≡ Menu

ADAM ZAGAJEWSKI câștigă Marele Premiu de Poezie Janus Pannonius ediția 2016

Géza Szócs, Președintele Juriului, și Adam Zagajewski, câștigătorul premiului.

Géza Szócs, Președintele juriului, și Adam Zagajewski, câștigătorul premiului.

Întrunit în ședință finală la Viena, în luna aprilie, juriul internațional permanent (Enikö Bollobás – Ungaria, Tomaso Kemény – Italia, Marjorie Perloff – Statele Unite ale Americii, Géza Szöcs – Ungaria, Edwin Thumboo – Singapore și Dorin Tudoran – Statele Unite ale Americii) l-a desemnat câștigător al ediției din acest an al Marelui Premiu de Poezie Janus Pannonius, în valoare de 50.000 de Euro, pe Adam Zagajewski (Polonia).

Poet, romancier, eseist și traducător, unul din liderii Generației ’68 (sau New Wave) Zagajewski este una dintre personalitățile cele mai respectate ale lumii literare de astăzi. În World Literature Today, Joachim T. Baer consideră că temele fundamentale ale poeziei lui Zagajewski sunt „noaptea, visul, istoria și timpul, infinitul și eternitatea, tăcerea și moartea.”

În anul 2004, Zagajewski a primit Premiul Internațional Neustadt pentru Literatură iar în acest an a fost distins cu Griffin Poetry Prize for Longtime Recognition Award. Nominalizat în două rânduri pentru Premiul Nobel pentru Literatură, Zagajewski este și laureat al Premiului Libertății.

cci11102016

Ceremonia decernării premiului (AICI) a avut loc în ziua de 7 octombrie, la Muzeul Janus Pannonius din Pécs, după o vizită la Catedrala din oraș în care se află mormântul lui Pannonius.

A doua zi, Zagajevski a participat la o conferință organizată la Muzeul Literaturii Petöfi din Budapesta consacrată împlinirii a 90 de ani de existență a PEN Clubului Maghiar. Mesajul PEN Clubului Român a fost rostit de prozatoarea Mariana Gorczyca.

Candidații care au fost selectați pentru etapa finală a lucrărilor juriului în acest an au fost Caroline Bergval (Germania) Christian Bök (Canada), Augusto de Campos (Brazilia), Frank Davey (Canada), Brendan Kennelly (Irlanda), Besik Kharanauli (Georgia), John Kinsella (Australia), Julian Kornhauser (Polonia), Reina Maria Rodríguez (Cuba), Eloy Sánchez Rosillo (Spania), Susan Howe (SUA) și Adam Zagajewski (Polonia).

Laureații Marelui Premiul de Poezie Janus Pannonius din anii anteriori au fost Simin Behbahani (Iran), Adonis (Siria), Yves Bonnefoy (Franța), Giuseppe Conte (Italia) și Charles Bernstein (SUA).

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Liviu Antonesei

    Mă bucur foarte mult! Îmi place și am avut și prilejul să-l întîlnesc la Cracovia de cîteva ori… Cum i-am văzut și pe Mrozek și Szymborska, care din păcate nu mai sunt…

  • Pingback: Adam Zagajewski laureat al Premiului Panonius! | @ntonesei's blog()

  • neamtu tiganu

    o intrebare inginereasca, cum se poate oare patrunde in poezia unor autori de limbi diferite? Sigur, s-ar putea spune prin traduceri, eu cred insa ca poezia nu poate fi tradusa, cel putin nu asa de bine incit sa “simti” fiorul.

    Mi se pare si un pic nepatriotic ca n-a intrat si-unu d-al nostru, da, ce sa astepti de la unguri 🙂

  • Intebarea nu este inginereasca, e doar fireasca; asta nu inseamna ca intrebarile ingineresti nu sunt firesti. Raspuns: calitatea si numarul traducerilor joaca un rol foarte important. Ecoul de presa (si el in original si in traduceri) este o alta piesa importanta a mecanismului de evaluare. Apoi referate, recomandari venind de la profesionisti (critici si istorici literari). Munca acestui juriu nu este deloc usoara sau lipsita de capcane. Pana acum cred ca juriul nu a dat chixuri… Evident, fiind vorba de un domeniu in care nu se poate “masura” cu metrul, kilogramul etc. exista mereu legitimitate unort voci care pot intreba “Dar Cutare n-ar fi fost potrivit?” Alegerea unui castigator nu inseamna o negare a valorii altor nume.

  • neamtu tiganu

    In misiunea mea de a face nemtilor cunoscuta cultura romaneasca, am oferit Luceafarul, in germana. Am recoltat doar ridicari din umeri sau, in cel mai bun caz, zimbete de complezenta:
    Der Abendstern (Luceafarul, de Mihai Eminescu)

    Es war wie einst im Marchenland
    Und war wie nie geschehen,
    Aus hohem , kaiserlichem Stand
    Ein Madchem, schon zu sehen.

    A fost odata ca-n povesti
    A fost ca niciodata,
    Din rude mari împaratesti,
    O prea frumoasa fata.

    Der Eltern einziges kind, und war
    Hold unter ihresgleichen,
    Maria in der Heiligen Schar,
    Der Mond in Sternbereichen.

    Si era una la parinti
    Si mândra-n toate cele,
    Cum e Fecioara între sfinti
    Si luna între stele.

    Aus der Gemacher Dammerung
    Tritt sie ans Fenster leise
    Uralt beginnt und ewig jung,
    Der Abendstern die Reise

    Din umbra falnicelor bolti
    Ea pasul si-l îndreapta
    Lânga fereastra, unde-n colt
    Luceafarul asteapta.

    Sie sah ihn ferme auf dem Meer
    Aufgehn und drubergleiten
    Und uber weite Wogen her
    Die schwarzen Schiffe leiten

    Privea în zare cum pe mari
    Rasare si straluce,
    Pe miscatoarele carari
    Corabii negre duce,

  • Da, traducerile Luceafarului sunt un foarte bun (si intristator) exemp-lu cum, de foarte multe ori poexia nu poate “trece” dintr-o limba în alta.

  • Constantin Cranganu

    Sunt curios dacă ați încercat să traduceți versul:

    Și soarele e tatăl meu,

    Pentru că soarele este feminin in germană (die Sohne)

    Similar, cum s-ar putea traduce versul:

    Si muma-mea e marea

    Pentru că marea este de genul neutru (das Meer)

    Probleme similare apar și în alte limbi. De ex., în italiană, și soarele și marea sunt de gen masculin!

  • Dezideriu Dudas

    @ Ref. la « ‘unu de-al nost’ »
    Bine ca nu l-ati numit pe uomu’ ‘cela c-ar fi zis scriitorii ca suntem invidiosi si-n vartim cutitu’-n rana….La Nobel ca la Nobel, la nordicii ‘ceia, oarecum nevinovati…, da’ si la vinovatii de UnGuri ?

    (nea’) Ing. sef la Scularia Globala a Combinatului Energofag MaiMu(l)tiGuri

  • neamtu tiganu

    Die Sonne nu Sohne..

    In ziua de azi in care dragostea nu mai depinde de sex, in care tata poate fi mama, mama tata si bunica sora, si-n limba in care fata (das Mädchen) e neutra, ca sa nu mai vorbim de libertatile poetilor (licente), o asemenea traducere ar fi posibila.

    Vater Sonne, Mutter Erde Du, Vater, übst durch die Sonne deine Macht aus, die Nacht zu vertreiben, einen neuen Tag zu bringen, ein neues Leben, eine neue Zeit. Dir, Vater, sagen wir Dank durch die Sonne für dein Licht, für deine Wärme, die allen Wesen Licht gibt. Frau! Mutter! An deiner Brust nährtest du mich. In deinen Armen hieltest du mich. Dir meine Liebe Erde! Mutter! An deinem Busen finde ich Nahrung. In deinem Mantel suche ich Schutz. Dir meine Verehrung.

  • neamtu tiganu

    si cine cistiga premiul Nobel pt. literatura, ghici cine cistiga? Mister Zimmermann, pardon, Bob Dylan
    How many roads must a man walk down
    Before you call him a man?
    How many seas must a white dove sail
    Before she sleeps in the sand?

    Yes, and how many times must the cannonballs fly
    Before they’re forever banned?
    The answer, my friend, is blowin’ in the wind
    The answer is blowin’ in the wind
    **************
    Doamne ce tinar si frumos eram atunci, si cit de misto era cu Motu, si el era tinar..

    Vinare de vint rel="nofollow">https://

  • Domn’ neamtule, am fost printre cei care, intr-o noapte, in restaurantul unui hotelas din Alexandria (Romania) a vazut cum se naste “Vanare de vant”. da, cu Motzu, cu Cornel Ionescu, Mircea Vintila, Dan Chebac, Paunitza Ionescu, trupa de fete Catenele, Doru Stanculescu, Ancutza Calugareanu, Dan Tufaru…

  • Pingback: ADAM ZAGAJEWSKI câștigă Marele Premiu de Poezie Janus Pannonius ediția 2016 | Gogea's Blog()

  • DG Ontelus

    în postdecembrism// viața și-a luat revanșa față de operă/ melanjul special dintre poezie și trăire ne luminează pe toți/ iar această cronică admirabilă evidențiază tocmai simbioza menționată/ viața poezie fără cuvinte poezia viață transfigurată scrisul ființă simbolică

  • DG Ontelus

    Virgil Mazilescu (1968): ,,vei spune că asta e viaţă/ şi eu voi spune că asta nu e viaţă// vei spune că asta e viaţă şi eu voi spune că asta nu e viaţă/ şi mai apoi cît echilibru pe o sîrmă-n singurătate/ noi ne iubim în măsura în care ura ta împotriva pietrelor/ este şi ura mea împotriva pietrelor/ priveşte într-acolo şi ai să vezi cum atîrnă cuminţenia pămîntului/ pieptănată dulce – deasupra patului în care ne mai iubim”

WP Admin