≡ Menu

8 MARTIE

1272903859_title_psd_march_8_31

  • Ontelus DG

    Ziua de 8 Martie este un omagiu, evident ipocrit, pe care ,,călăul” îl aduce ,,victimei” și, în contextul legitimării internaționale a gender theory, chiar în Parlamentul European, această zi capătă un aer caduc. Sigur, mentalitățile se schimbă foarte greu, în decenii și secole, la scară colectivă. Iar echilibrul democrație-totalitarism, în legătură cu mentalitățile și comportamentele codificate moral și juridic, este extrem de fragil și se rupe, de multe ori, fiindcă alte identități, cel puțin la fel de legitime, vin cu alte cutume etc., într-o babilonie în care pilula din ”Brave New World” va rezolva problema, probabil. Teoriile, contemplația ignoră fiara din om, dar ”Matrix” vine cu ,,soluția”. Din păcate, pe Pământ, în contextul suferinței omniprezente, nedreptatea și violența sunt legea, iar cel mai tare, indiferent de identitate îl asuprește pe cel mai slab, indiferent de identitate. Când rolurile se schimbă, cel mai adesea, cel fost slab sporește asuprirea celui fost tare, și numai Dumnezeu sau moartea ne mai vindecă…

  • Luquito Pituso

    Quizas, quizas: poate-or vibra si-ai nostri, chisatii misogini, la farmecul indepingibil al zilei de 8 martisor…. dupa o saptamina cu rupturi de stoc la timbre in aproape toate birourile postale din estul Romanicai, unde teama de hartuiri frontaliere cu putineii lui Volodea Drumetu isi va fi spus cuvintul, antrenind vinzari spectaculoase la produsele de prima necesitate precum hirtia igienica si tescovina, bat-o vina.

  • Ontelus DG

    Domnule Luca Pițu,
    Rugându-vă să mă scuzați pentru faptul că vă abordez astfel, vă întreb dacă știți din ce cauză nu am fost acceptat ca lector universitar la Facultatea de Litere a Universității ,,Al.I.Cuza” Iași, deși am câștigat două concursuri în acest sens, în ianuarie și, respectiv, mai 2001? Pentru că ați putea afecta unele persoane în cauză, vă înțeleg dacă ignorați întrebarea mea și vă mulțumesc anticipat pentru orice reacție. De asemenea, mulțumesc domnului Dorin Tudoran pentru amabilitatea găzduirii.

  • Pentru mine, o sărbătoare feministă devenită iute comunistă.
    Doar ziua Bărbatului îi mai dă ceva farmec. Ce facem cu Androginii?

    Sorry, ar trebui să mă mai nasc o dată, spre a o putea privi cu alți ochi.

    Din off, buna-creștere mă presează: Mulțumește pentru urări!

  • Do Utdes

    @Ontelus DG
    Va raspund eu, imputernicitul sau, in locul domnului LP, care in perioada 1998-2002 se afla lector la Universitatea ”Marc Bloch” din Strasbourg, absent deci din Dulcele Targ al Iasiotilor si fara contacte serioase cu Universitatea Cuzana de pe vijeliosul Bahlui, unde, didact marginal + atipic, nu va fi avut niciodata, pina la fericita-i lasare la vatra din 14 ianuarie 2012, vreo functie administrativa. ET POUR CAUSE! Intr-una din cartile sale, nu va spun in care, exista un mic studiu intitulat PROLEGOMENE LA O MICA TEORIE DESPRE UNIVERSECUMETRIALITATE, un studiu de sociologie spontana a autoreproducerii personalului in institutiile academice romanesti, cu teoria originii ortodoxo-bizantine cumetrialitatii si multe exemple la cheie. Exemple, multe exemple: de la rectorul Ignat care-si aducea doi copchii, chiar din 1990, prin concurs de pile si imprejurari, in invatamintul superior… pina la decanul de la Litere, Alexandru Andriescu pre numele sau, care isi aduce tot atitia, ca altii nu mai avea. Succesorii universecumetriali le-au calcat pe urme. Prodecanul Adrian Poruciuc, tot la Litere, si-a adus toti urmasii directi, in numar de doi, decanul Stefan Avadanei, doar fiul unic, dar multi nepoti si alte odrasle de cumetri, multi dintre ei ”galonati” precum cei din Clanul Cutitarilor. Carcatita universecumetriala, nu? Primul bursier trimis in Vest, chiar in ianuarie 1990, fost-a fiul colonelui Mihai Volf, responsabil cu munca informativa prin universitati + institutii de cultura inainte de Lovilutie, baietu-i terminind studiile cu media 10 (oprit asistent printr-un simulacru de concurs, rapid si acesta), nici un profesor, stiind a cui odrasla este, neavind curajul sa-i deie mai putin de nota maxima.
    Presa ieseana si-a facut datoria prezentind periodic ”familiile nucleare” din catedrele universitatilor iesene, dar… fara efect asupra ”sistemului ticalosit”. ”Codul Isan” ( cu misiune de a eradica morbul rubedenial), pe de alta parte, nu se aplica retroactiv. Nu se aplica, in fapt, deloc, dar deloc, deloc, deloc. Era doar o lovitura de imagine, spre amuzamentul famigliotilor din zona. Au si uitat de el.

  • Do Utdes II

    @ D.G.Ontelus
    O analiza de caz famigliot. La un moment dat, concureaza pentru un post de asistent/a la catedra de limba romana a Facultatii de Litere iesene doua absolvente: una, fata lui Dumitru Nica, prof la catedra respectiva si ”persoana de sprijin” pe Lista Ghitulicii; a doua, fara baza rudeniala, Lidia Ciocoiu. Probele scrise sint corectate aparentamente cinstit. Fiica lui tac-su iese cu media 9.30, concurenta, mai buna profesional, ia 9.40, dar, in final, e declarata castigatoare… d-soara Fata lui Nica si… ajunge colega de catedra cu tatinele din dotare gratie unui unchi prorectoral, tot Nica numindu-se, responsabil cu dosarele de concurs, care unchi , uitindu-se prin notele fetelor in studentie descopera chichita salvatoare: la unul din obiectele de specialitate, predat de un coleg de-al lui tac-su, nepoata-i luase cu un punct mai mult decit rivala. Abil, unchiul, nu? Perdanta ajunge insa, prin alt concurs, ceva mai tirziu. redactoreasa mare la Editura Polirom, de unde, peste citiva ani, trece la Humanitas, devenind mina dreapta a lui Gabriel Liiceanu si o editoloaga respectata in tot Rrromanistanul. Justitie imanenta, dara.
    PS. Profitind, in 1995/1996, de o vizita la Iasi a poetului Mircea Dinescu, invitat de studentii Anului IV Romana, antecitatul domn LP se strecoara la prezidiul supraelevat, e recunoscut de poet, acesta ii paseaza microfonul si Cajvaneul spune, in prezenta rectorului Gheorghe Popa, povestea universicumetriala cu fata lui Dumitru Nica, auzind-o tot popolul adunat in Aula Mare. Liviu Antonesei era prezent si poate confirma. Mai poate confirma si faptul ca i-a cerut rectorului, tot atunci, sa-si ceara scuze pentru ca anterior, venind Regina Ana, soata Regelui Mihai, prin Iasi, a dat ordin portarilor sa nu o primeasca nici la BCU, fundatie a bunicului ei prin alianta, nici la Universitatea Cuzana. Sau ca refuzase o intlnire a studentilor ieseni cu Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, mediata de Liiceanu. Minune, boieri dumneavoastra! Gogaldaul s-a ridicat in doua picere si a bolmojit vagi vorbe de parere de rau. Tot e ceva, mai mult decit nimic.
    PS bis. Fata lui Constantin Ciopraga, Magda, a venint la Universitate printr-o viclenie cumetriala asemanatoare celeia folosite in Cazul Nica. Diferenta ar fi in faptul ca Dumitru Nica avea doua fete cucuiete de plasat pe orbita… si le-a plasat unde zisei, iar academicianul Ciopraga doar una.

  • marte martisor

    @ALL
    Sa uitam. un moment, de galcevile politice si sa aducem un pios omagiu mamelor, nevestelor, surorilor, iubitelor, bunicilor, cumnatelor, cumetrelor, nanaselor, verisoarelor, nepoatelor si fiicelor noastre, domnilor!

  • dino

    @Marte Martisor
    Drept ai grait, bade! Daca vei candida la europarlamentare, iti voi da votul meu (si, cine stie, poate o sa-i conving si pe vecinii de scara sa-i cheme pe dragnei cu urna mobila, acasa, pentru matale, chiar de mai multe ori in aceeasi zi).

  • Cantecul de 8 martie al saracului lipit crasmei

    Mama, decit ma faceai,
    Mai bine-un pom rasadeai
    Sau, pe linga drum, un mar…
    Sa-i cada lui Ponta-n par
    Omizile-i de pe frunze
    Iscand noi idei confuze
    La voiosul premier,
    Dar si rictusuri pe buze
    Care… pina-n ziua pier.

  • Gheorghe Campeanu

    @ Do ut des (I & II)

    Daca tot va asumati cu remarcabila iscusinta sarcina de a da si/sau primi deslusiri ale stralucelui absent LP, dau si eu (pentru a primi) o intrebare. Parintele primului ” bursier trimis in Vest, chiar in ianuarie 1990″ , colonelui Mihai Volf, responsabil cu munca informativa prin universitati + institutii de cultura inainte de Lovilutie” purta (poate-l mai poarta) un nume ilustru pentru breasla supraveghetorilor. Era cumva inrudit cu celebrul (pentru a va emula) STASIot “Mischa” Wolf, si el trimis la o (altfel de) “bursa in Vest” dupa Putschvilutzia DDR-ista?

  • Do Utdes III

    @ Gheorghe Campeanu
    Vag inrudit cu Markus Wolff, da. Si nu numai profesional. Pentru ca, asemeni romanistului (si politrucului) Rihard Valter de la Filologia bahluiata, Misu Volf provenea, pare-se, tot dintr-o familie de constructorii nemti ai caii ferate Bucuresti-Barlad-Vaslui-Iasi, stabilita in Dulcele Tirg pe la 1900, dupa incheierea lucrarilor feroviare, si aproape complet inmoldovenizata. Colega si anglista Odette Blumenfeld ne asigura, pe de alta parte, ca nu figurau stramosii Volfului buclucas in evidentele nationalitatii veterotestamentare din orasul celor sapte coline cisprutice. Stia asta de la tatinelei ei, Simon Caufman, seful comunitatii. Incat… ce ar mai fi de adaugat? Ca, in timpul liber, membru cu carnet -- si expozitii -- al Uniunii Artistilor Plastici, exersa sculptura, mai mult sau mai putin monumentala, dispunind, pentru asa ceva, de un atelier in apropierea Parcului Copou, nu prea departe insa de sediul institutiei la care se afla arondat, de un atelier care, ziceau amatorii de barfeme, ii servea si de ”casa conspirativa” (pentru redactarea regulamentara a prozulelor din specia literara ”Sursa raporteaza…”) si ca loc de fragezit recalcintrantii la spovedanie laica, gratie menghinelor, daltilor, fierastraielor, clestilor si altor scule din inzestrare. Cica si deviza sa meseriala ar fi fost: BILDE, KUENSTLER, REDE NICHT!… tot nemteasca, tot goetheana, tot dederista deci, fiindca, nu-i asa?, Weimarul lui Iohann Wolfgang nu se va fi aflat nicodata in fosta RFG.

  • Dezideriu Dudas

    Markus Wolff este un subiect sensibil pentru mine. Facand o paralela Markus Wolff – Reinhard Gehlen, a fost prima data, prin anul 2007, cand un comentariu al meu pe un articol al d-lui Vladimir Tismaneanu din “Cotidianul” ( sau “Evenimentul zilei”, nu mai verific… ) nu mi-a fost publicat. Eram furios…, cum era posibil ca un “functionar” ( webmasterul ), neimplicat, sa poata evalua mai bine ca mine, implicat, ce trebuie sa “se” spuna in spatiul public. Ulterior mi-am dat seama ca nu exista “functionari”, “neimplicati”….Mai mult, din acel moment, nici d-nul Tismaneanu nu mi-a mai raspuns la emailuri ( ii relatasem incidentul cu comentariul meu din “Cotidianul” / “Evenimentul zilei “ ), decat foarte rar.

    Legatura cu 8 martie ( nu vreau sa ma mai prinda “politia formelor”….cu toata “jurisdicta fondului”…) ? M-a impresionat tatal meu care a insistat foarte mult sa discutam la telefon ieri, pe 9 martie, ingrijorat ca nu am sunat acasa pe 8 martie sa o felicit pe mama…Mi-am adus aminte, apropos de tati, o corespondenta de-a mea cu d-nii Vladimir Tismaneanu si Paul Goma ref. la acest subiect prin anul 2006 sau 2007. O sa veric, dar cred ca a fost dupa data de 18 decembrie 2006…
    Tinand cont de autoblocajul Criticatac – Contributors, intuiesc ca e bine sa reiau acel dialog….De ce ar fi atat de important autoblocajul mentionat, incat sa genereze aproape o “auto-executie” in piata publica? Mai ales, si pe blogul d-lui Dorin Tudoran, foarte implicat…, dar nu in acel dialog…. Cred ca tot aici se regaseste si auto-blocajul politicii romanesti. Deblocarea celei globale, nu cred ca e posibila fara crearea de brese nationale…Cum mai scriam, intr-o formula asemanatoare, panslavismul a oferit Rusiei ( ultima mare natiune venita la “masa colonialismului”…) o formula de ocolire a perceptiei colonialiste a cresterii URSS. Acum, colonialismul si post-colonialismul au devenit deus ex machina….Deci, o formula salvatoare…, nu mai tine de nivelul Wolff-Gehlen…., nivel specializat in productii “ deus ex machina”…

  • Gheorghe Campeanu

    @ DU III

    Profunde multumiri. Who’s afraid of der moldawischen Wolff, indeed.

  • Do UTDES IV

    @ Georges Le Campagnard
    Who’s afraid of the Moldavian Woolf? Nici macar, acum, gazetarii de la ”Ziarul de Iasi” care, deseori, ii suna la usa, dar… iese fumeia-i din dotare si le spune ca domnu’ nu-i acasa. Mai histrion, George Calinescu (asa cum imi povestea cindva Mihai Sora), daca era cautat de vreun trimis important al Partidului
    ( ca sa-l anunte de pilda ca, vrea-nu vrea, o sa fie director de onoare la o publicatie de propaganda pentru romanii din strainatate), cam pe la inceputul Anilor Cinzeci dara, iesea el insusi la vedere si spunea : ”Maestrul nu-i acasa!” [Si mai sofisticat, generalul scotian in retragere dintr-un roman de San-Antonio, avea doua tinute la domicil: una de portar-majordom, cealalta melitara, conform gradului. Venea cineva in vizita, suna indelung, iesea portarul-majordom, pohtea oaspetele intr-un salon de asteptare, unde revenea, dupa citeva minute bune, acelasi ipochimen, in uniforma generaleasca de data asta.]
    Cum reactioneaza fostii ”sursari” cind il intilnesc stradalmente pe Lupul Volfic? Presupun ca, vazindu-i surprinsi, saluta el primul si accelereaza autopasul. Marturie demna de incredere am doar de la regretatul profesor Petru Ursache, estetician al oralitatii si paremiolog avizat + subiect al unei incercari ratate de ”captare” in reteaua ”sculptorului” antementionat (cind isi depusese inutilmente dosar pentru un lectorat, in USA, la Chicago-ul eliadian), care, locuind in Copou, il intilnea deseori pe sub teii locului, grabit-grabit, simulind un salut sfios si tinind barbia in chept ( pesemne ca in amintirea momentelor cind venea la proful in cestiune sa puna pile pentru fata colegului sau Dariescu, tot colonel, dar… pensionat ca director al penitenciarului din Vaslui (unde isi ispasise pedeapsa si ”frontieristul” Mihai Ursachi, poet moldav de felul sau).
    Asta e: niemand wandelt sich unbestraft unter den Jassyschen Linden. Nici macar Lupul de stepa Volfic.

WP Admin