Luat cu alte treburi, ieri am uitat că era ziua de naştere a lui Nicolae Ceauşescu. Sper să-mi fie iertată scăparea şi, în semn de căinţă, vă ofer două blitzuri.
N-am fost printre cei care să fi crezut povestea reluată azi – în egală măsură – de dobitoci ”naţionalişti” şi manipulatori nostalgici, după care, bietul Ceauşescu, a murit pe degeaba, fiindcă, de-ar fi ştiut el adevărul despre cât de prost mergeau lucrurile în ţară, le-ar fi reparat imediat. Dar, vedeţi, boieri dumneavoastră, Vodă era minţit şi izolat de popor, de către sfetnici lacomi şi fără suflet.
În schimb, m-a interesat relatarea unui om aflat cândva ”în cercul din jurul Tovarăşului”, perimetru din graţiile căruia a căzut într-o zi, când, imprudent, credea că se află în vacanţă. O reproduc, poate va fi de folos cuiva. Aşadar:
Fiu de ţăran, făcând mult tapaj de legăturile lui permanente cu palma ţării, Ceauşescu află că ţăranii sunt din ce în ce mai nemulţumiţi. O altă colectivizare în forţă este exclusă. Întreabă: ”Care-i buba, tovarăşi? De ce sunt nemulţumiţi ţăranii noştri?”
I se răspunde cu teamă, în reprize, incoerent. Până la urmă, Ceauşescu simte despre ce este vorba: ”Pământul de casă… N-au destul pământ să-şi ridice case. .. N-au cum să-şi facă o gospodărie pe lângă ea… N-au loc pentru acareturi...”
Tovarăşii dau aprobator din cap. Sunt fericiţi – “Uite ce repede a înţeles Tovarăşu’ “
Ceauşescu îi pune la treabă; le spune ce şi cât de repede trebuie dat ţăranilor; proiectul de lege trece ca vântul prin Marea Adunare Naţională; noua lege este anunţată cu surle şi fanfare. După câteva zile, Ceauşescu primeşte tot felul de rapoarte din care se înţelege că ţăranii nu sunt deloc mai fericiţi. Că, dimpotrivă, sunt mai nemulţumiţi decât înainte. Că există zone unde “se coace ceva.”
Nu mai pricepe nimic. Devine din ce în ce mai nervos; e sincer întristat – cum să-i facă tocmai lui ţăranii aşa ceva? A vrut să-i ajute, le-a dat ţăranilor lui dragi mai mult pământ pentru un loc de casă şi acareturile din jurul ei decât puteau visa ei, şi ei tot nemulţumiţi sunt? O fi mâna ruşilor?
Camarila tace, se uită cu ochii în pământ, îngrozită de momentul în care Ceauşescu va izbucni într-o criză de mare furie. Se uită unii la alţii şi nici unul nu are curaj să-i explice Tovarăşului că 100 m² de pământ nu înseamnă 100 m x100 m, ci 10 x 10.
- Desen & Copyright 2012 – DION
Citind ieri transcrierea adresării Preşedintelui către români, n-am avut nici o îndoială că dl Traian Băsescu era sincer, atunci când afirma că ştie care sunt greutăţile pe care le înfruntă oamenii. Şi, evident, spre deosebire de Nicolae Ceauşescu, Traian Băsescu ştie excat cât înseamnă 100 m². Mă întreb, însă, n-a venit vremea ca Preşedintele să explice şi cohortelor de tehnocraţi, analişti, cvartetelor de coarde şi strategilor de toate felurile ce compun camarila sa care este diferenţa între 10 x 10 şi 100 x 100?
1 m³
Sub un alt preşedinte, scandalurile legate de averile cumulate cu viteza sunetului de anumiţi “intreprinzători” au dat în clocot. Un rechin mare, dar mare de tot, a fost ameninţat, dacă e de închipui aşa ceva, cu …Justiţia! Preşedintele însuşi, sub presiunea dezvăluirilor zilnice, a declarat că, deşi el nu se amestecă în actul de Justiţie, dacă acuzaţiile despre care se vorbeşte se vor dovedi adevărate, Justiţia îşi va urma cursul.
Rechinul cel mare, căruia i s-a fluturat ameninţarea cu Justiţia prin parbrizul Mercedesului 600 blindat, a cerut o audienţă la Preşedinte. A obţinut-o. Cei doi s-au întreţinut o vreme cordial, apoi marele rechin l-a întrebat pe Preşedinte dacă e adevărat că a dat declaraţia aceea, cu Justiţia care îşi va urma cursul. Preşedintele i-a confirmat că o dăduse. “Atunci”, a continuat marele rechin, “cu metrul ăla cub de dolari, toate hârtii de-o sută, pe care l-am dat oamenilor dvs. în campania electorală, cum rămâne? Cine mi-l dă înapoi?” .
“Care metru cub? Are cineva dovezi pentru aşa ceva? Există chitanţe, bonuri de primire, recipise? Există aşa ceva?”
“Există. Eu am tot ce-mi trebuie, dumneavoastră – nu.
- Desen & Copyright 2012 – DION
Este şi motivul pentru care, chiar nu se face să scoţi în stradă, pe gerul ăsta, Reforma Morală şi Lupta Împotriva Corupţiei. Lăsaţi acolo doar viermii, pegra, ciumpalacii, neaveniţii şi mahalau; să fiarbă în sosul lor!
La ce oră e avionul de Costa Brava?
{ 10 comments… read them below or add one }
Al dracu’ don Mitică! Ce ţi-e şi metrii ăştia cubi!
La orice ora vrea cel care are puterea in mini!
Cea mai interesantă poveste despre adevăr, judecată şi dreptate mi s-a părut cea spusă de Levy Bruhl, într-o cercetare asupra mentalităţilor primitive: Dacă membrul unui trib fusese ucis de cineva dintr-un trib vecin, şeful desemna imediat cîţiva războinici care să sape un şanţ – căci era vorba despre deshumarea spritului morţii pătruns în trib – pornit chiar de sub cortul victimei. Când topoarele dădeau de vreun cataroi, pe stânga şanţului, săpătura o lua, ocolindu-l, spre dreapta; dacă, pe dreapta, nimereau în vreo rădăcină mai zdravănă, săpătorii o fereau, cârmind în stânga. Vinovat – nevinovat, membrul tribului vecin, sub al cărui aşternut se oprea “investigaţia”, se oferea bucuros sacrificiului sângeros, care, purificator, exorciza spiritul malefic din ambele triburi.
Învăţăcel într-ale modelajului – (Abia după ce termin, aflu ce-am dorit să cioplesc, spunea Brîncuşi.) – n-am strivit nodulul de lut mai puţin înmuiat, lăsîndu-l să-şi impună forma, sau le-am adâncit pe cele mai moi, lucrarea conturându-se singură, limpezindu-şi parcă propriul glas. Într-adevăr, puţine se rezolvă de la sine.
Costa Brava de sus sau de jos?
Iata de ce efectul catharctic al unei naratiuni este intotdeauna superior aceluia al unei argumentari. Felicitari!
@) Dorin Tudoran
Frumos, ingrozitor diptic! Invatatura ar fi ca al doilea stie mai bine matematica, de unde si multiplele succesuri in combaterea coruptiei…
Ce ti-e si cu natura umana!… De cand e lumea lume, unii isi fac de lucru la ridicarea soclului unui tiran pentru ca, apoi, sa-si faca de lucru, cu acelasi talent si aceeasi energie, la daramarea tiranului. Altii lucreaza, la fel de vartos si ingenios, pentru a impune o teorie, pentru ca apoi sa o conteste cu aceeasi ingeniozitate si acelasi consum nervos cu care au reusit s-o impuna. Dar cat timp mai exista posibilitatea de-a o apuca pe un drum al Damascului, (mieux plus tard que jamais!), negarea negatiei, oricat de mari eforturi ar cere, ramane unul dintre uimitoarele si minunatele apanaje ale fiintei umane.
Ad astra per aspera…
Eu cred, dupa cit am invatat din convorbirile mele cu Euclide, ca problema reala e citi patrati incap intr-un metru? Apoi, vin cubicii, dar tot la metru.
Da, da…. CuMetrii astia dom’le !
Vă răspund eu, dle. Gogea: patru metri liniari la metrul de suprafaţă şi trei la cel de volum. De asta a zis şi Einstein că linia curbă e cel mai scurt drum, nu cea dreaptă, ca Euclid. Motiv pentru care nici Arghezi n-a priceput, de la Ion Barbu, de ce -1 este simbolul perpendicularităţii: cubul e perpendicular pe patrat şi patratul este …. pe linie.
{ 1 trackback }