≡ Menu

11 septembrie 2001

IMG_3735

am uitat totul

despre marii poeți ai lumii.

cărțile lor au migrat

într-o singură imagine:

chipul lui dumnezeu.

cu cât îl caut mai atent

cu atât dispare mai repede.

privesc.

(Din volumul pe cale de a se naște Death – By Invitation Only)

 dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Liviu Antonesei

    Foarte frumoasă, o preiau imediat.

  • DG Ontelus

    contemplație// iată o stare comună filosofiei științei artei misticii/ când căutăm asiduu ceva sau pe cineva/ fie nu dăm de nimic nimeni fie dăm de ceva cineva neașteptat/ aplicată lumii starea duce la râs plâns indiferență ori amestec/ ‘credo quia absurdum est’

  • Pingback: 11 septembrie 2001 – Un poem de Dorin Tudoran | @ntonesei's blog()

  • Nicolae Coande

    Frumos si puternic in acelasi timp.
    Te pune pe ganduri sau te scoate din ele.

  • Vasile Gogea

    Așteptăm cu interes volumul, căruia îi dorim naștere ușoară și la sorocul potrivit! Să fie blînde parcele cu el!

  • DG Ontelus

    un polimat// toți îl știau drept fin semiolog/ nu descifra el simțea boala/ cu reflexivu-i monolog/ demn reconfigura și școala/ de medicină mulți s-interesau/ metode și tratate concepuse/ savanții lumii-l vizitau/ un polimat al vremilor apuse/ nimic din ce-i uman nu ignora/ un leonardo combinat cu einstein/ el completa acel et caetera/ concomitent la tampa și la rammstein/ imagina noi discipline/ concepte și imagini în holon/ căi preumblate și virgine/ în galaxii sisteme fuzzy și-n colon/ numerolog și numismat deopotrivă/ îți recita trecutul și prezentul/ taxonomia von linné de la amibă/ la viitor doar el avea patentul

  • Dezideriu Dudas

    Măcar pentru aceste „blânde parcele” ar trebui să ne amintim de „renta absolută” a lui Marx și să o reintroducem in circuitul de valori conceptuale….Cam “nervoase parcelele” ultimilor secole…Poate de la „brațele nervoase” ale lui Eminescu….”Renta absolută” ar avea la Dreapta, „Câștigul incert” ? Valentin Ionescu, fostul ministru al privatizării, are o temă de doctorat dedicată rentelor din economia românească….Eu, m-aș băga la “Castigul incert”. De la Mare însa, marinărește, tre’ să respect cutuma locului și să nu trec de „sandaua felcerului”….In materie de “nașteri” și de „soroc” însă, în „clasamentul adevarului” felcerii și moasele conduc….. Dottore’ Baudelaire ‘geaba a zis că omul liber va iubi întotdeuna marea, dacă vreun acar de pe la Fetești i-ar opri trenul in drum spre Mare…..Iubirea ar fi platonică.

  • DG Ontelus

    grădina zoologică// era la mare unul mare/ la copșa mică unul mic/ dădeau prea tare din picioare/ serveau cafeaua cu lăptic/ nea ixu părea om puternic/ iar când lovea stârnea durere/ un miștocar deși nemernic/ era nebun după avere/ colo-n fundal un anonim/ înregistra tot ce se poate/ și ticălos și magnanim/ ținea famiglia pe roate/ din haită se iți masculul/ impresiona pe toți instant/ deși demult certat cu fumul/ plural îl emana constant/ nimic nu-l mai ținea în frâu/ cu pumnii se bătea în piept/ și de la creștet pân’ la brâu/ stârnea pe rând surâs respect/ ce faună complexă totuși/ și ce echipă de experți/ priveam de la salcâm la lotuși/ în gând cu-acele mii de herți

  • DG Ontelus

    copenhaga// în acea sâmbătă am experimentat ce ți-e și cu întâmplarea/ apogeul săptămânii diversității lgbtq/ una e să vezi pe ecran tv laptop smartfon/ alta e să fii în miezul evenimentului/ cel mai ciudat lucru ostentația cu care unele persoane își făceau nevoile în public/ altfel semeni păcătoși ca și mine nu am dreptul să judec pe nimeni/ să obțină ce drepturi își doresc dacă asta va face lumea mai bună/ oricum ne va judeca Dumnezeu pe toți la sfârșitul timpului/ mica sirenă era la locul său/ statuia lui kierkegaard din acea curte oficială amintea că/ a existat cândva filosofie cultură spiritualitate/ chiar dacă mai mult sau mai puțin subtil deturnată înspre/ vanități orgolii stupidități care ne prind atât de bine/ existențialism estetic etic metafizic regine olsen a egal a/ misterul alterității/ un ochi plânge celălalt râde însă homer nu a văzut/ ‘fericiți cei ce n-au văzut și au crezut’

  • DG Ontelus

    oslo// arhitectul alexandru botez ne-a fost ghid/ semăna fizic și puțin în vorbire cu nicolae stroescu-stânișoară/ ne-a vorbit despre incredibilul sistem norvegian/ și ne-a prezentat primăria și parcul vigeland/ cu acele sculpturi stranii freudo-marxiste/ ilustrare fără seamăn nu doar a realismului socialist ci și a școlii de la frankfurt/ o contemplație inevitabil melancolică printre statuile acestui parc/ și ai in nuce imaginea unui anume prezent dar mai cu seamă/ a viitorului umanității fiindcă vorba binecunoscută are nevoie de rectificare/ secolul al douăzeci și unulea va fi comunitar sau nu va fi deloc

  • DG Ontelus

    ‘l’amour la guerre la pauvreté’// hai ieșiți pe strasse/ e sânge proaspăt/ chemați și haita cealaltă/ hai să ne unim să dăm gata ciozvârta/ mmm ce bună e stai calm/ mai aruncă una ajunge și celeilalte haite/ e bine suntem între noi cei grași mari tari/ hă hă hă i-am făcut pe micuți/ mirosul încins acoperea/ și înțelegerea ocultă/ și distracția cică te-ascultă/ a făcut la mână scurtă/ scoate cifrele din burtă/ vezi că e mâncare multă/ și ieftină pentru a cita din clasici

  • DG Ontelus

    Timpuri Noi, ,,Beculeˮ (1984)// ,,Becule, stai aprins, becule!/ Noi te iubim!/ E frig afară,/ Besna mă-înconjoară,/ Iar mă-ntorc acasă/ De la servici…/ Sunt doar un simplu miner/ Cu braţ vânjos şi cu voinţă de fier./ Nici nu realizez:/ Sunt în mină sau visez?/ Sunt doar un simplu miner/ Cu braţ vânjos şi cu voinţă de fier./ Nici nu realizez,/ Sunt în mină sau visez?/ Dar… primvara va veni/ În concendiu vom porni…/ Concediul meu!/ Dar… primvara va veni/ În concendiu vom porni…/ Dar… primvara va veni/ În concendiu vom porni…/ Concediul meu!/ Dar… primăvara va veni/ În concendiu vom porni…/ Becule, stai aprins, becule!/ Noi te iubim!”

  • DG Ontelus

    Maria Nazionale, ,,Ciao Ciaoˮ (1997) // ,,Ciao ciao non devi piangere/ Ciao ciao se vuoi scrivimi/ Ciao ciao ti amo credimi/ Ciao ciao vedrai che io ritornero/ Le volute appena appena conosciute/ Gia’ si state nzieme te si nnamurate/ Ind’a nata porte lui che parte sai/ che gia finita./ Era lui l’uomo dei sogni che sognavi/ Era lui la tenerezza che cercavi/ Un abbracio sai che l’ultimo/ edifficile incontrarsi…/ Ciao ciao non devi piangere/ Ciao ciao se vuoi scrivimi/ Ciao ciao ti amo credimi/ Ciao ciao fa fridde coprami/ Ciao ciao anno chiammate gia/ Ciao ciao e mo’lassammece/ Ciao ciao e male femmene/ Ciao ciao vedrai che io ritornero/ Guagliuncelle siete state findazate/ Ve guardate e ve sentiti emozionate/ Forse ancora innamorato/ ma cu nate se spusate/ Lui e state il primo uomo che baciavo/ L’emozione ca nun sape che passate/ Te sentiva ormai sicuro ma/ nun te le mai scurdate/ Ciao ciao, ma quanti figli hai?/ Ciao ciao, ti sei ingrassato un po’/ Ciao ciao, ma dove abiti?/ Ciao ciao, ti do un passagio vuoi?/ Ciao ciao, se vuoi vediamoci/ Ciao ciao, tua madre come sta?/ Ciao ciao, come si chiama lei?/ Ciao ciao, e bella forse piu di me/ Ciao ciao, non devi piangere/ Ciao ciao, se vuoi scrivimi/ Ciao ciao, te amo credimi/ Ciao ciao, ti amo credimi”

  • DG Ontelus

    doi idealiști// două cifre rotunde marchează acest două mii șaptesprezece/ dincolo de centenarul mărăști-mărășești-oituz/ de care rămâne de văzut cât de demni suntem/ se împlinesc două secole de la nașterea lui kogălniceanu și/ un secol de la moartea lui maiorescu/ doi idealiști care din câmpul literelor iradiază/ în ceea ce-i esențial în cultură și societate/ dacă proba centenarului național încă se joacă/ deși dialectica politică a ultimei sute de ani scârțâie din toate încheieturile/ intelectualii urmași ai lui kogălniceanu și maiorescu/ nu s-au dovedit din păcate la înălțimea misiunii lor/ orgoliile măcinându-le inteligența și bunul-simț/ coborând de prea multe ori sub nivelul statistic cel mai consistent/ pe care teoretic ar fi trebuit să-l ridice la înălțimea pregătirii și așteptărilor/ nu e cazul să mai rezistăm civic ori cultural/ deja e tot mai clar că nu mai rezistăm ca oameni/ și ce frumos suna modernitate civilizație progres spirit critic valori/ de la cuvinte la emoticoane nu-i decât un pas/ mic pentru omenire mare pentru neant

  • DG Ontelus

    despre ură// de la cain și abel încoace/ ura este o constantă a faptului de a fi om/ complexe frustrări agresivitate iresponsabilitate ignoranță/ și alte ingrediente seducătoare ale ființării își află cauza și efectul în dezlănțuirea urii/ un tip indigest de iraționalitate dar care explică destul de bine/ stagnarea și decadența caracteristice istoriei chiar și atunci când/ sub alte aspecte omul a progresat incontestabil/ ura este supapa care deresponsabilizează/ mai tristă decât infantilizarea aceasta din urmă fiind hedonistă/ în vreme ce ura e total distructivă o negare a chestionabilei/ superiorități omenești pusă clar sub obroc dacă îți motivezi eșecul prin/ diferențe de confesiune religioasă rasă etnie categorie socială și profesională/ sex și orientare sexuală nivel de instrucție vârstă și altele/ când impun ceva altcuiva pe baza acestor diferențe/ identitatea umană este prejudiciată iar satisfacția temporară pe care o ai/ o vei plăti cu vârf și îndesat răul întorcându-se împotriva ta/ când urâți sunteți mai urâți

  • DG Ontelus

    einiges// sunt unele persoane grijulii/ care știu mai bine ce ai de făcut/ și îți transmit asta pe diverse căi/ adică e cazul ca tu să te miști pe tabla de șah/ exact așa cum decid ele altfel ești de porc/ de la înălțimea lor știu ele precis că liberul tău arbitru/ e cazul să acționeze întocmai cum vrea liberul lor arbitru/ oare acele persoane sunt de acolo sau de dincolo/ sau Doamne ferește de acolo-acolo/ caracterul concertat indică un savant desant/ încât nu mai știi unde se termină o ramură și unde începe alta/ chit că partea cea mai funny-creepy e haloimăsul ramurilor/ mă uit la cer și e frumos așa cum a fost mereu

  • DG Ontelus

    perenă actualitate// e superb e minunat/ oameni se distrează/ zâmbitori neapărat/ pe ascuns spamează/ lume jocuri bucurii/ ferme paradigme/ sfaturi vești laicuri obții/ risipești enigme/ cei ce sunt mai încruntați/ iute râd convinși/ mai departe șantajați/ raiați dau pe ginși/ la sfârșit e totul cool/ pornesc către casă/ revăd clip paula abdul/ și m-așez la masă/ felu-ntâi și felul doi/ cât belșug în toate/ indieni și ca oboi/ instrument nepoate/ fie-n sus fie în jos/ la fel copârșeul/ instruit să faci frumos/ reține ghișeul/ nici nu știi când mare-ajungi/ la fel cât de mic/ că e-n traistă că e-n pungi/ marfa ți-o ridic/ și vă pup pe portofel/ vesel vă salut/ vă mai povestește el/ al lumii tumult

  • DG Ontelus

    postdecembrism// acoperiții-nnebuneau/ îi rezolvau scurt ofițerii/ dar influență încă mai aveau/ de la povestea cu minerii/ se șantajau așa duios/ cu jurnaliști și fini intelectuali/ dosare când pe sus și când pe jos/ mulți militari civili și chiar penali/ o atmosferă minunată se crea/ nu mai conta nici cine-n cine trage/ se mozolea nevasta altuia/ și-n presă se-amuza de cine rage/ satyricon-ul lui petroniu depășit/ orgiile erau de-apocalips/ azi înnegrit și mâine iar albit/ strategic își puneau picioru-n gips

  • DG Ontelus

    dulceața posterității// mă-ntreabă când o să m-opresc/ și îi surâd amar crispat/ dacă apuc să-mbătrânesc/ răspund cu tonul neschimbat/ ai monologul previzibil/ îți sună-n gol cuvintele/ iar ce susții nu-i plauzibil/ exces faci cu verdictele/ îi mulțumesc pentru viziune/ apoi m-apuc din nou de scris/ căci asta-i singura opțiune/ când ai destin de om proscris/ mereu aceeași partitură/ victimizare la refuz/ vezi că stârnești în jur doar ură/ și ai limbajul cam confuz/ îți mulțumesc de apreciere/ voi ține cont pe viitor/ printre compasuri și echere/ e necesar și un actor/ și-așa dialogau artiștii/ în timp ce lumea-nnebunea/ pe arătură o luau triștii/ și se salvau cu opera

  • DG Ontelus

    vocație critică// ești defazat serios amice/ îmi zise-un critic marțial/ un cap ca bila de popice/ a stat o lună în spital/ mă zăpăcea cu trei concepte/ făcându-mi mecla calendar/ i-am arătat două aspecte/ de-a pus și bani din buzunar/ e-o somitate în domeniu/ a scos la cărți un dulăpior/ cu o carieră la afeliu/ nu i-a zis nimeni somn ușor/ când critica de-ntâmpinare/ face rasol literatura/ o mângâiere pe spinare/ rezolvă doct încurcătura

  • DG Ontelus

    proposela// când aveam șaisprezece ani/ aflându-mă la govora/ unde mă duceam pentru afecțiunea respiratorie/ consecutivă celor trei săptămâni de comă din șaptezeci și cinci/ diagnosticul de atunci fiind bronhopneumonie cu pleurezie de mare cavitate stângă/ la govora unde am fost șapte ani la rând în decembrie/ ultima oară chiar la revoluție trăită acolo/ așadar în optzeci și opt m-am îndrăgostit platonic de o șvăboaică/ din pâncota ajunsă la stuttgart înainte de momentul astral decembrist/ făceam împreună aerosoli și pulverizații cu sulf aerosoli cu proposept/ și seara la televizorul din hotel discutam despre cărți/ mi-o imaginam ca pe clavdia chauchat din ‘muntele vrăjit’/ ea mi l-a recomandat pe hermann hesse și așa am citit atunci ‘jocul cu mărgele de sticlă’/ iar mai târziu ‘lupul de stepă’ și ‘siddhartha’/ fusese colegă cu și îi știa pe hertha müller richard wagner william totok/ fiindcă terminase germanistica la timișoara în deceniul opt/ proposela așa cum îi spuneam în mintea mea de la acei aerosoli/ e una dintre puținele persoane feminine/ cu care am putut discuta teme intelectuale/ ce e și viața asta ce sunt și amintirile

  • DG Ontelus

    ecleraj// mici ironii bătăi pe umăr/ condescendența m-aspectează/ indicii semne-n mare număr/ conștiința tot interpretează/ nu sunt damnat normalitatea/ nu m-a-nsoțit decât ca stil/ deoarece activitatea/ m-a ocolit atât de-abil/ de ce să plâng de ce să râd/ dar n-am cum fi indiferent/ gust și frumos probez și hâd/ concomitent prezent absent/ corpuscul undă cuarc gluon/ sunt realități în fiecare/ putere bani nume add-on/ iluzii-n care timpul moare/ să fie totul accident/ determinare-o fi cumva/ când hazardat și când prudent/ nimicul nu este ceva/ albastrul mi-este blând patron/ e peste spații peste timp/ că e-n tratat ori pe carton/ simbolul zboară-n anotimp/ ce e în cer e și în mare/ ce-i înăuntru și-n tării/ cu nostalgia unui soare/ nervii m-ascultă sângerii/ organicul nu e capcană/ iar mineralul o ispită/ adesea-mi pare viața goană/ după o clipă risipită/ rămân la fel și totuși altul/ cuvântul vindecă puțin/ de voi vedea vreodată șpaltul/ voi fi visat că mă abțin

  • DG Ontelus

    electroencefalogramă// în encefal e-o mică luptă/ occipitalu-i supărat/ reclamă la frontal insultă/ parietalul exaltat/ substanța cenușie geme/ pare-ncărcată cu mulți volți/ au fost cândva niște probleme/ dar hipofiza avea colți/ și emisferele se-agită/ se crede fiecare boss/ străvechea pineală sită/ corect politic nu s-a scos/ când trunchiul cerebral visează/ tot organismul face blat/ observi că spiritul valsează/ ce e rotund devine plat

  • DG Ontelus

    științe sociale și umaniste// antropologul de la cinci/ umblă mereu tare-abătut/ sociologul pune chingi/ un ziarist rămâne mut/ cu master la psihologie/ piar manager la best mall/ lucrări în politologie/ solist la royal albert hall/ un etnolog conservă oale/ economistu-n insolvență/ juriștii cad mereu pe moale/ iar umaniștii-s la urgență/ istoria filosofia/ e preferabil să studiezi/ nu strică dar nici geografia/ cu omenirea progresezi

  • DG Ontelus

    realul ca ficțiune// încât luând în considerare fatalitatea subiectivității omenești/ exemplificată prin relativitatea diversitatea flexibilitatea percepțiilor reprezentărilor/ dar și prin imposibilitatea aproprierii lumii prin cunoaștere/ reiese că ficțiunea și mai cu seamă ficționalizarea sunt temeiuri ale antropicului/ existăm cunoaștem valorizăm comunicăm creăm aproape exclusiv/ prin ficțiune rod al imaginației doar în parte fiindcă/ aceasta intervine și în alte procese psihice/ verbalizarea ne ajută parțial în cel mai bun caz să ne înțelegem/ pe noi înșine și unii pe alții iraționalul din noi și din lume/ are drept pandant firesc ficționalizarea tocmai culmea pentru a face posibilă/ bruma de cunoaștere și raportare relativ rezonabilă la lume viață and stuff/ așa cum microfizic observatorul influențează obiectul cunoașterii/ la fel macrofizic obiectul și subiectul relaționează implicit și explicit/ sporind indeterminarea ambiguitatea fenomenală a realului/ arta și literatura autentice sunt tocmai viața și lumea/ față de care creațiile lui leonardo și homer deși impresionante/ sunt niște drăgălașe imitații căci spiritul transcede natura dar nu o substituie/ ci o exprimă în forme particulare credibile și convingătoare sau nu/ ‘mai verosimil decât adevărul e câteodată un vis’

WP Admin