Câtă vreme a susținut fără ezitare un anume proiect politic, alți suporteri ai candidatului — și apoi președintelui — Traian Băsescu au scos cât mai în față numele lui Mircea Cărtărescu. Aveau și motive, fiindcă era vorba de unul dintre scriitorii români importanți.
Câtă vreme le convenea de minune să-și vadă numele alături de cel al lui Mircea Cărtărescu, suporteri ”intelighentzi” și necondiționați ai lui Traian Băsescu ne explicau cât de mult contează gazetăria civic-politică a lui Mircea Cărtărescu. S-a ajuns chiar la mitologii ieftine – Adrian Năstase ar fi pierdut cursa în fața lui Traian Băsescu din cauza unui pamflet semnat de Mircea Cărtărescu.
Când autorul Levantului a început (de o bună bucată de vreme) să se delimiteze de o zisă sau de o făcută a președintelui și să schițeze un pas la stânga sau la dreapta în afara grupului (compact în susținere și opac în fața realității) de susținători, Mircea Cărtărescu a devenit mai întâi un semn de întrebare, apoi o problemă pentru nucleul dur din camarila prezidențială.
Astăzi, când Mircea Cărtărescu folosește lângă numele lui Traian Băsescu termenul de ”trecut” și nu cel de ”prezent”, de ”viitor” neputând fi vorba (“Personal, sunt foarte de acord şi cu demisia lui Traian Băsescu, şi cu alegerile anticipate. Am tot spus-o de un an şi jumătate, şi doar reaua-credinţă poate împiedica pe cineva să recunoască asta: Traian Băsescu şi-a epuizat, în primii trei-patru ani ai primului său mandat, capitalul de încredere şi popularitate, iar al doilea mandat l-a surprins fără idei şi proiecte noi, depăşit de situaţie din punct de vedere politic. Am spus-o şi o repet: Băsescu este un om al trecutului. Nu el e problema României de azi.“ ), TRUbadurul prezidențial are vești importante pentru români.
În emisiunea dnei Paula Rusu, Deschide lumea, de vineri, 20 ianuarie, aflat față în față cu dna Zoe Petre, TRUbadurul prezidențial găsește de cuviință să-și etaleze tot tupeul din care este clădit. De ce n-ar fi făcut-o, într-o vreme în care banul e totul? Membrii Parlamentului European sunt îndreptățiți la o pensie viageră care este, probabil, de cinci-șase ori mai mare decât pensia unui profesor universitar cu decenii de muncă la catedră.
Așadar, TRUbadurul prezidențial ne anunță că nu contează ce spune Mircea Cărtărescu, și “Exact, e dreptul lui. Dar asta nu vă angajează şi pe dumneavoastră! Nu înseamnă că dacă Cărtărescu spune că Băsescu trebuie să demisioneze, vine doamna Petre, un istoric eminent, şi spune „mă dau pe mâna unui editorialist”! Gata!”
Așa o fi, dar Zoe Petre nu spunea că se de pe mâna lui Mircea Cărtărescu. Nici nu avea cum, căci mersese, de la bun început, pe propria-i mână, neînregimentându-se printre susținătorii proiectului politic Traian Băsescu. Remarca doar un lucru de bun-simț: de ce a contat ce spunea Cărtărescu înainte, iar acum ce spune Cărtărescu nu contează?
Moderatoarea intervine și aduce în discuție numele altui intelectual de prestigiu, inițial susținător al proiectului politic Traian Băsescu: “Andrei Pleşu: Traian Băsescu este în situaţia de a sabota, prin comportamentul lui, toate deciziile… “.
TRUbadurul prezidențial i-o taie scurt: “Şi Pleşu poate să spună asta şi, dacă vreţi, şi eu pot să spun asta… N-are importanţă! […] Jocul democratic se duce pe cu totul alte dimensiuni… ”
Asta cu “alte dimensiuni” ale “jocului democratic” mi-a pus capac. Cine este, totuși, TRUbadurul acesta impenintent care dă lecții tuturor, inclusiv unui, cum singur recunoaște, istoric eminent?
Cine este personajul care, când își apără idolul politic, pare lovit de friguri palustre, dacă nu chiar de boala lui Calache?
Desen & Copyright 2012 - DION
Pe timpul altui…”escu”, Nicolae Ceaușescu, Traian Radu Ungureanu a semnat ce i s-a cerut pentru a pleca în Occident. Când, acum vreo câțiva ani, a fost adus în discuție acest ”amănunt”, prieteni ai săi ne-au explicat că, de, asta a fost — omul slab și cu gândul doar la plecat a acceptat târgul. Treacă de la noi…
Ajuns la BBC, a fost pus pe liber pe la începutul acestu mileniu; nu neapărat pentru că ar fi dovedit un exces de profesionalism; dimpotrivă. Cum era ”de-al nostru”, ”om de bine”, GDS-ul i-a dat un premiu spre a-l consola pe marele ”nedreptățit”. Treacă de la noi…
Ajuns, de la distanță, în echipa de editorialiști independenți ai Cotidianului, omul-nostru-și-de-bine s-a dovedit un găinar, nu un independent: încasa nu doar onorariul de independent la Cotidianul, ci și indemnizația de propagandist PDL în presă. Prins, a fost pus pe liber de Cotidianul. Apărătorii lui au dat iarăși în clocot, până când Doru Bușcu a scris câteva texte antologice. În unul dintre ele explica de ce a fost nevoit să-i arăte independentului ușa.
Câți bani a încasat, la două capete, pentru poveștile în care ni l-a prezentat pe Traian Băsescu ba drept instalatorul națiunii care va repara totul, ba singura parte bună a politicii românești, ba un om atât de important că românii nici nu-l merită etc., nu s-a aflat. Ce s-a aflat a fost că omul trebuie din nou ajutat. Treacă de la noi…
Desen & Copyright 2012 - DION
Cum veneau alegerile pentru Parlamentul European, a fost întâi primit oficial în partidul care-l plătea de mult drept gazetar independent și apoi înșurubat pe lista PDL-ului într-o poziție unde nu prea avea cum să piardă. Ce nu s-a înțeles niciodată prea clar a fost dacă îndeplinea toate condițiile, printre care domiciliu stabil în România în ultimii nu-știu-câți ani. Dar să spunem că le îndeplinea pe toate. Treacă de la noi…
Când în PDL a apărut un curent reformator, TRUbadurul prezidențial a cam scăldat-o. În final, la Congresul în care s-au aflat față în față, pe de-o parte opțiunea rațională de a schimba apucăturile cu principii și reguli și, pe de altă parte, îndărătnicia grobiană de a prospera din și în rău, trubadurul și-a abandonat colegii de speranță – Monica Macovei și Cristian Preda.
Dacă tot ce ține de opțiunile politice, de gazetărie și pozițiile sale civice va merge pe dos, Mircea Cărtărescu are un spijin pe care nu i-l poate lua nici o circumstanță – opera semnificativă pe care a construit-o și o construiește.
Dacă circumstanțe politice îl vor proiecta, încă o dată, pe trotuar, singurul sprijin al TRUbadurului prezidențial va fi bordura rece a ridicolului pe care și-a construit-o din bolboroseli aiuritoare. Noroc cu pensia de europarlamentar…
Iată câteva link-uri ce v-ar putea interesa:
http://www.youtube.com/watch?v=nK7Cy0T5pog&feature=player_embedded
http://www.dorintudoran.com/2011/03/10/euro-eurotucalar-euroastenie/
http://www.dorintudoran.com/2009/07/24/carmaciu-si-dibaciu-ii/
P.S. Poate nu mă credeați când spuneam în finalul unui text recent că, la o adica, unii vor fi în stare să strige: “Săriți, a venit Reacțiunea și a făcut pipi în patul meu!”
Uite că sunt. Citiți textul de aici și vă veți aminti celebrul: “It depends on what the meaning of the word ‘is’ is…”
By the way, “Dar aceste explozii nu se întâmplă ex nihilo, există antreprenorii urii și resentimentului social, demagogii de serviciu și negustorii de slogane. Pegra nu se mobilizează de la sine. Niciun pogrom în istorie nu a avut loc în chip cu desăvârșire spontan.” înseamnă exact: “Dar aceste explozii nu se întâmplă ex nihilo, există antreprenorii urii și resentimentului social, demagogii de serviciu și negustorii de slogane. Pegra nu se mobilizează de la sine. Niciun pogrom în istorie nu a avut loc în chip cu desăvârșire spontan.”
Recidiva e mama onorabilității:
http://www.dorintudoran.com/2010/03/05/zau/
{ 62 comments… read them below or add one }
TRU e, ca si idolul lui, un alt caz patologic. Cu astia e o pierdere de timp sa mai incerci un dialog rational, pacat ca nu-i putem verifica medical. Cu mutantzi de categoria asta se face praf orice bruma de democratie, sunt contra naturii oricum ai lua-o.
…si astia mai vor sa-i mai suportam p^na la termenul normal al mandatului…!
Vad ca si CTP a ajuns la vorba mea, acest amiral Canalis si-a premeditat toti pasii facuti p^na acum, probabil chiar din momentul formarii aliantei (nefericite) cu PNL (apropos, rusine bourenilor si bourencelor care au tradat PNL din oportunism fesenist de ultima spetza, n-au inteles nimic din 1990 si p^na azi).
Mi se pare de-a dreptul vomitiva intelighentia aceea de la care am avut asteptari inca dinainte de 1989 si apoi dupa aceea, la care am fost ochi si urechi in acei ani. Ca sa-i vedem acum ca sunt/au fost? parte a complexului militaro-(fost)industrial. Pacat. Pacat. De sangele donat.
Dom’le, cu parere de rau (pentru ca e – declarativ – de dreapta, ca si mine), TRU isi merita scatoalca asta.
Ce mi se pare scandalos si insuportabil, in cazul lui, este ca un ins pretins de dreapta (ca si mine, repet), sa fie atit de… pfff… nu gasesc cuvintele… Ma rog, le-as gasi, dar nu vreau sa fiu banat.
Hai sa ma explic: EU devine, sub ochii nostri, un alt URSS totalitar, iar TRU, omul nostru din Bruxelles (unul din prea multii), un demagog perfect, interesat doar de propriul cont bancar.
Ungaria, Cehia si Polonia sint pe cale sa cada sub “senilele” bancherilor bruxellezi exact la fel cum, cu citeva decenii in urma, cadeau sub senilele tancurilor sovietice. Iar TRU inchide – “preaintelept” – ochii si filozofeaza despre sexul ingerilor…
Pe doctrina amorală a formelor fără fond sunt destui semnatari: omul mereu nou, fără însuşiri.
Inca odata “jos palaria” la patrat ! (la “cub”, …, la “n”) domnule Tudoran.
Sunteti intr-o buna pozitie atat profesionala cat si morala sa aratati aceste lucruri.
Nicio putere autoritara nu poate rezista (nu derapeaza spre totalitarisme) daca nu e sustinuta de (rau)facatori de opinie de teapa celor din serialul pe care l-ati inceput de cateva zile…
Se vede clar ca puterea “base-bocilor-udrelor-igasilor, etc.” s-a bazat pe folosirea unor “naivi (la inceput), falsi naivi, mercenari si mercenari nesimtiti” …si ceea ce este si mai scandalos este ca (ras)plata acestor “TRUbaduri nesimtiti si hamesiti, farisei si ipocriti” se face din banul public – prin cele trei canale principale Televiziunea romana publica, prin ICR-ul “mult-tal(r)entatului Pata” si prin SRI-ul cu apucaturi securistoide…
La mai multe!
Obosit de posibila semnificatie in limba engleza a numelui sau abreviat – TRU(e) – pe vremea cind, la BBC fiind, parea ca se identifica cu aceasta, s-a intors la ceea ce stia mai bine sa faca, si fara efort: sa inlocuiasca functia de semnicant si purtator de adevar a limbii, cu aceea de obiect de igiena pentru nevoile celor puternici.
Salut trezirea din “vis” a scriitorului Mircea Cartarescu!
Cazul TRU este unul gretos. Din cauza unora ca el Cotidianul, pe cand mai aparea in editie tiparita, a pierdut un cititor: je.
Dar trebuie admis ca TRU se afla intr-o companie aleasa a editorialistilor independenti (fosti Cotidianul) deveniti scule de partid odioase: sa ii adaugam pe Sever Voinescu numaratorul de voturi ca auxiliar al faimoasei Anastase si Baconschi numaratorul de voturi la Paris. Si zau, nu stiu care este mai fetid…
Nu-l plange pe TRUbadur, caci chiar tu zisesi ca-l va durea in tur cand va avea o pensie viagera mai mare de cateva ori decat a unui prof universitar (si mai mare de cateva zeci de ori decat a mea, cand si daca o voi vedea in pozânar, caci deocamdata nu e prea clar…oops). Iar chestia cu opera care-i va supravietui unuia sau altuia n-o poate dibui, pana una alta, nimerea, aloo… ; asa ziceau contimporanii si despre alti mii si mii, care la vremea lor erau nu ca Cărtă – cacofonie inevitabila, vai -, ci ca zmeii or semizeii, iar pana la urma au putrezit si ei, ca si leii, purceii si paraleii de altfel, si nu doar in oale si ulcele, dar si-n operile alea cica supergrele, care s-au dovedit a fi doar contingente ca niste vedete mumusele, devenite lele grasunele, apoi babe slabe si oase glabre, in fine… oops.
Daca vrei sa vezi si opinia mea despre fapta poetului tau emerit (aia de a-i spune fostului său favorit că cam are rât sau in orice caz că e urât, de unde pana mai alaltarea statea cu el numai de gat…), press AVP si atat
Draga DleTudoran,
ma bag si eu in vorba cand vine “vorba” despre personajul bbc-ist descris de dumneavoastra. Am scris candva, sa fie cativa ani, un articol, publicat intre timp, inclusiv intr-o carte, “Intelectualii romani si Curtea Regelui”, pe care ma pregatesc sa v-o trimit in scurt timp. Cu voia dumneavoastra reiau o parte, de inceput, din acel articol, convins ca dl TRU, eminent chibit al fotbalului craiovean si Femios modern al lui TB („Dar i-am cîntat ca pe nişte zei. Şi, dacă vrei, am să te cânt şi pe tine”), merita mai mult. De la dumneavoastra, ba chiar si de la mine. Caci de la Cotroceni a primit tot…
De la „Manifestul Fotbalistic” – prin „Tehnica neputinţei la români” – spre „Manualul preşedintelui providenţial”, iată un traiect livresc care te convinge că encomionul nu poate lipsi din colecţia de nervi subţiri, dar acomodanţi, a nici unui cronicar român. Nici măcar cea haute couture prezentată de Traian Ungureanu. Omul, dar şi intelectualul, a fost văzut la Bookfest-ul din 2007 flancat de cel pe care Doina Jela – dar parcă numai ea? – i-l propunea în 2000 Monicăi Lovinescu în postura de preşedinte providenţial al românilor gânditori: Gabriel Liiceanu, filozof, scriitor, şef de editură. Ştiut este, însă: votul nu este precedat de nici o gândire, ci de emoţii mai mult sau mai puţin comandate de analişti şi de pariori politici.
Aşa a apărut în cultură Traian Băsescu (al doilea flanker al lui Ungureanu la Târg, după Liiceanu), fost căpitan de vas, actual căpitan-jucător al unei echipe care, de la Cotroceni, vede ţara ca un imens port unde-şi poate debarca viciile şi calităţile de Ahab salvat de naivitatea balenei albe.
Aşadar, Traian lângă Traian, umăr la umăr, stilou lângă cârmă în încercarea de a susţine, într-un spaţiu cândva drag comuniştilor, o carte care tocmai polemiza cu o lipsă şi un flagel: acelea ale neputinţei de a fi român, tocmai în România. Dacă ar fi aşteptat cu apariţia cărţii până la finalul lui 2006, Traian Ungureanu ar fi putut adăuga la dosarul select al laudei naţionale multilateral dezvoltate destule articole în care Băsescu apare ipostaziat, de un tip de flegmă britanică, drept omul providenţial al României în era post-Iliescu. Dar e sigur că va urma o nouă carte. „Vaccinul” Băsescu e doar cel mai recent delicates marca T.U.: „Preşedintele Băsescu a propus inacceptabilul, şi exact acesta e motivul pentru care România are, în sfârşit, primul ei politician”. Politician, cât de bine rimează acest cuvânt cu Zambaccian…
Ei bine, acest fior analitic astfel ştampilat de furorul unui ziarist incalculabil a fost transmis românilor pe 27 septembrie, 2006, dată care trebuie reţinută pentru posteritate, aşa cum a reţinut umanitatea fraza neintenţionată a lui Neil Armstrong atunci când cel aselenizat a simţit sub tălpi praf de Lună. Avem pe limbă deja puţin praf de Românie – din viitor.
Dar „Tehnica neputinţei la români” anticipase încă din decembrie 2004 cultul unic al oricărui nou preşedinte în România. Într-un articol scris sub aura brăduţului de iarnă, cuprins de o evlavie a misterului presimţit, T.U. a simţit, şi profeţit, că Deşteaptă-te române este strămoşul acelui „Să trăiţi bine” care planează şi azi deasupra României, dar încă n-a găsit locul de aterizare: „Ascensiunea lui Traian Băsescu nu trebuie oprită”. Nu contează că Băsescu conduce o Românie cu volan pe stânga, ca şi când ar avea unul de dreapta: pe şoselele marcate de fosforul intelocraţiei româneşti aşa ceva este posibil. „Multa lumină” din victoria lui Traian Băsescu, indicată de simţul ca de Polifem de cabinet al jurnalistului, vine desigur din explozia supernovei pesediste. Avem, în democraţia băsesciană, dovada: conduce, în sfântă continuitate, SRI-ul, sub bagheta unui apropiat al fostului premier cercetat de DNA. Vorba moto-ului pus de un şef de poliţie din Craiova, admirator al lui Balzac, pe un lunar care conţinea regulamente şi poezii, editat de mândra Poliţie Română: guvernele se schimbă, dar poliţia rămâne.
Chior la Chior nu-si scot ochii si porcilor le place sa se scarpine pe burta, intre ei..
Domnule Tudoran,
Imi este foarte clar : PDL si USL sunt in competitie.
Dl.Basescu are ceva greseli la activ. Nimeni nu contesta aceasta.
Ca un om care analizeaza mai mult sau mai putin subiectiv, politica Romaniei ati putea sa-mi spuneti un politican de talia presedintelui Basescu care a sustinut explicit cauza Basarabiei?
Legat de pensia domnului TRU, stim foarte bine ca exista tot felul de relatii mai mult sau mai putin oculte.
Daca astfel de relatii servesc Romania sau nu, va fi treaba istoriei sa stabileasca.Doar istoria sau memoriile unui scriitor pot revela peste multi ani lucruri….NEBANUITE.
Nu consider ca viata unui om poate fi concentrata in cateva cuvinte laudative sau nu.
T R U
“… Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!”
Asta aşa e, – it is TRUe:
1 (unu): Traian Decebal Remeş; nume ieşit din uz, – în care, de altminteri, Decebal îl atenuează pe Traian (şi viceversa). Ar fi rămas, oricum, un biet inTRUs în TRUpa următorilor 3 (trei).
2 (doi): Traian Băsescu. TRUculent, TRUfaş, TRUstier. Pe TRUman nu-l confundă cu TRUjillo, nici pe acesta cu TRUdeau, penTRU că, pur şi simplu, îi ignoră. Locaţia (sic!) preferată: Coasta Piraţilor, azi TRUcial States. (Toate acestea sunt TRUisme.)
3 (trei): Traian Igaş. ÎnTRUchipare a noţiunii de TRUpeţ (şi, dacă “e” mai mulţi de trei, paTRUlă). A trecut TRUdnic Mureşul cu bacul, la “anii falnici douăzeci” şi paTRU.
4 (paTRU): TRU, recte TRaian Ungureanu. Suferă de TRUbadurită (cf. D. Tudoran). Poartă o TRUsă doldora pe umăr. Gata oricând să introducă TRUck-ul în sistemul de salarizare. Jură-nTRU Băsescu şi este penTRU TRU.
@Ioan Stoicescu
1. Acest text nu se ocupa de dl Traian Basescu, de calitatile si slabiciunile sale. Am sxris, in repetate randuri ca eu, unul, il consider politicianul roman cel mai proeminent al ultimului deceniu. Prieteni ai mei ma critica — mai in gluma, mai in serios — pentru aceasta afirmatie chiar si pe acest blog. Cauza Basarabiei este un punct foarte complicat pe agenda unui prtesedinte al Romaniei si nu doar a lui. Sunt prea multe de discutat despre asta. O singura remarca: inainte de a lupta pentru cauza Basarabiei, un poresedinte al Romaniei trebuie sa fie sigur ca a facut tot ce se poate pentru ca Romania sa aratae cum se cuvine.
2. Pensia la care va fi indrituit dl Ungureanu nu tine de nimic ocult: va fi dreptul unui om care a muncit pentru institutia respectiva.
3. Nu este vorba de cateva cuvinte laudative ci de un torent de vorbe fara acoperire si de tsafna de a pune pumnul in gura celui cu care sta de vorba.
@ Gondolin
M-am oprit la o singura emisiune de televiziune, la felul cum TRU tipa la Zoe Petre si-i spunea ca NU, nu va permit (sa continuati)… Nu inteleg de ce nu este trimis de partidul sau in emisiuni cu C.V. Tudor….
Despre explicatiile “Kierkegaardiene” ale lui Sever Voinescu, despre morga lui Baconschi, ce sa mai spun. Repet un singur lucru: in taricare se respecta, membrii ai Executuvului, Parlamentari, inalti angajati ai statului NU detin rubrici in presa, n-au timp de bloguri personale. Ei stiu ca au fost votati – unii; numiti -altii, spre a lucra pentru toata lumea, nun doar pentru grupul lor…
@IVI
Am scris nu o data ca sunt dezolat de felul cum prin prezenta sa agitata in jocurile politice HRP pune ICR-ul intr-o lumine proasta. Dar activitatea ICR-ului este, in cea mai mare masura, excelenta; fac lucruri foarte bune. Ca mierea se mai lipeste de un deget ori altul, e normal: greu sa te ocupi cu albinaritul si sa nu porti pete de miere pe degete.
“Şi-a abandonat colegii de speranță”, treacă de la ei, norocoşii, că nu au naturelul simţitoriu!
“Are câte ceva” “treacă de la noi” la activ şi acestea-l califică (are domeniu de expertiză nu cum ar spune dl.Baconschi, care neavând, doar duce vocea în sânul partidului) pentru un studiu integral de caz pe coordonatele licheaua de presă, licheaua de partid, licheaua publică …
Mai pe scurt, licheaua integrală!
@ Nicolae Coande
Comentraiul dvs. cere mai mult decat un raspuns aici, la comentarii. Poate vom reusi candva sa discutam si lucrurile acestea.
Encomionul de nu poate lipsi, poate fi temperat, tuns precum coroana unui copac care se trezeste in pericol de atatatea craci, crengi, crengute, frunze vii si frunze moarte. Encomionul oferit pe varful unei lingurite e natural; oferit cu polonicul, cu butoiul, cu cisterna duce unde a dus de atatea ori.
Cele bune!
@AVP
Cum sa nu plang un om care promitea sa ajunga cu totul altceva decat se cramponeaza sa ramana?
Da, nimeni nu stie ce va ramane si ce nu; totusi, uneori se poate ghici destul de exact – just an educated guess.
ADDENDUM
Pentru că TRU al nosTRU a cochetat cu sportul, – nu ştiu de ce (ex?)cronicarul sportiv şi ultrafrancofon, numele căruia-i o rimă inevitabilă la “canciu”, nu-l cheamă-n “ţara lui” (de adopţiune), adică la B1, noaptea.
Poate din cauză că francofonii nu-i prea iubesc pe anglofoni (şi viceversa).
Nu ştiu, în rest, dacă dom’ TRU o rupe, cât de cât, şi pe nemţie, – limbă în care ultrafrancofonul (care se franţuzeşte cu aplomb, în “ţara lui”, solilocvial) nu e decât ultraafon, ca unul ce pronunţă frau-le-in (!) când vrea sa spună
mademoiselle…
1.Nu era vorba de a cadea in capcana “grijii de presedinte” care are destui analisti prin preajma. Era curiozitatea mea vis-a-vis de parerea dv.
2.Nu cad in capcana de a crede ca politica externa a Romaniei este asa de transparenta. In acest sens am vorbit de ocultism. Ca un mic chibitz, ma gandesc ca exista o agenda a Romaniei care nu este la indemana vulgului.
De aceea vorbeam despre meritele pensiei. Poate ca TRU are merite deosebite pentru servicii deosebite. Care servicii pot fi analizate tot de…..servicii.
Astfel ca imi permit sa ma indoiesc ca oamenii din afara unui sistem pot aprecia corect anumite prestatii. Mai ales cand acele prestatii sunt in exteriorul tarii.
Legat de folosirea parerilor domnilor Cartarescu si Plesu intr-un mod viclean pot spune ca este ceva absolut normal. Asta e politica.
Am vazut si eu emisiunea respectiva. Politica ieftina de ambele parti. Sau va imaginati ca TRU ar fi putut sa cada in capcanele simpliste ale doamnei Petre ?
ERRATUM
Nu “TRU al nosTRU”, ci “al nosTRU TRU”!
Chiar asa??!! Pensie viagera pentru TOTI parlamentarii EU? Deci sa inteleg ca nu am de ce sa-mi fac griji pentru batranetile lui CV Tudor sau Becali? Nici pentru tinara fiica a presedintelui? Sa fie oare asta si situatia parlamentarului-consultant….. Adrian Severin? Pai ma bate gandul sa-mi cer reincetatenirea romana, si apoi sa candidez la rindul meu, si sa scap de dependenta de sistemul de Social Security de pe la noi>
@ Serban Foarta
Au TVR-ul, au Evenimentul Zilei, au “vitaminele” astea B 1, B Complex etc, au si lotiunea de par Contributors, au tot felul de parghii de presa si propaganda si tot se plang ca n-au nimic. Recunosc, unii dintre ei n-au nimic in cap.
@ Ioan Stoicescu
1. Nu ma pot aventura in ce nu stiu. Daca TRU are ori nu merite ce nu pot fi analizate decat de structuri genul celor la care va referiti, treaba lui.
2. Sunt multe feluri de a evita sa te lasi prins in capcanele pe care ti le intinde un partener de discutie. Ce a facut TRU, dupa opinia mea, si-a intins de unul singur capcane…
DT – si daca TRU are dreptate, dreak, si se va dovedi odata si o data c-a fost unicul cataretz al unui mare om de stat dintr-un contingent cam natafletz, dar f.pizdetz… ?
Deci daca Tru nu e true…?
To be, or not to be: that is the question… oops
@AVP
Daca ai asemenea indoieli, daca esti bantuit de angoase ai doua sanse. Una mai prudenta: sa astepti pana se dovedeste ca TRU a avut dreptate si abia atunci sa i te alaturi. Una mai putin prudenta: i te poti alatura inca de pe acum…
Hai sa fim seriosi, V! Chiar daca TB se va dovedi a fi fost un mare om de stat, spectacolul dat de TRU nu va fi serializat de…. BBC in seria “Masterpiece”..
Scussi, am vrut sa spun: dar daca e…??
Iata de altfel ce-am scris mai de mult despre TRU ista:
Tru nu inseamna obligator true…
Tru a gresit cand a intrat in politica, pentru care el nu e – aloo… – potrivit. Tezist, stilist, vizionarist, idealist si, de aceea, cam radical si de fapt cam extremist, el era muult mai nemerit sa scrie editoriale ca edecar pedalist si sa intretina astfel focul continuu la mitul traianist, in randurile talibanilor portocalii si-ale intelighentiei cilibii, ca sa nu zic fistichii, iar gararea sa pe banciile poolticii, fie ele si alea mai lustruite, ale Ioropii, il va proiecta curand in uitare si-n rugina ruinatoare, fiindca Tru – asta e situatia, fratioare – nu prea are date personale spre a se adapta la birocratia meschina si-n orice caz de footila rutina, la cinicile negocieri de dupa cortina si la alte chestiutze de-astea unde ti se cere talent de printz de benevent, iar nu de editorialist cu beletristic ghivent. El nu e barem orator sau retor cat de cat priceput, maestru de sedinte cenusii, cap de comitete or comitzii, limbut or gargaragiu innascut, precum severin cel crescut subt al activistilor scut si va fi tratat de fitzosii functionari cu manecutze gucci, ce se cred inca in era cadrilului si-a perucii, precum cucii metafizici de la platarasti, pe care ii aplauzi fiindca hom cica civilizat te numesti, dar n-ai vrea sa-i vezi in haine ioropenesti, ci-n mumoase costume de sfortza, pe masura avatarurilor lor supralumesti… Una preste alta, in loc sa stea naiba in banca sa si sa deschida sarba pedalisto-populara pe-a vantului inca vizibila scena editoriala, profitand de faptul ca, de jena, de colegiala sfiala, din securizata socoteala, de frica viitorului sau din cine stie ce alt motiv pe care io, un simplu poesel diliu, n-am de unde sa-l stiu, alde Buscu inca-l prezervau ca pe partizanu frontului portocaliu din spatele frontului kakiu – cum ar venea… -, Tru s-a lasat dus ca iaka la oraca, in schimbu unui porcoi de ieurei cica grei, ce maine-poimaine se vor duce si ei pe apa sambetei, si de unde ex-editorialistu cu peana-i maiastra sadea nu va mai phootea ajuta (in caz ca nu-l va prelua Ziua…
) nici tzerisoara noa’ si nici pe idolu sau si-al inca multora cu mai nemic, fiindca lista aia ar trage-o nainte mai degraba fata pe post de praslea cel mic (caci, orice s-ar zice, e odrasla l-al sau tatic…), decat un orator cam zbughit si cam peltic, care nu-i totuna c-un editorialist birlik, aloo…”
(Press AVP ca sa te convingi ca asa e
)
@AVP
Multumesc pentru clarificare, altfel suna cam ca “Daca bunica avea roti ar fi fodst bicicleta”, cand, limpede, bunica nu are roti ci o pereche de picioare. Se face prea multa istorie in apararae lui TB bazata pe “daca” – daca iesea castigator Geoana, tara ar fi fost condusa de SOV. Eu, unul, nu am votat cu Geoana, dar nici nu am sugerat altora ce sa faca. Problema de azi a Romaniei nu este ce ar fi facut Geoana (si amicii sai) daca ajungea presedinte, ci ce face TB (si amiciisai) fiind presedinte. Cartarescu spune, printre altele, ca desi nu este convins ca altii pot face mai mult si mai bine decat echipa TB-EB, nu vede de ce ar trebui speriata lumea cu ailalti nu o sa faca nici atat cat au facut astia. Simplu: daca majoritatea romanilor este multumita cu cele facute de echipa TB-EB, Romania va continua sub o guvernarea asemanatoare. Daca majoritatea nu este multumita, votul ar trebui sa aduca la puterea alta echipa. Ce se va intampla, numai nemultumitu/multumitul de azi exersandu-si dreptul la vot poate decide. (Votul prin corespondenta, trimis direct pe adresa blogului lui T. Baconschi n-ar trebui numarfat, altfel rezultatul il stim de pe acum).
In sfarsit, ma astptam sa scoti o vorbulitza despre o persoana care nu mai recunoaste ieri, ce a scris alaltaieri si se plange ca i-a facut Reactiunea pipi in pat.
Ai dreptate, DT : vox populi, vox dei (cu singura precizare ca io ma tem – iacata – ca deii sa n-ajunga a fi tot tovaraseii de la Rasarit (dar nu craii, aloo…), care sa vrea prin manutza l-ale priatelo sa ne scoata din UE si NATO. In rest, ce-as castiga io, daca ar fi Antonescu sau alto, a ?
Cat despre goe-chloe, ramane cum am stabilit : dupa ce-am aflat ca nu e Coande (cum am crezut la un moment dat, taare intristat, si-l rog inca o dat pe my friend sa ma ierte), ci doar un spameor turbat, oricat de talentat in gargara-i de papagal automat, nu ma mai intereseaza nici cat un pirtz mascat in psalm tremolat.
@AVP
Ti-am spus “din prima” ca poate fi oricine, dar nu… Nicolae Coande!?!
DT, zmecherosu m-a atras ticalos in eroare, la un moment dat, cand mi-a propus sa trec pe la redactia “Ramuri” din Craiova si sa-ntreb acolo de “Goe”, “poate facem un interviu pe Arca” ; in plus, la inceputurile sale pe “Troca lu Goe”, cum ii zic io, mi-a reamintit ca altadata m-a laudat, asa ca de ce sunt ingrat si nu-l las sa ma faca de rahat turcesc fezandat…? Dashtept baiat, ca si tiganu alemanizat, n-asa ?
N-as vrea insa sa-ti deranjez prea mult musafirii p-aciia. Precis careva ar vrea sa-mi replice ca Bijboaca a fost patriot, atunci cand a vrut sa retraga trupele romane din Iran far-al sefului CSAT vot, iar nu sa ne-o traga (prin NATO) in bot.
De menționat, în context, și o confesiune a lui Gabriel Liiceanu:
http://www.cotidianul.ro/traian-basescu-trebuia-sa-isi-pastreze-gloantele-pentru-situatii-speciale-170072/
Între pretorienii din zona umanistă care îl slujesc pe Traian Băsescu vechiul meu prieten Traian Radu Ungureanu și amicul episodic Theodor Baconschi reprezintă doua cazuri patologice: își compromit imaginea și onoarea ridicându-i osanale Președintelui, fără ca acesta să aibă nevoie de ajutorul lor explicit care a dus la cunoscuta înrolare a falangei probesesciene din preajma alegerilor din 2009. Amândoi fac proba unui delirante vocații a compromisului uneori inutil, ca o trompetă sunând într-un deșert unde nu te aude nimeni deoarece șeicul e plecat de acasă. Voi reveni asupra amândurora în articole viitoare așa încât, cu voia dumitale și urmând sfatul d-lui Liiceanu, îmi păstrez muniția pentru atunci.
@ Radu Calin Cristea
Baconschi si Ungureanu sunt cazuri pierdute.
Sincer sa fiu, in cazul lui Gabriel Liiceanu cred ca “gloantele” cu pricina nu trebuie luate literal; banuiesc ca o spunea la modul figurativ, dorind sa-i transmita lui TB sa-si administreze mai potrivit resursele de “lupta”; dar nu o lupta insangerata. Sper sa nu ma insel…
ce m-a dezamagit la GL a fost acel apel la gandul ca daca Geoana castiga alegerile, SOV conducea tara. O ipoteze cu sansele ei de probabilitate. Realitatea este ca TB a castigat alegerile si impreuna cu EB & comp. administreaza probleme tarii. Faptul ca multi nu sunt multumiti de cum este facuta treaba de actuala Putere nu poate fi mutat, prin aratarea sperietorilor!, si inlocuit cu “Dar ganditi-ve ce putea sa fie cu Geoana….” Artificiu slabut…
Ştii ce nu-mi place, AVP? Că, în ura ta poetică faţă de Cărtărescu, ai marşat alături de el cînd idolul de aur ţi-a surîs, iar acum, cînd sînteţi cam în aceeaşi bărcuţă a revoltei, îl iei la refec. Ştiu că ţi-ar fi plăcut ca Mircea să o ţină langa, pe lîngă TRU & Co., dar n-a fost, n-a fost aşa… Ce-ar fi ca poezia să fie una şi nu despre valoarea poetică să vorbim atunci cînd e vorba doar de supravieţuire…
Am văzut emisiunea în direct. Pe domnul acesta, Ungureanu, eu nu l-am văzut niciodată până acum. Am auzit de dlui, dar, de văzut, nu l-am văzut, deci nu aveam de unde-l recunoaşte; de aceea am fost foarte interesată de mersul discuţiei. Impresia mea a fost că domnul a venit hotărât să o pună pe doamna Zoe Petre la punct, chiar dacă, la început, a făcut eforturi să mascheze acest lucru. De cealaltă parte, doamna Zoe Petre mi-a părut pregătită să încaseze; probabil ştia că domnul va greşi în cascade (şi n-a dezamăgit-o). Cred că domnul şi-a propus să fie ferm, când n-a reuşit să fie decât încăpăţânat; doamna Zoe Petre însă, pe lângă faptul că a fost adorabilă – de câteva ori mi-a părut chiar amuzată de spectacolul oferit de interlocutor – , cred că l-a citit din prima şi l-a lăsat să-şi facă numărul, convinsă că-şi va da singur cu stângul în dreptul. Şi şi-a dat.
Mai întâi, spunând dumnealui că dl Paleologu poate greşi ca oricare altul şi fiind întrebat dacă Preşedintele greşeşte, a venit cu un răspuns impertinent: „Faţă de ce? Sau faţă de cine?”. Hm… Chiar aşa!
Apoi, după ce i se oferă informaţii suplimentare – anume că Preşedintele a cam dispărut din prim-plan în ultimele zile – răspunde, la fel de impertinent: „(Preşedintele) există, e foarte bine, l-am văzut…”. No, apoi dacă-i foarte bine nu-i rău…
La un moment dat spune: „Dumneavoastră spuneţi că societatea vrea „Jos Băsescu!…” Nu vrea asta!”. Nu? Pe bune? Ştie doamna Anastase câţi nu vor asta, probabil.
Cât priveste părerea dlui despre dl Pleşu şi dl Cărtărescu, ne-am lămurit…
Şi finis coronat opus: nu e frumos să spunem „mă dau pe mâna unui editorialist”. „Gata!”
No. Apoi dacă spune dl Ungureanu că-i gata, apoi îi gata! Dar dacă dl Cărtărescu spune că-i gata, atunci de ce nu-i gata? Vorba aia: Ce zici gata când nu-i gata? Las să zic eu gata când îi gata! Gataaaaaaaa!!!
Să revenim la problema de fond!
Chiar aşa, dle, să revenim la problema de fond:
DE UNDE AŢI DEDUS DUMNEAVOASTRĂ CĂ OAMENII STRIGĂ CĂ NU MAI VOR NICIUN FEL DE PARTID?
@) Dorin Tudoran
Master, fiind eu prins si agitat cu blocarea blogului meu, n-am apucat sa las un semn aici, desi am cititul textul imediat ce-am primit linkul! Ca si in cazul textului dedicat dlui VT, n-am multe de spus: executie perfecta, pacientul poate sa se imbrace! Excelent!
@ Liviu Antonesei
Si executia blogului tau, fie si numai pentru o jumătate de zi, a fost … perfecta. Noroc cu VT, care vede tot, chiar si ce nu poate fi văzut de nimeni…
P
@daca-nu-nu
Nu trebuia sa ne spună, după cum arată era evident ca TRU îl văzuse pe Președinte. Va inchipuiti cum ar arata TRU daca într-o zi l-ar vedea pe dracu’?
Ha!-Haaaa!-Haaaaaaaaaaaaa!!!!
Vaaaaaaaaai, domnule Tudoran!!!
Mor de rîs!!!
Adevărul este că dumnealui, aşa încruntat, preocupat de lucruri serioase (îi tot spunea chestia asta doamnei Zoe Petre, de parcă doamna era în afara oricărei preocupări), plin de angajamente (nu ştiu cum reuşeşte să le facă faţă), deci dumnealui, din concentrarea aceea mare, a emis două idei care, iertaţi-mă, sunt false. Una, că protestatarii nu strigă „Jos Băsescu!” şi două, că oamenii strigă, de fapt, că nu mai vor niciun fel de partid politic. Păi, chiar aşa, să minţi pe faţă… Europarlamentar! Dă-o naibii! De fapt, n-ar trebui să ne mire, doară-i în companie selectă pe-acolo… Avem europarlamentari tot unul şi unul. Aleşi pe sprânceană.
@daca-nu-nu
Ce nu mai vor oamenii sunt partide ca astea, dar oamenii nu sunt așa de aeriene cum ii considera TRU încât sa nu știe ca politica se face prin partide politice…
Bineînţeles. Aici e nevrednică afirmaţia dlui! Vrea să inducă ideea că oamenii nu mai vor partide politice? Să fim serioşi.
Stau si nu-mi vine sa cred ce aberatii revizioniste comite dl Lavric (http://www.romaniaculturala.ro/images/articole/RL_p.9.pdf). Nemtii sub conducere nazista nu au fost principalii vinovati pentru al doilea razboi mondial? Cum adica nu sunt “unicii vinovati”? Despre ce vorbim? Nemtii, dupa ce au facut in anii ’30-’40 sub conducere nazista, mai puteau fi considerati “adversari egal indreptatiti moral”? Indreptatiti moral sa ce: sa elimine rasele inferioare? Si din persecutia nemtilor, din indreptatirea lor morala frustrata “se naste partizanul”? Si articolul asta e publicat in Romania literara?! Dl Vladimir Tismaneanu acuza “pegra” si “pogromul” din Piata Universitatii dar tace malc cand vine vorba de “prietenii” de dreapta?
Mie-mi place TRU – “e de-ai nostri”, si-nca dintre cei cu-adevarat daruiti cu harul cuvintului. Si nu-l vad decit murind pe baricade chiar de stie ca moare ca prostu’. Aici, e un soi de eroism inutil, pagubos dar – estetic, macar – de onorat cu pe cit de posibil-adinca intelegere pentru ce poate-nsemna destinul unui om.
De aici pornind, TRU este perfectul opus al lui “Volodea” – condottier prin ADN. De partea lui VT, destui care au dat inapoi ori chiar au schimbat tabara, ca romanul impartial. Daca ar fi sa-mi dramuiesc compasiunea, nu la TRU as face economie ci la ceilalti, pe care nu-i inteleg – de ce “nu se retrag”? A miza gresit – chiar cu buna-credinta – politic, stiintific, literar etc, e a pierde respectul de sine, rana de oblojit in singuratate, la marii orgoliosi. Asadar, cei clamindu-si eroarea public sint, mai curind, “milogi” – cum zic oltenii mei.
Cartarescu e altfel decit toti de pina acum. El din prietenie a marsat alaturi de vigurosii Elitei, conescendent mimind hotarirea – el care nu-i tipul hotaritului, al celui sigur pe sine pina la a se chiar lua in serios, in tragic – la apucati. Fu cum ar fi mers la fotbal, nepreaintereseat de fotbal, si-ar fi sustinut echipa amicilor care l-au dus acolo, desi nu vedea vreo diferenta intre echipe – amindoua faceam cam acelasi lucru, acolo – si la fel de neinteresant, a son avis.
Pe “Carta” il suspectez de a le fi recunoscator amicilor sai culturali, ca-l slabesc acum cu atasamentul fata de, si-l lasa sa respire-n voie. Asa se simte si el normal – fiindca, altminteri, cred ca e un tip exagerat de normal.
Stiu ca s-a spus “intelectualii lui Basescu sint la fel de – daca nu si mai – vinovati ca insusi Basescu”. Mi se pare o enormitate… polemica. Ecoul ziselor si scriselor acelor intelectuali, in masse, e pe masura compatibilitatii dintre ei si masse. Comparati-l cu ecoul ziselor lui Basescu si vedeti diferenta.
Nu avem multi oameni de valoare, ba chiar avem tot mai putini. Chiar cu necesara distinctie dintre valoarea morala si cea culturala, tot as merge pe pastrarea iar nu pe demolare putinilor nostri oameni de valoare. Carora nu le putem pune in circa decit colaborationismul – la o adica – dar nu si politica de ocupatie, exterminare – care se realizaeaza prin intermediul unei forte pe care oamenii subtiri n-o au si n-o doresc.
Stiu ca Liiceanu poate da impresia c-ar contrazice asta – are aerul unuia chiar dornic de putere. Dar pina si-n cazul sau, apetitul pentru putere vine mai curind dinspre Borgia decit dinspre Richelieu. Ori, altfel spus – nu poate fi Machiavelli dar poate recurge, cam infantil, la machiavelicuri.
Cu totul altfel stau lucrurile cu soldati adevarati – Patrasconiu, Voinescu, Mihaies, Neamtu – oameni fara nici un Dumnezeu, niste boci de-ai doilea, oleaca mai lustruiti dar tot asa nocivi fiindca activisti pina-n maduva oaselor.
De HRP, nihil nisi bene.
Ce trist domnule Tudoran, imbatraniti urat, nu mai aveti alta arma, in disputa d-voastra cu “rivalii” decat delatziunea.
@luminita
Cred ca intelegeti gresit termenul de delatziune. A numi lucruri deja cunoscute public, a reminti lucrui discutate deja public, a da link-uri spre texte sau scevente deja in cirtcuit public nu inseamna delatziune.
Mi-ati trimis acest mesaj si altadata. Nu pot decat sa va doresc sa imbatranuti dumneavoastra frumos — si pe dinafara, si pe dinauntru. M-as bucura sa ne trimitetzi, din cand in cand, o fotografie; ea ne va convinge ca imbatranitzi frumos pe dinafara. Si niste texte; ele ne-ar convinge ca va maturizatzi si vetzi imbatrani frumos pe dinauntru.
Daca va dau dreptate integrala in legatura cu ceva, acel ceva este punerea intre ghilimele a termenului de “rivali”. Nu va inselatzi: nu ma aflu in nici o competitie pentru posturi, dregatorii, onoruri de stat etc. N-am stat si nu stau la coada pentru o placinta sau alta.
Va doresc tineretze fara batranetze!
@InimaRea
Nu-l vad pe Mircea Mihaies in seria in care l-ati numit, chiar daca in anii (multi) din urma avem opinii foarte diferite despre din ce in ce mai multe lucruri; si despre din ce in ce mai multzi oameni. Chiar in editorialul sau de azi, din Evenimentul zilei, exista lucruri in care-i dau dreptate si lucruri in care nu cred ca are dreptate. Obiectia mea — foarte veche, de fond, si de la care pleaca altele, legate de forma — este simpla: nu mi se pare firesc ca (inalti) demnitari, oameni numiti de ceea ce intzelegem prin Putere sa se angajeze in lupte politice prin intermediul presei. Repet, greu de gasit un loc in lume unde membrii Executivului, parlamentarii, conducatorii unor institutii finantate de stat sa detina rubrici permanente si sa le foloaseasca in lupte de natura politica. As spune ca asemenea oameni si-ar face un mare bine ca, in absenta unei legislatii care, ca in alte parti, impune anumite restrictii, si-ar impune singuri sa se tina deoparte de folosirea regulata a unui organ de presa in exprimarea opiniilor politice si, mai ales, angajarea in lupte politice. Fiindca si atunci cand au dreptate in ce spun, pot fi usor suspectati ca o fac din interes strict… politic.
@Dorin, nu te obosi cu Luminiţa de la capătul tunelului. Eu obişnuiesc să intru în vorbă cînd se aduce în discuţie măcar (decît?) umbra unei idei sau a unui argument… Asta e o înjurătură, chiar nu merită nimic altceva decît s-o laşi în splendida ei nulitate/nuditate verbală.
@InimaRea
Iata la ce duce folosirea blogului personal de catre membri ai Executivului: Emil Boc il revoca pe Teodor Baconschi in sedinta Parlamentului.
Daca si Presedintele ar face putina curatenie printre sfatuitorii sai…
@Florin Iaru
In mod sigur, dna Luminitza ma va acuza si de faptul ca Baconschi a fost revocat de Emil Boc in sedinta Parlamentului.
Daca si Presedintele face putina curatenie printre sfatuitorii sai care semneaza tot felul de aberatii, eu devin un adevarat asasin…
Daca Baconsky a fost demis din postul de ministru din cauza declaratiilor sale jignitoare la adresa celor din Piata Universitatii, normal ar fi ca si Vladimir Tismaneanu sa fie demis din functia de presedinte al Consiliului Stiintific de la IICMER. Nu poate studia victimele comunismului si Revolutia din Decembrie un om care-i numeste “pegra” pe cei care se opun puterii.
Dorin Tudoran: Demiterea lui Baconschi ar fi de toata jena, in lumea buna. Pe Dimbovita, e normal sa-l destitui pe unu’ cind iti tuna fiindca:
a) pozitia lui in partid (imediat dupa presedinte) nu face nici doua parale, e decorativa. Adevaratii pedelei nu sint nici de destituit, nici de exclus din partid;
b) functia de ministru – fie si de Externe – nu face doua parale, ministrul de externe e tucalarul adevaratului responsabil cu Externele – d-l Presedinte. E de aminitit ca primul care s-a pliat pe pozitia “tucalar” a fost un intelectual cel putin la fel de fin ca Baconschi – RM Ungureanu, drept pentru care a fost pus pe liber de Tariceanu. (Nu stiu daca RMU mai e in PNL – dar nu vad de ce n-ar fi, cum nu vad nici de ce-ar mai fi.);
c) politica externa a tarii nu se bazeaza nici pe ministru, nici pe doctrina, continuitate, predictibilitate (acestea sint de la sine intelese si, deci, intersanjabile). Politica externa se bazeaza pe laboratorul de la Cotroceni (conspirat CSAT). Acolo e adevaratul guvern dar nu unul care ia decizii, promoveaza legi, aplica etc, ci unul care primeste ordine de la Comandantul Suprem – si trece la executare. E singura formula democratica pe care o poate aplica D-l Presedinte. Faptul ca Guvernul Boc aduce binisor cu CSAT e neindestulator dat fiind ca mai sint si altii in guvern, nu doar zelosi pedelei.
Da fapt, politica externa se serveste pe model fast food – totul e sa fie ingurgitata la Bucuresti, oricind e livrata de la Bruxelles. Iar activitatea MAE se sprijina pe oamenii din MAE, nu pe ministri ori secretari de stat – tablouri muzicale intr-o expozitie de masini-unelte.
Faptul ca Baconschi – oricine altcineva cu raspundere guvernamentala – are un blog activ tine de mersul lumii si al lucrurilor. Personal, mi s-ar parea de neconceput, azi, ca o persoana publica sa nu aiba un blog unde sa poate lua pulsul vietii reale, la care nu are acces dat fiind programul incarcat.
Sigur ca blogul ministrului poate fi o capcana dar politica e, de fapt capcana. Baconschi o fi postat la el pe blog ceea ce se convenise la virful PDL. Si s-a trezit deviationist – stim definitia: deviationist e cel lasat in ofsaid de partid (tap ispasitor i se mai spune).
@costache
Nu tot ce este normal se intampla. In plus, in timp ce dl Baconschi a avut cinstea sa nu afirme ieri, ca nu a scris ce a sris alaltaieri, dl Tismaneanu nega acum ce a scris acum… cateva zile.
@InimaRea
Una este sa “iei pulsul” si alta este sa faci afirmatii ce pot aduce dupa ele tot felul de… intamplari.
raduz,
Multumesc pentru semnalarea excelentului articol al lui Lavric. Ma bucur de fiecare data cind vad oameni curajosi care spun adevarul fara sa le pese de etichete, scuipati sau constringerile corecte politic ale unei istorii mincinoase. Carl Schmitt e un creier si e bine ca a fost tradus in romana. Nu mai sintem pe vremea activistilor comunisti cind, pentru o vorba scapata, puteai sa dispari pur si simplu. Acum sintem in era… ticalosilor neomarxisti. Numai ca, ghinionul lor, a mai aparut, intre timp, internetul si asta le ingreuneaza teribil “munca”. Pe scurt, revizionismul e nu doar posibil, dar si necesar si la fel de binevenit ca aerul curat in bordelul care a devenit lumea de azi.
Si mai am o veste proasta pentru unii: cei mai mari revizionisti sint cautatorii de adevar din USA, tara aia in care libertatea de exprimare nu a fost inca suprimata. Unul dintre ei e Patrick J. Buchanan. De citit Churchill, Hitler, and “The Unnecessary War”: How Britain Lost Its Empire and the West Lost the World. Un altul e predecesorul lui FDR la Casa Alba, Herbert Hoover, care a scris intre 1943 si 1963 o istorie secreta aparuta abia acum citeva luni (nov. 2011): Freedom Betrayed: Herbert Hoover’s Secret History of the Second World War and Its Aftermath , din care rezulta fara nici un dubiu ca FDR a provocat Pearl Harbor. Uite ce scrie Hoover: Notele lui Henry Stimson (Secretary of War) dupa meeting-ul consiliului de razboi al lui FDR din 25 nov. 1941 vorbesc despre consensul la care s-a ajuns: “The question was how we should maneuver them (the Japanese) into … firing the first shot without allowing too much danger to ourselves.”
Cei interesati de adevarurile infecte ale celui de-al doilea razboi trebuie, neaparat, sa citeasca si despre monstruozitatea, parca iesita din strafundurile iadului, a ceea ce s-a numit The Morgenthau Plan.
Daca incercarea de a afla adevarul istoric – care ar putea sa fie diferit de cel al invingatorilor – e etichetata cu infamantul (pentru unii) termen de “revizionism”, cu atit mai rau pentru sensul peiorativ care i-a fost atasat bietului cuvint.
P.S.
Vladimir Tismaneanu, saracul, chiar nu are ce cauta in discutia asta. Studiile sale marxist-leniniste, scoala facuta la Bucuresti (ca altundeva nu s-a mai obosit), nu il recomanda pentru mai mult decit o munca manuala in spatele unei tejghele, ceva care sa nu necesite nici o calificare. Ca nu are.
@Dle Tudoran
o avea dl baconschi cinstea de a nu “infirma” ce a scris dar “dovada” scrierilor sale nu se mai gaseste:
“http://baconschi.ro/opozitia-socialista-a-trecut-in-sfarsit-la-fapte/”
Nu era mai simplu un mesaj de scuze cu un “am gresit si nu o sa mai fac” decat sa se faca ca “ploua”?
@let it snow
Ninge deja, pe-aici. Din cand in cand, chiart ploua cu gheata. Dar hai sa ramanem… lucizi: Vladimir Tismaneanu are si pacate, ca noi toti, dar chiar sa nu fie calificat decat pentru “o munca manuala in spatele unei tejghele…”? Hai sa fim seriosi, chiar si cand glumim, caci cu unele lucruri chiar nu se face sa glumim…
@Shadow
Se pare ca in Romania, mai ales printre oamenii politici si consilierii lor, a devenit un act de eroism sa recunosti “Am gresit…”
Fiindca tot vorbim, pana la ameteala, de novoia unei noi clase politice, cred ca ce ne dorim este o clasa politica,,, care sa nu se teama de a gresi si care sa aiba curajul de a spune, cand e cazul “Am gresit…”
@ let it snow: Schmitt e un ganditor semnificativ, nimci de zis, dar dl Sorin Lavric se lanseaza in judecati extrem de periculoase, al caror amoralism adie imi aminteste de elogiul “elitei amorale” facut de Baconsky. Si am vazut unde duce acest discurs. Lavric zice asa ca invingatorii in cel de al doilea razboi mondial le-au luat nemtilor demnitatea de “adversar indreptatit moral.” Erau deci nemtii indreptatiti moral sa extermine rasele inferioare? Li s-a luatr nemtilor aceasta demnitate, sau au abdicat de la ea singuri? Intreb aceste lucruri pentru ca, dupa cum au observat si altii, PDl si regimul Basescu au practicat cu fervoare politica de tip “prieten-dusman”. Ba chiar Schmitt a fost invocat de apologeti ai actualului regim basist pentru a justifica aceasta politica (samavolnica si nihilista). Lavric justifica, prin acest tip de intelegere a politicului, terorismul si da o definitie alegitimitatii care pe mine ma ingrozeste: “Cînd unui popori se ia demnitatea de adversar egal îndreptatit moral, din mijlocul lui se naste partizanul. Partizanul e forma de reactie a unei
natiuni careia i s-a interzis sa-si recunoasca oficial dusmanii. Mai
simplu: cînd ti se ia suveranitatea, intri în pielea partizanului. Iar
lumea secolului XXI cunoaste internationalizarea partizanului
sub forma raspîndirii globale a terorismului, caci teroristul e de
fapt omul caruia i se refuza statutul de dusman cu drepturi egale si
care, scos fiind în afara legii, alege forma iregulara a razboiului. Numai
ca partizanul, ilegal fiind din punct de vedere juridic, e legitim din
punct de vedere organic, caci legile sunt date de învingator, pe cînd
legitimitatea e data de apartenenta la o natiune.”
Legitimitatea nu e data de apartenenta la o natiune! Hitler nu a fost legitim pentru ca a recunoscut apartenenta sa la natiunea germana si a declarat in mod oficial ca “dusmanii” natiunii germane sunt evreii.
Dl Tismaneanu a inventat pegra prgromista asa cum Iliescu a inventat rebeliunea legionara in 13-15 iunie 1990. Logica schmittiana, asa dupa cum o dovedesc luarile de pozitie ale multor oficiali si apologeti ai regimului basist, a otravit toata aceasta guvernare si Romania. Puterea actuala se legitimeaza inventandu-si si ponegrindu-si “dusmanii” cu fervoare de rau-augur.
“se lanseaza in judecati extrem de periculoase”
“am vazut unde duce acest discurs”
“justifica, prin acest tip de intelegere a politicului, terorismul”
Mda, limba de lemn a neomarxismului.
Sorin Lavric NU se lanseaza deloc in judecati extrem de periculoase . E foarte limpede ce zice si nu am nevoie sa imi traduca/interpreteze nimeni textul lui.
As avea multe de obiectat fata de diabolizarea nemtilor, ca popor, dar nu e locul aici. Cine vrea sa inteleaga, are de citit. Politicile rasiale, sterilizarea fortata etc. erau omniprezente in prima jumatate a secolului trecut (din Australia pina in Canada si in toata Europa, fara exagerare), iar Germania nu era un “caz” extrem. Cazul a fost fabricat dupa razboi.
Doar doua exemple:
1. Compulsory sterilization. In Suedia, programul de sterilizare demarat in anii ’30 a fost oprit abia in 1976!
2. Segregarea rasiala in USA a continuat bine-merci dupa razboi, pina prin anii ’60. Uite cum era in America in 1939.
@let it snow:
1. Spuneti ca limbajul meu e neomerxist si ca deci e normal sa nu-mi placa Lavric.
2. Spuneti ca Tismaneanu e marxist-leninist.
3. Deci Tismaneanu ar trebui sa condamne pozitiia lui Lavric.
4. Dar Tismaneanu a laudat cartea lui Lavric despre Miscarea Legionara, scrisa de pe aceleasi pozitii.
5. Deci pe marxistul Tismaneanu si pe dreptaciul Lavric ii tine impreuna “prietenia”.
6. Cine nu e cu noi e impotriva noastra. Cine nu e cu Basescu e fascist, pegra, vierme, trebuie exterminat pentru ca e ilegitim. Cu alte cuvinte, nu cointeaza principiile si justitia, ci doar gasca din care faci parte. ea e singura care legitimeaza sau delegitimeaza o anumita pozitie sau judecata de valoare.Nu trebuie sa fii neomarxist pentru ca sa vezi ca un asemenea relativism de haita e periculos.
costache,
pe mine nu ma intereseaza viata si activitatea lui tismaneanu si nici prin cap nu-mi trece sa ii urmaresc, studiez, inteleg sau justific pozitionarile, inconsecventele sau grafomania. sint satul de gargara inca de pe vremea lui dej. nici basescu nu ma intereseaza. si nici chiar haitele si gastile din romania, cu relativismele lor cu tot.
lavric are dreptul sa scrie ce vrea. nu-ti place, nu citesti.
@ let it snow: Problema nu e daca imi place sau nu. Dupa cum nu e nici daca suntem “prieteni” sau nu. Problema e daca asemenea afirmatii sunt sau nu – obiectiv vorbind – impotriva “valorilor civic-liberale” pe care le tot flutura “dreapta” basesciana atunci cand vine vorba de desemnat adversarii drept “pegra” pogromista. Si problema mai adanca e de ce se umbla cu duble standarde in Romania? Pentru ca atat timp cat vom umbla cu ocaua mica nu se va putea construi nimic. Si oamenii din Piata Universitatii sunt impotriva ocalei mici cu care le-au masurat lor oamenii regimului basist.
{ 1 trackback }