Când am scris despre complotul pus la cale împotriva dlui Marius Oprea (şi prin ”comasare”, împotriva dlui Dinu Zamfirescu), mi s-a replicat că nu este adevărat. Era.
Când am produs un document irefutabil, mi-a fost scos în cale un băiat de mingi (portocalii, fireşte) care să scoată limba la mine cum că de unde am documentul, fiindcă, vezi doamne, era secret. Nu era decât secretul lui Polichinelle.
Când dnii Oprea şi Zamfirescu au fost, în sfârşit, mătrăşiţi şi institutele create de dânşii au fost date, cum anticipa şi documentul, taman complotiştilor, mi s-a spus, din nou, că nu e adevărat. Era.
Când a apărut hotărârea în Monitorul Oficial, n-au mai spus nimic semnificativ, fiindcă reuşiseră “lovitura ştiinţifică” prin care ”depolitizau” cele două institute. Le repolitizau în draci.
Când am menţionat că sunt implicaţi în campanie electorală pro-Băsescu, deşi nu s-ar cuveni să fie, fiind dânşii numiţi la conducerea instituţiilor deturnate şi comasate tocmai de cel pentru care făceau agitaţie electorală, mi s-a replicat că nu e adevărat. Era.
Când am dat un link care dovedea că minţeau, mi s-a replicat că, aşa, în calitate de persoane particulare, au dreptul să facă ce vor. Bună!
Când am afirmat că, deşi hotărârea era semnată de premierul Boc, decizia fusese mai degrabă a altcuiva, mi s-a spus că nu înţeleg cum funcţionează cele două instituţii – Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria. Înţelegeam.
Desen & Copyright 2012 - DION
Când a semnat pentru aducerea lor în fruntea unor instituţii preluate şi comasate în forţă, Emil Boc era cel mai giugiuc premier. Azi, băiatul de mingi ne spune că, de fapt, avem de-a face cu “avatarul uni vechi UASCR-ist”, cu un Emil Boc care se află ”în plină criză de legitimitate”, ca şi Traian Băsescu. Tare, puştiule! Tare de tot!
Când s-a scris că marele merit al dlui Baconschi pentru care preşedintele Băsescu i-a spus premierului Boc că nu se amestecă în formarea guvernului, dar are o condiţie ce nu se discută, ci se execută – Teodor Baconschi la Externe – ar putea fi rezultatul numărării voturilor de la Paris, au negat. Spuneau adevărul?
Când s-a menţionat că, dacă era după premierul Boc şi PDL, Externele ar fi mers mai degrabă la altcineva, ca de exemplu la dl Bogdan Aurescu, diplomat cu mari merite în câştigul de cauză dobândit de România în conflictul cu Ucraina pentru platoul continental al Mării Negre, au spus că nu era adevărat. Oare?
Când baiatul de mingi ne spune azi că “Emil Boc nutrea un complex personal faţă de Teodor Baconschi. Dominat fizic şi depăşuit intelectual de vechiul sorbonard, Emil Boc n-a înghiţit niciodată proximitatea rece-distantă a fostului Ministru de Externe.” nu poţi zice decât: Bravos, puştiule!
Desen & Copyright 2012 - DION
Când ne lasă să înţelegem că ştie care va fi viitorul lui Teodor Baconschi – ”Teodor Baconschi mizează probabil, ca atâţia alţii, pe înfrângerea lui Emil Boc în 2013 (alegeri interne) şi pe o ulterioară candidatură la europarlamentarele din 2014.”, noi ce altceva să înţelegem decât că băiatul de mingi vrea şi el la Parlamentul European.
Când bagă, aşa, o ameninţare ”subtilă” rău de tot, în numele dlui Baconschi (”Un exil de cinci ani la Bruxelles i-ar putea oferi răgazul redactării unor memorii de ex-consilier prezidenţial”) care să-i facă pe Traian Băsescu şi Emil Boc să moară de spaima celor ce vor fi destăinuite, noi ce altceva putem înţelege decât că, ajuns şi el bursier în Parlamentul European, prin ”forţe proprii”, nu împins de foştii protectori politici, băiatul de mingi se va pune şi el pe scris memorii în care să ne spună cum a ajuns la IICCMER şi apoi de ce a renunţat la postul acela?
Când aflăm ce ţară ar putea să reprezinte la Bruxelles dl Baconschi, probabil în compania tânărului “lider” politic (“Trăim într-o ţară unde se preţuiesc mai uşor farmecele şi mai puţin sobrietatea aristocratică.”), mă întreb: dacă toţi aristocraţii noştri, mai rari decât “adevăraţii Arnoteni”, luând cu ei toată legitimitatea, se vor năpusti asupra Belgiei ca nişte stoluri de varză de Bruxelles, cine altcineva decât nişte mitocani aflaţi în permanentă criză de legitimitate ar putea să conducă, în continuare, România asta de “viermi”, “pegră” şi “mahala”?
Am văzut cu ce s-a ales România din moda ”boierilor absenteişti”. Să mai încercăm o dată? De data asta cu toţi puţinii noştri aristocraţi? De ce?
Desen & Copyright 2012 - ION BARBU
Când este vorba de viitorul altora, nu-mi place să mă amestec. Totuşi, un lucru îl ştim cu toţi – dl Baconschi e un om tobă de carte. S-a văzut ce a ieşit când a fost împins să fie doar tobă, adică să parlamenteze cu societatea civilă. N-ar fi mai înţelept să-l vedem la o catedră universitară, de unde să lumineze oameni mai tineri, decât să-l tot îmbrâncim în situaţii din care e greu de bănuit cum va ieşi?
Ar mai fi de spus câte ceva despre băiatul de mingi, dar şi aşa s-a vorbit prea mult despre această giruetă plicticos de previzibilă. Lesa în care se află este mult mai scurtă decât şi-ar dori el să se vadă. Opintirile îl trădează. Poate ar mai fi nevoie doar de o constatare şi o rememorare.
Constatarea: totuşi, lucrurile s-au mai schimbat în România. Uite, de la cum e turcu’ şi pistolu’ am progrest la cum e neamţu’ şi macazu’.
Rememorarea: se spune că un rege i se plângea lui Arghezi că, deşi adusese din Germania lui de origine tot felul de lucruri – batoze, maşini de treierat, strunguri etc. – în România lucrurile nu se îmbunătăţeau pe măsura speranţelor sale. Arghezi i-ar fi răspuns: ”Maiestate, ce-ar fi să aduceţi şi nişte nemţi.”
Pe ”neamţu” ăsta cine l-o fi adus? Nu de alta, dar ce face el se pricep să facă şi politicienii români de toată mâna?
P.S. Logica momentului rămîne foarte stranie. Când mă pregătesc să-l felicit pentru că, fie şi după ceasul al doisprezecelea, şi-a făcut curaj să recunoască eroarea constituită de postarea pe blogul personal, citesc o altă declaraţie a dlui Baconschi din care se înţelege că preşedintele Traian Băsescu nu i-a reproşat nimic ministrului revocat de premier. Deci, nici măcar ce îşi repoşează singur dl Baconschi!?! Dacă aşa stau lucrurile, înseamnă că un loc în Parlamentul European este deja un job prea mic pentru dl Baconschi. Nu le ştie nici “neamţu” ăsta chiar pe toate.
{ 46 comments… read them below or add one }
Esti, zau asa, prea sibilinic. La care sau la ce fel de neamt te referi? Daca e vorba, cumva, de Mihail Neamtu, as reimprospata memoria cititorilor acestui blog cu un documentat editorial semnat de Carmen Musat in “Observatorul cultural”, nr. 596, din oct. 2011, sub titlul “Capitanul si umbra lui”:
Nu mai e mult pînă la alegerile de anul viitor, iar scena politică nu ne oferă prea multe motive de optimism. Corupţia, demagogia, populismul şi impulsurile autoritariste sînt trăsături definitorii ale actualei puteri. Opoziţia, pe de altă parte, pare lipsită de proiecte şi, implicit, de forţa necesară de a construi o alternativă politică, viabilă pe termen lung (nu doar una de conjunctură, electorală, care să adune voturile negative la adresa PDL). Dezamăgirea şi exasperarea, nemulţumirea şi revolta sînt stările de spirit dominante la ora actuală, amplificate pe zi ce trece de incapacitatea politicienilor de a oferi soluţii concrete la provocările realităţii. Actualul context politic şi social, marcat de o profundă criză economică, politică şi morală, este terenul ideal pentru apariţia unor aventurieri politici de tot soiul, de la imundul Dan Diaconescu la închipuitul Mihail Neamţu (via Sebastian Lăzăroiu).
Pentru cei ce cunosc istoria lumii, nu mai e de multă vreme o noutate faptul că epocile tulburi au fost momentul propice pentru ascensiunea mişcărilor extremiste, fie ele de stînga sau de dreapta. Aşa au intrat în istorie personaje politice fără prea multe calităţi personale, dar care au ştiut să speculeze situaţiile de derută majoră ale unei întregi societăţi, promiţînd asanarea morală şi eradicarea corupţiei, însănătoşirea economică şi dreptatea socială, speculînd disperarea, setea de dreptate şi nevoia de speranţă a oamenilor. Aşa au ajuns la putere indivizi dubioşi, impostori fără scrupule, sfertodocţi avizi de putere, care au jucat un rol nefast în istoria popoarelor lor şi, în unele cazuri, chiar în istoria lumii. În perioada interbelică, Mişcarea Legionară a cîştigat aderenţa unor tineri dezorientaţi, scîrbiţi de politicianismul şi corupţia clasei politice, suficient de naivi şi de exaltaţi pentru a adera la o mişcare ce propovăduia crima ca instrument politic şi fundamentalismul religios ca ideologie. Dacă extremismul de dreapta pretindea că responsabilitatea pentru criza profundă a ţării le revenea evreilor, extremismul de stînga clama că vinovăţia este a celor bogaţi. Atît legionarii, cît şi comuniştii au văzut însă în democraţie principalul lor duşman şi au abolit-o de îndată ce au preluat puterea.
Astăzi, lecţiile istoriei par uitate. Altfel nu îmi explic nonşalanţa cu care talentatul domn Neamţu – Mihail Neamţu – ne asigură că „Mişcarea prinde rădăcini“, pe blogul recent lansatei platforme, intitulate (cum altfel?!) Noua Republică. Teolog, filosof (!) şi eseist, domnul Neamţu dovedeşte, cu fiecare nou rol în care este distribuit, că este un personaj multilateral dezvoltat, care rămîne, totuşi, egal cu sine şi cînd demască „miopia ecumenismului instituţional“ şi „slăbănogeala doctrinară (a ÎPS Nicolae Corneanu – n.m.) de care nici un ortodox nu poate fi mîndru“, şi cînd acuză ecumenismul de „relativism epistemologic şi practici economice de tip socialist“, dar şi atunci cînd recomandă activismul la firul ierbii drept cheie a succesului dreptei în 2012 şi apărarea ortodoxiei de „pe baricadele inimii curăţite“. E greu de înţeles cum se face atunci că, deşi pune pe acelaşi plan socialismul şi ecumenismul, dl Neamţu defineşte socialismul ca instigare „la invidie şi ură de clasă“.
Domnul Neamţu se consideră, însă, un intelectual autentic, nu precum acei numeroşi „intelectuali“ pe care îi acuza, în tinereţea sa revoluţionară, că „nu pot înţelege Legiunea şi pe Căpitanul ei. Nu pot înţelege de ce Garda de Fier a fost, înainte de toate, o mişcare spirituală, o şcoală de refacere a sufletului românesc, în care, după cum spunea Codreanu (ascultînd povaţa lui Hristos, Marcu 11, 23), «intră cel ce crede nelimitat» şi rămâne afară «cel ce are îndoieli»“. Ceea ce ne propune astăzi cel autointitulat „filosof“ – recent convertit de la teologie la un domeniu mult mai terre-à-terre, cum este politica –, pe urmele idolului său din adolescenţă, să fie tot o astfel de şcoală?
În „Apelul unui licean către «oastea naţionalist㻓, publicat de ambiţiosul teolog în revista de extremă dreaptă Puncte cardinale (anul V, nr. 1/49, ianuarie 1995), recentul şef de mişcare îl elogia pe Zelea Codreanu, reproşîndu-le legionarilor şi neolegionarilor lipsa de tact, care are drept consecinţă compromiterea idealurilor Mişcării. Iată fragmentul de atunci, ce poate fi comparat, acum, cu recomandările incluse în Crezul politic al Noii Republici: „Fără a fi excesiv de pesimişti, ghidîndu-ne doar după realităţile imediate, spunem că orizontul nostru (al celor cu un crez) pare a fi înăbuşit din nou fără nici un scrupul. Să înălţăm neîncetat smerite rugăciuni pentru luminarea minţii tuturor, pentru împlinirea dreptăţii Neamului, pentru a deveni o turmă şi un Păstor. Iar prigoana ce ni se pregăteşte să o putem înfrunta uniţi cu toţii în duhul credinţei şi al dragostei pentru Domnul Iisus Hristos şi Ţara aceasta“. Ecce homo! s-ar putea spune, văzînd continuitatea unor concepte precum crezul, mişcarea, rădăcinile şi activismul.
Ideolog şi şef al Noii Republici, domnul Neamţu e susţinut cu mult entuziasm de fostul ministru al Muncii – fost consilier al preşedintelui Băsescu şi, nu în ultimul rînd, fost şef al unui institut de sondare a opiniei publice (CURS) pe care actualul preşedinte îl acuza, în decembrie 2004, între două tururi de scrutin, că a manipulat rezultatele sondajelor, contribuind, astfel, la fraudarea alegerilor de către PSD. Într-o epistolă ipocrită şi lacrimogenă, adresată noului lider maximus, dl Sebastian Lăzăroiu, cel responsabil cu redactarea şi interpretarea basmelor pentru adormit electoratul, vorbeşte despre dificultatea de a învinge „inerţia unui sistem construit să menţină o ordine strîmbă şi inechitabilă, să conserve privilegiile cîtorva în detrimentul majorităţii. Cred că realizezi – continuă fostul demnitar al statului român în perioada de graţie 2007-2011, plîngînd pe umărul democraţiei româneşti, ca şi cum nici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i miroase – cît de greu este să te lupţi cu demagogia, populismul şi democraţia mimată din jurul unor bugete fals construite (s.m.)“. Nu ştiu alţii cum vor citi acest pasaj din textul dlui Lăzăroiu, dar mie mi se pare că el conţine cel puţin o afirmaţie extrem de gravă, care pune sub semnul întrebării activitatea actualului guvern: specialist şi dumnealui în saltul de la stînga la dreapta (doar trăim în ţara lui Caragiale, unde liber-schimbismul e la mare preţ), dl Lăzăroiu vorbeşte despre necesitatea de a lupta împotriva mimării democraţiei în jurul unor bugete fals construite şi mă întreb dacă nu cumva afirmaţia dlui fost ministru nu este un autodenunţ. Pentru că, din cîte ştiu, în nici o ţară din lume nu se pune problema ca opoziţia să participe la construirea bugetului şi, cu atît mai puţin, să facă regulile jocului într-o democraţie.
Dar, din această dilemă, ştiu bine, nu vom ieşi cu ajutorul unor „băsmuitori“ în ape tulburi.
@ Radu Calin Cristea
Multam pentru reimprospatarea memoriei cititorilor de pe aici. Eu unul le stiam pe toate, dar imi fu sila sa lungesc vorba despre…
Dl Lazaroiu (si multii altii) foloseste ceea ce numeam intr-un text de pe la mijlocul anilor ’90 “impersonalul” : nu s-a facut, nu s-a realizat, nu s-a ajuns la, spunea Petre Roman dupa ce ajunsese in opozitie si nu mai era, fireste, prim-ministru. Ma intrebam, adica cine anume nu a facut aia, ailalta, celelalte etc.? Nici un raspuns – toti facusera ce trebuia facut si cu toate acestea nu se facuse nimic, aruncau ei pisica moarta dintr-o gradina intr-alta…
Asta ne mai lipseste: dl Baconschi, “marele comunicator”, Presedinte si “bavarezu’ ” ista Premier…
dom’ tudoran,
pai, se poa’?
sa’l shanajeze teologii (de care inclusiv doamna amp facea vorbire – si n’o credeam nici pe ea!) pe dom’ prezidente?
cu toate shforicicile alea?
(au mai sfirsit’o si altzii din cauza de shforicici prea scurte…)
@Dorin Tudoran
“Neamţu” ăsta e cam… SaS!
Îmi amintesc din copilăria mea de la Făgăraş (pe-atunci erau încă mulţi saşi în Făgăraş, ca şi în Sibiu şi Braşov) o zicere (atribuită chiar sachs-onilor nostri): “fie sasul cît de prost, numai înalt să fie să ajungă la slănină!” (aluzie la faptul că “porcăriile” afumate în ajunul Crăciunului se păstrau peste iarnă în comun, în turla bisericii).
Acuma, nu ştiu în ce măsură se împlinesc cele două atribute definitorii pentru ca Neamţu să fie şi sachs, dar e evident că vrea să ajungă la “slănină”! Problema începe, însă, doar din momentul în care vrea să ajungă la “slănina” altuia! El nefăcînd altceva decît… fum!
Foarte bine faceti ca il expuneti. Fiind mai putin cunoscut pentru publicul (electoratul) larg, exista un pericol real sa aiba sansa unui (nemeritat) ‘fresh start’, multi oameni nici n-au auzit de el. Sunt lucruri care nu trebuie uitate, parerea mea este ca merita sa ‘lungiti vorba’. Un oportunist arogant cu un discurs sclipicios si nimic mai mult.
Iar in vorbire foloseste (mi se pare mie) foarte mult constructii de umplutura, jumatate din ce zice sunt lucruri de genul “…. – o spun! – …. – trebuie! trebuie spus! – …. – este evident! – ….” etc etc.
Favoritul d-lui Plesu….
@Mihail
Nu dl Plesu semneaza ce scrie dl Neamtu. Voi reveni.
@) Dorin Tudoran
Foarte bun si textul asta! Dupa cum mi se pare mie, master, lucrezi la un fel de “insectar politico-intelectual” – au fost, pina acum, Volo, TRU, Baconsky, Neamtu… Cine mai vine? Nu la cina, mai degraba la parastas!
@Mihail. Am citit articolul d-lui Tudoran datorita linkului pus, de dvs. probabil, drept comentariu la ultimul post al d-lui Neamtu de pe contributors.ro.
Daca intr-adevar dvs. ati dat linkul, atunci presupun ca veti fi citit si celelalte 42 de comentarii, sau cate sunt.
Cel putin 35 dintre acelea arata clar ca dl. Neamtu nu (mai) pacaleste pe nimeni. Nu mi-as face mari griji din cauza asta.
Din pacate, inca-si mai pacaleste o parte din proprii adepti, dintre care destui sunt tineri de buna credinta. Asta e; probabil ca nu poti invata o astfel de lectie decat ‘the hard way,’ crezand orbeste in cineva si luand-o apoi peste bot.
Or să vă judece colegii lui, teologii!
@mihail
Am incercat sa gasesc, prin intermediul Internetului, o proba a admiratiei dlui Plesu pentru politicianul Mihail Neamtu. Nu am gasit. Daca va referiti la bursa (sau, daca inteleg bine, la cele doua burse) de studii oferita de NEC dlui Neamtu, asta dovedeste altceva: ca proiectul/proiectele prezentat/prezentate de dl Neamtu cand a candidat pentru bursa/bursele respectiva/respective au castigat atentia NEC-ului. Intre calitatea de om studios si cea de om potrivit activitatii politice nu exista, intotdeauna, o compatibilitate substantiala. deseori, nu exista nici o compatibilitate.
In elanul sau de a testa diverse modele ideologice, dl. Neamtu, pare sa fi reusit sa se emancipeze de harnasamentul prea impovarator al preceptelor academice de la King’s College, si experimenteaza cu riscurile de rigoare, modelul ‘anything goes’.
@napoicitanu
cred ca speculand in legatura cu cele pe care ar putea sa le faca dl Baconschi, daca va avea fericita sansa a “exilului” la bruxelles, dl neamtu i-a facut un mare deserviciu fostului ministru de externe.
oamenii sunt lasati sa priceapa ca:
1) daca iti rupi gatul acasa, poti ajunge (pe banii statuilui si prin votul electoratului) la bruxelles
2) ajuns acolo, in loc sa muncesti pentru tara si sa-ti onorezi salariul si viitoarea pensie, te tii de scris memorii, amintiri in care, eventul, sa scoti pe piata tot felul de detalii despre masinatziuni etc.
ajuta-te-ar dl neamtzu!
mi-a placut foarte mult chestia cu “dl Goe” de pe blogul lui niku’ ai fost pe-acolo sa vezi ce zice? daca ajugi acol, intreaba-l pe lektriku’ daca nu e dispus la un targ: am vreo 60-70 de “Dl Goe”, prospatura, nevazuta ochiului hyperspatzial, si sunt gata sa le schimb pe un video de la niku’. stie ca se va lasa greu, fiindca ce am eu nu face doi bani, dar poate il convingi. mersi.
sanatate!
@ Gheorghe Campeanu
Atentie cumparatorilor interesazi de marfa respectiva: sometimes, cheap is expensive!
Draga Dorin,
dinspre “ograda constitutionala” vine semn de primavara!
(am cistigat pariul, este? prietenii stiu despre ce pariu e vorba)
De-aş fi suporter al arădeanului neamţ aş bolborosi, imitându-mi idolul, ceva despre această postare cum că e “edulcorată cu pioşenii folcloristice şi tribulaţii infantile” şi apoi aş fugi să aduc mingile băiatului de mingi …
Dar n-am cum şi de ce să-i fiu suporter!
Simt că din ce în ce mai puţin tânărul domn e nerăbdător şi vrea să urce ameţitor de repede, nerespectând regula oricărui urcuş.
Vorba lui Leonte Pedestru din Sohodol si Neculai Sumedrea din Moeciu, pe coasta Fetei Frumoase, dincolo de căldarea Cătunelor, culeasă, entuziast, de Sextil Puşcariu: “Mergeţi tot in uibul locului”.
Loc ar fi, uibul nu-l ştie!
Ca sa vezi ce-nseamna sa intri in politica si sa nu fi cetit, mai nainte, macar o cartuile elementara de marketing comercial (si politic, y compris), cum ar fi, e.g. : “What Would Google Do?”, nu de alta, dar ca sa-nveti cum sa te porti cu “clientu nemultumit”… oops. Daca Mihail Neamtu, Catalin Avramescu, Mihai Politeanu – pazarnicu Monicai Macovei -, Cristian Preda si alti criptoportokaki n-ar fi comis jenibila prostioara de a-l elima de pe listele lor de feisbuccieni ori de bloggeri pe redactorul “Apelului catre Europa” si auctorul “Poemului de otel”, desi sireacu de mine nu-i deranjasem decat cu niste intrebari nevinovate, de genul celor pe care orice prieten sau client sincer si onest le pune, chiar daca nu o face intotdeauna in gura mare, ca mine, acum i-as fi sarit lui Neamtu in amicala, insa onesta, aparare, aloo… Asa, sa doarma precum isi asterne, fara perne, dar macar in izmene, drea…
@Dl Tudoran
Too expensive for my mind? C’est pas mal, comme idée. De data asta chiar nu va mai las “vreodat” sa va apuce “lehamitea”.
@Dorin Tudoran: Da, aveti dreptate; dvs. v-ati referit la omul politic Mihail Neamtu, pe cand eu am iesit din cadrul acesta cu ultima mea observatie.
@dom’ tudorane,
fost!
vorbit.
de acord cu schimbu’.
locu’ si data ramin de stabilit (am vazut un filmuletz pe utub cu “o anumita piatra” pe undeva p’in maica noastra, rossia, ca tot au redevenit la moda “agenturilii”)
@mihail: Ei nu vor audienta numeroasa, ci IN-Flu-En-Tza!
@AVP
Fii si matale generos o data si apara-l amical, dar fireste onest, pe dl Neamtu. In felul acest exista o sansa sa prinzi, in al dosprezecelea ceas, un loc pe listele de “feisbuccieni” si de “bloggeri” la care visezi cu atata infrigurare!
Riscul este ca, azi, dupa ce i-a gasit “marginali” – pe unii, si “ineficienti” — pe altii, de-l aperi pe dl Neamtu (oare de ce cine sa-l aperi, caci in textul meu era vorba, credeam ca ai inteles, de cum isi face rau de unul singur un neamtz), sa nu fii agread de ceilalti…
Curajos cum te stiu, te indemn, din nou, apara-l!
@napocitaniu
Deal! Vin cu marfa, la locul stabilit, ora convenabila si sperante cat Marca Rusia!
Cum nu ne stim decat din caricaturi, nu si la fata, parola e: “Agenturi?”. “Harasho”!
Nu cred ca e corect sa spui despre regele hyperspatziului – cum imi spun fanii – ca viseaza “cu infrigurare” la nu stiu ce, decat la virtualitatea care e, fratioare. Dac-as fi visat cu infrigurare la ceva, acum eram muult mai mare, fratioare, decat orice gradat din Securitatea a mai tare, necum decat orice coleg de succes contingent oarecare din schema uniunii a mai creatoare (si se-ntelege ca ma refer la uniunea salariata si incadrata cu contract de munca pe durata nedeterminata, nu la aia care va ramane in istoria literara adevarata, pe care n-o stie nimeni, niciodata, in vietisoara-i ce i-a fost repartizata). Asa ca alatadata sa nu ma mai jicneste, Dorine tata. Punctum. Mai vbim maine
ps. Acum sa vedem ce va face dicatoru (sa ma uit, sa nu fi scris dreak altcumva, tot contaminandu-ma cu expresii vesele dup-aciia…oops) dupa ce a zgandarit monstru din adancuri si-a trezit din somnu-i cel de moarte boboru : o va sacrifica si pe domnitza cea mai cea, sau ba…? 
Hai pa
@AVP
Iau “infrigurarea” inapoi, tu da-i ‘nainte cu apararea, numai, din nou, fii atent ca nu e vorba de un Tudoran vs Neamtzi ci de Neamtzu vs Neamtzu…
Pe maine
Deocamdata press AVP si vezi ce i-am ziz domnitzei in cestie inca de pe cand “monstru” lazaroian zacea pe fundu marii, in tihnita digestie…
Paa
@AVP
Vorba unui aristocrat cu gustul pleonasmului – “futilitati inutile”!
Dansa nu aude decat o sigura voce. Pana cand vocea “Cocorului” nu se va face auzita, domnitza sta, nu pleaca.
Ce gasesc (totusi) surprinzator, este ca dincolo de demonstratia de canibalism politic fara discriminare, dl. Neamtu, in ciuda recentei rezidentei stiintifice la IICCMER, sau poate tocmai din acest motiv (?), nu gaseste de cuviinta sa evite pericolul “vugatei”. Ma intreb de ce se dispenseaza dansul cu asemenea nonsalanta de exemplul fostului sau mentor de la institut.
Ce aveti cu dl. Neamtu? Eu cu cine votez?
E, totuşi, împuţinătoare apotropăiala asta pe numele omului. Nici Piciu dela Mirandola – s-a demonstrat sifilitic – n-ar fi rămas pe obscena istoriei, dacă democracia elenicudristă n-ar fi fost încurajată, dar neamţu din etimonul german. Alles Du-te !
Domnule Tudoran,
Putzin haz de necaz, toth atzi scris dvs. poezika aia care incepea asa
“Comandante Che Guevara/
Ieri, pe seara, veni vara/
Insa tu erai in Cuba/
Ca sa faci acolo buba…”
Versiunea cu Jahmila
http://www.youtube.com/watch?v=nYJjtOqVKJQ&feature=related
Versiunea romaneasca
http://www.youtube.com/watch?v=nI0ch4fQXKs
@ Hasta Siempre
Da ce memorie avetzi! Cam banuiesc cine sunteti. Foarte hard versiunea romaneasca. Iata doua mai soft. Cautati si una din primele variante cu Mercedes Sosa
Buena Vista Social Club
http://www.youtube.com/watch?v=ZK926hGidhc&feature=related
Silvio Rodriguez
http://www.youtube.com/watch?v=ZK926hGidhc&feature=related
@) Hasta Siempre, Dorin Tudoran
Acum, sa nu se supere unul sau celalalt, dar mie imi place versiunea mai hard, cea romaneasa. Nu din patriotism, dar e foarte adecvata momentelor pe care le traim…
@ Hasta Siempre & Liviu Antonesei
Iata, probabil, una din primele variante, chilianca Violeta Parra, cea care a scris si Gracias a la Vida, daca nu ma insel:
http://www.youtube.com/watch?v=-XiWrJwG6A4
@ Hasta Siempre & Liviu Antonesei
Violeta Parra – Gracias a la Vida
http://www.youtube.com/watch?v=PYEw3e5x5Es
Da, fiorul liric inspirat de El Comandante Che este etern:
http://www.guardian.co.uk/world/2011/jun/15/pass-notes-che-guevara
Adica, nici o versiune nu este mai “hard” decit obectu’ original (no pun intended!)
@ Gheorghe Campeanu
Da, baiat bun, usor criminal, nitzelus sangeros, ce mai?, un veritabil “che”
“Hasta siempre” para nosotros también !
Ca sa nu-l uit, cum mi-e frica de tatuaje, ma duc sa-mi comand pe internet un sort de bucatarie cu chipul luminos al eroului galactic.
Pentru mine nu aţi fost atât de sibilin, căci, Neamţu-i neamţ chiar dacă-i şi Mihail. Actualul context de criză morală, politică şi socială este terenul ideal pentru ascensiunea mişcărilor extremiste. În hăul lăsat după alegeri (la termen sau anticipate) de către PDL (creditat acum cu 6-7%) va intra cu siguranţă tot felul de „figuri pitoreşti“. Nu-i exclusă nici o coaliţie de soiul: DD, MN, CVT, la nevoie şi Jiji. Şi cum proaspătul revocat revocat de la externe „nu culcă-te“ ar pune şi el osul la prosperitatea României de „mahala“, „viermi“. Este de râsul curcilor pentru ce fost demis Baconschi – ce are MAE cu Piaţa (internă) Universităţii. Nu spun că nu trebuia demis. Din contră, trebuia trântit mult mai devreme pentru Schengen, restricţiile pentru români pe piaţa muncii în UE, etc., etc. El, nu cred că se află în „insectarul politico-intelectual“ al d-lui Liviu Antonesei, ci mai degrabă contemplă peste ambalajele siliconate ai Elenei (în calitate de primvice) la izbăvirile Neamţului.
@Crisanta
Sa-l desemnezi pe dl Baconschi — un om care nu poate comunica decat cu un grup restrans de specialisti — a fi negociatorul cu Societatea Civila (citeste “manifestantii”) a fost o eroare majora. Evident ca in revocarea lui au jucat un rol si frictiuni personale intre dnii Boc si Baconschi, ce nu e tocmai amuzant e sa-l vezi tocmai pe dl MN “dezvaluindu-ne” acest mare “secret” (al frictiunilor cu pricina), dupa ce ani de zile suporterii neconditionati ai tripletei Traian Basescu-Emil Boc-PDL au negat energic existenta unor asemenea tensiuni… Cum bate un vant mai aspru, cum giruetele se repozitioneaza…
@ Dorin Tudoran
Corect. Fără comentarii.
@ Dorin Tudoran
N-am de unde să găsesc un miel pe vremea asta pentru faptul că v-am dat un alt nume. Rămân doar Scuzele de rigoare.
@Crisanta
S-a reparat… Mielul a venit de unul singur…
un prieten imi sugera sa realizez un dictionar al intelectualilor basisti care sa care sa dezvaluie, ad usum delphini, evolutia lor raportatata la fenomenul Basescu. Un fel de “tradare a intelectualilor”. Am refuzat propunerea, constient de propriile mele limite. Observ ca sunteti pe cale de a realiza acest greu dar necesar demers. Keep going.
@Gondolin & Ceilalti
Cititi aceasta capodopera despre un discurs prezidential “limpede, coerent si la obiect” si hotarati singuri daca exista o limita sub care se poate prabusi un intelectual:
http://www.contributors.ro/politica-doctrine/obligatiile-unui-presedinte-realismul-vointa-tenacitatea/
De ce “un intelectual” si nu “un om” sau ” o persoana”? Caderile “intelectuale” ale dlui Tismaneanu (prolixitatea; logica sofista; duplicitatea: “liberal” in engleza – adica leftist, in SUA -, “liberal” in romaneste – adica de dreapta, in Romania -; refuzul de a stabili dintru bun inceput care sunt criteriile dupa care se poarta dezbaterea) sunt, in buna masura, rezultate ale unor caderi personale: aroganta (apropos de “implinirirea profesionala”: desi, cand am intrebat aici de el, la o conferinta, un istoric american activ in timpul Razboiului Rece mi-a spus: “ah, yes, he is one of our operators”), dorinta de a fi adulat de bisericuta “prietenilor” carora le tot face reclama etc. Caderile intelectuale ale dlui Tismaneanu sunt si caderi umane. Stiu ca e crestineste sa nu judeci si ca nu stii ce e in sufletul omului. Dar, in cazul dlui Tismaneanu, personaj public de legendara faconda, personalul/privatul e prea politizat si publicizat pentru a mai conta ca atare. Dl Tismaneanu se exhiba – si implicit isi exhiba si zonele albe ale caracterului – cu atata impudoare, incat mi-a teama ca nu mai putem vorbi doar de caderile “intelectualului” Tismaneanu, ci si de ale omului Tismaneanu.
{ 3 trackbacks }