Liberate DC

@) Dorin Tudoran

M-am uitat la pozele din acest reportaj al “eliberarii” si m-am dus apoi la reportajul din 30 ianuarie, cel al finalului “ocuparii”. Cele de azi ma melancolizeaza radical – e o lume pustie, un pamint parca golit dupa vreo apocalipsa. Celelelate, oricit de putini ramasesera protestatarii erau foarte vii. Micul parc pe care il privesti zilnic din biroul tau era o lume, o lume populata, colorata, efervescenta, vie pina la urma…

@) Dorin Tudoran

Pai, eu care n-am experienta parcului decit din cele doua fotoreportaje ale tale, cu siguranta ca regret viata din cel dntii! Eu sper ca protestatarii se vor intoarce la primavara, dupa cum au promis!
Cit il priveste pe Stalin, de buna seama ca si-a iubit in general prietenii “pina la moarte”, ceea ce a facut si cu tatal lui Bulat! Multumesc pentru linkuri. M auit acum. Am revenit dupa multe drumuri pe la 20 acasa si, de la un fel de hipotermie, am adormit instantaneu. Normal ca m-am trezit pe la 1! Sa vedem cum petrec timpul pina dimineata!

@) Dorin Tudoran

Aici, in Iasi vreau sa spun, nu mai ninge de vreo trei-patru zile, dar zapada e fumos asezata. Ca si gerul! Ziua, mai urca pina pe la – 17 grade Celsius, insa noaptea trece de – 20. Acum, sint – 22.
Vad ca amindoi ne-am botezat pisicile pe italieneste! Pe moranul meu, deja celebru pe facebook, il cheama Marco Polo.
Multam pentru link!

@) Dorin Tudoran

Miercuri, deci peste o saptamina. Ti-as dori sa se mai imblinzeasca vremea pe aici. Aici, nu, sau inca nu, dar mai spre Sud, cam de la Plescoi la vale, e si inzapezire… Pe de alta parte, de buna seama ca memoria lui Petre merita aceasta aventura! Desi m-am vazut cu el destul de rar, am tinut si eu mult la el.

Ale lui Rubliov sunt vocea lui Vîsoţki şi icoana Marinei Vladi.

A mon avis, libertatea nu e buna decat pentru poetii geniali si pentru jucatorii cei mari, caci boborului de oameni cuminti si caruia si asa ii tremura trei randuri de dinti de frica a tot felu de sfinti, nu prea-i iashte de mare trebuinti, fiindca primii care s-ar repezi sa profite de libertatea totala de zi cu zi vor fi mai intai zarghitii or banditii ce-l vor nebuni sau jefui pe boboru’ care nu foloseste libertatea decat pentru a se dixtra & munci… oops.

In fond – si ca sa venim a nos moutons – care-i deosebirea dintre o armata regulata si-o gherila adunata laolalta, dar nedotata cu aparatura de comunicare sofisticata ? Singura deosebire e ca gherila nu poa sa comunice si sa contracareze prin planuri tactice dibace ceea ce armata regulata ii coace si-i face ; or, Internetul ii pune gherilei civice la-ndemana nu doar aproape aceleasi mijloace de comunicare ca si cele de care dispune armata shoguna, dar si hackerii care pot sparge chiar si codurile scretoase de pe Luna, asa ca gherilei noastre nu-i ramane decat sa ocupe toate streeturile nu cu tancuri, ci cu smile si alte zmecherii twitteriste mai mult or mai putin abile… Iar de-aci si pana cand un zmecheros terorist s-ar folosi de corpu’ de armata occupyst si-ar arunca lumeea in valeatu cel mai anarhist n-ar fi decat un mic pas de twist, insa n-as vrea sa insist… oops.

V-as recomanda “Zece libertarieni si-un terorist“, care nu e doar un textulet avepist, aloo…

mama, ce chef a fost aseara cu nea Dorin si Liviu.

pozele sunt frumoase, astept poze similare de la Iasi sau chiar de la Corabia! Oare ocupa cineva Corabia!

@ Dorin Tudoran

Pai, daca ne gandim la aceeasi fiinta, cine putea pune intrebarea mai justificat? Amintindu-mi cum il ‘comentam’ cu tinara sa mostenitoare, il admiram ca pe un muschetar excentric si incomod, si nu pot spune decit :
“Nascuta-n fum de batalii
Slavita fii, pamint al pacii
Slavita fii, slavita fii”

Anticariat: poate data viitoare

@Liviu Antonesei
La noi icre rosii se ofera numai fruntasilor in productie si vodka se elibereaza doar cu reteta de la doctor. Deci eu am savurat in stare de sobrietate.

Dacă vă răzgândeaţi. pe la două juma, găseaţi la o palmă de monitor un platou cu saramură de plătică şi şalăiaş, başca litra de basamac.

@ Dorin Tudoran

Vorbind de acele ‘ vremi ‘ si omul acela din “capul mesei”, deosebit de frumos (in diverse feluri), voiam sa va intreb daca la masa respectiva dna. Candre intervenea din cind in cind, sau era cum se spunea in folklore-ul mondenitatii de atunci, “memebers only”?

@) Gheorghe Campeanu

Acum, ce sa fac? Recunosc ca este foarte posibil ca armata, mai cu seama Air Force, sa se bucure de ceva privilegii… Nu-mi amintesc sa-mi fi poftit ceva inima in baza cu pricina si sa nu mi se puna in fata…

Acum, daca tot pornind din McPhearson Square am ajuns la restaurantul regizat de dna. Candrea, muzica lui Vissotski si frumusetea povestii de dragoste cu Marina Vlady, isi mai aduce aminte cineva de Cristea Avram?

@) Gheorghe Campeanu

A, nu, sau, mai degraba, nu doar! Prince Igor pae mai degraba o vodca de export, insa au niste marci exceptionale si acasa, la Cernauti, am dat peste una, senzationala, cu ardei iute! Ceea ce insemna ca ficatul rapus de alcool se redreseaza cu afluxul de vitamine din ardei. Bine gindit!

Vladimir Vysotkii a fost un om absolut liber. Fara patetism, dar cu fermitate, credinta in ceea ce spunea, de aici si tonul insufletit, lipsit insa de sentimentalism si euforie, a recuperat de la partid si ghebe arsenalul de notiuni cu care descriem realitatea vietii umane, relatiile dintre oameni fara partid si ghebist in capul mesei: demnitate, onoare, constiinta, sinceritate s.a.m.d., plus antonimele lor (in comparatie cu clisee ca „partidul este spiritul, onoarea si constiinta epocii noastre”, „partidul nostru ne ocroteste” sau „colaboratorul securitatii de stat este model de onoare, loialitate, patriotism”).

El a aratat ca se poate si fara ei. Multi au incercat si chiar au reusit. In nici un caz nu era vorba de (sau doar de) intelighentia „paduchioasa” cu a sa „rezistenta cu voie de la ghebe”, de tipul evtusencilor si voznesenskilor.

@ DT,LA & GC: radetzi si va veselitzi, ca shi cind or termina medicamentele adversarii de idei, sa te tzii!