S-a spus (nu, nu era Kierkegaard) că nici măcar apele unui ocean nu pot spăla o picătură de sânge intelectual nevinovat. Întorcând mânuşa pe dos, ne-am putea întreba dacă, la rândul ei, o picătură de sânge intelectual vinovat poate infecta apele unui ocean.
Citiţi textul de aici şi găsiţi singuri un răspuns. Începutul sună aşa: ”Am citit cu mare atenţie ceea ce a spus preşedintele Traian Băsescu la conferinţa de presă. Cred că a fost un discurs demn şi cinstit care a indicat liniile de forţă ale continuării programului de reforme instituţionale, juridice şi morale.” La începutul altui paragraf, autorul scrie: ”Discursul a fost limpede, coerent şi la obiect.”
Nu am nici o îndoială că analistul de mai sus a citit cu mare atenţie cele spuse de preşedintele Băsescu, numai că, fie a făcut-o din poziţie de drepţi, fie în/din genunchi.
Până ne dumirim în legătură cu ineditul ”unghi al abordării” spuselor prezidenţiale atât de limpezi, coerente şi la obiect, de le-a scăpat mai tuturor ciumpalacilor, viermilor de mahala şi pegrelor de tot felul care au comentat aceeaşi adresare către români, reproduc mai jos un text, care, deşi nu are nimic de-a face cu cele de mai sus, mi-a revenit în minte în aceste zile.
Linguşica
Multilateral adaptată, lingușica este și de apă – azi și de uscat – ieri. Și de câmp – mâine și de pădure -poimâine. Și de dimineață – alaltăieri și de seară – răsalaltăieri. Și de parc – când e vremea frumoasă și de seră – când vremea e ciufută. Și independentă - pe înserat și preponderentă – cu noaptea-n cap.
De aceea, lingușica este întotdeauna în proximitatea Locului: și când e apa la putere și când puterea basculează spre uscat. Și când este câmpul la putere și când puterea o ia spre pădure. Și când la putere tronează dimineața și când puterea se prelinge spre seară. Și când vine parcul la putere și când puterea revine serei. Și când se poartă independența și când la modă este preponderența.
Lingușica este și floare – când se bat filantropii cu flori la Șosea și copac – când e nevoie de ceva în care să se suie scroafa. Și algă – atunci când Locul comandă “Seafood!” și tufă – când Locul ordonă ’telectuali, pe loc repaus!
- Desen & Copyright 2012 – Alex DIMITROV
Ce rămâne cu totul contraindicat este să cauți lingușica de șira spinării. De o faci, dai peste ceva ce seamănă cu plastelina, dar miroase urât, foarte urât și a cu totul altceva.
Și este exact a ce miroase.
(19 iulie 2009)
{ 79 comments… read them below or add one }
Je te salue, mon vieux!
Et je (me) signe: MAL D’HORREUR
@Şerban Foaţă
Norocul lui Lautreamont ca n-a apucat sa vază chiar totul, deşi credea că-i era de ajuns cât şi ce văzuse…
Curat rezistenţă prin cultură, coane.
Sper sa scuzati citarea – e raspunsul – urbi et orbem – al lui VT, la 15 si ceva, azi:
Va multumesc pentru comentariu. Fiind inceput de semestru si predand astazi toata ziua la Universitatea Maryland, nu pot raspunde, cum as dori, numeroaselor comentarii, pro si contra. N-am facut decat sa-mi exprim o opinie de analist al tranzitiilor democratice, de sociolog si politolog cu o perspectiva comparativa. Nu cred ca am propus aici o viziune definitiva asupra bilantului unui presdinte, ci am examinat, fara emotii, cat am putut de calm, semnificatiile unui discurs important (unul real, nu unul imaginat de altcineva) in vremuri de criza economica si chiar politica. Nu am facut nicio referinta la alte discursuri ale unor oameni politici din Romania, in special cele ale domnilor Ponta si Antonescu. Textul meu nu se doreste unul polemic. Am indicat linkul la blogul profesorului Cristian Preda pentru ca mi se pare ca ofera o analiza lucida, dincolo de exclamatiile care par sa domine piata mediatica si a retelelor de socializare. Am impartasit public opiniile mele, nu am facut un exercitiu de idolatrie. Nimeni nu are vreo obligatie de a gandi ca mine ori ca dl Preda, dupa cum nici noi nu avem obligatia de a ne inregimenta in vreun cor al contestarii actualului presedinte. Subiectivi, volens nolens, suntem cu totii. Important este sa fim constienti de acest lucru si sa nu pretindem ca ne situam, doar noi, in ceeace Parmenide numea “inima calda si rotunda a adevarului”. Abia in atari conditii poate incepe dialogul. Altfel, ramanem cu suspiciuni, indemnuri la rasturnari spectaculoase (“Jos tiranul!”) si retorica febrila. Am scris aici, pe “Contributors” ce-mi visez. Ganduri bune.
http://www.contributors.ro/politica-doctrine/ce-mi-visez-un-epilog-utopic-la-o-saptamana-furtunoasa/
PS: Evident, daca va intereseaza ce viseaza VT, poftiti!
(S-o creadă Centru-naintaş al Naţionalei, că n-avem simţul omorului.)
@minai rogobete
“rezistenta” o fi, dar “curat(a)” nu stiu de e…
Daca nu aveti si textul lung – cu raspunsul lui VT adresat postarilor la textul sau – atunci textul meu scurt nu are nici un rost. Nu stiu ce s-a-ntimplat dar parca l-a supt instant hyperspatz.
Altminteri – nu ca sa fiu eu Gica Contra – nu-l vad pe VT ca o lingusica decit daca lingusica poate ajunge ideologul-scribalau al regimului. Mie-mi pare ca, desi ocupat pina peste cap la Maryland, el este membru cu drepturi largi al camarilei de la Cotroceni.
Linguşeala şi intransigenţa sunt feţele dictaturii; după copleşitoarea lor generalizare, pare-se, mai toţi forumiştii şi blogerii tre să demisioneze.
@InimaRea
Oamenii nu au iesit in strada sa protesteze impotriva reformelor si in nici un caz impotriva REFORMEI MORALE.
Cand pui ce se intampla la Bucuresti in axceeasi line cu DeGaulle-Churchill-Reagan trebuie sa dai intregul context in care premierul britanic recunoastea ca nu are nimic de oferit conationalilor sai decat ” “I have nothing to offer but blood, toil, tears and sweat “. Iata paragraful cu pricina:
“Sir, to form an Administration of this scale and complexity is a serious undertaking in itself, but it must be remembered that we are in the preliminary stage of one of the greatest battles in history, that we are in action at many points in Norway and in Holland, that we have to be prepared in the Mediterranean, that the air battle is continuous and that many preparations have to be made here at home. In this crisis I hope I may be pardoned if I do not address the House at any length today. I hope that any of my friends and colleagues, or former colleagues, who are affected by the political reconstruction, will make all allowances for any lack of ceremony with which it has been necessary to act. I would say to the House, as I said to those who have joined the government: “I have nothing to offer but blood, toil, tears and sweat.”
Iata aici linkul spre speechul respectiv: http://www.historyplace.com/speeches/churchill.htm
Romania nu se afla azi angajata in razboi cu… Ungaria, Cehia si nu se pregateste sa fie gata de lupte navale pe Marea Neagra cu Turcia… Iar Churchill nu se adresa atat/doar poporului ci si guvernului pe care il forma…
Daca Presedintele ar fi facut gestul simplu de a numi CLAR niste erori, de a fis spus “Imi pare rau, am gresit” etc., discursul sau ar fi putut fi citit altfel…
Hm… Derutant, dezolant, dezgustător.
Azi-dimineaţă, când aveam în cap numai „sunt căpitan de vas şi n-am ratat niciodată destinaţia”, mi-a venit în minte un „accipe timonam quam tibi TU praeparisti in aeternum…”. Cred că am avut dreptate numai pe jumătate. Pentru că, iată, azi asistăm la un „accipe coronam quam tibi EGO praeparavi in aeternum”. Veţi spune că-s blasfemii acestea. Păi, cum Doamne iartă-mă să nu fie??? Doamne fereşte!!!
Un discurs prezidenţial abundent în şcolărisme, urmat de o analiză „specializată” opulentă în infantilisme: ”Fiind inceput de semestru si predand astazi toata ziua la Universitatea Maryland…” Oooo… Oooo… Dar ne scuzaţi…
Na! Că nu-i frumos să sudui, măcar că, de nu-mi vineee…
Je te salue, vieil ocean!
…fără mărturisirea sinceră dintru început: mea culpa, mea culpa, mea maxima culpa, nici o “liturghie” nu poate să ducă la comuniune, cu atît mai puţin la cuminecare…
@ Vasile Gogea
Asta ii spuneam si eu lui @InimaRea: daca discursul ar fi inclus si niste recunoasteri punctuale de erori, de badaranie personala (cum i s-a adresat doctorului Arafat si mulr altora, imbecilitatea comisa de baconschi pe blogul personal, chiar stupizenia cu “pegra” lui VT etc), altfel ar fi fost receptat discursul. Dar asa?…
Ideea ca romanii ar fi iesit in strada ca sa stopeze REFORMA MORALA in curs mi se pare naucitoare!
E de tot fasonul cu negaţia prin omisiune: dacă în PU se cer demisiile lui Băse şi Boc, înseamnă că EBA, Vadim şi Becali sunt bine-mersi în PE.
Cred că o şedinţă de partid va fi decurs cam tot aşa:
Toaăşi şi toaăşi, am citit cu maximă atenţie discursul tovarăşului căpitan Băsescu. Am o neţărmurită stimă, încredere şi admiraţie în ceea ce privesc [sic!] liniile de forţă ale continuării programului de reforme instituţionale, juridice şi morale, menite a conduce România pe cele mai înalte culmi de civilizaţie şi progres. (Ovaţii, aplauze, urale.) Discursul tovarăşului nostru căpitan şi comandant suprem, Băsescu (Aplauze prelungite. Mulţimea, în picioare, scandează: „Căpitanul! Căpitanul!”), a fost limpede, coerent şi la obiect. Esenţa acţiunii politice a domniei sale [sic!] arată că conducătorul nostru ştie cine este şi ce poate să ofere societăţii noastre de astăzi şi de mâine. (Alte ovaţii, aplauze, urale.) Mesajul său principal, cum îmi spunea un bun pretin [sic!], este in direcţia Nu vă fie frică! Nu vă temeţi! (Prin toată adunarea trece un adânc suspin de uşurare. Apoi, fanfara atacă, entuziastă, Onorul la general)
Câteva sumare comentarii:
1. „Nu vă fie frică! Nu vă temeţi!” este o sintagmă mai compatibilă cu altă tagmă, anume a Îngerilor (şi, la limită, a unor papi, ca Ioan Paul al II-lea, de pildă). – Cf., între altele, Luca, 1, 30: „Et ait angelus ei ne timeas Maria invenisti enim gratiam apud Deum”. (Drept este că şi dl Preşedinte, are parte de un „nu vă fie frică!”: „Nu vă fie frică,/ Şi Băsescu pică!”)
2. Cât despre „A recunoscut [Traian Băsescu, n.m.] eroarea din disputa cu Arafat.”, vorba dlui Cristian Preda, – întrebarea ar fi „Cu care Arafat?!”.
@ mihai rogobete
domne’, nu mai intzeleg nimic: ori eu nu mai pricep ce citesc, ori unii nu mai stiu ce semneaza…
@Şerban Foarţă
Primarul acela curat ca lacrima — un îngeraş, ce mai! — Solomon, ne-a si spus ca în vreme ce doctorul Arafat e un pârlit de “brancardier”, Băsescu a salvat ţara. De cine a salvat-o, de Arafat brancardierul sau de Yasser Arafat ce Mort de multişor?
Frumuşică duplicitate – Preşedintele îl sună pe Arafat şi-l roagă să revină asupra deciziei, dar oamenii Preşedintelui continuă să-l insulte pe Arafat.
Şi tot cei ieşiţi pe străzi sunt cei care vor să stopeze REFORMA MORALĂ iniţiată de Preşedinte şi PDL. Păi, nu e vremea ca unii să fie reformaţi (moral) înainte de a se certa cu ăi de vor să deraieze REFORMA MORALĂ?
@Şerban Foarţă
Bună seara, Maestre!
M-ati îmbucurat confirmînd ceea ce tocmai strigasem că nu se mai poate (din partea mea înspre părţile lui Vl.T.). Şi, dacă Dorin permite, cu tot dragul v-aş invita să mă vizitaţi în blogulul meu personal: http://vasilegogea.wordpress.com/2012/01/26/tua-maxima-culpa-vladimir-tismanenu/.
Plecăciune!
Vorbă multă, sărăcie. Concret, aş propune ca, dacă se strîng mai mult de 10,000 de proteste pe feisbuc sau linchedin etc., pentru a se evita violenţa confruntărilor stradale, să se lichideze reţelele de socializare
@mihai rogobete
Daca Al Gore ne-a spus ca el a descoperit… Internetul, iata ca dnii Basescu&Tismaneanu sunt pe cale sa lichideze retelele de socializare. Mai apare revista URZICA?
Nu ar fi posibil ca toti cei intelepti si invatati care se pronunta aici sa se insele putin? Putem accepta (totusi) idea ca, trecuti prin atitea, avem (si) tendinta/deformarea de a cauta in spatele evidentei si (nu rareori) a descoperi ceeace (nu intodeauna) exista?
De ce sa nu incercam sa vedem ca dupa o viata plina cu atitea incercari si dezamagiri de intimitati politice, dl. Tismaneanu si-a gasit in sfarsit marea dragoste? Si, ca in orice asemenea relatie, loialitatea si abnegatia sint nu numai implicite, dar cu adevarat sincere? Amorul e orb. Si, e normal sa fie asa. Cind ti-ai pierdut capul, nu te mai gandesti la tine , ci doar la binele obiectului admiratiei tale.
Problema pe care incerc sa mi-o lamuresc insa, este cea legata de omniprezenta remarca a domniei sale, cind le raspunde criticilor, conform careia textele pe care le prezinta, sint pure expresii ale analizei sociologice si politologice. Cum poti fi si indragostit si impartial in acelasi timp? Poate am uitat complet preceptele epistemologiei si care sint pericolele metodologice in cercetare si analiza sistemelor. Credeam ca “all is fair in love and war” nu inseamna si sa te auto-amagesti ca mai poti fi si obiectiv.
Va mulţumesc, domnule Vasile Gogea.
Dar, vă rog mult, fără “maestre”!
Maestru e Cristoiu.
Eu sunt… decât
Şerban
@inimaRea
ai uitat sa pui raspunsul unui cititor la raspunsul domnului Tismaneanu
aveti dreptate : “subiectivi suntem cu totii …” ; platiti insa nu toti …
Domnul Tismaneanu s-a decredibilizat de cand cu marea “comisie prezidentiala de condamnare a comunismului. Cred ca Romania avea sufcienti istorici care puteau studia comunismul fara sa apeleze la cineva care pana la varsta de 30-40 ani sustinea de zor comunismul. Chiar daca odata ajuns in America sustinea contrariul nu rcred ca domnia sa a fost sincer in nici una din perioade sau mai degraba a fost sincer in prima perioada.
Dincolo de orice recunoastere academica domnia sa sufera la alte capitole. Cum gazda ne-a cerut sa fim politicosi ma rezum la a spune asta si nu a nominaliza capitolele suferinde.
Fara (aparent) nici o legatura, prezint onor interlocutorilor, cu ocazia zilei de nastere a fostului Presedinte al Romaniei, caci St. Valnetine’s Day bate la poarta, o posibila idee de cadouri:
http://www.guardian.co.uk/world/gallery/2012/jan/26/nicolae-ceausescu-romania-in-pictures
Reforma orală, în biroul oblu…
Nu. Nici Marius.
@ Gheorghe Campeanu
Sa-l pui pe dl Traian Basescu in aceeasi liga cu W. Churchill (in timpul razboiului), cu DeGaulle (imediat dupa razboi) si cu R. Reagan nu prea arata a “analiza sociologica ori politologie”. Arata a ce este: poropanganda in favoarea unui om politic. Acceptabila si aceasta ocupatie, atat vreme cat este declinata public. Cat despre o noua carte de “filozofie politica” pe care o va scoate in curand dl VT, ma intreb care sunt celelalte carti de “filozofie politica” semnate pana acum. Am citit toate cartile dlui VT, si, fara a fi ele de “filozofie politica”, unele mi-au placut foarte mult.
Cred insa ca e cam greu sa alcatuiesti o carte de “filozofie politica” recicland la nesfarsit povestiri despre cum arunca Ana Pauker cu scrumiera dupa nu stiu cine sau cum te impusca Nicu Ceausescu cu “un glontz” tzasnit dintr-un “pistol cu alice”…. Simpla parere.
@ Dorin Tudoran
Sant usor nedumerit. Cum, dumneavoastra, poet, nu puteti fi sensibil la idea ca dragostea sincera este oarba? Daca in ochii indragostitului obiectul admiratie poate fi Venus (sau Adonis, dupa preferinta), de ce nu ar putea deveni dl Basescu un personaj din categoria lui Sir Winston Churchill?
@Dorin Tudoran
Cred ca gresiti “Sa-l pui pe dl Traian Basescu in aceeasi liga cu W. Churchill (in timpul razboiului),….”
La capitolul wisky baut cred ca sunt din aceeasi liga desi inclin sa cred ca Churchill prefera calitatea
@ virgil
Nu am nici o problema cu faptul ca dlui Basescu ii place “vizichi” (cum scriu unii), caci si eu sunt bautor de asa ceva. Si nici nu sunt printre cei care au privilegiul (cum sustin) sa vada ce si cum face dl Basescu daca a baut putintel mai mult — nici nu-mi place unii dintre cei care au asemenea amanun tak, pak! cu ele la ziar. Se intampla doar ca am nedumeriri in legatura cu unele din cele pe care le afirma sau face dl Basescu cand nu poate fi deloc banuit ca ar fi baut.
@ Gheorghe Campeanu
Daca ar fi un terchea-berchea de poet, cum suntem cativa pe aici, dl Basescu mi-ar fi mai drag, dar fiind sef de stat sunt mai aspru cu Domnia sa.
Nu am de unde sa stiu daca dl Basescu ar putea ori nu sa devina un personaj din categoria lui Sir Winston Churchill. Tot ce stiu este ca DEOCAMDATA nu este asa ceva.
Si, sincer vorbind, nici nu i-as dori sa aiba vreun razboi pe cap pentru a incepe sa devina un W. Churchill. Sunt amici care ma tot ciupesc (chiar si pe acest blog) ca vad si anumite calitati in politicianul Traian Basescu. In aceste zile, insa, inadecvarea vorbelor si faptelor Presedintelui ma intristeaza tare mult. Despre cei care-i canta in struna Presedintelui orice-ar face, orice-ar spune cred ca isi iau mari vinovatii pe cap si suflet si, in analiza finala (ea nu va fi scrisa tocmai de cei cu cantatul in struna, sau nu numai de ei…) se vor dovedi ca i-au facut mai mult rau dlui basescu, decat bine… Opinie de poet, ce vreti?…
@Dorin Tudoran
“Primarul acela curat ca lacrima — un îngeraş, ce mai! — Solomon, ne-a si spus ca în vreme ce doctorul Arafat e un pârlit de “brancardier”, Băsescu a salvat ţara. De cine a salvat-o, de Arafat brancardierul sau de Yasser Arafat ce Mort de multişor?
Frumuşică duplicitate – Preşedintele îl sună pe Arafat şi-l roagă să revină asupra deciziei, dar oamenii Preşedintelui continuă să-l insulte pe Arafat.”
Banuiesc ca va referiti la primarul din Craiova. Nu am citit acea declaratie. (Pe care o gasesc cel putin stupida.) Sa inteleg ca il considerati pe Solomon unul din “oamenii presedintelui”? Daca vorbim despre acelasi personaj, eu stiu ca a fost arestat si, ce-i drept, eliberat. Nu imi este clar ce intelegeti dumneavoastra prin “oamenii presedintelui”. Aveam impresia ca dumneavoastra sunteti de parere ca fiecare raspunde pentru faptele si vorbele sale, nu si pentru ale altora, prieteni sau amici. As fi de acord sa i se impute lui TB o declaratie a unui om angajat in structurile prezidentiale. Este cazul lui Solomon? Cu mult timp in urma, cind vorbeam de Realitatea TV si rolul lui Hurezeanu, dvs v-ati referit la faptul ca de multe ori actiunile subalternilor nu au neaparat girul sefilor. Mi se pare ca e vorba de o dubla masura in modul in care judecati.
@Dorin Tudoran. Problema nu este licoarea in sine nici calitatea cate odata nici cantitatea. insa in USA si Canada se zice “Don’t drink and drive. “
@ovidiu
Nu ati citit, cititi fie si doar una dintre relatari aici: http://www.rtv.net/antonie-solomon-basescu-a-salvat-tara-suntem-pusi-prost-la-raspantie-de-drumuri_12443.html
Nu ma refeream la o duplicitate a dlui Basescu ci la o duplicitate a momentului, a masinariei din jurul dlui Basescu.
Si Dan Diaconescu a fost arestat si apoi eliberat. Va amintiti ca a vorbit atunci la telefon cu Presedintele care — potrivit relatarii lui DD si necontestate de Administratia Presedintiei — l-a asigurat ca nu a jucat nici un rol in arestarea sa? ce nu exista in relatare era daca Presedintele a jucat ori nu un rol in eliberarea lui DD. Nu spun ca a jucat, spun dar ca nu-mi amintesc sa se fi clarificat situatia respectiva.
Da, oamenii sunt raspuzatori pentru ce fac ei, nu pentru ce fac altii. de aceea, repet, duplicitatea, in acest caz, nu-i era atributa dlui Basescu. Deci, nu exista nici o dubla masura in felul in care incerc, dupa puteri, sa judec o situatie sau alta.
P.S.
http://www.jurnalul.ro/politica/antonie-solomon-protestele-au-fost-manipulate-arafat-e-un-brancardier-basescu-a-salvat-tara-602455.htm
http://www.jurnalul.ro/politica/antonie-solomon-protestele-au-fost-manipulate-arafat-e-un-brancardier-basescu-a-salvat-tara-602455.htm
alta, cu o fotografie amuzanta:
http://www.jurnalul.ro/politica/antonie-solomon-protestele-au-fost-manipulate-arafat-e-un-brancardier-basescu-a-salvat-tara-602455.htm
Dragă domnule Vasile Gogea,
cu plăcere, – dar fără, dacă
s-ar putea, “maestre”!
Şi dacă, bineînţeles, e de
acord şi Dorin Tudoran, în
calitatea lui de veche
gazdă.
Tot binele, Ş.F.
@Şerban Foarţă
Cu gratitudine!
@Dorin Tudoran
“Asta ii spuneam si eu lui @InimaRea: daca discursul ar fi inclus si niste recunoasteri punctuale de erori, de badaranie personala (cum i s-a adresat doctorului Arafat si mulr altora, imbecilitatea comisa de baconschi pe blogul personal, chiar stupizenia cu “pegra” lui VT etc), altfel ar fi fost receptat discursul. Dar asa?…”
Imi pare rau ca insist, dar ce ati spus despre Solomon a venit in continuarea rindurilor de mai sus. In acest context, eu am inteles ca dvs. ii cereti lui TB sa se delimiteze de lucruri pe care le fac altii. Sunt absolut de acord ca ar fi trebuit sa specifice clar niste erori pe care le-a comis, fara sa le treaca la capitolul exceptii. Dar nu vad cum ar fi putut sa vorbeasca despre “imbecilitatea” comisa pe blogul personal de Baconschi sau despre ce a scris VT. (Mi se pare fascinant cum ceea ce dumneavoastra cititi ca fiind o imbecilitate, pentru Mircea Vasilescu reprezinta “câteva cuvinte discutabile scrise pe blog” http://www.adevarul.ro/mircea_vasilescu/Baconschi_si_Becali_7_633606635.html)
@ovidiu
Aici, la comentarii, cand toti mazgalim in viteza, lucrurile nu curg totdeauna lin, cu conectiile si puntile necesare. Mizam unul pe perspicacitatea si buna-credinta a celorlaltzi.
Evident, Presedintele nu se putea referi direct la textul lui VT, diindca VT nu e membru al Guvernului etc. Indiferent cat de influent este nu poate fi tinut raspunzator ca un oficial roman, un membru al guvernului. In cazul dlui Baconschi, Presedintele putea face o trimitere punctuala, eventual fara a da numele dlui Baconschi dar cu destula dibacie spre a le fi usor oamenilor sa intelega ca dl Basescu regreta si se delimiteaza de opiniiloe fostului ministru. Acest lucru era cu atat mai necesar, cu cat oamenii era suficient de “lasati cu ochii in ceatza” de lipsa de coerenta de pana atunci: dl Baconschi revocat de Premier declara ca Presedintele nu i-a reprosat nimic. Una peste alta, deci, Presedintele e de… acord cu opiniile exprimate de dl Baconschi.
Opinii si opinii. Raman la… opionian ca dl Baconschi si-a dat cu stangul in dreptul scriind ce a scris. Nu uitati ca are (avea, va mai avea?) ambitii prezidentiale. Cand asta doresti, eviti sa numesti, LA GRAMADA, mase de oameni “mahala” si altele.
In astfel de momente, social-tensionate, prudenta si coerenta trebuie sa fie OBLIGATORIU in “trusa de scule” a oamenilor politici.
@ vasile Gogea & Serban Foarta
Ce faceti, maestrilor, va tutuitzi in fatza ochilor noshtri uimitzi?
@Dorin Tudoran
“Aici, la comentarii, cand toti mazgalim in viteza, lucrurile nu curg totdeauna lin, cu conectiile si puntile necesare. Mizam unul pe perspicacitatea si buna-credinta a celorlaltzi.”
Puteti miza pe buna mea credinta. Pe perspicacitatea mea nu mizez nici eu insumi, nu imi place sa fiu dezamagit.
@ovidiu
Daca nu as fi mizat pe buna dumneavoastra credinta — indiferent de cate si cand avem opinii diferite — nu ma angajam in acest dialog.
Nici eu nu mizez fara teama pe propria-mi perspicacitate, dar sunt sigur de buna mea credinta.
Nu am “un cal in cursele” politice din Romania, nu am antipatii apasate pentru unii actori politici si simpatii pregnante pentru altii, numai ca, peste tot in lume, cei ce scriu au mai mult de-a face cu cei aflati la putere, caci ei administreaza in acel moment locul, si ceva mai putin cu cei din opozitie.
Cand pendulul politic trimite opozitia la putere si puterea in opozitie, cei ce scriu cu buna-credinta nu fug dupa cei ajunsi in opozitie sa-i bubuie in fiecare clipa ci se “multumesc” cu tintele oferite de cei ajunsi, insfarsit, la putere.
cumplit de trist, într-adevăr, să vezi, după 80 de ani de la trădarea și imensele erori ale generației interbelice (am citit cartea recentă a lui Lucian Boia cu pasiunea cu care citești un roman de aventuri, din care ai de învățat lucruri esențiale despre cum poți să te conduci în demnitate și adevăr – căci asta înseamnă, până la urmă, să fii un intelectual), aceleași oribile compromisuri, lașități și lingușiri ale Puterii la cei de azi, ca Tismăneanu, Ungureanu, Baconschi… sigur, Mircea Cărtărescu a întors armele, simțind că travaliul lui ca editorialist aservit nu mai are legătură cu realitatea concretă a acestor zile, dar o asemenea schimbare nu mă încălzește cu nimic. trist, cumplit de trist…
@claudiu komartin
Claudiu – bun sosit/trecut pe aici. Tristetea nu ajuta la nimic. Ce se intampla — se tot intampla — nu poate fi combatut decat cu luciditate si buna-credinta. Stiu, e greu, este extrem de greu, drumul pare fara sfarsit, dar nu uita ce “scria” Sisif in “memoriile” sale: cand o lua, din nou, in jos spre poalele muntelui/dealului/colinei se simtea ceva mai bine, mai relaxat. Apoi o lua de la capat…
Numai bine.
@All
Fara comentarii si din pacate adevarata.
Hai domne care mai protestezi ?
http://timisoaraevanghelica.files.wordpress.com/2012/01/intelectualiada-lui-base.jpg?w=750
domnule Tudoran, pot să-mi ia și schiurile, eu sunt pregătit sufletește să îndur doar pentru literatura mea, pentru ce am visat că mă va face un om mai bun. poate că acum, chiar acum nu mai putem auzi muzica, dar dacă vom asculta cu atenție, ea răsună mai clar ca niciodată – iar eu nu vreau, nu pot să sacrific lucrurile care mă țin laolaltă pentru a mă război cu alde Culcer, Voinescu sau Tismăneanu. mi-e greață de așa ceva, nu are de-a face cu partea bună din mine, iar pe cea rea nu vreau să o mai las să iasă la suprafață, chiar dacă mi s-ar părea că e justă cauza pentru care aș sacrifica timpul și energia și arta care ele singure merită marile autoiluzionări ale prezentului și ale viitorului meu. și prin asta vreau să înțelegeți că nu vorbesc despre “turnuri de fildeș” sau retragere din fața tăvălugului Istoriei – pur și simplu mi-e teamă că locul meu nu este în acest concert cacofonic din care nimeni nu are de câștigat în viața lui intimă, de idealuri și reprezentări.
@claudiu komartin
“editorialist aservit”? Ati putea proba aceasta afirmatie? Aratati-mi cel putin un articol pe care va bazati afirmatia. L-am citit si in Jurnalul National si in Ev Zilei si nu m-am gindit niciodata in felul acesta la Mircea Cartarescu. Pur si simplu sunt curios sa stiu cum v-ati format dumneavoastra aceasta opinie. E posibil sa aveti o exigenta mult superioara celei pe care o am eu cind ma raportez la scrierile “din ziar” ale acestui om.
@Dorin Tudoran
Va multumesc foarte mult pentru precizarile pe care le faceti. Observasem si eu cum catarea dvs i-a prins numai pe unii (sau in majoritatea cazurilor) si mi-am spus acelasi lucru: ei sunt la putere. Oarecum firesc sa aiba parte de acest tratament.
@claudiu komartin
Te inteleg, problema ramane, ca si altadata, ca, daca toti incercam sa salvam “partea buna” din noi e posibil ca “partea rea” din altii sa castige atat de coplesitor incat, finalmente, “partea buna din noi” va fi sufocata. Stiu, arta razbeste, se ridica deasupra mundanului, dar, uneori, aceasta victorie nu e sigura deloc.
Dar ma intorc de unde am plecat: fa excat asa cum crezi ca e mai bine; instinctul unui artist este deseori mai sigur decat busola altora…
@ovidiu
Cine s-ar putea uita la toata gazetaria (presa ori blog, nu conteaza) de care m-am invrednicit in anii de dupa 1989, ar realiza ca nu am crutat pe nimeni; mai ales din vreun interes personal. ca am avut dreptate mereu, mai mereu, deseori, uneori, rareori ori mai deloc, e alta intrebare…
Prin forţa învârtelilor, a trebuit să lipsesc. S-a dat vreun privilegiu, vreo indemnizaţie, sau vreun ajutor social? Nici electorală? Jos atenţia şi măslina!
dom’ tudorane,
pentru ca aud acu’ ca nu se mai acorda tzertificate de inzapezire, lucru care ar trebui sa linisteasca viscolu’ in piatza matache, saritu’ la aport prezidentzial din partea celor mai de buna calitate dintre tzivilii sotzietatzii n’are nici o treaba, anuntz p’aceasta cale, cu concertu’ blood, sweat & tears care s’amina pentru o data ce parca nici n’ar mai fi fost.
sanatate!
@napocitaniu
trupa foarte buna blood, sweat & tears!
in rest, fiecare “isi aduce… aportul” dupa cum il taie kapu’
singura problema s-ar putea dovedi ca intr-o zi — nu-i zik buna, ka n-ar fi taman buna — ca unii vor ramane fara kap si vor da vina pe picere…
@) Dorin Tudoran
Eu pe Lingusica o cunosc deja! Si cred ca e un moment excelent pentru revenire. Ultimele vreo zece ore le-am petrecut in compania lui Mircea Daneliuc – film, roman, mese… – , care te saluta cordial! Ba chiar si cu drag, cum mi-a spus sa precizez!
@Liviu Antonesei
Am vazut tarziu ca te intalnesti cu el, deja plecasesi. Altfel te rugam sa-i transmiti ceva.
Mircea Danieliuc mi-e foarte drag — in prima lui carte, aia cu ruptul pisicii povesteste cum ne-am intalnit “incognito”, cum planuiam una-si-alta si cum umbla mandea cu o surubelnitza in buzunarul de la parka nemteasca, just in case… ca ne salta Secu si macar dau si eu cateva gauri intr-unii dintre ei… A stat si lai noi, cand abia ne mutasem in Washington, si-i placeau copacii din jurul casei. Sper sa-l revad anul acesta.
Imbratiseaza-l din partea mea!
@ ovidiu: http://hydepark.ro/articol/articol/pluta-meduzei-486.html
@ Dorin Tudoran
Mircea Daneliuc “rules”!
@ Liviu Antonesei
Recunosc sincer ca am cazut robul unei mari invidii fata de unii care au petrecut azi (si o mai fac si maine) cu Mircea Daneliuc. Nu l-am vazut de, sa socotesc: exact 22 de ani si 2 saptamani (Bucuresti, ianuarie 1990 – casa de lnga Biserica Armeneasca).
@) Dorin Tudoran
Nici o problema, il revad miine, ca vreau sa revad Patul conjugal! Dar chestia cu surubelnita m-a lasat paf! Asta purtam si eu in buzunarul fulgarinului, dupa aparitia apelului impotriva lui Ceausescu din octombrie – intr-u buzunar, ca in celalalt aveam sare! Cind m-au luat baietii la jogging cu antrenament mecanic, am uitat si de una si de cealalta! Totusi, ce potrivire cu surubelnita. Eu o am si acum, dar n-o folosesc, e asa, un remember…
LA: Carevasazica, maitre, surubelnita nu era arma alba ci scula profesionala – era mereu ceva de desurubat pe-acolo, nici nu stiai cind aveai nevoie de scula.
Of, intelectuallii astia! Nu mai potrivita era o cinstita sula?
dom’ tudorane,
pai, bine, domnilor, daca dumneavoastra , ‘telectualii, ne’atzi adoptat, si’nca d’atita vreme, “sculilii”, noo, uarcarilor, ce ne mai ramine de facut?
d’asta merg lucrurile atit de bine la romunia: uarcarii scriu romane iar ‘telectualii se lupta cu shurubelnitza!
http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-pluta-meduzei-963485.html
Relaxat, Cartarescu e credibil. Mie, asta mi-a placut: Baconschi era ultimul intelectual din conducerea PDL.
“Elita” isi ia mina de pe oranjgrobianul pe care l-a mingiiat pe cap, l-a scarpinat pe burta. Acum, e ca la Sorescu: Imi arata inca de cu toamna opincile viitoare/ pe spinarea porcului gras (La lilieci – Nea Florea).
@) Gheorghe Campeanu
Cred ca am spus ca am evocat intilnirile dintre voi doi, i-am transmis gindul tau bun, pe care l-a reintors cu toata prietenia. Si, da MD “rules”!
Frumoase amintiri astea cu surubelnite. Trebuie sa recunoasteti poate, ca erau bune totusi orele delacatuserie din scoala. Stiau ei ce stiau cind ne invatau ‘meserie.
@claudiu komartin:
Va multumesc pentru link.
Banuiesc ca prin “aservit” intelegeti aservit puterii, deci, inclusiv lui TB. Spunind lucrurile acestea despre el, ce avantaj ii poate aduce presedintelui: “Din păcate, nenumăratele sale gafe au arătat că Traian Băsescu are-n sinea lui toate reflexele românului mediu: autoritarism, sexism, rasism, dispreţ pentru intelectuali, e drept, nu în proporţii catastrofale (e o exagerare uriaşă să vezi în el un fascist sau un tiran), ci, ca să zic aşa, la nivel de stil de viaţă şi de gândire cotidiană. Nici când toate acestea au devenit evidente nu l-au părăsit toţi oamenii de cultură, pentru că încă deosebeau omul politic de omul pur şi simplu. Curând, şi omul politic şi-a epuizat credibilitatea, iar azi nu cred că vor mai răspunde mulţi intelectuali chemării sale în ajutor.”? Oricit de inteligent i-ar fi manipularea, spunind toate acestea ii face mai mult rau decit bine.
In masura in care a fost aservit, care credeti ca i-au fost avantajele materiale oferite in urma serviciilor prestate?
Credeti ca aveti mai mult de pierdut daca, riscind sa pareti inocent, naiv, ii acordati lui MC prezumtia de nevinovatie, de buna-credinta? Sunteti 100% sigur in verdictul dumneavoastra si nu aveti niciun fel de indoiala ca-l nedreptatiti amarnic printr-un astfel de calificativ?
@ Liviu Antonesei
Multumesc. O zi cel putin la fel de buna va urez amandorura acolo la Iasi.
@dom’ tudorane,
m’am gindit mai bine: daca erau mai multzi ‘telectuali, pe vremea aia, care sa fi purtat in buzunare shurubelnitzi, or alte scule taietor-’mpungatoare, bine’ntzeles ca din aceleasi motive ca domniile voastre atunci, poate ca azi, noi, asti’laltzi, nu ne’am mai fi apucat sa “scriim romane”, chiar daca doar in hyperspatz (lasindu’i , e drept, avp-ului ‘mparatzia mai “saracutza”) fi’nd ocupatzi cu totu alte chestii-trestii
@napocitaniu
in plus, domn’ niku–le, la cate gauri am fi dat, azi romani nu mai importa stropitoare din Burkina Faso…
@ Ovidiu: nu-mi face nicio plăcere să continui această discuție, deci vă rog să înțelegeți de ce aceasta va fi ultima mea replică.
Atunci când susții orbește ani de zile un lider politic aflat la putere și mitraliezi metodic liderii opoziției, iar pe de altă parte făci întotdeauna concesii (insuportabile pentru mine, care, da, am exigențele mele) unei guvernări cum a fost aceasta din ultimii ani, cred că îmi dă voie să-l numesc pe M.C. un editorialist “aservit”. Regret enorm asta, fiindcă, adolescent fiind, era unul dintre marile mele modele. Un biet intelectual târât în jocuri politice pentru care, naiv și ingenuu cum e, nu era pregătit. E cam evident, domnule Ovidiu, că nu ar fi publicat în Ev.z. (numit pe drept cuvânt nu de mine, ci de atâția oameni de bună-credință, “oficiosul” actualei puteri) dacă nu ar fi fost în mod clar de o parte a baricadei. De ce să fie un om admirat și iubit ca el de o parte a baricadei? Ce-i trebuia prostia asta, să susțină reformismul unui om care îi disprețuiește pe toți cei ca el? Insuportabilă mi se pare și reacția aceasta, cum s-a sucit când românii au ieșit în stradă. Păi nu e același președinte? Până acum era bun autoritarismul lui, și acum nu mai e? Nu știu, mie activismul politic al lui M.C. (aservit sau nu, asta o pot – și o vor – judeca alții) mi-a lăsat un gust foarte amar.
@claudiu komartin, eu cred că “aservirea” se lasă întotdeauna cu avantaje. Şi mai cred că Mircea nu şi-a tras nici un avantaj. Pe bune. Şi mai curios e faptul că, dimpotrivă, cînd ANAF-ul a inventat porcăria antijurnalist cu restituirea TVA-ului (neîncasat), prin care a băgat în faliment sute, mii de oameni complet nevinovaţi, Mircea a fost, şi el, pus cu spatele la perete… Dar a continuat să creadă că asta e calea… Poate că aşa pier idealiştii sau poeţii care nu se implică în economie. De ce s-ar implica? Din postarea domniei tale, însă, mai umană îmi pare amărăciunea, pentru că am impresia că şi eu am fost trecut pe lista neagră a neprietenilor “vînduţi mogulilor”, vai de capul meu… Prietenii ştiu de ce…
@) InimaRea
Ha, ha, ha! Da, poate era mai potrivita o sula, numai ca, atunci cind m-au bagat baietii la alergat, am uitat de surubenita,a sa ca pot presupune ca uitam si de sula!
@) Gheorghe Campeanu
Nu voi cririca vreodata orele de lacatuserie! Eu i-am confectionat mamei un faras si un spargator de nuci. Farasul, sigur, a disparut intre tinmo, dar sparagtorul de nuci i-a suoravetuit si, la plecarea ei, a existat o competiei intre sora mea si mine privind cine are dreptul la el. Pina la urma, ca autor, am cedat…
@) Gheorghe Campeanu
A fost extrem de placut. Am revazut Patul conjugal, apoi am cinat la Bolta Rece. Acum, de vreun sfert de ora, e in tren spre Bucuresti. De multi ani, voiam sa-l cunosc, iar acum, practic, am fraternizat instantaneu. Pina la urma, vorba lui, prietenile ce se leaga mai spre batrinete sint mai solide…
@Liviu Antonesei
Degeaba, maitre, pentru cineva pe nume @Stelutza, sau așa ceva, nu prea existi…
@) Dorin Tudoran
Pai, cum nu imi amintesc sa cunosc vreo Steluta, sintem chit. Nu-i motiv de suparare! Atitia oamei nu exista unii pentru altii…
@ Liviu Antonesei
Amanunte – in particular; ca sa nu plictisesc si pe altii.
@ Dorin Tudoran
Vad ca cei doi s-au infratit acolo la Iasi, si, daca nu mi-ar fi teama sa fiu banuit ca sint “devorat de vechi complexe ale ratarii profesionale”, as zice ca si-au pierdut minitile si incep sa devina intelepti. Altfel cum se explica urmarea cinei la Bolta Rece, cind dansii conchid sfatos, ca prieteniile legate spre batrinete sint mai trainice?
@Gheorghe Campeanu
Decat împlinit ca el, mai bine ratat ca alții…
@) Gheorghe Campeanu
E adevarat ca, de la Bolta Rece, e greu sa pleci fara sa te apuce anumite accese de intelepciune! Toate mintile ce vor fi trecut inaintea noastra prin venerabila institutie vor fi lasat niste virusi contaminanti in urma lor…
Credeti Dvs. ca ‘el’ stie?
@Liviu Antonesei & Liviu Campeanu
Cititi-l azi pe Gautam Malkani in Financial Times – “Bow down at the shrine of the sage of Mount Baldy”.
E vorba despre Leonard Cohen si despre mult mai mult decat el — “With moneymen out of running, the post-crisis sage was bound to be an artist”.
How right he is! A sage is a sage is a sage!
{ 2 trackbacks }