≡ Menu

Anacolut cu premeditare

 

copertă și © - ion barbu

copertă și © – ion barbu

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (“Curtea de la Strasbourg”, cum mai este numită CEDO) consideră că următorii scriitori români și cetățeni ai Uniunii Europene au fost condamnați pe nedrept, ei fiind cu totul străini de faptele care le-au fost imputate:

Gheorghe (“Gigi”) Becali – 4 ani pentru oximoron și sinecdocă frauduloase;

Mihai (“Meme”) Stoica – 4 ani pentru eponim și litotă în acte publice;

Cristian (”Cristi”) Borcea – 4 ani pentru anamneză și catharsis neprotejat;

Ion (”Giovani”) Becali – 4 ani pentru afereză, pentametru și adonic catalectic;

Miron Mitrea-“Cocor” – 12 ani pentru syncategorematic la drumul mare.

CEDO consideră că justiția română se face vinovată de ”anacolut cu premeditare”.

Într-o adresă remisă ministrului de justiție al României, dna Raluca Alexandra Prună, CEDO cere autorităților române să-i țină pe nedreptățiții de mai sus ”în libertate cu executare, pe termen nelimitat”.

Asta e!

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

 

 

 

 

 

  • Ontelus DG

    tribunalul vieții

    ieri s-au pronunțat sentințe grele
    economia a fost condamnată la subdezvoltare
    politica va face muncă în folosul comunității
    cultura a primit cu suspendare
    media are control judiciar
    societatea civilă a fost acoperită
    instituțiile vor declara public interesul privat
    libertatea este abrogată
    condamnații vor face recurs în interesul legii
    stânga își va primi dreptul
    dreapta va defila cu stângul
    constituția va fi tehnocratic revizuită
    pentru democrație prin drept al celui tare
    de a-l reeduca pe cel slab
    ura stima noastră și mândria
    le-au păstrat tehnologia

  • Dezideriu Dudas

    Da. Pana ieri am avut “anaconda”. De azi avem anacolut. D-nul Tudoran s-o fi saturat sa se faca singur fraier….Sa-l mai faca si altii….

  • Ultor

    O forma mai rafinita de sanctionare a cacademicienilor ar fi condamnarea impricinatilor (sub supraveghere) la lecturarea “propriilor” lor productii stiintifice…Actul lecturii urmand a fi inregistrat si difuzat poporului pentru educarea sa in sens patriotic!

  • Pingback: Anacolut cu premeditare « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET()

  • Ontelus DG

    curtea de apel a morții

    întrunit în plen completul a hotărât
    că viața trebuie complet înnoită
    printr-un inteligent complot
    cum pot oamenii
    să nu-și piardă al minții cumpăt
    dacă tot la compot ajung
    și din boxă și din zgârie-nori
    cam plat ai adus-o din condei
    zise criticul campat pe concepte
    nu-i nimic îi replic eu bat câmpii
    dar tu-ți iei câmpii când vezi
    lumea bună ajunsă la capăt
    mă aprobă dând din cap
    mai am vreo trei de ca
    și termin în k

  • Ontelus DG

    iubire la înalta curte

    ah dintre cele două îmi plăcea înalta
    curte nu-ndrăzneam să-i
    fac paginal banal fantasmau
    juridic preferau moralul să-l susțină
    prin sentințe juste și definitive
    asimilau jurisprudența
    trimițând penalu-n contencios
    cu civilul vedetă
    rămânea tot comercialul
    subtil schimba chiar și dreptul
    internațional iubesc această
    legislație ce-asigură-n administrație
    rigoare ca de corporație sfârșit
    de vana-mi perorație nu mai depun
    nici contestație ci mă opresc
    în stație ca gheorghidiu îți las
    casa ție

  • Vasile Gogea

    …anacolut… ANAFocult… incult… prea mult pentru o… prună!…
    …măcar “două prune”, părerea mea, care de la Curtea de conturi, pardon, ponturi…

  • Damian Giurca

    În cercetare prealabilă se află și o crimă. Se încadrează la art. „Paradoxul bunicului” din Legea relativității. Făptuitori și victime, simultan, Cărtărescu și Manolescu. Arma celor celor două crime un „Solenoid”. Fapte:

    1.M:C., profesorul deprimat studiind pielea, creierul, toate organele, jurnalul mărturisitor al viselor și toate cărțile …lumii, îl ucide, în 1982, întorcându-se în timp, din 2015, noiembrie, pe N.M., un „bunic” care-i ucisese fratele geamăn, scriitorul adevărat. Cu două cuvinte : „Marele Critic”. Cel care l-a făcut în 1982,ce este acum. O răzbunare inutilă, fără sens, pentru că el chiar îi mulțumise Marelui critic că l-a făcut fericit. A devenit un nimic, integrat perfect în …nimicul universal, pe calea firească a vieții, scăpându-l de apucăturile neserioase de făcător de literatură inutilă…La final își arde singura lui legătură cu scrisul, jurnalul viselor. Rămâne doar cu ce are scris pe…piele, pe toate celelalte organe…și cu creierul în care este de fapt singura realitate.
    2. N.M., bunicul ucis, în ianuarie, 2016, îl ucide la rândului, nu pe profesorul încă în viață, ci pe scriitorul M.C., pe care-l bănuise, rămas perplex, încă din 1982, de o imaginație literară creatoare de viziuni …lipsite de limite. Tot cu „solenoidul”. Un roman „amorf” în care cel lăsat în viața…literară în 1982, îi înșeală toate așteptările și toate speranțele cu care a citit cele 840 de spire ale …„dinamului” ținut în mâini cu înfrigurare până la final. Aștepta o carte mare. A găsit câteva nuvele geniale și mult, foarte mult balast…La final nu a mai văzut niciun „solenoid”. Doar ambalajul…complet nefolositor…

    Așteptăm dezbaterile Curții.
    Cu îngrijorare. Crimele au fost comise…în scris. Sunt dincolo de orice îndoială. Dacă se decide că Paradoxul bunicului este o realitate posibilă, cel puțin în actele scriitorilor putem vedea un pretext de lucru judecat pentru viitoare atentate la adresa bunicilor. După ultimele statistici populația majoritară a lumii o reprezintă …bunicii. La scriitori…restul nici nu contează. Ei oricum dispar pe cale naturală, un bobârnac în plus ajută serios procesul…

  • Nu vad nimic anormal ca intr-o cronica la o carte un critic literar sa mentioneze si ce i se pare excelent realizat, si ce i se pare nereusit. Nu am citit cartea lui Mircea Cartarescu, deci nu pot formula o opinie. Oricum, nu de rele intentii il banuiesc pe N. Manolescu, fiindca, de cand Mircea C. era inca student si pana acum, N.M. nu a avut despre MC decat cuvinte de lauda; cel putin in discutiile cu mine. MC. este un scriitor important, puternic, sigur de vocatia sa si atunci cand este intmeiata si facuta cu buna-credinta, mentionarea slabiciunilor unor pagini din cartile sale nu-i poate face decat bine. Evident, insa, acolo unde un critic vede o pagina slaba, un altul vede o pagina extraordinara etc — este o “ciudatenie” veche de cand lumea, literatura si critica literara… A specula o stare naturala cu scopul de a o transforma intr-o “lupta pe viata si pe moarte” relatia prozator-critic literar nu face bine nici scriitorului, nici criticului literar, nici literaturii. Face doar jocul celor care traiesc dintr-o stranie bucurie — aceea de a invrajbi.

  • Dezideriu Dudas

    “Strania bucurie — aceea de a invrajbi”, a functionat “piua întâi” pana mai ieri, “vorba” d-lui N.M.. Noroc cu “vorba”
    lui dom’Vasile ( “Mai reflectati, mai reflectati…”…), de’ “anaconda a dat-o
    anacoluta”…Ar fi trebuit insa sa avem aceasta “stranie bucurie a truperii cu
    trecutul” ( in sensul de, de necrezut ), inca de cand “practica anacondei” s-a
    intersectat cu “teoria licuriciului”…Chiar nu se facea si in practica… “Anaconda”
    insa a inceput sa regurgiteze abia dupa 2012….Deocamdata, “teoretic”…, cum
    se si intâmplă de fapt inca de la “actul
    fondator”….Practic, tre’ plecat de la “teoria” anacondei. Cu “teoria licuriciului”
    a fost doar tragere de timp.

  • Ontelus DG

    Problema relației critic literar-scriitor, și
    în acest caz, este de percepție. Domnul Mircea Cărtărescu îi datorează
    consacrarea Domnului Nicolae Manolescu, fie și într-o anumită măsură. În anii
    80, să fii prezentat pozitiv de către cel mai important critic literar
    postbelic echivala cu o consacrare indiscutabilă. Pe de altă parte, Domnul Mircea Cărtărescu din 2016 nu mai poate fi acela de la sfârșitul anilor 70 și începutul anilor 80, este el însuși un brand cultural, iar această ciocnire
    inevitabilă de memorii, orgolii, interese era, este pe undeva inevitabilă. Să
    salutăm revenirea la cronica literară, după aproape douăzeci și trei de ani, a
    Domnului Nicolae Manolescu, precum și apariția acestui ,,Solenoid”, romanul
    Domnului Mircea Cărtărescu, o experiență literară care lărgește postmodern și
    dincolo de alte –isme aria esteticului. De asemenea, rămân la opinia că
    ,,Istoria critică a literaturii române”, sinteza contestată de către mulți a
    istoricului și criticului literar Nicolae Manolescu reprezintă, inclusiv
    datorită brandului cultural pe care-l simbolizează autorul cea mai legitimă continuare și
    apropiată în spirit lucrare de contribuția deja mitizată a lui G. Călinescu, împlinind anul acesta trei sferturi de veac.

  • Ce este inevitabil e si acceptabil. Ce este starnit “de la galerie” e jenant.
    Asa cum nu exista istorie a literaturii fara cusur tot asa nu exista nici carti fara cusur. Cum nu exista romancier fara cusur, nu exista critic literara fara cusur. Postmodernismul nu e o valoare in sine; uneori devine o umbrela atat de intinsa incat sub ea intra milioane de lucruri — unele de mare valoare, altele fara nicio valoare. Reped, cum n-am citit “Solenoid”, nu-mi pot da cu parerea. Dar cum autorul este Mircea Cartarescu am foarte putine emotii ca romanul respectiv nu este o alta reusita.

  • Peter Manu

    Si totusi Manolescu face (si) politica.Aici tinta nu este, desigur, Cartarescu, ci Liiceanu, care a rostit o avalansa de superlative la adresa cartii si autorului ei . Manolescu ii transmite lui Liiceanu sa fie mai realist, mai nuantat, mai precaut.

  • Damian Giurca

    …și tot ceea ce nu este imposibil se întâmplă…mai devreme ori mai târziu. Inclusiv datul cu …oiștea-n gard. Știința caută mereu explicații lărgindu-și limbajul specific. Introduce mereu noi variabile pentru a formaliza matematic conjecturi falsificabile. În cercul ei strict specializat le spune dimensiuni. Cunoașterea științifică crește interpretând percepțiile obținute din straturi din ce în ce mai adânci (în mare și în mic) ale universului prin introducerea acestor „dimensiuni” care de fapt sunt niște parametri care exprimă inexprimabilul momentan (un …anacolut prin care depășesc elegant un nou neînțeles și care permite avansarea observațiilor) Știința nu folosește „dimensiunile” pentru a explica ci pentru a continua cercetarea …fără modificarea contextului în care operează. Dimensiunile sunt doar creații matematice care cuprind în ele necunoscutul care blocase drumul pe care umblau. Când se descoperă un alt context fizic se pornește chiar de la eliminarea acestor blocaje, a acestor dimensiuni prin elaborarea unor alte teorii. Acești parametri, aceste dimensiuni sunt doar schela pe care se construiește o teorie științifică. Ori autorul, parcurgând literar procedeul de construire a unei teorii științifice, își construiește schela…pe 250 de pagini, pentru a ajunge doar pe schela de pe care se pornește studierea științifică a lumii, având pretenția să descopere, studiind schela, adevărul despre condiția umană. Firesc, observă și redă în carte ce observăm toți privind o construcție acoperită de schele. Nimic terminat. Nicio structură unitară. Un obiect…amorf, care poate deveni, cândva orice. Ce va deveni? Nu avem niciun indiciu. Ori din știință știm că după ce schela cade …se ridică o nouă schelă, în spatele căreia nu vom ști concret ce va urma. Sigur știm doar că …mai devreme ori mai târziu va urma o altă schelă…Am redat exact impresia cu care a rămas cel mai bun…Mare Arhitect care a citit cartea. Toate celelalte impresii vin de la ea în jos…
    În limbaj comun, dimensiunile sunt detalii ale unei teorii, în care se ascunde necunoscutul care nu contează la un moment dat al cunoașterii. Nu este imposibil ca în detalii să se ascundă și un eu …extrasupraevaluat, iar tot ce nu este imposibil se întâmplă…

  • neamtu tiganu

    sa stiti, mai tovarasi ca si noi ingii mai citim, de ex. eu am citit din Carta, 3(trei) carti, toate cu semnificatie, Aia, cum iubeste el femeile, una cu niste straine frumoase, si-nca una cu niste ochi caprui al dragostei lor.
    Am incercat sa ma detasez de impresia pe care mi-a lasat-o pe timpul cind era propagandist politic, am ales cu intentie niste cartuli usurele si… in ciuda bunavointei mele, spun cu parere de rau, nu mi-au placut.
    Nu stiu de ce as citi Solenoid, mai bine deschid o carte de electrotehnica si aflu mai multe.
    Promit sa nu mai citesc nimic de el, nu vreau sa fiu dezamagit, merg pe mina specialistilor care-l considera mare.

  • Dezideriu Dudas

    Eu nu l-am citit ( am incercat-o p-aia cu fimeile, da’ mi-am lasat tehnocrata care nu s-a-nnebunit…) da-mi place la nebunie. Cand nu sunt nebun insa ma tot gandesc c-as fi nebun sa nu-mi placa cand il tot vad pe la televizor. N-or fi aia nebuni. Nici aia cu electrotehnica n-or fi nebuni sa nu fie de acord cu cei cu electronica. D-apoi cu aia cu galactica…Carta Cartilor ne mananca…Nebun sa fii….

    Filipica Luciditatii

  • Ontelus DG

    Într-adevăr, toți oamenii au cusururi, inclusiv oamenii de cultură și creațiile lor. Dar,
    paradoxal sau nu, și aceste cusururi contribuie la soliditatea brandurilor culturale
    despre care pomeneam. Dacă în cazul oamenilor obișnuiți defectele contează
    aproape exclusiv în chip negativ, în privința personalităților culturale, aceste limite,
    slăbiciuni, vicii etc. amplifică originalitatea, farmecul personal, carisma. Mereu dau
    acest exemplu elevilor mei, binevenit acum, în 2016, la centenarul apariției
    volumului ,,Plumb”: milioane de oameni au trăit și trăiesc anonim drama
    provincialului, a marginalului exasperat de banalitatea angoasantă a vieții, însă unul
    singur a fost Bacovia, care să exprime poetic această generalizată suferință în
    tăcere…

  • neamtu tiganu

    nefasta, care e si ia intelectuala, da mai mult la pian, n-o vrut sa citeasca nici p-aia cu muierile, cica ia nu le iubeste ca sunt katze, (Ziege (capre)) pe nemteste.

  • Ovidiu Borcoș

    N-am veleități de critic literar și nici erudiția dlui Nicolae Manolescu, însă, citind Solenoid, am rămas cu aceeași senzație. Cartea cuprinde “pagini geniale”, pe care simți nevoia să le recitești imediat și să meditezi, dar și pagini plicticoase și “de prisos în economia narativă”. Una peste alta, “un roman inegal şi dezarticulat”.
    Există o mare diferență (sesizată deja aici) între prezentarea de la Gaudeamus facută de dl Liiceanu, și Cronica dlui Manolescu din RLit, din care am și citat.
    GL, care este și directorul general al Grupului Humanitas, a susținut la lansare un discurs patetic, excesiv în elogii, considerând Solenoid una din cele mai mari cărți ale lumii, iar pe autorul ei, un enorm scriitor. Având în vedere interesul domniei sale legat de vânzările cărților pe care le publică și de profitul pe care-l așteaptă din piață, poate că e normal să-și laude produsul, fiind preocupat și de probleme de marketing.
    Dintre cele doua puncte de vedere, eu am încredere în cel al criticului, și nu al editorului. Nu văd aici însă un conflict, o ciocnire intre domnii Cărtărescu și Liiceanu, pe de-o parte, si dl Manolescu, pe de alta parte. Fiecare își face profesia cum știe mai bine, și e în firea lucrurilor ca părerile, uneori, să difere. Observații asemănătoare au fost făcute și la Orbitor, cu ani în urmă, inclusiv în Istoria critică a literaturii române. Iar faptul ca dl NM emite, tranșant, niște păreri, nu înseamnă nicidecum demolarea lui Mircea Cărtărescu (care rămâne un mare scriitor), ori un bobârnac dat dlui Liiceanu, si el, printre altele, un mare editor. Pur și simplu, acesta e jobul dlui Manolescu, să emită păreri despre cărțile citite.

  • neamtu tiganu

    nu-nteleg cum de s-a ajuns sa se vorbeasca de Carta, tema era scriitorii din puscarii, nu cumva… si el(?), nu-mi vine sa cred, cu ce l-a prins? da tot raul spre bine, va putea scoate tone de capodopere.

    Acum pa bune, puscaria poate fi o experienta interesanta, fusei si o, ca soldat, la bulau, vro 10 zile, atunci se dormea pe tambal, da n-aveam domne laptop si nici centura si nici sireturi, ca tare as fi tras si io o capodopera, ca-mi treceau prin minte idei teribile, da le-am uitat.

  • Hantzy

    Bre, neamțule, așa-i! Mă ții și eu injiner și se pare că nu pricep nici eu ce e bun în literatură. Am înțeles de ce i-a trebuit Lui Băsescu vreun mandat întreg sa sfârșească Levantul… Mai știi?! Poate am și eu stofă de prezidel, chiar dacă-mi lipsește captușeala.
    Și nu-mi place nici Tarantino! În afara unor replici din “Pulp Fiction” și pe Waltz în “Django” nu prea diger “ars” a domniei sale…

  • Dezideriu Dudas

    De la CENACLUL ZEGHEA inapoi la CENACLUL FLACARA

    Citesc undeva ca don’Gabriel “i-a convocat” la Grupul Humanitas pe CARTA …dar si pe Alexandru Andries, Mai vechea mea mea “dorinta”, de Dreapta, a Cenaclului…Tema era “dictatorul Bob Dylan. Avand o problema ( are dreptate Brecht, tre’ schimbat ? ) cu un dictator mult mai fioros, “poporul”, sunt pe cale sa-l convoc la Constanta pe Bob Dylan al nost’, Doru Stanculescu. Pe Dreapta am incercat sa “convoc” reprezentanti, dar nu era(u) acolo. Pe Stanga Cenaclului…, dupa “Iobag la stat, iobag la patron”, sta sa vina, “Popor de somnoroase pasarelele”…Par sansele mai mari…

    PS “ Nu vă mai spun ce insucces la fete am avut întotdeauna. Cât de neînsemnat m-am simţit în toată adolescenţa şi în perioada facultăţii. M-am simţit omul cel mai lipsit de personalitate, dintre toţi cei pe care îi cunoşteam. “ – Acesta-i declaratia lui Carta…care probabil l-a induiosat pe don’Gabriel, dupa ce mult prea impetuosul Goma l-a dezamagit prin personalitatea sa mult prea “iobaga”…Pan’ la urma tot la “somnoroase pasarelele” ajungem, asa ca bardu’ cel mic, mai intuitiv, poate-i va da pana la urma un premiu lui Carta….sa-l mai ostoieasca de Nobelul ‘cela intinat in nobilele-i idealuri de modelul suedez. Dupa ce se va schimba modificarea sa vedeti cati patrioti vor trece muntii….Despre Carta…, se va spune la fel : Pe el nu l-au schimbat tumultoasele vremuri politice. E drept, cand a scris “afisul Baroane”, parca le-a schimbat el pe ele … De ce ? Ei, de ce, ar spune Paul Goma…

  • Dezideriu Dudas

    @ neamtu tiganu, ref. la “nu-nteleg…”

    Am fi de-a dreptu’ criminali sa-i cerem lui CARTA…sa faca ce face Borcea in puscarii….

WP Admin