentru investigatii i se arata un cerc desenat pe o foaie de hartie si este rugat sa spuna ce-i sugereaza. Omul priveste concentrat si zice: “un vagin”. Apoi i se arata un triunghi si el zice ca aduce a “vagin” apoi un patrat, un romb toate-i aduceau a “vagin”. Psihologul ii zice: E clar esti obsedat sexual. La care omul rabufneste nervos: Asta e culmea. Tu imi arati toate porcariile ale si tot eu sunt obsedat.

    Ramane, totusi, intrebarea: Aduc toate formele alea geometrice a “vagin” sau nu. Tu ce zici? Sa vedem cu cine tii!

  • Florin Iaru

    Dorin,
    Cu regret o spun: mai binele e duşmanul binelui…
    Fără idei preconcepute, uită-te la şirul acestui post: E DE NEÎNŢELES! Cu greu, aducîndu-mi aminte, încerc să refac legăturile logice… Un neiniţiat l-ar închide după trei paşi. Nu ştii cine, cui şi de ce răspunde. Poate că de acum, cînd vom fi “siliţi” să citim tot… va fi mai bine. De aceea, repet şi repet: mai binele e duşmanul binelui. Hm, dar eu nu vreau să citesc tot. Exact ca în literatură, după ce m-am fript cu Ion Gheorghe, suflu şi-n Nicolae Dragoş sau Dan Mutaşcu.
    Eu cred că bloggerul e stăpînul blogului -- şi nu democraţia care-l însufleţeşte.

  • Tony

    Ma simt groaznic. Au plecat cu totii in Creta (pe un drum fara pulbere) si m-au lasat singur aici fara sa-mi spuna si mie nimeni nimic. Nici nu stiu ce sa fac. Sa chem vecinii la o petrecere in pijama? Pe unde o tine Dorin bautura?

  • Tony

    Tiii, ia uite ca mai era unul uitat sub pat. Ca ti-o fi si tie foame…

  • Dorin Tudoran

    @ #78 Florin Iaru --

    Nici eu nu cred ca acest “1 level” e o solutie. Cred, in continuare ca solutia intermediara — nu 1 levels, nu 10 levels ci 5 levels — era cea mai buna. Vezi sub cine postezti, la ce raspunzi, cine iti raspunde. Dar ce te faci daca ai mai mult de cinci combatanti?

    Tehnic e simplu sa resetez la 5 ori 6 levels, dar nu mai inteleg ce vor, cu adevarat oamenii. Unii vor 10 levels, ca sa vorbeasca doar intre ei cat ingaduie un “tree”; altii vor 1 level, ca sa vada tot ce e pe blog si sa se puna comentariul lor unde vor. Aceasta varianta merge cind ai trei, cinci comentarii. Daca te apropii de 20 de comentarii sub un text, ai dreptate, nu se mai intelege nimic…
    Tare sunt curios unde apare… acest raspuns al meu la mesajul tau…

  • Marcelina Popa

    Problemele apar, presupun, numai in cazul articolelor care au prins mai multe variante de organizare (s-a trecut de la 2 levels la 1 level, de exemplu), cum e si cazul articolului de fata. La urmatoarele articole nu vor mai fi probleme, cu conditia sa nu se mai schimbe din nou setarile.

    @Angela Furtuna:

    Cu noua reordonare a comentariilor, nu stiu daca ati observat ca v-am pus niste intrebari aici: http://dorintudoran.wordpress.com/2009/08/15/ar%c8%99i%c8%9ba/#comment-1081

  • AVP

    Dle bloggere,

    Thema Conections nu e compatibila, in mod serios, decat cu 1 level (iar in mod copilaresc, cu 10 levels, pai cum dreq…). Oricate comments ar fi pe-aci, ordonate de sus in jos ca clipele, c-un simplu ctrl + f poti afla toante comentariile care fac referire le nick-ul tau (de ex. ctrl + f “avp”), iar in plus, daca vrei, poti sa cetesti si toate celelalte comments, in ordine logica, adicatelea in ordine cronologica… De aceea, commentu lu Dorin in discutia-i cu Iaru cel hain (comment nr.81, care-n jargon forumistic se noteaza #81) e cam jicnitoare, aloo, fratioare, avand in vedere ca neste diletanti in templatele forumare vand castraveti la gradinarii de subt Soarele-clocitoare…;)

    Hai pa

    ps. In locul tau as tine cont de sfaturile pretinului mai experimentat in Blogosfera asta, si basta… Ce atata carteala, mey…? :roll:

  • Dorin Tudoran

    #83 @AVP

    Tocmai eu sa te jignesc pe tine e cam greu de crezut.

    Adevarul este ca m-ati zapacit cu totul cu atatea erecomandari de setare.

    Cu tu aui recunoscut ca nu esti Harap Alb, trebuie sa intelegi ca nici eu nu sunt Petre Ispirescu…

  • Dorin Tudoran

    #79 @Tony-

    Bautura nu se da decat dupa orele de lucru.
    Pe aici este 8:15 a.m., deci trebuie sa mai astepti, Tony. Cum imi pari greu de ghicit, nu ti-as da, “din prima” cheile de la pivnita.

  • Dorin Tudoran

    #83 @AVP

    OK. Intrebare: care “f”, caci sunt 12, de la “F1” la “F12”?

  • Dorin Tudoran

    #83 @AVP

    M-am prins. E vorba de “f” (litera) nu de “F”-uri — functiile.

  • Marcelina Popa

    @Dorin Tudoran, #86

    “F”-ul obisnuit, cel pe care-l folositi ca sa tastati cuvantul “floare”.

  • ion adrian

    @ angela,
    daca inteleg eu bine dl Paul Iliescu stabileste sofismul:

    Unii anti comunisti sunt talibani, sunt subiectivi, plin de ura etc, etc
    Asadar anticomunistii(adica toti si aici este sofismul) nu ar trebui sa fie ei cei care judeca comunismul.
    Adaug : din pacate ideologia economica marxist -leninista cu postulatele acesteia nu a fost distrusa ca potentialitate teoretica, precum perpetuumul mobile sau cuadratura cercului. Nu a fost redusa la absurd , lucru care-i permite lui Ion Iliescu si altora sa vorbeasca de “intinarea idealurilor nobile”.
    Nazismul et co nu au avut postulate stiintifice la baza, caci rasismul lui Hitler care in Mein Kampf nu deosebeste specia de rasa este rizibil, deci pe ele doar aplicarea practica si rezultatele cat si stupizenia premizelor le-au daramat cu usurinta.
    Comunismul este mult mai bine si mai diabolic construit si de aceea condamnarea lui prin munca comisiei Tismaneanu si mai ales asumarea acesteia la nivelul politic al unui sef de stat in fata forului statal democratic maximus, este cu adevarat un gest istoric, chiar daca in plan concret nu prea vedem efecte, dar asta este numai vina noastra, a tuturor.
    Scuzati greselile care desigur ca abunda, aici sunt printre scriitori si eu nu sunt asa ceva, tastez prost si nu am rabdare sa-mi recitesc textul si chiar daca il recitesc, imediat nu prea observ decat greseli flagrante.

  • AVP

    Cand comentariile se vor alinia unele subt altele in ordine strict cronologica nu va mai fi nicio problema, o sa vezi… Cei care vor sa discute doar ei intre ei se pot urmari f.usor (fiind in acelasi timp in ochii tutulor), iar cei care vor sa urmareasca tot au commentsurile subt bot, vba aia… 🙂

    Dar cea mai mare usurare va fi chiar pt matale, dle blogger-sef, fratioare… Ai putintica rabdare…

  • AVP

    Mreci, Marcelina… Ai de la mine o floare 🙂 De-mpacare… 😉

  • ion adrian

    Dle Tudoran,
    Nu stiu ce se intampla dar postarea in care-i raspund nickului angela2008furtuna(poz 181) apare pe la pozitia 89
    Repostez textul exact cum apare acolo la poz 89 cu speranta sa apara la poz 185 unde-i este locul.

    ion adrian Says:

    august 20, 2009 at 12:35 pm
    @ angela,
    daca inteleg eu bine dl Paul Iliescu stabileste sofismul:

    Unii anti comunisti sunt talibani, sunt subiectivi, plin de ura etc, etc
    Asadar anticomunistii(adica toti si aici este sofismul) nu ar trebui sa fie ei cei care judeca comunismul.
    Adaug : din pacate ideologia economica marxist -leninista cu postulatele acesteia nu a fost distrusa ca potentialitate teoretica, precum perpetuumul mobile sau cuadratura cercului. Nu a fost redusa la absurd , lucru care-i permite lui Ion Iliescu si altora sa vorbeasca de “intinarea idealurilor nobile”.
    Nazismul et co nu au avut postulate stiintifice la baza, caci rasismul lui Hitler care in Mein Kampf nu deosebeste specia de rasa este rizibil, deci pe ele doar aplicarea practica si rezultatele cat si stupizenia premizelor le-au daramat cu usurinta.
    Comunismul este mult mai bine si mai diabolic construit si de aceea condamnarea lui prin munca comisiei Tismaneanu si mai ales asumarea acesteia la nivelul politic al unui sef de stat in fata forului statal democratic maximus, este cu adevarat un gest istoric, chiar daca in plan concret nu prea vedem efecte, dar asta este numai vina noastra, a tuturor.
    Scuzati greselile care desigur ca abunda, aici sunt printre scriitori si eu nu sunt asa ceva, tastez prost si nu am rabdare sa-mi recitesc textul si chiar daca il recitesc, imediat nu prea observ decat greseli flagrante.

  • ion adrian

    @Dorin Tudoran

    Aiurea,
    In clipa asta blogul este bulibasit, daca ma cititi ca nu stiu pe unde o sa apar incercati sa ordonati dupa data si ora.

  • Dorin Tudoran

    #90 @AVP

    Rabdare am, AVP. Iar daca e sa-mi fie tocmai mie mai usor, cum as refuza ce recomanzi.

  • AVP

    A, sa nu uit sa recomand tutulor pretinilor browserul “Firefox”… E mult mai sigur, mai rapid, mai usor de folosi si deci, intr-un cuvant, mai friendly… “Internet Explorer”-ul nu-l mai folosesc decat copchilasii Netului, aloo… 😳

  • Marcelina Popa

    Apropo de arsita, HRP scrie intr-un editorial de azi, din Evenimentul Zilei:
    “Nu se mai poate continua aşa. Ura faţă de semenii noştri ne îneacă, ne sufocă. Orice am dezbate, în afara cercului de prieteni, ne rămâne în plămâni ca pâcla, pe ochi ca solzii, în suflete ca noroiul.”

    Dar printre oamenii obisnuiti, mai putin preocupati sa salveze omenirea (asta e, printre altele, o autoironie), ura nu-i atat de raspandita cum s-ar crede. Ei nu vad fortele Binelui intr-o parte si fortele Raului in cealalta, nu se simt datori sa le apere pe unele impotriva celorlalte. Asta-i valabil nu doar in politica, ci si in alte domenii: manelisti si ne-manelisti mananca seminte la aceeasi masa, sub acelasi nuc, fara a avea senzatia aia acuta de impuritate pe care o acuza HRP.

  • Tony

    @AVP -- “browserul “Firefox”… E mult mai sigur, mai rapid si mai etc decat “Internet Explorer”… Asa este! Firefox e mai sigur si mai rapid decat Internet Explorer exact in masura in care blogul lui Thor e mai lat decat al lui Dorin Tudoran. Poate nitel mai putin. Argumentul suprem este desigur infantilitatea celor care folosesc Internet Explorer. Dar totusi un instrument care poate fi folosit si de catre copilasi este totusi mai simplu si mai si. Bunicule incearca sa folosesti Google Chrome ca e viitorul de aur al netului. Poate ca ar fi cazul sa te si grabesti. Si nu lente.

  • Florin Iaru

    89 @ adrian iliescu,
    Se vede încă o dată că sînteţi ff tînăr şi neexperimentat. Marxismul (care a făcut mai multe victime decît nazismul -- atenţie, naţional-socialismul e, la urma urmei, tot o doctrină cooperatistă, dar de expresie xenofobă) nu a fost judecat şi nici trecut la indexul istoriei nu pentru că ar fi “diabolic” sau fundamentat pe vreo ştiinţă exactă… O, nu. Marxismul a cîştigat războiul (ultimul război mondial), iar nazismul l-a pierdut! Aşadar, nu a existat nici o instanţă superioară care să-l condamne.
    Ăsta e secretul… Deşi s-a prăbuşit economic, comunismul umblă liber prin Europa, iar adepţii lui nu pot fi condamnaţi, pentru că nu există nici legi, nici tribunale pentru asta. Dacă lumea occidentală l-ar fi urmat pe Patton, istoria s-ar fi scris, deja, demult. Altfel.

  • Radu Humor

    @ Mihai Iovanel
    Pentru ca vad ca esti mai tanar decat pari in gandire, am sa incerc sa-ti dezvalui ceva din cele ce-l privesc pe AVP, pentru a nu ajunge sa crezi altceva decat pare a fi la prima vedere silueta mareata a dizidentului tarziu recunoscut, si atunci , mai mult ca induscutabil talent literar.
    Inainte de Marea Bucla din decembrie, cand putini aveau sange-n vene, sa atace sistemul care ni i-a dat pana la urma si pe Petre fiu de Roman, si pe Mircea Fa-te ca lucrezi,dar si pe multi altii ( Brucan, Tismaneanu,Barladeanu, Iliescu, s.a., dar nu neaparat ultimul din lista Basescu), @Viorel Padina ,concepea Apelul pentru Europa ,pe care altii, printre care si Manolescu, n-au avut curajul nici sa-l semneze, dar sa-l mai si publice.
    Daca o sa vad ca te intereseaza, o sa continui mai departe cu Povestea lui AVE , pana-n zilele noastre ( desi din pacate finalul este prost scris si aproape ratat, cum era sa ajunga si personajul principal, daca nu ar fi avut o idee,cel putin ciudata, daca nu chiar discutabila 💡

  • Tony

    @Radu Humor (99) -- Daca tot ai inceput o poveste ar fi pacat se te opresti asa deodat tocmai dupa introducerea de coincide cu intriga. Nu? Mai ales daca zici ca e vorba de o idee discutabila care a schimbat istoria numai prin simplul fapt de a fi fost avuta, poate chiar emisa. Eu sunt convins ca tanarul Iovanel de-abia asteapta continuarea. E doar mut de uimire.

    P.S. N-am inteles tocmai exact de ce l-ai introdus pe fostul pre-candidat la presedentia tarii, Manolescu, in discutie. Căz-doara nu-i acuma nimic mai mult decat era pe vremea cand si-a refuzat si declinat dizidenta. A ramas, cum ar veni, egal cu sine insusi.

  • Rita

    @Tony (79)

    Mda… cam mare pustietatea (si nu doar cea de idei) pe-aici. V-as tine eu de urat dar nu pe acest blog… Or, dumneavoastra aici va plictisiti, nu in alta parte 🙂 🙂

  • Radu Humor

    @ Rita = Dora ?
    ( incerc sa postez cam cum cred eu ca merge blogul cu levelii lui, deci sub 101 )

  • Radu Humor

    Merge ! 💡

  • Dorin Tudoran

    #125 @ Florin Iaru --

    Vine, e pe drum, n-avea grija. Mai rabda putin.

  • Dorin Tudoran

    # 165 @Liviu Antonesei --

    Complotul este ca te-ai refugiat in Creta, de unde totul se vede doar alb — foarte alb!, si albastru -- foarte albastru!

    La reintoarcere, va trebui sa-ti pui lentile de contact colorate; altfel cauta o alta planeta.

    Taifas placut, Amethystos si aqua-terapie!

  • @Dorin Tudoran

    Am citit mesajul pe mail dar nu l-am gasit si pe lista. Multumesc pentru urari si recomandari. Promit ca primul pahar de Amethystos sa-l beau in sanatatea ta, poate chiar in seara asta. Desigur, daca jumatatea de ora de intirziere nu devine mai corpolenta. Salutari de pe Otopeni, deocamdata, unde tocmai ma ocup de un Oncle Jack, asa inainte de zbor!

  • Dorin Tudoran

    #106 @Liviu Antonesei --

    UJ este foarte recomandat can zbori cu oameni veseli precum cei de la Olympic, sau cum se numeste comapnia greceasaca de zbor.

    Retsine-te la Retsina!

  • Florin Iaru

    Înnebunesc, Dorin,
    Nu ştiu la ce îmi răspunzi!
    Am căutat la 125 – oha.
    M-am sucit în sus, în jos -- oha. Cred că am zis ceva, dar ca să găsesc, trebuie să caut peste tot unde e numele meu -- ce plictiseală!
    Mă, a naibii democraţie participativă, mă tem că asta va fi moartea acestui blog… Nu era mai bine cu doi cîrnaţi de răspunsuri? Nu, bag seama!

  • Florin Iaru

    Cît despre Amethystos, cred că sirotez şi eu în seara asta la el, după Mythos şi Limoncello di mama, al gazdei din Thasos.

  • Dorin Tudoran

    # 108 @Florin Iaru-

    Ale mele parca se duc unde trebuie.
    Ia sa vad

  • Dorin Tudoran

    # 108 Florin Iaru --

    Pai eu ti-am raspuns la 108 nu la # 125…

  • ion adrian

    Sa repostez si poate Angela il vede:

    ion adrian Says:

    august 20, 2009 at 12:35 pm
    @ angela,
    daca inteleg eu bine dl Paul Iliescu stabileste sofismul:

    Unii anti comunisti sunt talibani, sunt subiectivi, plin de ura etc, etc
    Asadar anticomunistii(adica toti si aici este sofismul) nu ar trebui sa fie ei cei care judeca comunismul.
    Adaug : din pacate ideologia economica marxist -leninista cu postulatele acesteia nu a fost distrusa ca potentialitate teoretica, precum perpetuumul mobile sau cuadratura cercului. Nu a fost redusa la absurd , lucru care-i permite lui Ion Iliescu si altora sa vorbeasca de “intinarea idealurilor nobile”.
    Nazismul et co nu au avut postulate stiintifice la baza, caci rasismul lui Hitler care in Mein Kampf nu deosebeste specia de rasa este rizibil, deci pe ele doar aplicarea practica si rezultatele cat si stupizenia premizelor le-au daramat cu usurinta.
    Comunismul este mult mai bine si mai diabolic construit si de aceea condamnarea lui prin munca comisiei Tismaneanu si mai ales asumarea acesteia la nivelul politic al unui sef de stat in fata forului statal democratic maximus, este cu adevarat un gest istoric, chiar daca in plan concret nu prea vedem efecte, dar asta este numai vina noastra, a tuturor.
    Scuzati greselile care desigur ca abunda, aici sunt printre scriitori si eu nu sunt asa ceva, tastez prost si nu am rabdare sa-mi recitesc textul si chiar daca il recitesc, imediat nu prea observ decat greseli flagrante.

  • AVP

    Rita Says:

    august 21, 2009 at 1:14 am

    @Tony (79)

    Mda… cam mare pustietatea (si nu doar cea de idei) pe-aici. V-as tine eu de urat dar nu pe acest blog… Or, dumneavoastra aici va plictisiti, nu in alta parte 🙂 🙂

    Rito, nu te supala, fata nenii, dar cu limbutza-ti de lemn tanase si cu ideile-ti care a locuri comune cam miroasa nu cred c-ai phootea tine de urat unuia ca mine, de-un paregzamplu, chiar daca ne-am afla pe perini de matasa intr-o casoaie simandicoasa… 🙂

  • Tony

    AVP -- august 21, 2009 at 1:10 pm -- pozitia 113 -- Un admirabil exercitiu (stilistic) de hodoronc-tronc, plin (si) de unele sugestii aproape mistice. Ca si cum ai zice “îngere, zboara in furtuna!” si fii liber sa-ti alegi partenerul de hârjoana lingvistica / limbistica.

    Se cam face abuz pe-aci de comunicate prin care se comunica despre drama incomunicabilitatii. Desi nu te-a intrebat nimicuta tu ai tinut sa-i spui Ritei ca nu vlei sa volbesti cu ea. Trebuie sa urmaresti tu ceva ca doar noi fi… ca n-ai cum. Nu?

  • @ ion adrian, no 89

    Am citit cu atentie ce scrii. Eu nu ma aventurez deocamdata intr-o interpretare de profunzime,cum sugerezi, asa cum Iliescu nici nu merita, de fapt. Pentru ca, in textul analizat de noi (cel din Iluzia anticomunismului)API nu procedeaza ca un filosof politic sau ca un intelectual avizat ce dezvolta stiintific si cu buna credinta o tema, ci este un propagandist-strateg politic ce toarna ulei sub rotile adversarului, caci API are in vizor nu adevarul ci pur si simplu un target ideologic de extrema stanga si o comanda de partid : compromiterea Raportului Tismaneanu si a elitelor anticomuniste. Dovada sunt argumentele sale ce culmineaza cu incredibila deturnare a ideilor Monicai Lovinescu, a carei filosofie politica si a carei conceptie, est-etica, se stie, au constituit materia cromozomala fundamentala a Raportului.

    In alta ordine de idei, API merge pur si simplu pe aceeasi cale cu toti restauratorii de astazi ai (neo)stalinismului -- care, adoptamd solutia negationista (neaga Gulagul in esenta sa, neaga legitimitatea morala si istorica a anticomunismului) -- nici macar nu mai sunt dispusi sa reia “odiseea” (criminala) a ingineriei lor diriguitoare macar de la momentul glasnost sau perestroica, ci se repozitioneaza tot pe doctrina mama din anii 40-50, iar aceea este una de forta. Ei nu se delimiteaza de totalitarism si nu-si propun o stanga civilizata (iar aceasta intarziere in punerea in opera a unei stangi reponsabile nu face decat sa ameninte democratia romaneasca).

    La API, demodularile prin schizoidie comunistoida sunt atat de profunde, incat pur si simplu textul lui este psihanalizabil in coroborare cu analiza discursului (vezi limbajul dublu al comunistului, la sindicat, si la partid), iar concluziile sunt urmatoarele: ne gasim in fata unui gen de scriere incadrabila in categoria agitatie, propaganda, teorie ideologica.
    Eu, una, sunt sincer surprinsa ca, la momentul anului 2009, mai este posibila o pledoarie atat de primitiva, dar asta nu face decat sa intareasca temerile expuse mai sus. Asistam la un proces puternic de restalinizare a Romaniei, la reluarea practicilor mentale si institutionale, a pulsiunilor totalitare si a logicilor sau atitudinilor totalitare (oare nu asta inseamna cazul Cotidianul, sau, din urma, atatea altele, ca de exemplu http://www.poezie.ro/index.php/press/111441/ felul cum am fost eu insami data afara dintr-o redactie de revista literara, in 2003, ilegal si fara preaviz, ca in anii 50, si numai pentru faptul ca am vrut sa public un ansamblu de texte dedicate Monicai Lovinescu, la implinirea a 80 de ani).
    Mediile care concentreaza si o intelectualitate anticomunista mai bine reprezeintata sunt mai ferite de expansiunea acestor realitati, insa provincia -- or, asta este o majoritate -- este expusa la aceasta evolutie endemica, stimulata de criza.
    Legitimitatea dreptei si moralitatea dreptei sunt, ele insele, puternic subminate de neocomunismul romanesc actual, care cultiva cu buna stiinta, fie si prin formele sale camuflate si politic active, confuzia dintre un anume terorism si anticomunism.

    Traim in minciuna, traim prost si putin, intoxicati de ideologii ce emana texte ca cele semnat de API.

  • Dorin Tudoran

    Cateva ganduri despre comentariile la ARSITA

    1. Nu cred ca iacobinismele sunt bune la altceva decat la a turna gaz pe un foc deja destul de dogoritor.

    2. Restituirile oferite prin “miscarea” contextului produc fotografii… “miscate”.

    3. Nu cred ca hartia poate indura alaturarea numelor dlor Vladimir Tismaneanu si Artur Silvestri decat in exemple vorbind despre orientari si activitati extrem de diferite. L-am cunoscut bine pe dl Artur Silvestri; as fi considerat drept un noroc imens daca nu as fi avut ocazia sa-l intalnesc.

    4. Evident, dialogul rational se poate invata, dar este nevoie si de ceva inclinatie naturala pentru un asemenea exercitiu. Da, o ucenicie intr-ale rationalului ajuta foarte mult.

    5. Se vorbeste nedrept de putin despre Liviu C. Babes, unul din putinii oameni ai vremii sale care au mers cu respingerea terorii comuniste pina la sacrificiul supreme.

    6. Am citit articolul dlui H-R. Patapievici din Evenimentul zilei. Excelent! Si trist. Cand vorbesti despre nivelul la care se ridica azi cotele urii, nici nu prea ai cum sa scrii un text prea… vesel.

    7. Taifasul – asa cum il inteleg si cum il propun eu ca vehicol de comunicare – nu e tocmai in liga derizoriului in care vor sa-l plaseze altii. Una si aceeasi unealta este foarte diferita in maini diferite.

    8. Nu cred ca afirmatii de felul “Sunteti aici, in primul rand pentru a va satisface sentimental importantei” ridica nivelul discutiei dintre noi. I se poate raspunde ca toti suntem aici pentru a ne satisface sentimental cu pricina, incepand cu “proprietarul” blogului. Incriminarile cheama recriminari si intrebarea “Dar dvs., de ce sunteti aici, pe acest blog, daca nu spre a va satisface acelasi sentiment?” s.a.m.d. Stiu-stiu, cel ce semneaza cu pseudonim nu e aici pentru a-si satiface importanta; numai cel ce semneaza cu numele sau cauta asemenea satisfactie. Aiurea!

    9. Nu se face sa-mi dau tocmai eu cu parerea despre saracia ori bogatia ideilor de pe acest bloc. Intrebarea este: “Daca este atata saracie de idei aici, de ce stati cu noi? Doar ca sa va… plictisiti?”

    10. Da, “Blogul e bulibasit!”. Pana la miraculoasa solutie tehnica sa incercam a nu bulibasi… si ideile.

    11. Si acum, ma ptregatesc sa postez un nou text. Weekend placut, tuturor!

  • @Dorin Tudoran

    Domnule Dorin Tudoran,

    Blogul dv. este foarte necesar si cred ca evolueaza excelent.
    Constructia este la inceput si pretinde speranta si dorinta de a dialoga, cu intelepciune, cu argumente si cu buna credinta.

    Cu stima,
    Angela Furtuna

  • Tony

    Decalogul lui Dorin Tudoran (punctul 11 iese de sub incidenta intentiei) mi-a amintit de un alt blog de proprietar (fost coleg de pagina cu Dorin) unde exista un obicei asemanator. Saptamanal se impart si acolo premii (de fidelitate) si urecheli (de control). Doar ca acolo sunt nominale probabil pentru ca cititorii acelui blog ar fi pusi altminteri intr-o incurcatura prea mare.

    Fireste ca suntem (cu totii) aici, in primul rand pentru a ne satisface sentimental importantei, iar enuntarea acestui fapt simplu n-ar trebui sa poata scadea nivelul discutiilor. Nu inteleg de ce i se reproseaza (enuntului) faptul ca nu ridica nivelul (intelectual?) al discutiilor. Ar trebui? Daca toate subiectele si replicile propuse ar face asta, pai atunci foarte curand, s-ar ajunge cu nivelul in ionosfera si in afara de AVP n-ar mai putea participa nimeni la discutii. Cu rare exceptii intretinerea blogurile si participa la discutii pe blog sunt un mod placut de a pierde timpul in vreme ce asta ne satisface sentimentul importantei. O importanta futila. Ar trebui sa fie de natura evedentei ca efectele uneori comice ale acestui mod (oarecum impropriu; vom reveni) de a ne satisface sentimentul importantei sunt mai pregnante la “consacrati” decat la “anonimi”. Acum unii care sunt oarecum constienti de ridicolul care pluteste in aer incearca salvarea situatiei dand-o pe gluma: “suntem la taifas frate, care-i treaba?”. Trebuie sa-i iei tare pe departe (abisal) ca sa-i faci sa-si schimbe declaratia dupa ce de trei ori se dezmint de dezbatere in favaoarea taifasului. Evident ca proprietarul se supara si zice: “e taifas dar e vehicol de comunicare”. Se pare ca nu e prea bine sa stim ce anume facem aici. Pe unii ii crispeaza sa stie anumite lucruri si nu mai pot sa faca bine ceea ce fac daca stiu ce fac. Ne pierdem timpul, inutil dar intr-un mod placut (sper) in scopul de a ne satisface sentimentul importantei. Restul: comunicare, dezbatere, aflarea adevarului, gasirea de solutii etc, etc, etc sunt (pe bloguri) povesti bune pentru gura casca. Poate ca cei consacrati sau pe cale de consacrare or mai avea si alte iluzorii scopuri secundare (pe care cei anonimi nu le au pentru ca… nu le pot avea) dar asta e neesential in legatura cu ce anume misca blogul (blogurile). Cam asta.

    Taifas, sueta… eu as prefera termenul “taina”. In zona folclorica din care provin bunicii mei oamenii “stau de taina” sau “se dau in taina”. Mi se pare plin de semnificatii acest fel de a vedea discutiile fara pretentii, precum ca cele pe care le purtam noi pe aici, fiecare la nivelul la care poate. E o taina.

    In rest sunt de acord cu Angela Furtuna si poate si cu ceilalti ante-vorbitori.

    P.S. Segregatia “virtuala” face victime. Dupa ce am fost momit cu cheile de la pivnita am remarcat ca bauturile s-au dat pe sub mana la anumite persoane. Ok. o sa-mi aduc de acasa cateva sticle si o sa-i dau doar lui Pro DOC.

  • Dorin Tudoran

    # 118 @Tony

    Nu impart note.

    Am anuntat in “Recalibrare” ca voi fi mai putin prezent ca inainte in discutii iar inaintea postarii unui nou text voi posta cateva ganduri in legatura cu discutiile starnite de textul postat anterior. Asta am si facut.

    Cred ca, mai degraba, unele din comentariile tale se ocupa cu impartirea de note. In numele cui si a ce, inca nu inteleg. Sper ca doar in numele dreptului de a ne exprima toti un punct de vedere.

    Decat sa ne dai note tuturor, draga Tony, decat sa distorsionezi — doar de dragul de a fi ironic cu orice pret — comentariile altora, mai bine ne-ai da mostre de ideatica la care noi, ceilalti, se pare ca nu avem acces.

    Te obsedeaza o ireala discriminare practicata de nu stiu cine pe acest blog impotriva anonimatului si insinuezi ca oricine semneaza cu numele adevarat ori, si mai rau, si-a facut un nume — mic, mare, dar nume — e cumva inferior altcuiva care nu vrea sa-si decline numele. E o gimnastica usor caraghioasa.

    In sfarsit, eu,unul, am mai vazut, citit si auzit genii de felul acesta. De fiecare data am ramas cu gustul amar ca avem prea multe asemenea genii pe cap de locuitor si prea putini locuitori cu cap.

    Te poti invarti, cat doresti — pe acest blog, pe altele, unde doresti — in jurul cozii personale, dar incearca sa faci mai putin praf in juru-ti. Altfel, riscam — vai de cozonacul nostru! — sa nu te mai zarim deloc.

    Un weekend placut!

  • Tony

    Dorin Tudoran -- august 21, 2009 at 6:13 pm -- 119.

    Te-ai enerrvat si n-ai asteptat sa-ti treaca. Pacat. Mai e mult pana departe.

    Replica ta mi-a amintit de bancul ala cu detinutii iesiti, in coloana foarte stransa, la plimbare, in curtea inchisorii. Cel din capul coloanei alerga si striga din rasputeri: “Sa facem un cerc! Sa facem un cerc!”. Il stii? E posibil ca eu, ramas in celula sa nu fi bagat de seama ca n-am companie si sa-ncerc sa fac singur un cerc. Ar trebui sa fiu un geniu? Un astfel de geniu? Ma flatezi fara sa vrei.
    Tu ai ce-i drept sanse de reusita ceva mai mari. Cu cercul, vreau sa spun.

    P.S. Nu ma incanta faptul ca te enervezi asa usor. Chiar nu poti sa ignori lucrurile care te enerveaza? Daca nu poti macar baneaza-le. Nu tin sa fie pe “post” daca au asemenea efecte. Sincer. Chiar daca “moderarea” nu le va impiedica sa te enerveze macar va fi o enervare inexplicabila, bizara si deci cu potential artistic. Oricum puterea vorbelor nu depinde de gura care le spune ci de urechea care le asculta. Vad ca ai un auz foarte fin. Ar trebui sa ma crezi pentru ca ceva de genul asta a mai zis si Toma Caragiu citandu-l pe Shakespeare.

    Si tie un week-end placut.

  • ion adrian

    @Angela ,
    Pentru ca spui si e adevarat ca “traim intr-o lume plina de intoxicare”
    As adauga in plina desfasurare a preceptelor lui Volkoff si voi da un exemplu simplu elementar si poate ca prin asta nu voi cobora prea jos nivelul blogului caci ma voi referi cred ca la un parlamentar PSD:

    Minciuna ca instrument al manipularii politice si de orice fel:

    Un exemplu(caz) clar in acest sens:

    Valeriu Zgonea (PSD) dixit cu referire la scandalul inceput ref la firma de afaceri cu armament:
    “Un caz clar de trafic de influenta.”

    Fals dle Zgonea si ori incercati dezinformare si manipulare ori daca nu, ati fi scuzat daca ati declara public ca sunteti sarac cu duhul.

    Propozitia corecta ar fi fost:

    Un caz de posibila pregatirea a unui trafic de influenta.

    QED

  • ion adrian

    Oricum am descoperit o logica a aparitiei postarilor care odata inteleasa ne scapa de bulibaseala, adica daca ignoram postarile de dupa nr 122 si pana la ultima care sunt anterioare ne putem descurca . De exemplu acesta postare va apare in mod corect consecutiv in mod real celei anterioare adica dupa postarea de la nr 121.

  • ion adrian

    Asa s-a intamplat si desigur la fiecare postare a noasra postrile ulteioare pozitional capata un numar crescu cu o unitate fata de cel anterior, adica acea postare 122 acum a devenit 123 , si apoi va deveni 124 acesta a mea de acum primind nr 123.

  • Florin Iaru

    Dorin,
    Pentru numele lui Dumnezeu
    mi-au zis şi alţi prieteni care au vizitat blogul tău: e bulibăşeală. Eu, unul, nu mai înţeleg cui răspunde cine răspunde dacă răspunde… Ei l-au părăsit pentru că ordinea postării dă impresia unor demenţi isterici care boxează cu morile de vînt!
    De aia, cred, am să mă uit mai mult pe mail, să văd ce s-a postat, căci pe blog bunele intenţii au pavat iadul comunicării…
    De ce a trebuit să-i asculţi pe alţii? Ce dacă se îngusta răspunsul? Ce dacă erau nşpe leveluri… ERA (şi este) BLOGUL TĂU.

  • ion adrian

    Dle Iaru,
    Cu observatia de la postarea de la 122-123 se pare ca ati reusit sa iesiti din “bulibaseala” si sa intretineti un viu dialog cu alti cativa parteneri. Deci nu e nevoie decat sa ma bucur ca lucrurile s-au aranjat. Evident ca in urmatorul fir pe care-l va deschide titularul blogului, respectiv dl Dorin Tudoran lucrurile vor intra in normal adica postarile se vor ordona numai cronologic.

  • ion adrian

    Ps Dle Iaru,
    scuzati, retractez. Si pe mine m-a pacalit din nou ordonarea insolita si va puneam in sarcina a fi produs azi un dialog anterior cu vre-o 6 zile.

  • ion adrian

    PPS Cu exceptia celor retractate restul raman valabile.

  • Florin Iaru

    Să încerc să explic: să zicem că eu văd o postare a cuiva, de acum 24 de ore… Pe mine AIA mă interesează şi la aia vreau să răspund… Unde se va plasa răspunsul meu? Sub postarea buclucaşă, sau la coadă? Astfel, omul căruia i-am dat o replică întîrziată nici n-o va băga în seamă. Un posibil dialog (principiu de bază al blogului) va fi închis. În schimb, se va răsfăţa caracuda, care va avea acelaşi grad de vizibilitate…
    Pricepeţi? Voi citi multe postiri care NU MĂ INTERESEAZĂ. Asta e un soi de democraţie prin care îmi sînt vîrîţi pe gît şi nepoftiţi…
    Rezultatul? După o săptămînă, două, părăsesc blogul.
    Să nu spuneţi că mă priveşte. Că pot să-mi iau jucăriile. Da, dar în absenţa stăpînilor, se lasă tăcerea.

  • ion adrian

    @Florin Iaru,
    @Dorin Dudoran,
    Dle Iaru, aveti si nu aveti dreptate, adica daca considerati acest blog un loc unde dvs lansati un anume subiect mai mult sau mai putin legat de tema firului stabilita de dl Tudoran desigur ca doriti un sistenm care sa creeze sub fire organizate pe sub teme realizandu-se un sistem ramificat(tree) de acest tip, si de fapt mai multe bloguri grefate pe blogul dlui Tudoran.
    Pentru cineva care este interesat in general de reactiile la tema propusa de dl Tudoran, atunci sistemul ordonarii dupa data postari este foarte bun si cine doreste sa urmareasca doar ce i se adreseaza lui(cam egoista viziune trebuie sa recunoasteti), raspunsurile le gaseste cu o simpla si rapida defilare a postarilor retinandule pe cele care incep cu spre ex @Florin Iaru.
    Cred ca acesta este varianta utila si se va vedea la urmatorul fir creat de proprietar ca am dreptate.

  • ion adrian

    Iertare: Dle Dorin Tudoran

    Nu inteleg cum a fost posibil, litera D fiind la tastatura mea la o litera distanta de T.

  • ion adrian

    PS. Si mai simplu este sa stabiliti din start o lista a celor care sunt bine veniti in a posta, restul ramanand daca vor dori doar sa citesca, sa invete si nici macar sa nu poata aplauda. 🙂

  • ion adrian

    PPS Sau poate tocmai stabilirea unei relatii de adresare mai personale cand se raspunde cum ar fi cu @ Florin Iaru, @ ion adrian etc este prea democratica sau prea directa?

  • Dorin Tudoran

    @ ion adrian #159

    Chiar ca nu stiu ce sa mai spun.

    Cum majoritatea celor interesati mi-a sugerat sa merg pe acest “level 1”, am hotarat sa mergem cu aceasta setare.

    Preferinata mea? Cea initiala: “10 levels”!

    Dar plangerile au fost si atunci numeroase iar ingustarea coloanei pina la absurd, spre finalul, “arboreului”.

    Am incercat si acel inetrmediar “5 levels”, tot nu a fost bine?

  • ion adrian

    @Dorin tudoran,
    Dle Tudoran , o sa vedeti ca va fi foarte bine cu level 1, doar ca cei care participa trebue sa mentioneze adrisantul daca vor sa fie cititi de acesta sau daca ei cred ca posteaza ceva de interes general nu vor avea adresant si vor vedea daca cineva este atat de interesat incat sa continue sau sa comenteze cele spuse de ei.

  • Uh4Z0t nuoqxkolhrgg, [url=http://dleczcqanbaf.com/]dleczcqanbaf[/url], [link=http://dthshcegottm.com/]dthshcegottm[/link], http://iwalggdnxxzd.com/

Next post:

Previous post:

WP Admin