≡ Menu

Adolescenta cu vertebre dulci

“Să încerc să-ți povestesc despre Brașov, cu sufletul meu de atunci, deloc străin de cel de acum, chiar dacă, între timp, cuvintele s-au schimbat, s-au aglomerat, s-au amplificat, pentru că, Dorin Tudoran, însăși candoarea pe care mi-ai recunoscut-o își schimbă înfățișările (sper, fără să se desfigureze).

Ce miracol! Brașovul era frumos și în centrul lui, și la periferia lui. Era frumos în natura și cultura lui, în fertilitatea câmpiei, în măreția munților, în întreaga lui solemnitate îndulcită! Nu sunt cuvintele copilăriei acestea, dar șocurile emoționale pe care le acoperă – da! Era frumos Brașovul, și la vedere, și la auzire, cu târgurile lui săptămânale, pline de lucruri care există și care nu există, cu clopotele și orga lui, cu sărbătorile lui multinaționale, cu librăriile lui fermecate, împodobite cu creioane, gume, ascuțitori, abțibilduri, hârtie cerată și staniol, cu excursiile lui duminicale spre iarbă și floare de zăpadă… Nu, copilăria nu e un drog care te face să uiți realitatea, ci starea de grație de a umbla, protejat, printre miracole, înainte de a fi conștient sau amenințat de complicația lor contrapunctică…”

/…/

“Îi trimisesem un caiet de versuri, în care, tot sub semnătura mea, cu inconșiență și neîncredere în mine, inserasem versuri aparținînd tatălui meu. După un timp, tata i-a telefonat lui Arghezi și acesta i-a spus că putem să-i facem o vizită la Mărțișor.”

/…/

” ‘Evenimentul uman Arghezi’ mi-a provocat o emoție paralizantă, după cum una motrice mi-au provocat-o cuvintele potrivite de el pa marginea manuscrisului în care, cu exactitate de contor Geiger, a detectat poeziile care nu-mi aparțineau, descoperind ‘accente care nu-s nici ale vârstei, nici ale sexului’, precum și pe cele în care îmi înregistra sensibilitatea spontană, dincolo de influențe. Savuroasă autocunoaștere, dar nu până a respecta și indicațiile primite și anume de a scrie zilnic, cel puțin trei ore. În acea primă adolescență nu gustam exercițiile impuse ale unei gimnastici care, ulterior, avea să devină pentru mine o prețioasă și necesară formă de libertate.”

/…/

“Coastele mele ascund 
o inimă sumbră.
Ramâi în aur rotund.
Nu intra în umbră.
Nu deveni aproapele
unei zone funebre.
Ramâi pe clapele
dulcilor mele vertebre.
Pe coastele mele de soare,
acolo, rămâi,
pe suprafața strălucitoare
a mângâierii dintâi.”

/…/

“Știu că multă lume crede că l-am cunoscut foarte bine. Eu cred că nu l-am cunoscut bine pe Ion barbu! Doamne și ce șansă am ratat!”

/…/

“Orgoliul și cruzimea și nonșalanța tinereții m-au împiedicat să-i ascult cuvintele, dacă nu cu smerenie, măcar cu sfială sau cu atenția cuvenită. Decât să polemizez cu cine știe ce punct de vedere care mi se părea fals sau nedrept, ar fi fost mult mai profitabilă pentru cultura și structura mea sensibilă cunoașterea nuanțată a unei personalități de calibrul și anvergura lui Ion Barbu, cu subiectivismul ei măreț, ostentativ, mereu aureolat de geniu.”

/…/

“Debutul meu a avut loc într-un anume context. Brutalitatea cu care a fost întâmpinat m-a umplut de durere și derută. Urmările s-au întins pe aproape zece ani, în special, pierderi de plasmă estetică și suferințe iscate de suspiciuni neîntemeiate. Mi-am revenit târziu.”

/…/

“Totuși, dragă Dorin Tudoran, dă-mi voie să-ți spun, fără umbră de sentențiozitate sau sfătoșenie, cum le place unora să se adreseze poeților tineri, că, indiferent de avatarurile obiective sau subiective pe care le-am putea invoca, puterea noastră stă în a crede și a face; în a face ceea ce credem și a crede în ceea ce facem. ” (București, 1976)

NINA CASSIAN (1924 – 2014)

***

De la Șerban Foarță:

NINA

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran

    Un gest generos si plin de gratie, ba chiar de curaj, in contextul biografic atit de complicat si nu lipsit de rateuri majore al celei plecate lunea trecuta.
    Nu cred ca poate vorbi cineva mai elocvent despre Nina Cassian (cu cuvinte mai potrivite), decit ea insasi, dunque…
    Ma vad pentru intaia oara in disarmonie cu fermecatorul jongleur de identitati “nin anaisian” (vezi #19 precedent).

  • Şerban Foarţă

    n I n a c a s s I a n

    Două I-uri ca două
    lumânări lungi de ceară
    pâlpâie,-n seară
    şi-n frig, amândouă.

  • @Șerban Foarță

    Mulțumesc, Șerbane dragă. Pe Facebook am reușit ce nu am reușit aici -- să postez ce mi-ai trimis.

  • Valeriu Mangu

    Articolul “Care sunt, pana la urma, puterile statului?” pe:
    http://ascunzisuri-constitutionale.eu

  • Dezideriu Dudas

    O alta perspectiva asupra umbrelor…, aici :
    https://ro.stiri.yahoo.com/singura-filmare-cu-marele-filozof-rom%C3%A2n-constantin-noica-133849266.html

    Textul, contextul si umbrele…

    “Proprietatea fara posesie”…., un ideal ?

    De la cineva care a vrut sa petreaca in lumea aceasta si nu doar sa treaca…

    (“ DESPRE CE NU SE VEDE “ )

  • Radu Stanca a scris, in versuri, despre Sibiu:
    “Intru-n Sibiu ca intr-o incapere
    In care e un mort.”…….
    Cum ati scrie, in versuri, despre Brasov?

  • nin anaisian bis

    Am imagini mentale cu Nina Cassian -- de la Doi Mai, unde ea venea sa se plajeasca vara de vara, reantilnindu-l, intimplator, la restaurantul ”Dobrogeanu-Gherea”, pe lotcarul Vania, un prieten lipovan si muschiulos din tinerete (despre care nu mai stiu daca este pomenit, la capitolul cuceririlor, in MEMORIA CA ZESTRE). O data, pe la inceputul Anilor Optzeci, poftiti de poetul Dan Laurentiu la gazda sa, unde-si serba ziua de nastere, ne-am dus, Virgil Mazilescu si cu mandea, sa-l firitisim si… chiar am stat, pret de citeva zeci de minute, linga poetesa recent repliata peste Styx, invitata principala a petrecerii in cestiune. Cu bune si cu rele, are o biografie ce merita scrisa, necomplezent insa, si cunoscuta… SINE IRA AC STUDIO, precum aceea a altui repliat, si mai recent, columbian de felul sau( dar amic + sustinator ideologic al ”liderului maxim” Fidel Castro), romancierul Gabriel Garcia Marquez…

  • ş. f.

    Între Crăciun şi Paşti

    E nevoie de tesle
    şi dălţi, – ca, un leagăn,
    din lemn de mesteacăn
    să faci, sau o iesle.

    E nevoie de-o daltă
    şi de-o teslă dibace,
    pentru a face
    o cruce înaltă.

  • Gheorghe Campeanu

    @ aligru ninigrissian -- redialed

    SINE IRA AC STUDIO, fara doar si poate….., si totusi,… dar si NEMO SINE IUDEX, caci, in cazul “adolescentei cu vertebre dulci” nu vad cum am putea ignora si dimensiunea MENS SINE PONDERE LUDIT.
    Imaginile mele mentale legate de autoarea acelui “An viu noua sute saptespezece” dar si a “Printului Miorlau”, abunda. Destule veri comune la “Doi Mai”, incepind cu 1963 si sfarsind in 1976 (inaintea replierii mele spre Sodoma si Gomorrha), citeva ca vecin de curte linga casa lui Platosha Finoghin (seful cherhanalei) si unchiul adonisului halterofilez lipovean Vania (epoca Musuret, deci pre-Dobrogeanu Gh.). Destule vizite la ea in New York (precand mai salsluiam acolo), si ale ei la mine (tot atunci).
    Poate intr-un mod mai putin public, v-as putea povesti doua conversatii intre NC si SB (Sliviu Brucan) petrecute in aparamentul meu din NY. Una, in primavara lui ’87, cind dialogul lor era paralel si ireconciliabil, el imun la farmecele ei, ea imuna la liosa lui de farmece. A doua, in vara lui ’88, dupa Brasov ’87, si dupa “iesirea” la scena a lui Brucan, in alt registru cromatic. Antologice.

    Back to the future:

    “- Dragă aritmetică, nu ştiu ce te-mpiedică
    Să rezolvi vreo trei probleme!
    Eu de fleacuri nu am vreme!
    Draga mea gramatică,
    Nu fi antipatică!
    Nu fi, zău, nesuferită!
    Şi transcrie într-o clipită
    Exerciţiile mele!
    Vezi că eu n-am timp de ele!
    Hai, draga mea istorie,
    N-am chef să am memorie!
    Ţine minte tu mai bine,
    Cine s-a luptat cu cine,
    În ce an, şi-n care loc!
    Eu să-nvăţ nu am timp deloc!”

  • Gheorghe Campeanu

    @ aligru ninigrissian – redialed (twice!)

    Gabriel Garcia Marquez l-a indragit pe Fidel pina a inceput sa uite acum cativa (de el insusi). Ninocika Kanibala, cu multele ei pacate si rebuturi, nu era Otilia C sau Veronica P (nici macar Marioara B) si nu a continuat sa ofteze dupa Stalin, Ghedej si Ceausescu dupa interludiul ’49 -’56.

  • Dumnezeu s-o ierte! Are ce ierta…

  • Vorba Gomii

    @Liviu Antonesei, Gheorghe Campeanu
    Are Paul Goma o memorabilia vorba: ”Sa-(l, o, i, le) ierte Dumnezeu daca poate!”
    Continuarea Domniei Mele la vorba Omului din Belleville: Pai, fireste ca poate, ca de aia-i Atotputernic, Omnipotens, Pantokrator, Allkraeftiger sau Almighty. In islam si crestinism cel putin. In mozaismul inriurit de Kabbalah, cu doctrina tzimtzumului si autolimitarii lui Adonani, trebile incep a se complica nitelus. Cfr. Hans Jonas: CONCEPTUL DE DUMNEZEU DUPA AUSCHWITZ.

  • Vorba Gomii bis

    @ERRATUM
    Scuze: a se citi ADONAI in loc de ADONANI. Encore que, prieteni, un LAPSUS CALAMI dezvaluie multe. Ba chiar, daca stau sa ma gindesc bine, mult mai adinci decit declaratia lui Vasile Blaga ca guvernul pontaic e cel mai corrupt din istoria Romaniei Postlovilutionare (lasaindu-ne involuntar sa intelegem ca si pedeleii basescofili or fostara corupti, dar… nu chiar atita, caci gura pacatosului adevar graieste uneori).
    AdoNANI imi reaminteste, din folclorul transilvan antologat de celalalt Blaga, Lucian, mirabila jelanie: ”Doamne, Doame, mult zic “Doamne”,//Dumnezeu pare ca doarme,//Cu capul pe manastire//Si de mine n-are stire.”

  • Anamnezicul

    @Gheorghe Campeanu
    Ce ziceti de o carte a intilnirilor mirabile in varianta D-Voastra, nu a lui Anton Dumitriu? Ar merita sa nu se piarda jutele Magului din Damaroaia cu Ninocika. Ori istorietele (in sensul lui Tallemant des Reaux) cu personajele multilateral colorate ce populau plajele, crasmele + gazdele din Doi Mai si Vama de Altadata. Mai ginditi-va!

  • Gheorghe Campeanu

    @ Anamnezicul (luci-zen-mana)

    Trag nadejdea ca sugestia Dvs. a unui opus (ad)mirabil opus celui al lui Anton Dumitriu va fi fiind usor ironica si de un placut sarcasm. Dar de nu, va rog sa-mi permiteti exclamatia: shutkatzi, de buna seama!
    Cum m-as aventura intr-o atare antrepriza memorialistica cu umilele mele unelte, si mai ales de ce, cand Romania are deja le géant du genre (de façon proustienne)? Ma refer la reputatul vinator indarjit sans peur et sans reproche( chiar daca selectiv) de comunisti si neo-comunsti, totodata zugrav al cronicii vietii mondene a nomenklaturii. Cum sa ma pun eu intr-o lumina aprioric defavorabila in contrast cu acel Freischutz Tintoretto de Maryland?

    Va urez atit Dvs. cit si celorlalti invitai ai gazdei noastre, sarbatori fericite. Poate aveti bunavointa sa le transmiteti acelasi urari atit colegului nin anaisian cit si lui nin anaisian bis.

  • Valeriu Mangu

    Articolul “Din nou despre imunitatea de care se bucura Presedintele Romaniei” pe:
    http://ascunzisuri-constitutionale.eu

  • InimaRea

    Don Tudorane, Inimioară și Nenumită Doamnă, toți ceilalți dragi prieteni, vă ureaz să vă bucurați de sărbătorea Paștelui, în tihnă și cu inima ușoară! Să dea Domnul ca și la anul să ne-ntîlnim pe-acest blog primitor, la fel de senini și sănătoși!

  • De numele Ninei Cassian ma leaga vagi amintiri din copilarie, care, cine stie, poate ca imi vor deveni mai precise in derularea propriei vieti din clipele mortii. Acum imi amintesc doar ca prima poezie “serioasa” pe care am primit-o de invatat pe de rost la scoala primara a fost o poezie ori a Ninei Cassian, ori a Otiliei Cazimir, ori a Veronicai Porumbacu. Ciudat, imi amintesc mult mai precis chioscul de ziare in fata caruia m-am gindit la ceva legat de acea poezie, in timp ce stateam la coada ca sa cumpar ziare pentru tatal meu. In acelasi an scolar, ne-au obligat sa participam cu toata clasa la un concurs de recitari de poezii politice. Am avut insa parte de democratie in sensul ca ne-m ales singuri poeziile. Drept pentru care am ales pentru mine o poezie de Miron Scorobete, m-a atras prin faptul ca nu intelegam nimic din ea. Nici publicul, colegi si parinti, cu mai multa maturitate, nu a inteles nimic -- si din pricina ca i-am dat o interpretare modernista, cum vazusem eu la televizor, in care nu mai respiram, traditional, la sfirsitul fiecarui vers. Am primit aplauze politicoase si, ca sa nu existe complicatii privind intelegerea, am primit o mentiune. Mai tarziu, un domn muzician, despre care am auzit mult mai tarziu ca si-a gasit multumirea intre frati, mi-a zis, intr-o conversatie, ca Nina Cassian avusese, poate ca inca mai avea, o viata personala agitata. A fost un simplu pasaj in dialog: eu nu apartin -- si nu apartineam nici atunci, lumii noastre culturale, iar el, ca muzician, era mult mai preocupat de ce ar mai fi putut face ca sa mai cistige si el o piine. Insa detaliul a fost bifat in memorie. Spun si eu, crestineste, Dumnezeu sa o ierte!

  • cinic

    D.le Mangu,nu am cunostinte juridice,dar daca ce spuneti d,voastra ar fi adevarat,ar fi aberant.Dar nu cred ca e,cred ca incercati sa dati o mina de ajutor taberei prezidentiale.
    Zic asta,in primul rind datorita comparatiei faptei presedintelui cu fapta unui minor care ar putea fi judecat dupa ajungerea la majorat. Eroare logica grava: minorul a facut fapta fiind minor!raspunde imediat ca minor,pedeapsa fiind conform cu legea pentru minori!.Exista articole clare in acest sens.
    Presedintele a comis fapta supusa judecatii ca adult care nu e mai presus de lege.
    Sapunem cazul ca intra cu masina intr-un grup de oameni,conducind personal, in ziua cind i-a zmuls telefonul ziaristei ,fiind la ”piatza” in interes personal.Cu ”n” morti si 10-20 de martori(erau mai multi atunci) nici atunci nu putea fi judecat??Dar daca la nervi,ii da unei persoane o palma si aceasta cadea si murea pe loc,cu multi martori,tot imun ar fi???
    Inprivinta tradarii nationale e mai complicat,cred ca e si greu de stabilit asa ceva,dar cred ca partial aveti dreptate,doar poporulil poate pedepsi,prin organul ales de el,parlamentul .Deci:suspendare-referendum ,apoi acuzare si judecare.
    In rest,Paste fericit,tuturor crestinilor.

  • SCEPTIC

    @CINIC
    Paste fericit chiar si cre(s)tinilor ateizanti -- in frunte cu Pastorul Gadea -- ot Antenele Varane (mereu gata sa-i puna suspensori Locatarului Cotrocean)? De ce, la o adica, nu?

  • InimaRea

    Nu mi s-a potrivit nudismul. În general, îmi crea disconfort priveliștea unei turme de trupuri goale -- fie și doar bărbătești. Iar cînd erau de ambe sexele, mi se părea de un comic nebun faptul că puteau purta discuții spirituale, goi-pușcă. Cel mai tare mă distra bănuiala că și discuții despre Credință se putea să fi fost; despre castitate, de ce nu? Critic privind dotarea bărbatului ciucit vizavi, femeia își etala miezul, sever blamînd desfrînarea.
    De la sila mea de sex în grup, mi se trăgea -- dar tîrziu mi-am dat seama ce m-a împiedicat să iau cel mai direct contact posibil cu lumea bună a plajelor nonconformiste.
    În schimb, am dat o raită pe la Costinești, unde era ”o șerpărie” -- așa-i spunea unchiul meu care nici la 50 de ani nu se lăsa de drăcii. La Epavă, era. Alt prilej de stînjeneală, ne păstram textilele, parcă inspectînd șeptelul. Mirosea a nesimițire, totuși. Deja, nuzii ne priveau ca pe niște milițeni sub acoperire.
    Chiar cînd să trecem de el, se ridică un băietan cu o mătărîngă de neam prost -- cam cît un castravete de seră, căci întărîtat de cît se chiorîse la distinsa doamnă care se bronza pînă-n străfunduri, sub ochii lui atrași de profunzimea Femeii. Unchi-meu era dintr-un neam de oameni de pe lîngă Slatina, care nu pregetau să facă circ, ba chiar aveau vocație și chef nebun pentru așa ceva. Astfel că doctorul meu începe să strige la ăla mic: Ba, ia stai, bă, să te consult! Eu sînt medic, te pot ajuta.
    Ăla, săracu, nu știa cum să ajungă mai repede-n apă, dar nu se prea putea grăbi, cu frîna de mînă trasă -- cum se-afla. Răstimp, unchi-meu nu contenea cu apelurile: Bă băiete, vin’ la mine, că tu nu ești normal, mă!
    Mă simțeam ca dracu dar ce să-i fi făcut, se dezlănțuise semiolteanul ăla. Cînd am reușit să-l scot de-acolo, m-am răcorit acuzîndu-l de invidie. Aș! Nici n-a clipit! El îmi tot povestea mie ce văzuse, de parcă eu nu fusesem acolo.
    La cină -- pe care o luam pe terasa de la Onix, cu tot neamul -- unchi-meu se-apucă să povestească grozăvia: Mergeam cu nepotu’ pe lîngă apă, să ne mai clătim ochii. Și, ce văd? Plutea ceva pe apă, ceva lung, alb, ca pe mînă. Am apucat și-am tras. Și-am tras, și-am tras pînă ce a ieșit din mare, pînă la urmă, un băietan la capătul chestiei ăleia. Noroc că eram acolo, că-l trăgea aia la fund și murea de tinăr, săracu’!
    (In memoriam: Benone Oproiu, din Buzești-Olt, cardiolog la Bacău.)

  • Dezideriu Dudas

    @ cinic # 19 ; SCEPTIC # 20

    Cum ar veni, pentru Romania de azi, cinste religiei majoritare, a “vechii religii” care spera “sa aiba voie” in continuare, dar si “noii religii”, majoritare la cei care “dau voie”, desi pare a fi ateizanta nemanifest in timp ce vechea “era atee” manifest…
    Ca si in triada lui Noica, noroc ca mai sunt si religiile intermediare ( in contextul actual, de echilibru )….Mai avem ceva pana la sistemul tetraedric al lui Ouspensky-Gurdjief ( a patra parte, derivarea si apoi integrarea celor trei anterioare, forta/contraforta si echilibrul ), apoi la cel pentagonal ( integrarea oamenilor care fac istorie ) pana la cel hexagonal, in opinia mea cel adecvat contemporaneitatii. A 6-a parte, deriveaza si integreaza primele 5…
    In aceasta viziune, Marx a fost primul din istorie care s-a ridicat la nivelul sistemului Ouspensky-Gurdjief, iar apoi Hitler si Stalin si-au incercat “pentagonalele” esuate in beciurile istoriei….In timp ce statele civilizate lucreaza hexagonal, noi inca nu am trecut la sistemul triangular al lui Noica…Desi cu totii suntem “nicasieni din frageda pruncie”. Ma refer la cei dedicati intereselor nationale, categoria “au mancat salam cu soia”…Mai mult, in “Cartea alba a Securitatii” (am daruit exemplarul meu lui Vasile Paraschiv ), Noica e citat cu panseul post-malrouxian: “ Secolul XXI va fi romanesc sau nu va fi deloc ”.

  • Valeriu Mangu

    @ cinic

    Va rog sa urmariti si:
    Articolul “Traducerea art. 84 alin. (2) al Constitutiei” pe:
    http://ascunzisuri-constitutionale.eu

  • Ipoteza PASTOREL

    @Gheorghe Campeanu
    I. Nu fiti modest (si cand nu trebuie): se scriu acum lucrari masterale si doftorale teze despre comunitatile de la Doi Mai si Vama Ancestrala. Marturia d-voastra, scrisa frumusel, despre LA JEUNESSE DOREE (Tudor Eliad, Harry Baranga, Sergiu Cioiu & Co) sau excentricii anilor 1960-1977,” frumosi nebuni ai marilor orase”, sa stiti, va conta candva. Parerea mea!
    II. Ipoteza noastra: V. Porumbacu are mai mari sanse decit Nina C, gratie pastorelicei epigrame (”Valeleu, fa Veronica,/Eu credeam c-o ai mai mica…”), de a supravietui in memoria orala a valahimii. Ninocika insa, iubita de zei, si-a putut, de-a lungul anilor multi, rotunji multumitor CURRICULUM VITAE OPERUMQUE. Dan Desliu, in comparatie cu ea, va fi fost mult mai putin harazit, chiar vitregit, ca autentic dissident, de soarta postlovilutionara. Parerea mea bis!

  • nc

    Un interviu, noiembrie 2008:
    http://www.tvrplus.ro/editie-nocturne-211543

  • George Colpit

    Respect si omagiu pentru Nina Cassian,responsabila de promovare la Romania literara,in 1968,care mi-a semnalat cu ”alerta” poezia publicata si ”cu binecuvantat umor” pachetul trimis atunci. Odihna fericita in pat de stele!

WP Admin