Un premiu, un spectacol și câțiva kilometri de dragoste şi prietenie

Dragă Dorin,
minunat “reportaj”! Doar în parte îmi mai îndulceşte regretul că vrăşmăşia vremii m-a împiedicat să ajung la Timişoara. Dar văd că a fost multă lume frumoasă, lume de valoare, lume dragă…
Cred că nu e prea mult dacă te mai felicit o dată din toată inima!

@Dle Tudoran

va felicit nu atat pt premiu cat mai ales pt primirea calduroasa de care ati avut parte din partea si “tinerilor” si mai putin tinerilor dvs prieteni. E mare lucru sa aveti atatia prieteni si sa fiti atat de apreciat in tara dvs natala.
Sa va intoarceti si la anul si sa tineti vie legatura asta cu tara.

Ai motive sa fii onorat de premiu. In spatele unei opere remarcabile a stat un om minunat. Fata de Petrica am sufletul impacat: am scris despre cartile sale inca in perioada comunista, am turnat in comentul prieteniei noastre un numar onorabil de sticle de votca, am asistat la citeva seri magice la tanti Mitzi cu el contrindu-se cordial cu un alt enorm poet (Virgil Mazilescu), l-am sunat apoi de mai multe ori la Jimbolia, in fine, dupa ce s-a stins, am trimis un cercetator de la Muzeul literaturii la Jimbolia impreuna cu fiul lui si muzeul a achizitionat o mare parte din manuscrisele si scrisorile lui. Sunt la loc sigur. Mi-e dor de Petrica.

Splendid! Şi o coroniţă de şofran, de la mine.

Felicitări pentru premiu, mulțumiri pentru că ne-ați amintit că încă mai există și o Românie … așa.
Prea adesea n-o mai vedem.
Vă stă foarte bine printre tinerii aceia frumoși!

@Dorin Tudoran
M-ar interesa, din Jimbolia, si o fotografia cu nevasta cea noua a primarelui de acolo, bun amic al regretatului Petre Stoica + pilot al sau in expeditia din Petrilater, cum ne-o arata diapozitivele realizate, atunci, de Ion Barbu…

Felicitari, d-le Dorin Tudoran!

Sunteti un om foarte frumos (nu doar foarte talentat!) si reusiti sa polarizati o multime de tineri plini de frumusete, naturalete si lumina, dupa cum se vede si din acest sugestiv fotoreportaj.
Ce mai, o adevarata “lampadophoria”, cu flacara – de la suflet la suflet.

Si blogul dumneavoastra e ca painea calda!

Domnule Tudoran,

Ii spuneam domnului Antonesei ca il “invidiam” pentru intalnire pe care dumnealui a avut-o cu Mircea Danieluc. Fac aceasi afirmatie si la adresa dumneavoastra cu aceeasi precizare pe care am avut-o la adresa Domnului Antonesei. Este o invidie pozitiva (nu de cea tipic romaneasca “capra vecinului”) si va felicit pentru acest premiu.

Faptul ca sunt multi tineri care va inconjoara este o dovada ca alegerea pe care ati facut-o candva a fost cea buna si in acelasi timp par a mai fi sperante pentru Romania.

Din pacate ranile lasate de comunism vor sangera mult timp de acum incolo si nu sunt nici acum sigur daca “sangerarea” va elimina “puroiul” sau va ascunde si mai mult infectia .

Felicitari domnule Dorin Tudoran! Se vede din fotografii ca a fost o experienta tonica, tinerii erau sincer interesati. Va doresc sanatate si energie atit dvs. cit si domnului Liviu Antonesei. Toate cele bune.

Felicitări, dom’ Dorin!

Felicitari pentru premiu, dar mai ales pentru efortul imens pe care l-ati facut pentru a va duce sa-l primiti. O asemenea calatorie nu-i deloc un fleac, sper sa va intremati cat mai repede.

Cat despre copiii aceia, dureros de frumosi, care va sorbeau cuvintele, ce sa zic, sunt un fel de mari sub pustiuri. Mi-e teama, insa, sa ma gandesc ce se va alege de ei.

@neamtu

nefasta nu stie ce spune. Merge negrul cu restul culorilor cu toate ca am impresia ca nu este “neagra neagra”. Ce vrei sa spui ca matale nu te potrivesti, negru cum esti, cu tinutele mai “casual” asa?

E pai vezi ca am dreptate?
Asteptam si pozele de la “paranghelie” ca “trebuie” sa fi fost si vre-o “paranghelie” ceva.

PS. Dle Tudoran inca nu v-a reprosat neamtu ca e prea mult “portocaliu” in poze si nici altii ca aveti fular “rosu”. Sa va tineti ce o sa urmeze acum ca tocmai “v-ati dat arama pe fata” . Nu o sa mai fiti nici macar la nivel de “bracinar” cu “patriotii natiei”. Ati decazut “ireversibil” :-p.

Salut nemtzean pentru Dorin Tudoran! La Jimbolia exista o cafenea Apunake, intemeiata de primul om al orasului, dl Kaba si Petre Stoica. Apunake care sta in fatza sau in spatele lui Grigore Cugler este nascut linga Piatra Neamt, la Roznov. La Timisoara traieste in anonimat verisoara lui Apunake, Adelina Cugler-Fodorac care are o virsta frumoasa, de 97 de primaveri si o memorie (plus luciditate) extraordinara. Dupa o frumoasa complicitate cu dl. Cornel Ungureanu plus in buna si vechea prietenie cu dl Kaba (prin Ion Barbu, petrileanul), speram ca in aceasta primavara sa descindem in intimitatea cafenelei, aproape de granita la care toti am visat sa o trecem in vremurile celelalte … Daca ar fi fost Kaba primar si pe atunci, poate ne-ar fi ajutat.

Ma bucur de reflectarea evenimentului de teatru, poezie, intilnire intre oameni vii si intilnire cu memoria, de premiul acordat lui Dorin Tudoran. Am vazut spectacolul mai demult; iar acum, desi n-am asistat la aceasta intilnire, m-am putut “infrupta” cu cite ceva din frumusetea ei, pe net. Jos ACTA:). Si felicitari.

@) Dorin Tudoran

Am asteptat sa ies din spital, ca sa te pot felicita din mediul meu natural de viata. Felicitari, Dorin, si un gind bun catre fratele Petre, de care tare dor mi se face citeodata. Imbratisari fratesti.