≡ Menu

1956. Domnul pedagog Naghi

În 1956 aveam unsprezece ani. Eram elev la Liceul Internat Mihai Viteazul din București. Cu dispensă de vârstă, căci regula spunea că nu puteai fi admis în internat decât dacă erai măcar în clasa întâi de liceu. În situația mea mai erau trei, patru puștani.

Spre a ne ocroti de toanele liceenilor “întregi la vârstă”, am fost mutați într-un dormitor mult mai mic — cinci, șase paturi. Cu noi dormea și unul dintre cei trei pedagogi – dl Naghi. Maghiar din Transilvania. Student la medicină. Un om – pâinea lui Dumnezeu.

De la o vreme, într-o altă cameră, aflată lângă sala de baie, câțiva dintre cei mari se strângeau, închideau ușa și stăteau ciorchine în jurul unei cutiuțe cu o piatră miraculoasă în pântecele ei. Șușoteau. Într-o zi, au venit niște tovarăși, i-au luat la șuturi  și le-au confiscat cutia.

Era un aparat de radio cu galenă la care, pare-se, ei ascultau tot felul de “oficine”. Într-o seară am constatat că dl Naghi lipsește. A lipsit și a doua seară. Și a treia. Apoi ni s-a spus că “Naghi nu mai este pedagogul vostru.” Când am mai crescut, am aflat că fusese arestat, deși nu avusese nimic de-a face cu obiectul confiscat. Dar, vedeți, boieri dumneavoastră, era și maghiar și-l chema și Naghi!

Acesta a fost primul meu “contact” cu tragica Revoluție Maghiară din octombrie – noiembrie 1956. În acest weekend plec la Budapesta pentru două săptămâni. O Budapestă înecată în sânge acum 60 de ani de trupele sovietice “frățești”.

insemnari-de-la-snagovcarte

Vă las în compania unei excepționale cărți de documente apărută acum doisprezece ani la POLIROM: Nagy Imre – Însemnări de la Snagov: corespondență, rapoarte, convorbiri. O ediție îngrijită de Ileana Ioanid, care, pe lângă selecția și traducerea documentelor, semnează și un excelent studiu introductiv.

Nu este vorba, nici pe departe, de o hagiografie. Personalitatea lui Nagy Imre este cântărită cu atenție – lumini și umbre. Așa procedează Ileana Ioanid și cu contextul. Analiza autoarei stă sub semnul unui citat din Norbert Winer: “Dați-ne libertatea să ne confruntăm cu faptele, așa cum sunt ele.”

Celor care îl acuză pe Nagy Imre de antisemitism, Ileana Ioanid le amintește că și evreul Lukács György avea aceeași părere ca Nagy Imre despre niște fanatici: “nici Rákosi, nici Gerö nu au avut nimic comun cu istoria maghiară.” Nu este ocolită perioada în care, potrivit unor documente, Nagy Imre a fost informator al N.K.V.D-ului, între 1930 și 1950 (nume de cod “Volodya”).

V-aș putea spune multe despre acest volum, dar prefer să descoperiți singuri radiografia unui moment în care conducerea comunistă a României a jucat un rol nefast. Nagy Imre și grupul său au fost arestați de sovietici la ieșirea din Ambasada Iugoslaviei din Budapesta și au fost deportați în România – la Snagov.

Judecat în secret, liderul maghiar a fost executat la 16 iunie 1958. Avea 62 de ani. Ironia soartei sau firescul comunist, “Grupul de serviciu” care-i supraveghea pe deportații maghiari la Snagov era coordonat (și) de Valter Roman, prieten de tinerețe moscovit-cominternistă cu Nagy Imre.

Scrisorile celui din urmă către cel dintâi și reacțiile foarte atent controlate ale lui Roman dau o idee despre “parfumul epocii”:

“După cereri repetate, am fost duși atât eu, cât și soția la un oftalmolog. Acesta ne-a examinat și ne-a prescris ochelari. De atunci au trecut trei săptămâni, însă ochelari nu am primit. După cum se vede, nici la  aceasta nu avem dreptul.”/…/”…în mod sincer sper că ți-ai restabilit sănătatea, totuși nu cred că o să vii personal la mine sau o să mă chemi la tine — aceasta din motive politice de partid”/…/”De la mijlocul lunii ianuarie însă până în ziua de azi nici măcar o dată n-a mai fost medicul la noi, nici chiar atunci când am cerut acest lucru. Aceasta nu mi-o pot explica decât prin aceea că pentru noi a încetat îngrijirea medicală.”/…/”La mine nu te chem, dar, dacă ai veni, aș purta cu plăcere discuții cu tine. În încheiere, te rog să transmiți mai departe scrisoarea anexată către mama (văd. Szilágyi Józsfné). Te salută, ss/Nagy” 

"Ideile lui Nagy păreau mai periculoase decât evenimentele din 1956... Însăși existența lui în sine devenise periculoasă." (Ileana Ioanid)

“Ideile lui Nagy păreau mai periculoase decât evenimentele din 1956… Însăși existența lui în sine devenise periculoasă.” (Ileana Ioanid)

Dacă de la Valter Roman (creditat de Ileana Ioanid  cu o “civilitate amicală”, și doar atât, față de vechiul prieten) nu primește cine știe ce răspunsuri, e ușor de imaginat ce tăceri a primit Nagy Imre la scrisorile adresate unor “tovarăși de idealuri” ca Wladislav Gomulka, Palmiro Togliatti, Iosip Broz Tito, Chivu Stoica, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Kádar János sau Edvard Kardelj.

Atunci când înțelege că totul e pierdut și că va fi ucis, Nagy Imre (cel dintâi care a vorbit de o “față umană” a comunismului) scrie “Să mă aresteze și să mă spânzure!”. Dej notează, cu cinism,  pe marginea paginii: “Presimți ce te așteaptă.” Tot Dej se amuză făcând însemnări de felul “Mda…Și totuși ți-ai fixat poziția – acum întorci placa.”, “Ne dă și lecții!, “Ce fățarnic!… te pronunțai parcă altfel…”, “Nu mai ești vehement și obraznic.”

Însemnările de la Snagov dovedesc de ce comunismul nu a putut avea niciodată o “față umană”, în pofida sacrificiilor unor “comuniști de omenie” de a umaniza o utopie sângeroasă. Limitele sistemului au determinat și limitele actorilor. Nici sistemul, nici actorii nu și-au putut depăși condiția. Camus avea dreptate: “Totalitarismul nu este reformabil.”

Totuși, Ileana Ioanid crede că Nagy Imre “s-a depășit pe sine. A devenit omul democrației consecvente” /…/”Și nu numai că s-a depășit pe sine, dar și-a depășit și propriile condiții. Acel faimos ‘context’. ” Prin ce anume? Ileana Ioanid alege răspunsul dat de Johanna Granville – prin “loialitatea și lupta de aceeași parte a baricadei cu insurgenții din 1956.” ( JG, “Nagy Imre, aka <<Volodya>> – A Dent In The Martyr’s Halo?”, apud Ileana Ioanid).

De la toamna lui Nagy Imre la primăvara lui Alexander Dubček, singurul chip posibil al comunismului a fost crima. Probabil și pentru că, asemeni celor aflați întotdeauna “pe linie”, și “reformiștii”, și “contrarevoluționarii”, și “deviaționiștii”, și “sectanții” și atâția alții s-au înșelat cu privire la chiar momentul inițial.

Marea Revoluție din Octombrie (1917) a fost o contrarevoluția model.

(link-ul de mai jos deschide cartea în format PDF)

insemnari-de-la-snagov

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Pingback: Invitat Dorin Tudoran despre Revoluția maghiară din 1956 | @ntonesei's blog()

  • Gheorghe Campeanu

    O colectie absolut remarcabila de documente (cutremuratoare) si un studiu cu adevarat impresionant al Ilenei Ioanid. Am citit-o acum 10 ani in timp ce eram la Budapesta, unde se aniversau 50 de ani de la revolutia magyara. Am o memorie acuta a lecturii suprapuse pe “retina” incarcata de imaginile vazute la Terror Háza Múzeum, unde am stat ore in sala unde se proiectau secvente filmate la procesul guvernului Nagy. “Comunism cu fata umana”, o sintagma care prin insasi juxtapozitia implicita a sensului, este o monstruozitate semantica.

    PS -- drum bun. Noi vom fi doar “peste dealuri” la Ljubljana.j

  • Dezideriu Dudas

    As merge si pe formula lui Camus din textul introductiv al d-nei Ileana Ioanid, « dincolo de bine sau rau, nu stim ce e bine si ce e rau », adaptata : DINCOLO de comunism si capitalism nu stim ce e comunism si ce e capitalism….Cum Romania cred ca a fost « prima pe ramura » la « viata de DINCOLO »…, iata un nou prilej de a ne autoevalua in termeni de « deschizatori de drumuri »…. E drept si formula lui Norbert Wiener aleasa de dvs. este captivanta, « dati-ne libertatea sa ne confruntam cu faptele, asa cum sunt ele », dar ce facem cu libertatea daca nu stim, ce si cum…, « dincolo ». Interesanta « intercalarea cibernetica »….din studiul introductiv. Poate ca daca n-ati fi scris Winer in loc de Wiener, nu m-as fi gandit asa pregnant si la « Odoblegea » al nostru, o « greseala », a mea acum, care ne aduce aminte de o alta mare calitate a noastra : « suntem fraieri » ! Poate tot in studiul introductiv ( pag.33 ) e solutia : e citat Andre Malraux cu « edictul », E NEVOIE DE O SCOALA DE ELITE PENTRU TOTI ! Mi-aduce aminte de J.M. Bochensky, filozoful autoritatii ( receptat asa in « Jurnalul de la Paltinis »), cel care a scris o carte de intelepciune pentru mase ( mai putin agreata de « paltinisani » …)….Un fel de « mesaj Sun-Tzu » adaptat Occidentului si dedicat celor care sunt supusi razboaielor, nu celor care le determina….
    Un corolar post-ideologie din studiul introductiv : doctrinele, filozofiile, sunt piedici in calea circulatiei informatiei (in pag. 34 din carte ) !!! In acest sens, se poate spune ca toate marile revolutii, insufletite de idei inflacarate, sunt de fapt contrarevolutii ! Sunt impresionat de ideea cu contrarevolutia, aleasa (si) de dvs., de unde adancirea analizei…..Asta, atat timp cat nu stim ce e dupa flacara…si nici nu avem forta herculeeana a lui Panait Istrati ( sau o avem, dar « trebuie » sa o « tratam » ca pe o simpla indispozitie….) sa zicem imediat, « haideti spre alta flacara » dar, si mai important, sa analizam RECE in cenusa flacarii anterioare…. « Anticomunismul » numai « analiza RECE » n-a fost ! Dvs., in acest context atat de total, demonstrati ca nici macar comunismul n-a urmat unei « ANALIZE RECI »….SINTEZELE ( bazate pe deductii / deductie – a informa ) trebuie sa fie inflacarate, pentru necesara masa de informatii…, ANALIZELE ( bazate pe inductii / inductie – a convinge ), RECI, pentru a elimina ceea ce suntem nevoiti sa indepartam din lipsa relevantei logice, a interesului public, etc… « Dupa bine si rau » insa, nu ne mai ajuta nici sintezele, nici analizele. Cred, ca doar PROVOCARILE pot asigura inaintarea….Abia « Imre Nagy » imi da ocazia sa inteleg mai bine de unde vine rolul necesar al “provocarii”…, ca delimitare dupa bine /rau, comunism/ capitalism… Un alt mod de a « demonstra » ALGORITMUL FORTEI REALE DE SCHIMBARE ( formulat in septembrie 1997 ) : Sinteza / Analiza / Provocare, un concept instrumental imaginat de mine si perfectionat spre sfarsitul perioadei (mele) deductive ( aprox. anul 2000 ).
    « Vechii politicieni » se pare ca faceau intr-adevar politica….Inchei intr-o « nota certocrata » : daca totusi Imre Naghi l-ar fi cunoscut mai bine pe tatal lui Nati Meir ( deputat in Parlamentul Romaniei din partea PRM odata ) si nu pe cel al lui Petre Roman ( atacat de PRM tocmai pentru « calitatile gen Nati Meir »…. ), i-ar fi fost mult mai usor….
    Voi reveni, intr-un alt context, cu « PROVOCAREA », principala « provocare » a « algoritmului fortei reale de schimbare ». Ulterior am gasit valente sociale exceptionale provocarii, atat la Arnold Toynbee cat si la Lucian Blaga. Care ar fi legatura cu 1956 ? Ideile au ramas la fel de periculoase…., mai ales ca in dreptul « provocarii », acum, nu putem asocia in Romania decat tehnici perfectionate in anii ‘50….Blaga ( Lucian, nu Vasile…/ acum, zilele astea…, se intelege mai bine delimitarea pe care tot o faceam pe-aici…) si Toynbee scriu cu totul si cu totul altceva. Intuitiv, asa am pasit si eu in « lumea mare »…. Acela a fost primul PAS. PAS-ul de la Neptun Olimp a venit ulterior.

    P.S. A PROVOCÁ vb. 1. v. instiga. 2. v. asmuți. 3. a chema, a invita, (înv.) a provocarisi. (Îl ~ la luptă.) 4. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a pricinui, a produce, a stârni. (Injecția i-a ~ o senzație de înviorare.) 5. a cauza, a pricinui, a produce, (pop.) a cășuna, (înv.) a trage. (A ~ cuiva o supărare.) 6. v. aduce. 7.v. stârni. 8. a isca, a naște, a produce, a ridica, a stârni. (Expoziția a ~ multe discuții.) 9. v. produce. 10. a (se) face, a (se) produce, a (se) stârni. (Vestea a ~ vâlvă.) 11. a lăsa, a produce. (I-a ~ o vie impresie.) / Sursa: Sinonime (2002)

  • Harty

    Angajamentele sunt si ele vii, vivificatoare chiar, nu doar niste specimene pentru grafologi tocmiti.Altfel indispensabile. Aici ma iau, desi nu as vrea, dupa un articol din 2003, iunie, al revistei 22.(parca la istorie nu sunt chiar asa de defazati)

    Multumesc pentru pdf, o sa caut anume daca nu cumva a fost si printr-o pivnita, intr-o vila din Baneasa. Altfel o sa cred ca am avut, ani de zile, niste informatii total eronate, ceea ce nu este prea frumos.

    Si da,desi toata lumea crede ca nu, un reformator, mereu necesar in Est, este mult mai folositor spirit total liber, pentru Vest,decat ineficient, si partizan, din pacate tot in Est. Nu stiu cum se face aceasta, desi dureaza de atat vreme, dar stiu ca cel mai bine este sa nu stii.

  • Eduard

    Imre Nagy a aflat timpul potrivit anume pentru o revoluție care să fie învinsă, dar și o contrarevoluție personală care să triumfe. Așa te duce ața, câteodată.
    Noi știm o contrarevoluție care se va întâlni dușmănos cu o altă contrarevoluție, fără să știe niciuna despre alta că ar fi vorba despre o revoluție. De fapt.Pe bună dreptate, că nimeni nu a mai pomenit vreodată așa ceva.
    Semnele timpului, cum ar zice Ortega Y Gasset, îi favorizează pe cei care nu și-au schimbat semnificativ aparatul conceptual, nici metodele, ori logistica, dar și-au schimbat mintea. Că doar maoiștii nu sunt conservatori, iar liberalii detestă poporanismul, sau neoiobagia. De aceea la Ploiești ori Cluj, că restul nu contează, nimeni practic nu va înțelege nimic.
    Cine poate înțelege o asemenea monstruozitate, în aceiași termeni filosofici?

  • DG Ontelus

    ,,Cît sufletul nostru în prav să zgîrcește,/ Și vintrele nostru-n pămînt să lipește./ Ce te scoală, Doamne, și vin de ne-agiută,/ Cu svîntul tău nume, cu mila cea multă.” (Dosoftei, Psaltirea în versuri, în Opere, vol. 1, București, Ed. Minerva, 1978, p. 98)

  • DG Ontelus

    degetele ei// susțineau niște cărți/ iar pe geamul trenului/ se vedeau șinele și verdeața primăverii/ această imagine mai expresivă/ decât un poem/ pentru că acele degete/ mai dulci decât esența dulcelui

  • DG Ontelus

    constituția// republicii iluzia/ votată cu majoritate calificată/ în finala masters-ului masculin-feminin/ aprobată prin referendumul/ idealurilor speranțelor visurilor/ publicată în monitorul oficial/ din luna a treisprezecea a anului/ în toate limbile pământului/ pentru muritori și nemuritori/ ieri azi mâine/ tuturor pace lumină bucurie/ salvați sufletele sărmanilor/ oameni în carne și oase

WP Admin