≡ Menu

Țucal & țucălari: morală fără fabulă

Mă  bagă  în  seamă  Mircea  Mihăieș:  sunt  un  detractor al lui Vladimir Tismăneanu, mă adaug celor ce îl atacă în chip feroce și nedrept pe acesta din urmă și, alături de alții, am pavat “drumul mentalității asasine“ care se manifestă prin ameninţări cu moartea transmise politologului. Aș fi unul dintre cei responsabili de ieșirea la rampă a mardeiașilor “securisto-legionari” și, printr-o tristă metamorfoză, din leu am devenit un soi de pasăre urmuziană, alăturându-mă unei “specii  de struț corcite cu păun(escu)”. Cu alte cuvinte, dacă mâine i se întâmplă ceva lui Vladimir Tismăneanu, voi fi printre cei responsabili moral de o crimă. Chiar dacă, ieşind dintr-o vilă de înalt demnitar, Vladimir Tismăneanu ar aluneca pe coaja unei banane de protocol.

La aşa ceva nu pot răspunde, fiindcă nu sunt medic.

Mircea Mihăieș îmi pune și câteva întrebări. Una – bazată pe constatarea că l-aș compara pe Vladimir Tismăneanu cu Adrian Păunescu – este: Chiar nu e nicio diferență între firul de nisip din bocanc și autostrada de-o mie de kilometri?”

Răspund: ”Este.”

Și adaug: Mircea Mihăieș nu observă că mai degrabă îi compar pe Tismăneanu cel de lăudat cu Tismăneanu cel de disprețuit și pe Păunescu cel de lăudat cu Păunescu cel de disprețuit. Las altora plăcerea de a compara răul pe care îl pot provoca lumii ideologii şi răul pe care îl pot provoca poeţii-propagandişti. Eu, unul, m-am dumirit de mult în această privinţă.

O altă întrebare pe care mi-o pune Mircea Mihăieș este: “Chiar așa Dorin? Am înnebunit cu totul?“

Răspund: “Nu știu, Mircea. Poate că unii dintre noi n-au înnebunit. Poate suferă doar de un atac de gripă porcină. Le doresc însănătoșire grabnică.“

De înnebunit, pare să fi înnebunit “România profundă”.

A fost o vreme când toată lumea se temea de Păunescu, fiindcă era în graţiile lui Ceauşescu. În 1978, mi-am permis gestul sinucigaş de a spune, public, cizmarului-dictator şi poetului ce aducea ode sandalelor sale doctrinare ce credeam despre ei. Azi, Mircea Mihăieş crede că sunt avocatul poetului-propagandist, doar pentru că nu cred că e bine să te repezi cu scuipatul la înmormântare. Și-apoi, de ce nu i-au luat Mircea Mihăieș și Vladimir Tismăneanu la refec pe Ceaușescu și Păunescu încă de prin anii ’70, ca să ne fie tuturor mai lesne la scuipat astăzi?

Tot azi, acolo unde la câteva ore după o moarte a scuipat Vladimir Tismăneanu, Traian Băsescu a găsit timp să depună o coroană de flori şi puterea să spună câteva cuvinte de bine. Cum mi se impută inconsecvenţa, mă întreb unde este consecvenţa lui Vladimir Tismăneanu. Cu alte cuvinte: unde este demisia?

Tot azi, preşedintele care şi-a însuşit condamnarea comunismului elaborată de Vladimir Tismăneanu mărturiseşte că, de ar fi condus România numai un deceniu, Ceauşescu ar fi rămas în amintirea noastră drept un conducător bun. Cum ar veni, nici comunismul nu ar mai fi avut de ce să fie condamnat. Spre deosebire de Gabriel Liiceanu, Vladimir Tismăneanu – ţarul condamnării anticomunismului – tace chitic. Ratează încă o şansă de a demisiona. Citesc în această întâmplare un mesaj încurajator şi unul deprimant.

Cel încurajator – există în România cel puţin un om care nu se teme de Vladimir Tismăneanu: Traian Băsescu. Şi pentru asta nu-l acuză nimeni că pavează calea unor inşi cu propensiuni criminale. Cel deprimant: consecvenţa lui Vladimir Tismăneanu nu dă semne de redresare.

Ce mă întreabă Mircea Mihăieș despre traseismul lui Vladimir Tismăneanu? Nimic.

Ce răspund? Nimic. Fiindcă astăzi nu e prudent să-i răspunzi neîntrebat lui Mircea Mihăieș. Nici o grabă. Există mereu un mâine. Unul cordial, să sperăm, chiar dacă Vladimir Tismăneanu își va “reaminti” că, de fapt, în fundul sufletului său, el a fost mereu… creștin-democrat.

Mă bucur să aflu de la Mircea Mihăieş că Vladimir Tismăneanu este ovaţionat azi la Chişinău. M-aş fi bucurat mai vârtos, ba l-aş fi şi ovaţionat, în anii ‘90, dacă asemeni altor intelectuali fini şi angajaţi nu ar fi ocolit Chişinăul cu atâta succes. Pe atunci, forţele democratice din Moldova erau chiar mai stângace decât azi în administrarea rolului pe care doreau să-l joace. De-ar fi venit pe acolo mai mult know how, poate că în urmă cu trei zile, Vladimir Voronin şi tovarășii săi ar fi câştigat ceva mai puțin 42 de mandate în Parlament din cele 101 și Alianța pentru Integrare Europeană ar fi reușit să prindă măcar cel 61 de mandate necesare alegerii președintelui țării.

Ajutorul dat mai micuților lumii, după ce au intrat deja în moarte clinică, nu-mi dă fiori de admirație.

În cei şapte ani lucraţi acolo (1993-2000), n-am auzit ca Vladimir Tismăneanu să fi fost interest să dea ochii cu Moldova. În schimb, Păunescu era extrem de prezent şi avea antecedente puternice. Era imposibil să explici moldovenilor că Moldova poate fi iubită şi altfel decât o făcea Păunescu. Nu existau probe prea convingătoare. Nu comit, încă o dată, “sacrilegiul” unei comparaţii, fac o simplă  constatare.

Păunescu a câştigat Moldova prin neprezentarea altor oferte. Era obsedat de Basarabia încă din studenţie și vorbea, în gura mare, despre soarta ei tragică. S-a pus cumva de o Comisie pentru Condamnarea Comunismului la Chişinău, de a devenit Vladimir Tismăneanu atât de interest de Republica Moldova şi ovaţiile celor pe care urmează să-i izbăvească de fantomele comunismului?

De la Păunescu nu m-am așteptat la nimic bun după 1989. Bine am făcut. De la Vladimir Tismăneanu m-am așteptat numai la lucruri bune. Rău am făcut.

Aflu de la Mircea Mihăieș că Vladimir Tismăneanu poate fi considerat un disident.

Nici o obiecție. Doar o precizare: sunt de partea celor ce cred că termenul de disidenţă se aplică unor atitudini “dinăuntru”, nu “de din afară”. Vladimir Tismăneanu a scris pagini memorabile despre Paul Goma, Doina Cornea, Vasile Paraschiv, Radu Filipescu şi alţii. O trudă  importantă şi complementară trudei istovitoare și plină de riscuri a disidenţilor. Spre a rămâne la literatură, aş spune că scriind despre M. Eminescu, Titu Maiorescu nu devenea poet. Meritele amândurora sunt majore, dar diferite.

Revenind la “mardeiașii securisto-legionari” care abia ar aştepta un semn de la mine spre a-l linşa pe Vladimir Tismăneanu, mă întreb unde a fost verbul vibrant al lui Mircea Mihăieş, când Vladimir Tismăneanu a uns Director Ştiinţific la IICCMER un domn care, prin anii ‘90, muştruluia intelectualitatea ţării pentru vina de neiertat de a nu fi înţeles măreţia Legiunii?

Îi mulţumesc lui Mircea Mihăieş că îmi deschide ochii cu privire la demersurile teoretice ale lui Vladimir Tismăneanu “pentru înțelegerea naturii criminale a bolşevismului”. Mă întreb însă dacă actele de bolşevism pot fi scuzate de analizele teoretice ale ciumei cu acelaşi nume?

Iată un exemplu: am numit “Anschluss-stalinist” matrapazlâcul ce a avut drept scop preluarea în forţă de către Vladimir Tismăneanu a institutelor conduse de Dinu Zamfirescu şi Marius Oprea. Dacă termenul este incovenabil, Mircea Mihăieş poate propune un altul. Lucrurile sunt prea grave spre a ne risipi în cochete războaie semantice. Simplu: dispreţuiesc şi stalinismul, şi stalinismul pentru eternitate, ba chiar şi stalinismul pentru conformitate.

Nu m-am solidarizat “în ultima clipă”, cum spune Mircea Mihăieş cu Vladimir Tismăneanu cel ameninţat cu moartea. Cu acel Vladimir Tismăneanu, m-am solidarizat imediat ce am auzit despre mârşăvia respectivă. Mircea Mihăieș știe de mult în ce și de ce am fost și voi fi mereu solidar cu Vladimir Tismăneanu și în ce și de ce nu pot fi solidar cu Vladimir Tismăneanu.

Ilustrație & Copyright 2010 - DION

Într-o societate polarizată până la halucinaţie, ameninţările cu moartea sunt mai frevente decât crizele de demnitate ori necesarele şedinţe de pus puţintică cenuşă pe creştet. Se ameninţă vânjos, din toate colţurile, spre toate zările. Iată ce mărturisea public acum câteva zile un prieten, cunoscut scriitor şi jurnalist: “…un român din Spania, mare admirator al lui Păunescu, mi-a promis solemn că va avea grijă de nevasta și copilul meu, iar un membru al Legiunii franceze, că se va ocupa personal de mine.”

Dacă pentru toţi cei aflaţi – simultan ori pe rând – în asemenea situaţii s-ar cere preşedintelui României asigurarea de protecţie şi pază, Traian Băsescu ar avea nevoie de o populaţie cam cât a Chinei. Doar aşa o parte din populaţia activă a României ar putea să se ocupe şi cu altceva în afară de protejarea şi păzirea celor ameninţaţi.

Nu bagatelizez aici un pericol real, îl pun doar într-o perspectivă ceva mai cuprinzătoare. În ea intră şi responsabilitatea celor ce au ajutat la o polarizare paranoică a societăţii, ruptură capabilă de acte criminale. Nu-mi aduc aminte să fi participat la această acțiune iresponsabilă.

Nu-mi aduc aminte să o fi pus, ca alții, la zid pe Doina Cornea, pentru că a avut altă opțiune decât mine. M-am rezumat la a nu vota ca Doina Cornea și am continuat să-i port respectul și recunoștința meritate  pentru tot ce a făcut, pe când alții făceau în pantaloni de frică, înainte de 1989, doar când auzeau pomenit numele acestei femei, devenită  un brand de țară. În cazul de faţă, cred că problema solidarității este alta: de ce preferă Vladimir Tismăneanu să fie mai solidar cu Vladimir Tismnăneanu cel de dispreţuit, decât cu Vladimir Tismăneanu cel de admirat?

Un anglist ca Mircea Mihăieș știe bine diferența între ”team up” și ”gang up”. Că eu am ales să nu trăiesc în haită, nu mă face un om mai bun decât sunt. Mă ajută doar să rămân om. Prefer o neîmplinire de acest fel unei împliniri care să mă hăituiască pentru tot restul vieţii.

Morala fără fabulă este că până la urmă țucălarul visează să ajungă țucal. Evident, nu poţi împiedica pe nimeni să-şi vadă visul cu ochii. Cred, doar, că e bine să ajuţi somnabulul până nu ajunge chiar pe streaşina casei. Unele metamorfoze nu sunt deloc ovidiene.

Cum textul ce l-a încrâncenat profund pe Mircea Mihăieş era, de fapt, unul despre curajul de a accepta dispreţul celorlalţi şi laşitatea de a te crede totdeuna doar urât, accept cu stoicism dipreţul lui Mircea Mihăieş şi mă bucur că nu dă dovada lașității de a urî.

Dacă şi aceste rânduri vor face să se ”încrânceneze carnea” pe Mircea Mihăieş, în mod cert nu tot Păunescu este de vină. Nici măcar Tismăneanu.

P.S. Ce face victimizatul struțo-păunescului, în vreme ce lumea se ceartă de dragul lui? Ei bine, se întreabă ce ar fi zis Monica Lovinescu și Virgil Ierunca la moartea lui Păunescu. Eu nu mă întreb, chiar știu ce ar fi spus cei doi (după numele cărora se tot ascunde și a căror memorie o tot folosește jenant de interesat), când  Tismăneanu a sărbătorit reușita  Anschlusului-stalinist: “Rușine, Vladimir!”

  • Nelu

    Un raspuns elegant la jigniri si insinuari aruncate de-a valma cu o vehementa dezordonata greu de asociat cu personalitatea unui erudit ca Mircea Mihaies. Ce a scris domnul Mihaies nu este o fabula ci seamana mai mult cu un troc semicifrat, sau cifrat neglijent pe care incearca sa-l faca in schimbul tacerii.

  • Nelu

    Scuze!

  • otto waldmann

    Un principiu Talmudic sfatuieste sa te abtii in a vorbii despre o persoana pe care o dispretuiesti. It is highly incongruous to promote a name you have disdain for …..and so on….
    Din unghiul meu contemplativ nu pot decit sa ma adresez public posibilor asasini in a ii convinge ca Tismaneanu nu merita efortul oricarei angoase, let alone riscul si mizeria sufleteasca de a devenii un criminal.
    Pentru ca la bani marunti -- si in esenta aici este exact topografia umana unde se afla Tismaneanu -- politologul care isi directioneaza adularea/adulatorii nu a comis nici un act public demn de importanta ce si-o si i se da !!!
    Carierist ? -- DA !
    Oportunist ? -- DA !
    Visceral invidios pe succesul altora ? -- DA
    Agasant de las ? -- Categoric
    Valoare intelectuala originala ? -- Nici vorba !

    Si poate ca aici trebuie zabovit mai profund.
    Tismaneanu nu a contribuit cu nimic inedit in nici un domeniu in care s-a avintat cu un aplomb care mima convingator inovatia creativa.

    Arheologiile identitatlor publice comuniste nu sint decit un fisier in mare parte aglomerat de informatii total irelevante public asupra unor politicieni comunisti. Nimic, dar absolut nimic din revelatiile aduse de Tismaneanu nu erau necunoscute de detasamente intregi de “tovarasi” de lupta si activism.
    In familia mea se stiau de zeci de ori mai multe detalii biografice despre mai toti descrisi de Tismaneanu decit marele “arheolog”. Din o multime de motive “dezvaluirile” publice nu au constituit nici pentru familia mea si nici pentru zecile de prieteni de familie o necesitate curativa a diabolicului sistem.
    Cu mult inaintea deplasarii in vest a lui Tismaneanu o multime de vechi comunisti au parasit Romania pe drumul vestului, al Israelului. Ma gindesc, de pilda la Simion Taiger care stia volume mai mult ca Tismaneanu si avea suficient motive, mult mai serioase, sa se razbune pe vechii tovarasi. Si nu facut-o pe simplul motiv ca nu ar fi folosit NIMANUI !!
    Singura monstruozitate comisa de Tismaneanu a fost simtita in rindul EVREILOR comunisti ramasi acasa sau chiar a celor plecati.
    Deviatile de sorginte antisemita ale lui Tismaneanu pe care le-am amintit recent sint categoric fara nici o consecventa pentru cei care se pare ca il ameninta pe Tismaneanu.
    Comisia Tismaneanu nu a fost deloc a lui Tismaneanu. El se refera la ea de parca ar fi fost si initiativa lui si opusul lui integral. Nici vorba.
    Studiile asupra caracterului marxismului institutioanal sint incredibil de pedestriene. Tismaneanu nu aduce absolut nimic nou la ceea ce este de fapt impecabil, compelling, the ultimate on the subject , i.e. capodopera in trei volume a lui Kolakowski. In plus cam de zece ani incoace, interesul in studiul marxismului si a fenomenelor politice aferente a scazut la nivel academic aproape insignificant.
    Ar mai fi multe, dar mult mai important este de a stabilii ce face ca , totusi, o cantitate insignificanta pentru Romania -- ca sa nu amintim de resedinta sa Americana -- sa poata stirnii atita interes.
    Este exact efortul de self marketing pe care Tismaneanu l-a perfectionat spre… binele lui (!!!).
    Desi eu continui sa critic compozitia substantiala a IICCMER -- pentru ca relativ la incurajarea legionarismului in Romania IICCMER este foarte ilustrativ si asta ma proocupa pe mine in mod exceptional -- celelalte pozitii publice deschis politice ale lui Tismaneanu sint extrem de insignificante.
    Sa nu fiu inteles gresit, daca, Doamne fereste, ceva i s-ar intimpla lui Tismaneanu, asta nu ar insemna deloc ca nu ar fi o mare pierdere, dar a exacerba public intr-u o adevarata psihoza eliptica in jurul unuia total irelevant disproportional cu spatiul publicitar care i se acorda nu este explicat decit prin iresponsabila -- extrem de evident -- strategie lamentabila a obiectului atentiei, i.e. Tismaneanu himself de a angrena batalioane de creduli dar utili care sa ii perieze orgoliul. Este o ebrietate a razbunarii cuiva pe statutul sau de maladiv refulat. Iar Tismaneanu sufera de o urticare cronica si, in aparenta, incurabila de complexe.
    Vidul personalitatii Tismanene se cere umplut de entuziasmul lamentabil al celor “saritori” si simultan ei insisi avizi de a a vea orice asociere cu orice PARE a avea o notoritate -- bine machiata -- valorica.
    Tismaneanu pur si simplu nu are in patrimoniul vanitatii sale acces la nici un ready made scenario pentru eventualitatea in care el ar putea contracara comnetariile critice bazate pe realitati incontestabile asupra fluiditatii demonstrabile a “constiintei” sale.
    Tismaneanu/Mihaiesi mutul cintind surdului opera”Pagliacci”….

  • Radu Popescu

    Domnilor,

    sunteti la varsta la care adevarul se vede de la sine si trebuie doar contemplat.
    De ce atatea vorbe?

  • green

    Dumneavoastra in mod cert il cunoasteti mult mai bine pe Tismaneanu si de aceea ii puteti vedea si partea buna. Eu am auzit de el pe la inceputul anilor ’90 iar imaginea pe care mi-a lasat-o a fost aceea a unui oportunist. aveam senzatia ca foloseste marota anticomunismului doar pentru a-si ajuta propria cariera. Nu mi s-a parut ca omul asta crede in ceea ce afirma . Impresia mea destul de vaga pe atunci s-a transformat in certitudine acum. Tipul e un oportunist clasic. Si e de o micime sufleteasca cum rar am vazut.

  • silviu petcu

    ca sa se lamureasca toti postacii de buna credinta despre ce e vorba,bagam inca o data un copy/paste.
    multumesc si sa fie intr-un ceas bun.
    Si sa nu uit
    La Multi Ani Romania!

    Fabulă cu asasini
    Autor: Mircea Mihăieş

    În Statele Unite ale Americii, în multe ţări din lume, Vladimir Tismăneanu e o vedetă. Cărţile lui sunt publicate de marile edituri, de la Routledge la Princeton University Press, şi de la Free Press la University of California Press.

    E invitat la prestigioase conferinţe internaţionale şi organizează, la rându-i, simpozioane şi dezbateri de înalt nivel ştiinţific. E ovaţionat şi la New York, şi la Washington, şi la Paris, şi la Bruxelles, şi la Viena, şi la Varşovia, şi la Budapesta, şi la Chişinău. Peste tot, el este Professor Tismăneanu. Doar în România este “evreul Tismineţki”, “fiul Ciungului”, “şobolanul Volodea”. În ţările civilizate, numele său e privit cu dragoste. La noi – ca să-l parafrazez pe Salinger – e tratat cu abjecţie.

    Dacă injuriile, falsificările grosolane, ura viscerală, ameninţările cu moartea ar veni doar din partea lacheilor comunismului, doar dinspre agenţii mascaţi sau demascaţi ai Securităţii, ar fi oarecum normal: nu există niciun intelectual sau politician român care să fi făcut atât de mult pentru înţelegerea naturii criminale a bolşevismului. Şi a făcut-o cu argumentele implacabile ale omului de ştiinţă, ale comparatistului şi politologului capabil să dezvăluie fenomenele în întreaga lor complexitate istorică. N-a făcut-o exhibându-şi rănile, nu şi-a transcris – fie şi selectiv – dosarele de la Securitate şi nici nu s-a străduit să-şi confecţioneze un soclu de disident – deşi activitatea de la Europa Liberă şi din presa occidentală, înainte de 1989, ar fi oferit suficiente probe şi pentru o astfel de postură.

    Nu minimalizez în niciun fel contribuţiile foştilor deţinuţi politic, ale opozanţilor regimului şi ale tuturor celor dornici să depună mărturie despre ororile comunismului. Vocea victimelor e de importanţă covârşitoare în demonstrarea felului în care o ideologie ce promitea (şi promite) fericirea pe pământ s-a dovedit a fi doar masca şi alibiul deportărilor în masă, a asasinatelor pe criterii etnice, sociale sau politice. Aşa a fost întotdeauna şi aşa a rămas până în ziua de azi, în locurile blestemate unde s-a menţinut la putere.

    Vladimir Tismăneanu e atacat, din ce în ce mai feroce, şi de o categorie de oameni care nu ignoră lucrurile de mai sus. Mulţi dintre ei sunt vechi prieteni şi cunoscuţi care, pur şi simplu, nu-i pot digera succesul. Ei nu se împacă defel cu gândul că “Volodea” a devenit “profesorul Tismăneanu.” Acest salt petrecut sub ochii lor nu intră în logica dâmboviţeană. Datina locului spune că Mitică trebuie să rămână în eternitate Mitică. Anii de studiu, cercetările în arhive, discuţiile şi interviurile cu actorii evenimentelor politice şi istorice, studiul documentelor rare, participarea la dezbateri ştiinţifice de prim ordin, cărţile recenzate în publicaţii de pe ambele maluri ale Atlanticului, ca să nu mai vorbesc de talentul personal i-au asigurat poziţii de vizibilitate la care covârşitoarea majoritate a intelectualilor români poate doar să viseze.

    Mi se pare în firea lucrurilor ca Vladimir Tismăneanu să fie tăvălit prin noroaie de edecuri comuniste refuzate de Occident, aciuate prin facultăţi româneşti seduse de reducţionismul stalinist al corectitudinii politice. Se încrâncenează însă carnea pe mine când îl văd strălucind în corul detractorilor pe Dorin Tudoran. Pur şi simplu nu înţeleg ce se întâmplă. Nu cunosc nicio singură împrejurare în care Vladimir Tismăneanu să fi spus sau să fi făcut ceva împotriva celui pe care l-a considerat drept un frate, alături de care a stat, umăr la umăr, în vremuri nu întotdeauna vesele. Vladimir Tismăneanu a fost mereu sprijinitorul creaţiei şi ideilor lui Dorin Tudoran. I-a tradus în engleză texte. L-a însoţit în întreprinderile sale editoriale. Ani întregi, au alcătuit o spectaculoasă pereche de intelectuali capabili să răstoarne munţii unei ideologii perverse.

    Astăzi, sub forma a tot felul de şopârle şi esopisme, lui Dorin Tudoran nu-i tremură mâna să-l compare pe Vladimir Tismăneanu cu … Adrian Păunescu! Cu ditamai coautorul ideologiei naţional-comunismului român. Chiar aşa, Dorin?! Chiar am înnebunit de tot? A fost prezent, fie şi o secundă, Vladimir Tismăneanu în emisiunile televizate de proslăvire a ceauşismului? A vorbit la congresele partidului şi a schimbat prim-secretari judeţeni? A deţinut vreo funcţie în aparatul de partid? S-a numărat printre fondatorii şi recitatorii de poeme din Cenaclul Flacăra? A fost un stâlp al comunismului naţionalşovin? Se poate face vreo comparaţie între cele câteva citate nefericite decupate din documentele comuniste – simple coşciuge de carton, gesticulaţii lipsite de viaţă ale plicticosului limbaj de lemn – şi fluviile de invenţii demenţiale ieşite din fabrica de înaltă productivitate a “titanului din Bârca”? Chiar nu mai avem simţul măsurii? Chiar nu e nicio diferenţă între firul de nisip din bocanc şi autostrada de-o mie de kilometri?

    E salutar că Dorin Tudoran se solidarizează, în ultima clipă, cu Vladimir Tismăneanu, cel ameninţat – a câta oară? – cu moartea. Nici nu-mi imaginam că s-ar fi putut alt fel. Mi-e teamă însă că ata cu rile iresponsabile, pe toate tonurile, de la miştocăreala de cartier la denunţul calomnios, de la insinuarea grotescă la minciuna stupefiantă, rapid trâmbiţate de intelectuali veştejind pe margine, josnicii care sunt orice, dar nu “critică”, au pavat – şi ele – drumul mentalităţii asasine.

    A susţine că acestea n-au nicio legătură cu ieşirea la rampă a mardeiaşilor securisto-legionari nu e nici măcar un sofism: e trista metamorfoză a leului în struţ. A acelei specii de struţ corcite cu păun(escu).

  • Maria Cozma

    In popor exista o vorba: Ai sarit calul!
    Dvs, dle Tudoran, se pare ca ati sarit o intreaga herghelie.

    Pacat!

  • divanuriletomitane

    Cand citesc astfel de texte ( doar cele ale lui Mircea Eliade rezoneaza la acest nivel ), desi sună paunescian si anti-vladimiristtismanean , ma simt mandru ca sunt roman. Un mit umflat cu pompa de comunisti si post-comunisti, dar care nu poate altera esenta patriotismului. Fiind Ziua Nationala a Romaniei, merita sa infrunt oprobiul « public »….ADMIRATIE INFINITA D-LE TUDORAN ! Desi in matematica sociala nu ar trebui sa operam cu astfel de termeni…..dar, matematica istorica, ne obliga la recuperari fortate….

  • radu

    Stimate domnule Tudoran
    Nu e cazul sa-i bagati in seama pe scribalaii lipsiti de caracter
    Unii poate sunt talentati(vezi specimenul Abalaru Padina) altii eruditi (vezi cazul Tismaneanu ) dar pe toti ii caracterizeaza o acuta lipsa de caracter.

  • Radu Humor

    Am citit pe in blog(VP) o exceptionala poezie a lui Adrian Paunescu ” Soferul si nevasta lui” scrisa in 1987 ( e prea lunga pentru a putea fi adusa aici, dar ar merita!) si m-am intrebat :
    Care-i deosebirea dintre Paunescu, Vadim, Barbu care-l lingeau in coor pe Ceausescu si Savanta lui, si Tismaneanu, Patapievici, Mihaies, Preda, Jaconschi (Jacuzii+Baconschi !), care fac acelasi lucru cu Basescu si …Samanta lui ?!
    Mai ales ca atunci nu se putea altfel, iar acum se poate Si altfel :roll:
    P.S
    Mentionez ca poezia amintita facea o aluzie deloc stravezie la cuplul de atunci , cu un curaj vecin cu nebunia, date fiind conditiile de atunci !
    Si mi-am adus aminte de intrebarea prosteasca si nebuneasca in acelasi timp a lui M Mihaes :
    “Chiar așa Dorin? Am înnebunit cu totul?“
    Ce sa-i raspunzi unui asemenea biat om ?

  • victor L

    Nu se poate sa nu stiti bancul:
    -- cica exasperati de slaba inaintare spre comunism a societatii sovietice s-a luat hotarirea de a trimite o delegatie marelui Lenin acolo unde se afla, in lumea celor drepti.
    Ajunsi in fata lui se precipitara cu esplicatiile, iar Lenin nu prea intelese decit intrebarea de final: dece nu inaintam spre comunism?
    Si Lenin fu scurt: “pentru ca folositi toata energia la clacson”.

    Asta faceti si dvoastra, dle Tudoran, va folositi toata energia pentru a va ridica statuie si a-l darima pe Tismaneanu.

    E doar o parere, dvoastra nu trebuie sa ma luati in seama. Exista destui care sa va sustina si sa va ajute.
    Soacra-mea nu e printre ei si ma bucur.

  • Radu Humor

    Poezia este postata si la articolul lui Mihaies….

  • InimaRea

    Aha, v-a găbjit Mihăieş -- sînteţi pizmătareţi, nu puteţi dormi de succesul mondial al lui “Volo”. Mai ales, nu suportaţi că i se spune “Dom Profesor” acolo unde profesorii se numără pe degetele unei singure mîini, unde-s mai deşi miliardarii decît profesorii. At last but not least, vă ofticaţi că “Volo” a confiscat paradigma criminalităţii comunismului, iar voi v-aţi trezit -- bieţi ai săi epigoni! -- fără obiectul muncii. Drept pentru care, v-aţi prostituat exibîndu-vă dosarele de Securitate, făcînd mare caz de dizidenţa voastră neştiută, ne-nţeleasă, neimportantă căci nenecesară studierii exhaustive şi defintiv-critice a comunismului, aşa cum a fost fixat de către “Volo”, pentru eternitate.
    În special, Dorin Tudoran este vinovat de rămînerea munţilor la locul lor. Rămînînd alături de “Vladimir”, i-ar fi mutat la mama dracu’, poate, ar fi modificat planiglobul, i-ar fi distrus geografic pe extratereştrii care-şi credeau încheiată prospectarea. Practic, inebranlabilul fin du monde va fi exclusiv din vina lui Dorin Tudoran, care n-a mai suportat poziţia shoulder to shoulder, alături de giganticul Dom Profesor.
    PS: Aproape bună întrebarea lui Mihăieş. Chiar bună ar fi sunat aşa: Chiar n-am înnebunit cu toţii? Da’ de ce?
    PPS: Din aceeaşi serie, recomand -- cu sentimente împărţite -- textul lui Pleşu, din Advărul de azi.
    I-o fi sărit muştaru’ Elitei? Cedează nervos?
    Da’ de ce, cum ar întreba Mihăieş? Chiar am înnebunit cu toţii?

  • Maria Cozma

    Cine e pro, cine e contra, cine e un fost “fost” cine e de buna credinta?
    Iata o serie de intrebari “tulburi” ale caror raspunsuri sunt si mai tulburi!

    Si pt ca in contextul articolului scris de dvs ati numit-o de mai multe ori pe doamna Doina Cornea poate ca n-ar trebui sa uitam reactia surprinzatoare a distinsei doamne, in legatura cu protestele timisorenilor din 2009!

    La acel moment, distinsa doamna a afirmat (cu seninatate as spune) ca:

    ” i se pare o “soluţie fericită” alianţa dintre PNL şi PSD.”…??? ce sa intelegem de-aici? Ca doamna Cornea a gasit peste noapte ca o alianta intre Liberali si Comunisti a devenit, peste noapte, o “reteta a fericirii” pt natia romana?

    Întrebată cum i se par reactiile timisorenilor care au protestat impotriva aliantei PSD-PNL, Doina Cornea a răspuns: ” Este psihologia colectivă. Trebuie să fie nişte agenţi abili care să îi mobilizeze. Se vede pe multe chipuri că nu erau oameni de o calitate bună”.”

    Fara intentia de a-i imputa ceva doamnei Cornea, trebuie sa recunoastem ca pozitia dansei fata de alianta PSD-PNL a fost, daca nu dubioasa, cel putin surprinzatoare.
    Nu prea ramane mult loc de intors carul.
    Ori doamna Cornea cunoaste niste secrete legate de revolutie si mineriade, secrete care il disculpa definitiv -- atat pe Iliescu de-atunci cat si pe Iliescu de-acum (ca sef de facto al PSD) -- ori a fost manipulata.

    Sau poate ca doar varsta a inceput sa-si ceara tributul….!?

  • Dorin Tudoran

    @ nelu:

    Nu va impartasesc opinia: MM a spus ce a gasit de cuviinta ca trebuie sa-mi spuna.

  • Dorin Tudoran

    @ green:

    Ca in cazul mai fiecaruia dintre noi, si in cel al lui VT nu doar defectele sunt vizibile, dar si marile calitati. IUmportant este sa nu inchidem ochii cand ne uitam la cineva. Alftel, vedem ce ni se pare ca vedem…

  • Dorin Tudoran

    @ Radu Humor:

    Sunt mai multe diferente, unele foarte substantiale. Nu-i pot pune impreuna pe Barbu, Vadim si partea proasta din paunescu alaturi de VT, HRP, CP, MM si TB. Sa fim seriosi!
    Da, astazi se poate si fara anumite “fandari”, dar nici ieri nu iti punea nimeni pistolul la tampla ca sa fii porc…

  • Dorin Tudoran

    @ victor L:

    Cam cand nu am luat in seama o parere a dvs? Ca nu le impartasesc pe toate, este altceva.

  • Dorin Tudoran

    @ Maria Cozma:

    N-am spus ca dna Cornea este scutita de erori. Am spus doar ca mi s-a parut jalnic felul in care au atacat-o niste oameni seriosi. Chiar al dvs. “distinsa doamna” mi se pare usor sarcast ;i nu e bine. Sper ca ma insel…

  • securit (lovit de securi…)

    felicitari shi succes maxim ! mister dt sa shtitzi ca “luptatzi lupta cea buna ! ” dar e greu cu mercenarii=vindutzii ashtia (desigur ca sint shantajabili shi la toootzi li s-au facut ” oferte imposibil de refuzat ” de catre mafie…) care sint posedatzi (!) -adica ii au mafiotzii in posesie shi ii folosesc la treburile murdare… va rog nu va consumatzi energiile cu raspunsuri (ignoratzi-i ca shi cind n-ar exista , ca daca ii bagatzi in seama ii facetzi maaari , vizibili…) shi sa va concentratzi pe construirea ” unei lumi mai bune intr-o opera shi a unei opere intr-o lume mai buna ” shi pentru a fi mai explicit il citez pe constantin brancusi : ” o gaina ( e vorba de artist ) ishi clocea ouale (ideile…) din care urmau sa iasa puii ( operele ) , dar la un moment dat vulpea a intrebat-o pe gaina ce face -- shi gaina a inceput sa explice shi explicind s-a dat jos de pe oua shi oule s-au racit shi n-a mai avut nici un pui…” asha ca mister dt atentzie la “vulpile securi…” ca oricum doar shtitzi cit de greu e cu “jocul secund “= creatzia,gindirea ideilor …ciiite “…harfe rasfirate ce-n zbor invers le pierzi ” …asa ca te rog ” cintec sa creezi / ascuns cum numai marea meduzele cind plimba sub clopotele verzi …” shi va asigur ca impactul va fi peste nobela herta muler… dar scuzatzi , nu dau lectzii shi nici nu pot sa ma pun in fatza “gloantzelor ” ( muuulte pentru frunte shi multe pentru ceafa -- ooo , dar avetzi din dosare numele “tragatorilor “- ca de-aia va urasc alde ashtia in loc sa se urasca pe ei inshishi pentru ce au facut shi ce fac -- daaa , pentru ei victimele au o mie de pacate iar ei sint imaculatzi…) ; asha ca nu e cale de intors : scrie inainte ! ” scrie- i ! ” mister dt la fel ca paul goma !

  • Loda

    Domnule Tudoran :
    IN primul rand, sincere felicitari ca ati inchis comentariile pe vox ;or fi cativa injuratori de profesie nefericiti, dar asta e viata, nedreapta uneori 🙂
    In rest ,singurul comentariu este sa ii dau dreptate lui Inima Rea :
    ,,În special, Dorin Tudoran este vinovat de rămînerea munţilor la locul lor. ”
    Daca va puteti impaca cu gandul asta, ce conteaza restul ? 🙂

  • Dorin Tudoran

    @ Inima Rea:

    Tocmai am citit textul lui Andrei Plesu: mi se pare excelent. Toti aratam cu degetul spre ura pana ne trezim murdari pe deget de… ura. Andrei Plesu stie ce spune si, nu uitati, nu a pus umarul in prelungita campanie electorala la polarizarea halucinanta a societatii. A avut optiunile sale, dar n-a acuzat pe nimeni dintre cei cu alte optiuni ca vor sa ingroape viitorul neamului.
    Cand ultima arma ramane aceea de a spune ca oamenii in care avem noi incredere sunt singura alternativa, inseamna ca nu mai avem nici o alternativa. Personalizarea excesiva a meritelor si a pericolelor prezentate de “ceilalti” este o cale sigura spre amenintarile cu… moartea de mai tarziu.

  • Dorin Tudoran

    @ Loda:

    Sunt ca si impacat/resemnat. mai fac si eu pe… viul, din cand in cand, cas a nu particip la ideea ca nu mai este nimic de facut. Daca tot credem ca nu mai e nimic de facut, de ce ne mai dam de ceasul mortii cu vorba?
    VoxPublica: e greu sa te ocupi de doua seturi de comentarii. Pe de-o parte, ajungi sa nu mai raspunzi deloc, pe de alta parte -- esti acuzat pentru tot ce posteaza unii impotriva altora.
    Da, tocmai planuiam sa ma duc o vreme la munte, caci nu se stie daca dupa 1 ianuarie 2011 nu vor fi mutati cu toti in hiperspatiu…

  • Constantin Dobre

    (…) inteleg ca “de multi ani” aveti ceva sa-i reprosati dlui Vladimir Tismaneanu.
    Daca nu-i foarte personal motivul, puteti face public ce anume i-i reprosati dlui Tismaneanu si de cand anume?

  • li

    @DTudoran
    Ca va baga-n seama Mircea Mihaies , inteleg , sunteti un pericol pentru haita , criticandu-i , ii puteti face pe unii sa-si puna intrebari despre moralitatea lor dar ca-l bagati dumneavoastra in seama pe Mircea Mihaies nu mai inteleg , omuletul recunoaste sincer ca ” Se încrâncenează însă carnea pe mine când îl văd strălucind în corul detractorilor pe Dorin Tudoran. Pur şi simplu nu înţeleg ce se întâmplă. ” Cu carnea incrancenata dupa atata amar de vreme si de intamplari omuletul asta recunoaste ca nu intelege . Omuletii chiar daca sunt intelectuali nu pot intelege ca pentru a deveni om trebuie sa-ti adaugi si un gram de moralitate . Ce ma mira pe mine este discursul lor obstinat despre ura , care ar putea fi analizat , psihanalizat…
    P.S . doar ca sa argumentez lipsa de moralitate : ” S-a numărat printre fondatorii şi recitatorii de poeme din Cenaclul Flacăra? ” Imoral ca imoral coane Fanica da’ si jegos ?

  • Maria Cozma

    @Dle Tudoran

    In momentul in care incepem sa cosmetizam realitatea si sa folosim unitati de masura paralele, ne mintim singuri.

    Universul in care va scaldati dv, adica voi disidentii, a devenit extrem de stramt, neincapator si, din pacate, respingator. Spun asta din pozitia unui simplu cetatean, contemporan al anilor ’70-2010.
    Pt mine, numele dvs, al lui Dinescu, al doamnei Cornea, al lui Tismaneanu, al lui Hurezeanu ..au reprezentat ceva.
    Acum, asist neputincioasa (si deopotriva dezamagita) la un fel de concurs “care pe care” intr-un domeniu care si-a pierdut demult nivelul sacrosanct de care eram candva convinsa.

    Poate ca eu inteleg gresit evolutia fenomenului de disidenta, poate ca am ramas ancorata intr-o oarecare beatitudine generata de sinele unei adevarate opozitii vis-a-vis de comunism.
    Imi asum aceasta (eventuala) naivitate.
    Dar, pe de alta parte, dvs si cei de-o seama cu care va masurati, nu faceti altceva decat sa distrugeti fara mila, fara tact si, mai ales, fara discernamant, tot ceea ce, candva, reprezenta o speranta pt romani.

    Ca sa fac un rezumat scurt, eu, ca simpla spectatoare a evenimentelor, am ajuns la concluzia ca, voi, disidentii de odinioara, v-ati transformat intr-un fel de carnasieri care, la adapostul liberei exprimari, va devorati unii pe altii.
    Iar ceea ce ramane in urma agapelor este urat mirositor!

  • …Porkul de paunescu ….. “aflând de la maică-mea că la Școala militară de ofițeri de rezervă de la Bacău, de care el scăpase, eu intrasem într-o mare belea și eram cărat de la arest la toți generalii și pe la tribunalul militar, l-a sunat în disperare pe poetul-militar Nicoale Tăutu și i-a spus că trebuie să facă pe dracu în patru și să mă scape de cei doi ani de batalion disciplinar care mă aşteptau: ”Domnu Tăutu, dumneavoastră înţelegeţi – e vorba de prietenul meu…Ce tot vorbim aici? Cum, adică, să facă puşcărie şi batalion disciplinar?…”

    http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/astazi-5-noiembrie-2010-54884.html
    Deci ai fost un dezertor adică o lepra comunista fără de rușine??
    Rușine nerușinatule! Rușine comunistule!

  • mihai rogobete

    LA MULŢI ANI !

  • Dorin Tudoran

    @ Constantin Dobre:

    Pe de-o parte mi se reprosaza ca i-am… reprosat prea des si prea… public lui VT ce am sa-i reprosez, pe de alta parte, dvs. imi cereti sa fac… public ce am sa-i reprosez lui VT!?!
    Daca as da curs sugestiei dvs. mi s-ar reprosa ca am luat-o de la…capat. Si chiar nu am timp si nu vad nevoia sa o iau de la capat…

  • Pentru a fi intelectual pe langa excelenta intr-un anumit domeniu mai trebuie si caracter. Unii il au . Altii nu. De ce nu au oamenii caracter ? Eee la intrebarea asta daca as sti sa raspund as fi miliardar. 🙂

    Tismaneanu : Unii spun ca ar fi un politolog de exceptie . Altii (fara parti-pris -uri cu romania ) spun ca poate . Multi fac caz de faptul ca l-a pus pe “lista rusinii a comunistilor” pe tatal sau. A uitat un singur amanunt sa se nominalizeze personal. Atunci cand l-am intrebat daca a fost comunist a dat-o pe stanga de la Frankfurt. Nu prea l-am crezut dar faptul ca nu stiam prea multe despre domnia sa m-a facut sa nu contiinui discutia.

    Mihaies Un …. as putea folosi niste expresii dar ma cobor mult prea mult si la nivelul lui. Omul linge acolo unde a scuipat si ca sa fiu elegant isi plateste “prinosul de recunostiinta” pentru sinecura primita. L-as intelege daca ar fi incompetent.

    Dorin Tudoran . Felicitari pentru decizia de a inchide comentariile de pe Vox Publica. Nu erati compatibil cu nivelul discutiilor de acolo. cu atat mai mult cu cat multi dintre ei nu erau onesti cu propria constiinta ci aveau un job de facut.

  • Nelu

    De ce cred ca impresia mea din comentariul #1 nu a fost gresita:

    1) Inca nu e prea tarziu sa retrageti volumul “Eu fiul lor” de pe piata. Avem deja o documentare istorica oficiala in domeniu: “Si a făcut-o cu argumentele implacabile ale omului de ştiinţă, ale comparatistului şi politologului capabil să dezvăluie fenomenele în întreaga lor complexitate istorică”.

    “N-a făcut-o exhibându-şi rănile, nu şi-a transcris – fie şi selectiv – dosarele de la Securitate şi nici nu s-a străduit să-şi confecţioneze un soclu de dissident”

    2) Iata o lovitura pentru care ar fi invidios orice jucator de billiard. Nu numai ca dupa un asemenea argument subiectul iese mai curat si mai uscat dar castiga si un titlu de carte stiintifica in plus printre lucrarile care il recomanda pentru pozitia ocupata. Sunt curios cate citate a folosit echipa d-lui Tismaneanu in celebrul Raport din cartea interviu cu Ion Iliescu. Talent personal, de acord, poate chiar in exces si prea peste tot.

    “Datina locului spune că Mitică trebuie să rămână în eternitate Mitică. Anii de studiu, cercetările în arhive, discuţiile şi interviurile cu actorii evenimentelor politice şi istorice, studiul documentelor rare, participarea la dezbateri ştiinţifice de prim ordin, cărţile recenzate în publicaţii de pe ambele maluri ale Atlanticului, ca să nu mai vorbesc de talentul personal i-au asigurat poziţii de vizibilitate la care covârşitoarea majoritate a intelectualilor români poate doar să viseze.”

    3) Sper ca intre timp engleza dumneavoastra s-a imbunatatit, altfel veti fi nevoit sa publicati doar in romana pentru intreaga comunitate mondiala anglo-saxona.

    “Vladimir Tismăneanu a fost mereu sprijinitorul creaţiei şi ideilor lui Dorin Tudoran. I-a tradus în engleză texte. L-a însoţit în întreprinderile sale editoriale.”

    4) Si jignirea frontala si finala:

    “e trista metamorfoză a leului în struţ. A acelei specii de struţ corcite cu păun(escu).”

  • Dorin Tudoran

    @ li:

    Am alta parere decat dvs. despre MM si am luat textul sau ca un drept de a-mi spune de la obraz ce crede. I-am raspuns cum am crezut ca e potrivit.
    Da, asa cum am scris de cateva ori, am infiintat cu AP cenaclul Flacara (nu pe cel al Tineretului revoutionar…), dar la scurta vreme, dupa ce a inceput sa devina altceva, am plecat si plecat am ramas.
    Da, am citit de vreo doua-trei ori niste poezii, dar exista un alt text al lui MM despre un cencalu la Arad, cam ce poezie am citit si ce am facut in continuare. Numai ca la suparare, ntoti spunem si ce nu se face… Pe de alta parte, hnu moare nimeni din asemenea confruntari. Sau, daca moare, prea multa viata nu mai era in el…

  • Dorin Tudoran

    @ Mormon:
    Nu, n-am fost dezertor. De rusine, sigur ca mi-e rusinhe, cum altfel!

  • sanis

    Mă leg de un singur aspect (de ţucale şi ţucălari, de tot felul,altădă, poate):

    “Tot azi, preşedintele care şi-a însuşit condamnarea comunismului elaborată de Vladimir Tismăneanu mărturiseşte că, de ar fi condus România numai un deceniu, Ceauşescu ar fi rămas în amintirea noastră drept un conducător bun. Cum ar veni, nici comunismul nu ar mai fi avut de ce să fie condamnat. Spre deosebire de Gabriel Liiceanu, Vladimir Tismăneanu – ţarul condamnării anticomunismului – tace chitic. Ratează încă o şansă de a demisiona. Citesc în această întâmplare un mesaj încurajator şi unul deprimant.”

    Dom’le Tudoran, poate nu ştii (dar sunt sigur că ştii!), pentru jumătate din populaţia ţării -- şi nu neapărat locuitori ai satelor, ca în Moldova) -, Ceauşescu a rămas în amintirea lor DUPA TOŢI ANII DE DOMNIE! Dacă ar fi stat în fruntea ţării DOAR primul deceniu, procentul s-ar fi apropiat de 90%.
    De ce crezi că vorbele lui Băsescu sunt admirative faţă de Ceauşescu şi nu o constatare privind certăţeanul român? De ce ar fi trebuit Tismăneanu să îşi dea demisia -- mai ales dacă el a înţeles în declaraţia lui Băsescu ceea ce era de înţeles şi nu ceea ce dorinţa jurnaliştilor a vrut să audă griveii?

  • Dorin Tudoran

    @ Maria Cozma:

    VT si EH nu au pretins niciodata ca au fost disidenti.
    Eu, unul, nu traiesc din profesiunea de… disident.
    De ucis fosti disidenti romani, nu-mi aduc aminte sa fi incercat.
    Deci, dna Cozma, despre ce vorbiti?

  • Dorin Tudoran

    @ sanis:

    Nu am spus ca vorbele lui Traian Basescu sunt admirative. Nici de ar fi fost, nun pot contesta dreptul unui om sa aiba alta opinie decat a mea. Dar trebuie sa admiteti ca vor fi fost spuse de o maniera cel putin capabila de a produce confuzii, atat vreme cat un om ca Gabriel Liiceanu sa reactioneze cum a reactionat. Nu-mi veti spune ca nici Liiceanu nu intelege (asemeni unia ca mine…) ce aude?!
    Ideea demisiei era simpla: ori condamnam comunismul si pe Ceausescu ori consideram ca “are si Montaigne partile lui bune…” Ma refer la o echipa, cum este cea din care — la etaje diferite — fac parte si Traian basescu si Vladimir Tismaneanu si altii. Deci, era vorba de consecvnta…

  • Maria Cozma

    @D. Tudoran

    Daca intr-adevar nu v-ati dat seama despre ce vorbesc, nu-mi ramane decat sa-mi fac mea culpa si sa parasesc acest blog , cu un gust foarte amar!

    “s-auzim de bine”

  • Dorin Tudoran

    @ Maria Cozma:

    Daca parasiti acest blog nu e din cauza mea. Nu cred ca v-am tratat nepoliticos. Dar decizia este a dumneavoastra.

  • li

    @Maria Cozma
    Ceea ce va debusoleaza pe dumneavoastra ( “Acum, asist neputincioasa (si deopotriva dezamagita) la un fel de concurs “care pe care” intr-un domeniu care si-a pierdut demult nivelul sacrosanct de care eram candva convinsa. ” )este faptul ca nu ati inteles ca DTudoran nu a sarit nici calul nici herghelia ci a sarit doar peste haita . Si asta ii doare . Ce nu ati inteles este ca acesti intelectuali chiar daca sustineau PDL-ul , pe Basescu , cu a carui ideologie credeau ca se intalnesc trebuiau in mod firesc sa cenzureze toate iesirile in decor , toate mitocaniile si mai ales toate incalcarile legilor asa cum sunt ele pentru ca in alt fel nu poate domni decat faradelegea . Si ce au facut ei ? Au cautionat si ce este mai rau , au argumentat cu aplomb faradelegea . Ba chiar au si facut-o , daca ne gandim la Marius Oprea .

  • li

    @DTudoran #32
    Pai daca eu stiam toate aceste lucruri , nu ma pot mira ca Mircea Mihaies nu le stia ? Sau daca stiu ca le stia nu pot sa ma intreb de ce ? Sau nu pot folosi cuvantul jegos ?

  • Despre dogme şi “părinţi”

    sau despre noile dogme ale antidogmatismului

    Când, în primăvara lui 1990, scandam zilnic în Piaţa Universităţii din Bucureşti “Jos comunismul!”, o clipă nu mi-a trecut prin minte că până şi anticomunismul va ajunge să-şi creeze, precum comunismul, propriile legende şi dogme şi, mai mult, chiar şi proprii “părinţi”.

    O clipă nu mi-a trecut prin capul ăla (încă destul de tânăr pe atunci şi, din perspectiva actuală, extrem de naiv) că orice “ism” se va supune până la urmă regulilor ism-elor, chiar dacă îşi deschide marşul în istorie cu un falnic prefix “anti”. Şi, dacă tot am zis că ismele e musai să aibă părinţi, şi anti-ismele au si ele, la fel de necesarmente, nişte părinţi. Doar că, în cazul ismelor şi, simetric, cum altfel?, şi în cazul anti-ismelor, până la urmă nu părinţii naturali contează, ci doar cei care “îşi dau interesul” să fie beatificaţi ori, şi mai mult, canonizaţi ca părinţi (între părinţi!).

  • Dan Romanescu

    Domnule Tudoran,

    Aveti toata pretuirea mea pentru luciditatea si distanta ironica cu care tratati elucubratiile omului Tismaneanu (nu stiu in ce masura se pot separa de idiosincraziile politologului Tismaneanu). Mi se pare jenant si dubios sa il urmaresti pe Domnul Tismaneanu pe blog, in presa etc. cum, alaturi de aliatii sai, mereu aceiasi oameni elitisti, elita intr-o mica gasca (si toti fosti, actuali sustinatori ai PDL-ului), se lupta cu fantome. Fantoma “comunismului mort” (in care romanii nu au crezut, si pe care daca il regreta in sondaje o fac, asa cum observa D-l Tismaneanu pe blogul dumnealui acum cateva luni, din pricina foamei si a saraciei in care traiesc astazi, poate la fel ca atunci, in anii ’80, dar din alte motive), fantoma “ideologiei” nefaste (mai aveam ideologi de vocatie in anii ’70-’80?), fantoma trecutului recent, care, dupa cum indica si ceremonia gretoasa a mortii Marelui Bard (aici sunt de acord cu Domnul Tismaneanu, fiind o chestiune de bun-simt, nu de alta), nici nu a trecut cu adevarat (Romania este un organism bolnav bine conservat). Oare e prea mult sa afirmam ca Domnul Tismaneanu mitologizeaza istoria impartind-o maniheist in tabara celor buni, intotdeuna liberali clasici, conservatori, demolatori ai ideologiei comuniste si detractori ai sistemului infernal, si restul, cei rai, anume iresponsabilii moral? Nu vi se pare aberanta grila liberala “tare”, aceasta departajare larger than life si, ca atare, inumana, fara oameni reali, din carne si oase, cu mizeria si maretia lor umane, masurabile, intre “buni vs. rai”, unde Sfintii bunilor sunt Virgil Ierunca si Monica Lovinescu? Intr-un fel, chiar daca nu esti de acord cu Vasile Ernu in general, e chiar peste masura de greu sa ii dam dreptate cand spune ca Romania traieste in continuare din ruinele lumii comuniste din ultimele doua decenii de viata? Oare cafegiul Gheorghe Florescu, cel care demasca chipuri hade, gaseste loc in confesiunile lor pentru ideologie, stalnisim si marxism-leninism? In acea cloaca de derbedei si de nemernici care abuzau ierarhic de viata banala a milioane de oameni, la randul lor fara mari merite morale (tacerea este un fel de consimtamant), unde este locul “ideilor”? Unde sunt domnule? In discursurile liricoid-nationaliste, semi-legionare, ale Bardului in plin ceusism stalinist? De ce privim comunismul asa de sus, gnostic? Oare fiindca o imagine la nivelul strazii ne-ar lumina cu privire la durabilitatea structurilor de partid si astazi? Si ce solutie are Domnul Tismaneanu pentru societatea romana de azi? Autoindignarea morala? Autodenuntul individual sau colectiv? Am uitat, dumnealui nu ofera solutii. Ei sunt elita, dar nu sunt obligati sa ilumineze, sa sfatuiasca gloata. A te feri de populism: iata nobletea ascunsa a spiritului. Dar a defila, fie si macar simbolic, intre adeptii Presedintelui Traian Basescu, un alt fost comunist, nu te descalifica moral cand, si domnul Tismaneanu stie, avem in continuare una dintre cele mai corupte administratii de stat din Europa? Stim insa cu totii, Opozitia este de vina. Hai sa fim seriosi si sa nu ascundem dupa degete.
    Dar chiar si aceasta incercare de a inabusi orice incercare de dezbatere critica inca din fasa te pune pe ganduri: cine carteste in front si are semne de intrebare (scepticismul este prin natura sa coroziv) vis-a-vis de tacerea taberei Tismaneanu cu privire la orice problema a Romaniei de pe ordinea de zi (Dumnezeule, si cate nu sunt…) sau cine vede partinire si reductionism metodologic in a vorbi la nesfarsit de “liberalism”, “conservatorism”, “valori morale” (vorbim de douazeci de ani fara tagada si fara rezultat despre aceleasi lucruri insolubile in realitate) este imediat pus la punct: i) exilat si evacuat in Treblinka Resentimentarilor, Inveninatilor, Adeptilor Urii, Invidiei, Calomniei, de unde nu mai exista cale de iesire (stigmatul elitei te face inavuabil in anumite redactii si edituri bucurestene) si ii) clasat drept paranoic sub impersonala intrebare retorica: “Cine a inventat enormitatea asta <>?”. Sau iii) esti in tabara Mogulilor, ceea ce face jocul foarte clar, fiind pe veci “vandut”.
    Ce proiect social propun intelectualii societatii romanesti? Cum contribuie ei la binele colectiv? Sunt mai educati oameni in Romania datorita lor? Ne-am despartit de comunism din pricina apelurilor moralizatoare ale unora dintre mai marii culturii romane, complet dispretuita acasa de societatea romaneasca in genere si aproape insignifianta cand trece granita? Reactionari prin preocupari, nu neaparat prin gandire, dispretuind fara drept de apel “prostimea”, “lumea buna” a spiritului scrie cu asprime despre Romania, in timp ce romaniile fracturate ii scapa. Sau poate nu, avand in vedere relatiile incestuoase pe care acesti intelectuali “de elita” le-au avut cu (mai) toate elitele politice de dupa 1989.
    La ce bun Domnul Tismaneanu? Cui prodest?

  • mihai rogobete

    Bag sama, că Acţiunea condamnării regimului comunist ca ilegal şi criminal ar fi trebuit să se sprijine pe Legea lustraţiei, altfel rămânând ea ilegală, imorală şi bla-bla-bla, dac-o înlocuieşte pentru a o zădărnici.
    Exact: Nici-o altă răsplată n-au urmărit oponenţii comunismului, decât radierea istorică a acestuia prin lustraţie. Şi manevra Acţiunii bla-bla-bla…a reuşit să lustreze ceea ce a şi urmărit -- disidenţa.

    Feri-ne-ar Dumnezeu, ( şi nu numai pe V Tismăneanu) de postura ţapului ispăşitor, cum mai totdeauna s-a ieşit din paroxismul crizei, când toţi sunt împotriva tuturor !

  • Florin Iaru

    “Valoare intelectuala originala ? – Nici vorba !” citat otto waldmann #3
    Cînd facem o apreciere personală, încărcată de reproşuri, avem tendinţa de a sări şi peste adevăr. MM are nenumărate merite, atît personale cît şi universitare. A i le nega e – din nou – o prostie. Nu e prima, nici ultima, dar lenea de a gîndi e un obstacol prea greu. Nu despre asta e vorba. Şi nici dacă nu ne iese la socoteală valoarea adversarului nu e musai s-o feştelim.
    Eu sînt un amic tot mai distant al lui MM. Motivele sînt şi nu sînt politice. Cînd a scris, în 2000, pamfletul la adresa marinarului, tot el era şi tot cu un ton înflăcărat. Cînd a scris împotriva pensionarilor, dorindu-le moartea, tot el era. MM face parte din categoria celor care au nevoie de un duşman personal. Intelectualitatea nu-i scuteşte pe oameni (inteligenţi, culţi, politicoşi) să dea cu mucii-n fasole. Ceea ce MM face, forţînd adevărul.
    Hai să lămurim chestia cu ameninţarea cu moartea. Declarată public şi ridicată precum un drapel în luptă, e un balon de săpun. De ce? Toţi oamenii publici, aproape fără excepţie, vedete TV, actori, politicieni, bancheri, miliţieni sau profesori, primesc ameninţări cu moartea. Toţi. Pentru că în jurul lor sînt milioane de minţi înfierbîntate, dintre care cîteva mii – bolnave. A-ţi scoate adversarul din joc cu un astfel de cîrlig -- care să te protejeze de atacurile politice -- e sub regula jocului. Nu altfel proceda Securitatea cu disidenţii sau refuznicii -- atîţia cîţi erau: “Vreţi să ne invadeze ruşii? Tovarăşul e singura noastră speranţă”, că…–m-aş în ea de speranţă infectă.
    Ceea ce e intolerabil în cazul MM e faptul că un înalt funcţionar al statului român îşi dă cu părerea despre cetăţenii aceluiaşi stat, uitînd că toţi îl plătesc să stea în post. Mai trist e că a ameninţat cu demisia dacă nu iese Traian Băsescu preşedinte, uitînd că el România trebuie s-o servească, nu preşedintele. Un funcţionar de stat cu păreri politice extreme, exprimate (şi plătite) în presă e un lucru intolerabil. Închipuiţi-v-o pe dna Clinton scriind într-un ziar: “Cioroii ăştia borîţi”. Şi o să înţelegeţi absurditatea.
    Iar în ceea ce priveşte dreptul unui fost disident de a-şi spune părerile pe blogul lui, defăimarea lui – ţinînd cont că el chiar a făcut ceva pentru ţară pe cînd tu ai făcut altceva – e întristător.
    În ceea ce-i priveşte pe spectatorii acestui duel inegal (unul scrie în presă, are funcţii şi e om bazat, celălalt are un blog), cum ar fi dezamăgita dnă Maria Cozma, eu îi înţeleg: Cine nu-i cu noi e împotriva noastră. Doamnă Cozma, scrieţi, domne, aici, în clar: “ÎL IUBESC PE DL PREŞEDINTE. PE EL ŞI NUMAI PE EL.” Şi atunci vom şti cu toţi despre ce discutăm. Hai, nu vă mai ascundeţi după cireş!

  • Domnule Tudoran,

    Poate nu am fost suficient de clar mai sus. Ideea era ca, in chestiunea anticomunismului, parca ne-am supune astazi judecatii solomonice referitoare la cele doua mame care isi disputau acelasi copil.

    Oricat ne-am stradui toti -- si cu atat mai mult dvs., cu deosebitul dvs. common sense -- sa le replicati beatificatilor si canonizatilor anticomunisti de la noi, pare tot mai evident ca tot ei (ajutati de recuzita, de dogma, de timpuri si moravuri) vor fi cei ce vor pleca acasa cu copilul in brate. Speranta mea -- cata mai e -- sta tocmai in copil!
    Fiindca va afla el adevarul -- cand se va face mare.

  • Dorin Tudoran

    @ No Name:

    Daca punem inca o data caruta inaintea cailor, nu mai apuca nimeni sa plece acasa cu vreun copil. Copiii ceilalti vor creste si vor continua sa viseze cum si unde pot pleca in lumea larga, iar canonizatii anticomunisti (ma refer la cei locali) vor ramane intr-o zi si ei fara bratele in care sa poarte vreunn copil… Pe urma vom trage cu toti concluzia ‘filozofica”: “Domne’, a dracu’ istorie, cum se repeta!…” Ca si cum se repeta DE LA SINE…

  • Sorin ILIESIU

    Dorine, de dragul adevărului cred că poţi să ai, pe propriul tău blog, un dialog cu (…)
    Dl (…) spune că pe Voxpublica “ai dispus să se închidă obloanele comentariilor”.

    Neavând unde să-şi publice comentariile faţă de textul tău “Țucal & țucălari: morală fără fabulă”, dl (…) a fost nevoit să (…)

    Nu pot să cred că e adevărat că îl cenzurezi pe cel despre care scriai că (…)

    Dacă e adevărat, care e motivul acestei cenzuri?

  • M-am abtinut sa intru in discutia aceasta din o suta de motive. (Toate ma privesc doar pe mine.) Dar, iata ca imi vine in ajutor, neasteptat, un alt “fost” prieten al lui Vladimir Tismaneanu, sociologul Dorel Sandor. Acesta, intr-un interviu amplu, la Radio Romania cultural, mai acum citeva zile spunea cam asa: “Dom’le, la noi lucrurile stau in felul urmator: daca areti cuiva cu degetul, intr-o noapte, Luna, el se va uita la deget si nu la Luna!” Si, prin urmare, in loc sa “vada” si sa “evalueze” in ce patrar se afla aceasta, el va fi atent daca degetul are unghia taiata! Cred ca in aceasta situatie se afla Dorin Tudoran, astfel ca nu ne mai ramine decit sa-i taiem “degetul”, daca “limba” tot nu i-am smuls-o!
    Trist, prieteni, trist…

  • Maria Cozma

    Domnule Florin Iaru (…)

    Pe vremea cand,eu, ca nepoata obraznica ce ma aflam la vremea
    ‘ceea, il tachinam pe “nenea Untu” sa-mi spuna “neadevarurile” ascunse in constiinta lui si a Monicai (ea fiind mereu prezenta la discutii, cu vesnica si nesfarsita-i tigara -- Gitane -- puturoasa intre degetele-i descarnate) dumneata, probabil, erai deja consacrat fara a te cunoaste nime-n lume!

    Va rog sa va masurati lungimea nasucului.

  • Dorin Tudoran

    @ Sorin Iliesiu:

    Sorine:

    1. Iata-te “cenzurat”.
    2. Am incercat de multe ori. Nu merge. Cu domnul respectiv nu se poate dialoga, dansul fiind unul din marii specialisti ai monologului. Discutia incepe de la ceva si se termina, intotdeauna, cu imaginea grandioasa a monologhistului.
    3. De dragul adevarului? Care adevar? M-am uitat peste “adevarurile” dumisale -- imi e sila sa si spun ce sunt. Am senzatia ca nu realizezi ca ma jignesti numind acele afirmatii “adevaruri”. Sorine, nu mai incerca sa intermediezi accesul unor asemenea “adevaruri” aici. Slava Domnului, e loc de balaceala in asemenea “adevaruri” in alte parti.
    4. Incearca sa crezi ca orice administrator de blog are optiunea de a primi toate comentariile, nici un comentariu sau sa modereze, adica sa accepte ce crede de cuviinta. Nu am nici o obligatie sa accept necuviintele cuiva.
    5. “Cenzuratul” cunoaste foarte bine motivele pentru care poate bolborosi unde doreste, dar nu aici.
    6. Cel mai trist, Sorine: ori ma iei de idiot, si ar trebui sa stii ca nu sunt unul dintre ei; ori te lasi manipulat (ceea ce nu e bine); ori, Doamne fereste!, incerci sa ma provoci si asta chiar ar fi prea mult. Aveti un loc unde va simtiti bine, unde se impart certificate de maestrii in “adevar”, asa ca nu vad nici un motiv de tristete ca domnul nu se poate da in stamba si aici.

  • Tii ce de lume buna s-a strins p-aici! Trebe sa ma bag si io in seama.. sa fiu si io intelectual..
    1. Treaba cu amenintarea cu moartea mi s-a-ntimplat chiar si mie, ii luasem gagica unuia, da am scapat ca i-am dat-o inapoi, cred ca i-a parut rau ca m-a amenintat.
    2. Io nu pot sa fiu obiectiv, am asa o intuitie feminina si unii-mi plac altii nu, unii imi sunt simpatici, altii antipatici. MM face parte dintre cei mai antipatici tipi de care am auzit, pina si mutra lui cere palme, e de-a dreptu urit.
    3. E dureros, tare dureros sa fii dezamagit de o muiere, desi la o muiere pe undeva te astepti, da e de a dreptu tragic sa fi (oops, se scrie cu unu sau cu doi ii?) dezamagit de un preten, unu cu care ai impartit chistocu de tigare, ultima picatura de tuica. Pe undeva e nedrept, avem pretentii, pe undeva prea mari, la pretenii nostrii, am vrea sa fie supermani, sa ne mindrim cu ei.

  • Goldmund

    “Haita” ? “Haite” ? Vorbiti de oameni sau despre animale pe National Geographic?
    Imi pare rau de toti care folosesc acest termen.

    Comparatia intre Tismaneanu si A.Paunescu e fortzata, nereusita si aiurea complet, cu parere de rau pentru autor…Personal m-as feri de orice comparatie in acest context.
    A. Paunescu a ramas Saul, fenomen care ar trebui sa fie clar pentru cei lucizi; Paunescu a ramas in lumea lui pana la sfarasit.
    Tismaneanu a devenit Pavel cu mult inaintea prabusirii “imperiului raului”
    Si a ramas Pavel, cu multele realizari personale, cu micile esecuri intr-o lume imperfecta. Orice comparatie se descalifica prin antiteza celor doi.

    Singuri, solitari, nu inseamna ca suntem feriti de Greseala, din contra! Cine ne spune daca gresim, atunci cand suntem singuri?…
    Singuratatea o invingem prin prietenie, daruire, loialitate si prin apartenenta la o “haita”. am observat ca “loialitatea” are in Romania “conotatii” negative -- inca nu a cazut dictatura?

  • Nicolae Margarit

    @Maria Cozma
    In atmosfera asta incarcata de resentimente dumneavoastra aruncati cu o floare. Ce va mai amititi, semnificativ, din “neadevarurile” povestite de unchiul dumneavoastra in legatura cu intelectualitatea romaneasca a acelor vremi? Cum credeti ca ideile si atmosfera auzite atunci v-au format ideile pe care le expuneti aici? Orice picatura de istorie relatata direct de la sursa poate transforma acest eveniment nefericit intr-o frumoasa si inedita cronica a acelor ani.
    Personal, in afara de pagini cu poezii sau scurte texte copiate ce umblau printre amici am avut experienta personala de a decoperii “singur”, spre rusine mea fara sa stiu nimic pana atunci de poetul respectiv, volumul Rimbauld Negustorul. A fost o zi de neuitat. Am citit poezia care da numele volumului in librarie si apoi am mers intins la casa si acasa cu o bucurie eliberatoare, rara pentru mine.

  • Dorin Tudoran

    @ Goldmund:

    1. Daca ati fi citit mai atent si ce am scris in cele doua texte ati fi inteles ca nu despre comparatia pe care o indicati era vorba. Comparam altceva.
    2. Aveti dreptate,daca traiesti singuratec nu inseamna ca esti ferit de greseala. Numai ca nu am spus ca traiesc in felul respectiv.
    3. Loialitatea este un lucru, la ce ma refer eu este altceva.

  • otto waldmann

    Cu riscul de a creea o distonanta neplacuta, ma vad silit sa apelez la citeva procedee incredibil de simple in a definii -- cine stie poate final -- caracterul mai intregului bilci ametitor in jurul rugului arzator de “antrenant”, IMPORTANTA DE A FI VLADIMIR TISMANEANU !

    In cruzimea sa matematica valoarea calculata pentru a fi sau ramine o “personalitate” in orice domeniu este data, vulgar de simplu, de cantitatea de mentionari oriunde pe orice frontispiciu public al numelui tau.
    De cite ori mentionam numele VLADIMIR TISMANEANU creantele lui cresc.
    Categoriile sint numeroase, dar nimic nu se ridica deasupra celei de ” CONTROVERSIAL FIGURE “. Atacat, adulat, indiferent, personalitate politica, academica, responsabil debarcader Cismigiu, amenintat cap istet, patrat, in gura, orice numai sa se vada undeva numele lui. Cifrele pot fi, de la “aparitia” scrisorii nevazute de nici un comentator, ametitoare. In ultimile zece zile cuvintul Tismaneanu s-a vazut crescut pe panoplia “importantei” cu cel putin 30%. Si, in fond asta e cea mai importanta realizare pentru politologu, autoru, cineastu de ORICE profil etic, mizerabil, agasant sau adorat.

    Revenind insa la de ce ne pierdem noi timpul cu el -- si de acum voi ocolii numele ca atare pentru a nu ingrosa procentele ! -- aungem la predilectia nobila romaneasca de a sade pe prispa gindirii la o cinzeaca de disectii transcedentale.
    Si cum putem scapa FAPTUL ca prezenta de importanta a politologului pe grila bagatului in seama romanesc este deliniata de activitati TOTAL divortate de simburele lui ce se vrea elitist intelectual/academic. Mircea M ne face panegiricul pur si purist academic care s-ar putea sa ia ochii unui duh dragut, generos si care nu are timp de amanunte si analize, dindui-se ciorba de burta in foc sau batindu-si capul si sotul de scos banii de “intretinere”. Dar cirlige afective toti vrem sa avem. Ca e un Paunescu, un Benone Sinulescu sau un..politolog alogen, idol sa aibe omu fara suficiente fonduri la so ia dracu dentretinere !
    Si politologu stie ca daca, de exemplu, incearca sa se faca proeminent intr-o societate deshkisa si liberala, cum ii place el sa ne zica, atunci ne-ar explica pendelete notiunea de “societate deshkisa”. Te intrebi, insa, pe cine -- acelasi -- dracu -- il intereseaza …Karl Popper ??!! Uite pe mine unul ma foarte intereseaza, dar trebuie sa ma exclud din dterminantii elevatiei importantei politologului ca exact din August 17, 1970 nu mai am drept de vot in RSR.
    Deci inapoi la oitele noastre. Ele oitele s-au vazut identificate ca suflete inocente si impresionabile de originalu om al lui Horkheimer, Adorno, Pollock, Grunberg etc. Aaa, cine sint cei de alaturi ??!! Mai stie cineva ca ca filozof par excellence, cu doctorat cu tot, vocatia subiectului nostru are pe undeva prin Frankfurtul anilor 20 si early 30 ??!! M-asi mira.
    Deci pentru a pune those numbers on the board trazitia necesara a fost de a plonja cu -- sau fara de fapt -- cap cu tot in virtejul ametilii politice romanesti.
    Odata tranzitionat in societatea cu asisderea caracter -- tranzitional -- politologul a aplicat strategia primordialitatii. Sute, poate mii de locali bine scoliti, articulati, incedibil de mucaliti ar fi putut atinge culmile proeminentei de analiza si lamurire a unui proces politic pe care il mincau uns pe franzele de-o viata. Le-a luat-o inainte tirgovetul de ambitii nemiloase. El ne-a “lamurit” ca ce si cum cu revolutia, ca ce si cum cu comunismul si oamenii lui, ca ce si cum cu “elementele alogene” care au infiintat, condus si dus Romania de ripa. Si stia el bine treaba asta tocmai din sinul familiei, cel care l-a alaptat cu dictonul ” Virginitatea se pierde numai odata !”. Vulgar, maybe, dar dovedit incredibil de eficient.
    Ar fi mai multe in interimat, dar referindu-ne la ora actuala, politologului i s-au expirat initiativele si intre transeele mizeriei conflictuale partinice si cele ale unor posibile comitii si comitete etc. Si ca sa fim si mai vulgari, este foarte posibil ca anumiti din anturajul prezidential romanesc s-or fi saturat de prezenta prea valoroasa a unui care vrea sa le ia pe toate, ca sa nu vorbim ca perenitatea si presedintia sint crud de incompatibile si omu, inclusiv politologu, trebuie sa se gindeasca si la un viitor. Asadar caramida cu caramida, exitul trebuie facut cit mai onorabil chiar daca asta include si sictireli dintre cele mai mahalagiste.
    Acest amurg este acum in plin act dramatic, de unde si incredibila utilitate a unei scrisori, fara indoiala veritabila.
    Pina una alta politologu se bucura de o bafta chioara, mai ales de orbitul tuturor debusolatilor de care vorbeam mai sus care se simt blagosloviti de a atinge macar tivul goliciunii etice a poate celui mai inutil utlitirast political clown, Vladimir Tismaneanu .

  • Florin

    V-am descoperit odata cu “Pasaj de pietoni”, parca prin ’79 ori ’80 si mi-ati placut. Va citesc si astazi cu aceeasi bucurie si interes dar nu pot intelege de ce va pierdeti timpul cu indivizi precum tismaneanu ori mihaies, doi interpreti in corul galagios al intelctualilor de parada (patapievici, cartarescu, liiceanu)? Noii Deslii, Beniuci si Vadimi ai Epocii lui “Sa traiti bine” nu merita decat dispret.

  • gioconda

    domnule esti jenant, si ma refer strict la inchiderea comentariilor pe vox. ai procedat la fel ca i.t.morar, iar asta-i un gest pur de lasitate si infatuare in ziua de azi. cu-atat mai mult iti vei crea dusmani, prin locuri/bloguri/publicatii pe care nu ai cum sa le controlezi. cine avea minte putea sa discearna limpede intre calomniile aduse si ce era evident. dar preferi sa-ti impui ‘adevarul’ cu cenzura, mai ales dupa ce clamezi sus si tare ca tu nu.

    n-am pretentia sa-mi publici comentariul (e prima si ultima data ca o fac aici), dar poate cereai un sfat de la amicul antonesei ce si cum. ca a avut si el detractori, dar s-au eliminat de la sine. stii cum? pai omul DIALOGA cu ei decent, chiar cand era atacat. isi crea amici DIALOGAND la fel. iar irecuperabilii erau eliminati frecvent de cei din urma. iar astia din urma aveau totusi alta stofa decat cei cativa saltimbaci, catei de curte, de care te-ai inconjurat tu. capisci?

  • mihai rogobete

    Din calea nebunului, până şi prostul se dă la o parte.

  • otto waldmann

    Thursday Dec. 2, Sydney

    -- O vara ploioasa, max. 22 grade
    -- Sotia plecata la “copil” Anglia, max. 7 grade
    -- ascult Bruckner 7 cu Celibidache, cel mai inalt grad. Simply divine !
    -- Tismaneanu atins inalt grad de halucinatie panicoasa. Simply entertaining !

    De pe redutele derutei Tismaneanu recurge la arma socului absurdului sublim.
    Dupa gafa atacului prematur anti paunescian si respectiva riposta covirsitor de implacabila autoritatea realitatilor politice a ajuns sa recurga la lumea transcedentala. Oferta de a ne pune in contact cu demult disparuta Lovinescu ca…. martor graitor si, poate nu credeti, intergal de partea lui Tismaneanu cu fiecare cuvint “imaginabil” e deja de domeniul schizoidului.
    Ce ar zice Lovinescu …..!!!???
    Intregul concept de a opera ca “medium” nu numai ca nu poate fi academic respectabil dar denota disperarea unei vanitati care face imposibia adbdicarea la aroganta si deficienta rationala. In ce jurisdictie valorica o astfel de stratagema disperata si ridicola ar poatea fi acceptata ??!!

    La fel de amuzanta e halucinatia declaratiei lui Tismaneanu ca nu ar fi “batut vreodata la poarta lui Stefan Gheorghiu..” Ei nu zau, draga Volo ??!!
    Nu ai batut la poarta ei pentru ca ai facut uverturi de la discret la penibil nu numai la “poarta” lui Rautu si a fratelui sau, Oisteanu, dar ani de zile ai angrenat un intreg mecanism de pile in ambitia paranoica de a fi acceptat la Stefan Gheorghiu. Imi amintesc ca ieri cum discutile de familie Boico/Tismaneanu pe Zambaccian erau DOMINATE de angoasa refuzului din partea “prietenilor” dizgratiati, cindva colocatari la Radio Moscova.
    Cel mai amuzant este ca aceeasi tema, a ingratitudinii refuzului la St. Gheorghiu a persistat si DUPA ce Volo era deja bine merci la matusa din Caracas.

    Oricum ce ar fi sa auzim de la acelasi unde a disparut capodopera documentara “Condamnati la fericire…” si mai cu seama DE CE ??!!

  • Shadow

    De ce nu ma mira dle Tudoran?

    V-ati permis sa “criticati” cand a fost cazul “establishmentul” e normal sa suportati azi “consecintele”. Este “musai” ca “establishmentul” sa va ataseze niscaiva “zorzoane”(lozinci), comuniste binenteles ca astea sunt la moda azi a fi “urate”. Ce conteaza ca modul de lucru e acelasi mod ca pe vremea comunistilor? Sunteti un “dusman al poporului” iar azi exact “stilul” paunestian criticat este folosit contra dvs. Este hilar? Nu dar masoara atat de bine “nevoia” unora de a se dori “fara greseala”. E asa de dureros ca acestia sa recunoasca cinstit “am gresit” incat se infunda si mai mult in greseala. Cat orgoliu si cata prostie consumata aiurea.
    Exact asta a facut si Paunescu, devenit “partizan” al puterii. Azi avem pe “ringul” intelectualo-politic o droaie intreaga de Paunesti de acest tip. Clone din ce in ce mai reusite.

    E totusi “suprarealist” conflictul. Unii sunt “functionari publici” pusi in post de catre “adulata putere” in conditii mai mult sau mai putin normale intr-un stat de drept iar de cealalta parte se gasesc cei ca dvs sustinuti de acesti “mardeiașii securisto-legionari” oarecare. Iar argumentul in sine (ceilalti sunt securisti-comunisti-legionari, agenturile quoi) este o reminiscenta tot a “epocii de aur” si un numitor comun al grupului de “adulatori”.

    Mai exista macar printre acesti intelectuali vre-un “mimim” dubiu? Vre-o minima auto judecare care sa-i scoata din acest “cerc vicios”? Nu prea as crede. Talibanismul a devenit pt ei “doctrina”.
    Noi “astia oarecare” pt a nu deveni “dusmani ai poporului” si binenteles securisti, legonari, comunisti etc ar trebui sa “credem si sa nu cercetam”. Altcineva, instanta superioara binenteles, are dreptul si obligatia de a ne tine loc de “constiinte”. Nu cumva asta este acel atat de dorit “om nou”, “multilateral dezvoltat” si complet “teleghidat”, fara repere, fara constiinta, fara optiune, folosit ca “tinta” finala a comunismului romanesc?

    Pt asta cei ca dvs trebuie sa “taca” si daca nu o faceti ve-ti fi “zughraviti” ca “raul absolut”. Motiveaza “leoninul” Mihaies accese de “ura” spre persoana dvs? In esenta ceea ce tragic si comic dl Mihaies va cere este sa va “abtineti”, sa taceti, sa luati exemplul “strutului”, sa inchideti ochii si daca nu puteti sa “labele poc” macar sa intrati intr-o eterna “silenzio stampa”.

  • InimaRea

    Cred că Mihăieş e prizonier de lux în tabăra lui “Zeus”. E cel care contează, exemplar pentru alţii: Vedeţi, aşa ajung cei care mă-njură -- să pupe mîna slujitorilor mei, nu pe-a mea. Să dea la pompe umflînd norul pe care plutesc.
    Ha, pasca ‘mă-si! Dulce mai e răzbunarea cînd ai puterea de a o-ndulci!

  • Gheorghe Campeanu

    @ Florin Iaru #44

    Domnule Iaru,

    Nu am intentia de a va contrazice sau contracara caracterizarile legate de prestatia domnului Mihaies, un om cu evident talent si de o vasta cultura, dar din nefericire, impulsiv si adesea daruit exagerarilor si remarcilor vitriolice. Voiam sa va semnalez ca la o lectura mai putin grabita, citatul pe care-l invocati din interventia domnului Waldman (#3) se referea nu la domnul Mihaies, ci la domnul Tismaneanu. La fel, nu doresc sa-l contrazic in substanta pe domnul Waldman, dar ca si in ceeace il priveste pe domnul Mihaies, a contesta valoarea intelectuala a domnului Tismaneanu din ratiuni strict legate de dezacord si acrimonie, este dupa parerea mea o eroare. Nu lipsa calitatilor intelectuale de varf este problema domnului Tismaneanu, ci dimpotriva. Date fiind performanta si reputatia academica a domniei sale, evolutia si prezenta in spatiul public romanesc pot starni cuiva reactiile digestive la care se refera domnul Waldman.

  • Dorin Tudoran

    @ otto waldmann:

    Sunteti tae pornit pe VT… De aici si niste nedreptati pe care i le faceti…

  • Dorin Tudoran

    @ gioconda:

    Doamna, este greu sa te ocupi de doua seturi de comentarii. Si-apoi, nu cred ca e bine sa lasi textele tale sa devina doar pretextul continuarii unor lupte absurde si deseori extrem de murdare intre oameni care se alearga de pe un blog pe altul spre a se in jura. Cand peste 80% din comentarii nu mai au nimic de-a face cu textul sub care sunt postate inseamna ca tot ce face autorul textului este sa ofere o arena celor ce vor sa se macelareasca intre ei. Nu am vocatie de manager al acerstui gen de spectacol. Am dialogat si eu decent, dar indecenta are sapte vieti. Eu nu am decat una. Va multumesc pentru zambetul misterios…

  • Dorin Tudoran

    @ otto waldmann:

    Cum eu sunt cel ce a starnit discutia despre Stefan Gheorghiu… Dar unele chestiuni de familie (sau fosta familie) poate le rezolvati in particular cu VT… Altfel aratam cu toti foarte prost… Multumesc pentru intelegere -- acum, si pentru discretie -- maine.

  • Dorin Tudoran

    @ Shadow:

    Nu cred ca o astfel de coliziune intre MM si subsemnatul e motivat de toate motivele pe care le enumerati. mai degraba cred ca MM a simtit nevoia sa-si apere un prieten criticat cu mare severitate. De ce l-a aparat cum a facut-o este alta chestiune… Cum am spus: am luat nota de mesaj si dispret, m-am bucurat sa nu simt ura in mesaj. In rest, fiecare cu optiunile sale.

  • mariana

    @ # 57 Gioconda
    De la o catelusa sglobie, o presupunere, o constatare si un sfat pentru Monna Lisa.
    Acel “capisci” ma indreptateste sa cred ca stiti limba italiana. Daca nu, va puteti informa. Cum bine se stie, romanii au mare dificultate de a pronunta consoanele duble si deci, noua ne iese “mona” in loc de Monna. Stabilit acest lucru, “vada in mona” pe Vox si scutiti-ne de prezenta dvs.
    Scuzati-ma, d.le Tudoran, ma quando è troppo… è troppo!

  • Dorin Tudoran

    @ mariana:

    Nu puneti la inima asemenea “zambete”. Fiecare zambeste dupa cum il tin muschii obrazului.
    Utilizarea acelui “capisci” nu este o dovada peremptorie de cunoastere a limbii italiane, asa ca s-ar putea ca “gioconda” sa nu inteleaga ce ii recomandati cu acel “vada in mona”.
    Poate e mai bine.

  • Nelu

    Chiar si fara sa am cunostinte de italiana am inteles ca “troppo” inseamna mult dar rezonanta sonora m-a dus cu gandul si la tropait si de aici, la rinoceri.
    Or fi gasit poarta deschisa si sunt ajutati sa nu se simta singuri.
    Remarcabil in “dialogul” de mai mica intindere a acestor doua doamne este mimetismul involuntar cu subietul acestei postari, adica “Fabula cu asasini”. Am realizat ca senzatia aceea de “incrancenare a carnii” pomenita de Mihaies provine din oralitatea excesiva a textului. Structura tipica de invectiva complexa, narata intr-un ritm alert, unii numesc asa ceva pamflet, culminand cu injuratura directa. E drept ca la cultura dlui Mihaies are o anumita umbra de arhaic ce duce spre invataturile lui Cantemir. Propun ca schimbul de idei sa porneasca macar de la acest nivel.

  • Florin Iaru

    @Gheorghe Campenu.
    Ciudat, desi am citit de doua ori, să nu greșesc, am greșit. Dar, să știți, afirmația e la fel de neadevărată și în cazul Tismăneanu.
    @Maria Cozma
    În ciuda faptului că trăiți la Paris, straniu, paradoxal și enigmatic -- asta nu vă dă nici cu un gram mai multă dreptate. Cît despre năsucul meu, trebuie să știți că încă miroase bine. Atît impostura cît și fanatismul, indiferent de tabără! E drept, au încercat și alții să mi-l taie. Dar se vede treaba că n-au reușit.
    Însă la întrebare n-ați binevoit să răspundeți!

  • Nelu

    InimaRea il vede pe Mihaes prizonier de lux in tabara lui “Zeus”.
    Si daca “Fabula cu asasini” este de fapt o revolta din interior?
    Un discurs mestesugit, precum cel al d-lui Baconschi de acum o saptamana.
    Nu a castigat foarte multa simpatie domnul Baconschi din nici o parte a baricadei dar e posibil in seara aia sa fi adormit cu un zambet pe buze.
    In fond, largind si mai mult notiunea de disidenta expusa in “Fabula cu asasini” si raspunzand opiniei exprimate aici de Dorin Tudoran se poate ca afirma ca si Mihaies este si a fost un disident si anume unul introvertit.
    Stiu, teoria nu este noua si nici foarte onorabila dar este plauzibila pentru cei care au supravietuit la limita decentei.
    Din cand in cand da in clocot si atunci arata cu degetul spre ceea ce il calca pe nervi invelindu-si revolta intr-o critica a criticilor.
    Formata in anii de obedienta impusi de dictatura, personalitatea lui vulcanica nu poate forma curente critice in sanul gruparii careia i s-a alaturat printr-un discurs limpede, direct dar nici nu poate fi banuit ca nu a vazut si nu stie.
    Pur si simplu, nu poate mai mult.

  • Dorin Tudoran

    @ Nelu:

    Mi-e teama ca atata psihanalizare a unor actori aflati in conflicte mai de durata ori trecatoare va sfarsi prin a face lucrurile si mai complicate decat sunt deja…

  • Florin Iaru

    @Dorin
    Deși avem vederi oarecum deosebite despre subiectele (subiectul) în cauză, mă bucur că nu ne porcăim și nici nu ne trece udul rațiunii pe dinainte.
    Eu cred că dorința oamenilor de a găsi un nuștiuce în spatele prostiei, comodității, nepăsării, inconștienței provine din teama de vid. De aia trebuie să construiască scenarii acolo unde nu e chiar nimica. Seamănă cu temerea noastră de inteligența malefică a Securității, acolo unde nu era decît, o, Doamne, foarte, foarte multă forță.

  • Dorin Tudoran

    @ Florin Iaru:

    Same here…

  • napocitania_napocala

    aha, deci oisteanu a fost infiltrat pe tanku’ sovietic in ceata melopoica !?

  • divanuriletomitane

    A crede ca problemele Romaniei din timpul lui Adrian Paunescu i se datoreaza in mare parte, sau ca cele din timpul ce urmeaza acestuia, tin de inconsecventele lui Vladimir Tismaneanu, ar insemna sa ajungem din nou in situatia in care am crezut cu totii odata ca vina o avea doar Ceausescu….Sau, cum « traducea » Dorin Tudoran, Paunescu nu trebuie comparat cu Tismaneanu, ci Paunescu ar trebui comparat cu ceea ce ar fi putut fi tinand cont si de lucrurile bune facute de el, iar Tismaneanu, cu ceea ce ar putea fi, daca ar face doar genul de lucruri bune ca cele pe care le-a facut pana acum….De ce, si unul si celalalt, par a fi ( fost) atrasi mai mult de celelalte lucruri ? Vasile Gogea, e posibil sa fi dat un raspuns, cand a trecut cu ghilimele, notiunea de « fost » prieten a lui V.Tismaneanu pentru Dorel Sandor. Desi nu am date certe ( am citit destul de putin lucrari ale lui Dorel Sandor, retin un serial in « Adevarul economic » prin anii 1995, « Demantelarea sistemului comunist in Europa de Est »…), cred ca s-ar fi putut spune despre acelasi Dorel Sandor, inainte de 1990, ca ar fi fost un « viitor » dusman si pentru Adrian Paunescu….

    Iesind din aceste « fineturi kakistocrate », la un nivel mai profund, Stefan Odobleja in « Psihologia consonantista », ne invata ca blocajul sistemelor inchise (cu o inertie uriasa) ca in cazul vindecarii unor vicii aparent irecuperabile, nu poate fi depasit decat prin exagerare, extensie a normalului, excitare maxima in conditii de durata….Cine putea sa exalte mai mult nationalismul comunist decat Paunescu , iar acum demagogia capitalista, decat Tismaneanu ? Nationalismul comunist, ca solutia schizoida a liderilor comunisti romani de a pastra controlul societatii, atat impotriva Moscovei ( de unde nationalismul ) cat si a Vestului ( de unde comunismul ), iar demagogia capitalista, ca solutie schizoida a liderilor politici postdecembristi, pentru a nu intra in conflict ( si a-si pastra astfel privilegiile), nici cu Moscova ( de unde capitalismul ), dar nici cu Vestul ( de unde demagogia)…. Nu doar Jourdain facea proza fara sa stie….

    « DorelSandor-ii » ar trebui sa inteleaga ca accelerarea mortii unui sistem, este intr-adevar o etapa importanta in transformarea acestiua. Problema este ca nu este dezirabila transformarea sistemelor prin implozie, care creeaza doar structuri disipative legate de trecut. Transformarea civilizationala tine de sisteme mai evaluate, cu rol de catalizatori, nu insa si de modelatori…Mihail Manoilescu a fost in conflict cu Lucian Blaga pentru paternitatea ideii ca Franta ne influenteaza modelator iar Germania catalitic, ei amandoi fiind pro-germani….Acum, nu mai exista notiunea de catalizatori, cu totii ne certam care mai de care sa aratam ca modelul ar fi, tara x, y, sistemul k, z…sau, ne propunem chiar modele integral teoretice, construite inductiv….Inductiva ar trebui sa fie crearea de catalizatori ca, prin determinarea acestora, societatile sa se poata exprima, iesind din status-quo-ul generalizat….

  • Dorin Tudoran

    @ napocitania_napocala:

    Nu cred. Oricum, eu il instalasem deja pe Mircea Florian purtat in brate de un tank fascist Panzer…

  • Dorin Tudoran

    @divanuriletomitane:

    1. Nu e bine ca moderatorul sa dea note comentariilor. Cu toate acestea, va multumesc -- un comentariu foarte interesant. Ca de-atatea alte ori.

    2. Eu, unul, nu am aratat niciodata spre vreun model, caci nu cred in modele. Cred, mai degraba, in numitorul comun dat de bun simt si in curajul diferentelor specifice de a se manifesta din plin, fara a nega numitorul comun…

  • otto waldmann

    re: Gheorghe Campeanu

    Intr-adevar trebuie rafinata opinia mea relativ la calitatile intelectuale.
    Problema mea este legata de scopul utilitar al detinatorului de “intelectualitate”. Nici macar nu pot acuza comprehensiv de egoism, in fond ne referim la o adevarata, poate cea mai genuine private ownership. Dar daca “uzul ratiunii” afecteaza etici binecunoscute si de asteptat in a fi respectate -- sa zicem incurajarea cit de “discreta” a legionarismului pentru ca, oprtunist vorbind, ii prinde bine… egoismului -- atunci poti disputa NU atit continutul DAR adevarata VALOARE a intelectului iesit la prazuit. Nu voi extinde argumentul la exemple de genul marilor, incontestabilelor talente cu orientari intentionat pernicioase in proza, poezie, muzica, arta etc. pentru a ajunge, in fine si la retorica politica. Tismaneanu poate fi cel mai placut, haios, distractiv chiar inspiring chap, ca are de unde tocmai intelectual, dar de la “Condamnati la fericire ” incoace, ca sa nu zic IICCMER, dulceturile de pe mesele agapelor cu Volo au fost inlocuite de sobolani pe masa, cel putin in cazul preocuparilor mele intelectuale si etice.
    Imi amintesc cum Tatal meu, dupa pensionarea de la banca, a lucrat voluntar la Televiziune in proiecte sociologice cu un prieten sociolog. Incintarea Tatalui a fost ca acel sociolog si memebru de partid si lucrind in miezul propasirii imbecilitatii propagandistice , nu a tradat niciodata miezul sau al cinstei, decentei si al unei intelectualitati impecabile. Nu acelasi lucru se poate spune si despre intelectualul atentiei noastre curente….Dacord ??!!

  • Gheorghe Campeanu

    @ Florin Iaru # 70

    Sintem intr-un acord aproape ‘etans’ in legatura cu caracterul inoperant al afirmatiei domnului Waldmann “Valoare intelectuala originala ? – Nici vorba !” atit in privinta domnului Mihaies, cit si a domnului Tismaneanu. Nu din lipsa caliatatii instrumentelor intelectuale ale celor doi izvorasc posibilele inapetente si alergii in ceeace ii priveste, ci tocmai dimpotriva. La un nivel superior de competenta si/sau talent, posesorii acelor daruri sint masurati cu alte standarde si, inevitabil, confruntati alte expectatii. As folosi o parafraza spunind ca in asemenea cazuri, ‘the beauty is not in the eye of the beholder’ (traducind liber: in acest context, perceptia frumusetii nu mai este o simpla chestiune de gust)

  • otto waldmann

    @Iaru/Campeanu

    Din sincera dorinta de verificare/imbunatatire personala, sint extrem de curios in a fi informat extrem de la subiect unde am gresit disputind ORIGINALIATTEA contributilor lui Tismaneanu in domeniul academic in care ar trebuii sa se dedice cam 100% ??!!

  • Sanda Marin

    Interesante schimburi de opinie in ultimele postari.
    D-lu Campeanu,care daca nu ma insel a impartit bancile universitare cu Dl.Tismaneanu intervine in aceasta discutie cu o prospetime de idei imbucuratoare.
    D-lui Waldman ii reporsez mai intai predilectia pentru extremele lui Celibidache cat si sinceritatea cu care is dezvalue travalurile diurne.
    Nici o vorba,insa despre facut curat sau gatit pranzul,Dl Waldmann.
    Nu va mirati,deci ca asemenea comentari vin de la Sanda marin,cu toate ca,din pacate, nu suntem inrudite,deci va previn; nu ofer si retete culinare .

  • Gheorghe Campeanu

    @ Otto Waldmann # 79

    Observatia mea era una strict circumscrisa ideii ca intr-o polemica directa sau indirecta cu oricine, indiferent de nivelul ireductibil de agita pe care ni-l procura tintele criticilor noastre, a le contesta evidenta capacitatilor intelectuale substantial deasupra mediei, nu are nicio legatura cu modul in care acestia inteleg sa-si utilizeze avantajele. Un aparat intelectual de marca nu implica neaprata si calitati morale sau probiatate etica, in aceeasi masura in care acestea nu sint nici mutually exclusive.
    Despre episodul tatalui Dvs. la televiziune, in afara faptului ca dansul mi-a facut si in acele circumstantre aceeasi impresie a unui om de extrema decenta si discretie, nu doresc sa fac alte comentarii. D’accord?

  • Radu Humor

    Citind pe mai multe bloguri, am impresia ca multi ii “vor capul” lui Dorin Tudoran, si nu pentru “a-l tunde” (scuzati folosirea unei mai vechi glume de cartier marginas, in acest cartier de lux !), ci pentru a-l “rade” pur si simplu, de pe lista personalitatilor ce pot impune nu numai respect, dar si niste adevaruri greu contestabile si de aceea neconvenabile unora.
    Metoda, departe de a fi noua, se inscrie perfect unei practici bine cunoscuta mai ales celor cu puterea in mana, sau la indemana:
    Daca nu-i cu noi , e impotriva intereselor generale ale unei Romanii pornita in lumea mare, sub conducerea (din nou!) inteleapta a unor elite intelectuale,din nou , cam aceleasi, numai ca altfel asezate si ierarhizate,
    in functie de cerintele momentului istoric, pe care-l strabatem,
    vrand-nevrand, tot cu ei la brat (deci umar la umar :roll: ).
    Interesanta si acomodarea, lipsita de greturi, a unor asemenea intelectuali cu
    puterea actuala (nu ca le-ar fi fost straine si celelalte, ca vorba aia, putere sa fie, ca lingai se gasesc) care departe de a-i face mai circumspecti sau de-adreptul neincrezatori vis-a-vis de directia in care ne indreptam, ii face din ce in ce mai slugarnici si bine platiti activisti ai acestei interminabile tranzitii ( de la omul nou, la omul bou, pus doar sa munceasca , sa plateasca, dar sa nu gandeasca).

  • mariana

    Domnule Tudoran,

    Inca odata ma scuz cu dvs. si ceilalti pentru intemperanta de care am dat dovada la # 67.
    “Recomandarea”, desi luata drept “misto…!?” (asa cum prevedeati), a dat roade. Am scapat. Aici, pentruca acolo unde s-a intors persoana nu se mai vede de cate spume face la gura…

  • Dorin Tudoran

    @ Radu Humor:

    Numai vesti… vechi aduceti. Banuiesc la ce bloguri va referiti, dar nu e prima oara cand, sub comanda unor viforosi cavaleri ai “dreptatii”, sunt atacat in felul in care-l descrieti. Asta e. Fiecare face ce gaseste de cuviinta.

  • Sanda Marin

    Nu ma pot degbarasa de o imagine din trecutul indepartat:
    statriunea 2 mai,circa 1975
    Ghita Campeanu,Dan Valter si tanarul Manu s-au lasat provocati de catre Vanea (careia Nina Casian ii daduse voie cca. 3 ore pe afara) la o ‘intrecere’ cine baga sub masa pe cine la 3x sticle de vodca.
    Nu mai tin minte care dintre cei 4 mentionati mai sus au ajuns la sectia ‘urgenta’ de la spitatul din Eforie,in orice caz nu Vanea, insa imi aduc perfect de bine aminte ca Ghitza a perorat in EXACT aceiasi maniera ca in mesajul 83 de mai sus.
    Cata memorie si mai ales cata consecventa,Ghita!

  • Dorin Tudoran

    @ Sanda Marin:

    Nu-l cunosc personal (cum frumos se zice!) pe dl Campeanu, nu ne stim decat din citit, deci mi-e greu sa confirm ca a fost coleg de facultate cu Vladimir Tismaneanu.

  • Gheorghe Campeanu

    @ Sanda Marin

    Va multumesc pentru remarcile Dvs. care ma flateaza, desi am senzatia ca poate intelegeti altceva decit ce am intentionat sa comunic. Cu siguranta este vina mea, si probabil nu am folosit suficienta claritate. Obiectiile mele erau indreptate NUMAI inspre procedeul retoric al d-lui Waldmann, si nu incercam sa-l conving de justetea/injustetea criticilor legate de dl. Tismaneanu. Intersectiile mele din copilarie si tinerete cu dl. Tismaneanu sint o functie a hazardului, adica provin doar din caracterul aleator al accidentului biologic si geografic, fara legatura cu remarcile mele.

    @ Otto Waldmann

    Inca o data, daca nu m-am facut inteles, avem un dialog ‘paralel’. Ce mi-am ingaduit sa va propun era strict o chestiune de deontologie: nu vad validitatea contestarii arsenalului intelectual al domnului Tismaneanu in efortul Dvs. de a-i reprosa cum si catre ce obiective isi utilizeaza dansul acel aparat. Nu v-am infirmat sau confirmat in niciun fel concluziile sau oportunitatea lor. Cum se spune cred si pe la Dvs., intr-un asemenea registru retoric, one cannot see the forest for the trees.

  • de nicaieri

    @ Gheorghe Campeanu, @ Otto Waldmann

    Permiteti-mi -- va rog -- citeva observatii.

    “Originalitatea” unui politolog se poate … masura.

    Nu cred ca numarul de referinte catre cartile/articolele lui este atit de important, desi -- sau, tocmai pentru ca -- traim in lumea lui “publish or perish”. Obligatia de a scrie si interesul de a fi citat nu sint niste lucruri blamabile, dar se pot substitui curiozitatii cercetatorului.

    Masura unei cercetari “originale” este data de paradigma sau paradigmele stiintifice pe care le descopera. Ar fi interesante niste raspunsuri la intrebarea: care sint paradigmele stiintifice “originale” lansate de profesorul in cestiune ? Au existat opinii ale unor persoane respectabile din mediile academice, conform carora lucrarile profesorului se remarca prin performanta -- deloc neglijabila -- ca citeaza tot ce s-a scris in domeniu -- pe vreo tema sau alta. Ca recursul atit de accentuat la biografiile si la psihologia marilor actori ai comunismului nu reprezinta o metodologie stiintifica serioasa. Ca ideea totalitarismelor ca “mituri politice” nu este deloc noua, au mai scris si altii despre. S-au formulat si alte observatii, unele foarte critice -- nu este acum momentul sa elaborez. E adevarat, in lumea romaneasca, receptia lucrarilor profesorului poata fi caracterizata prin urmatorul lucru: pe cit este de adulat, pe atit de putin este citit.

    Nu neaparat ca o gluma, dar, mai degraba, profesorul in cestiune ar putea sa se distinga prin alte 2 lucruri: autoreferentialitatea (este profesorul care se autociteaza cel mai des) si, sa spunem, frumusetea unor sintagme lansate: “stalinism pentru eternitate”, “paradoxul roman”, s.a.

    In legatura cu “paradoxul roman”, idee lansata -- daca nu ma insel -- la inceputul anilor ’90, s-ar putea face o interpretare actualizata. Spunea profesorul ca, in ’90 -- paradoxal -- in tara cu regimul comunist cel mai dur, alegerile au fost cistigate de mostenitorii partidului comunist si ai securitatii. Peste citiva ani, profesorul il caracteriza pe dl. Ion Iliescu drept o personalitate remarcabila a vietii democratice romanesti, nu mai dau formularea exacta, se poate gasi. Acum un an, profesorul in cestiune a contribuit la eliminarea “democratica” a lui Marius Oprea, unul dintre putinii adversari redutabili ai sistemului. Am putea spune: “paradoxul roman” in forma noua, pus in “opera” chiar de catre descoperitorul sau. Un (fel de) Dorian Gray … al politologiei.

    Ceea ce spune dl. Campeanu poate sa fie corect. Dar, cred ca este foarte dificil de facut o separatie neta intre ceea ce scrie cineva si ceea ce face/spune/propaga. Profesorul respectiv a iesit din biblioteca si a intrat in agora. Nu mai e doar un profesor. E un calauzitor. E cineva care vrea sa ne aduca “binele”.

    Doar niste opinii … Nu mai stiu exact ce am vrut sa spun. Multumiri dlui Tudoran pentr gazduire.

  • Radu Humor

    @ Sanda Marin :
    “Ghita Campeanu,Dan Valter si tanarul Manu s-au lasat provocati de catre Vanea (careia Nina Casian ii daduse voie cca. 3 ore pe afara) la o ‘intrecere’ cine baga sub masa pe cine la 3x sticle de vodca.
    Asta cu “ii daduse voie cca. 3 ore pe afara” este (pentru “cunoscatori” mai ales) demna de un….. rasu-plansu 😉
    @Otto Valdman :
    “Incintarea Tatalui a fost ca acel sociolog si memebru de partid si lucrind in miezul propasirii imbecilitatii propagandistice , nu a tradat niciodata miezul sau al cinstei, decentei si al unei intelectualitati impecabile. ”
    Poate ar fi bine sa corectati “memembru” cu “nemembru”, pentru a da o mai mare greutate “incantarii” care a fost/este nu numai a Tatalui , ci si a noastra , in astfel de momente in care caracterul este chemat sa dezvaluie adevarata fatza a Omului !

  • Gheorghe Campeanu

    @ de nicaieri # 90

    Mi-e teama ca masurare originalitatii (in politologie sau in alte universuri de analiza/metodologie) este un deziderat cel putin dificil. Ce propuneti Dvs. are evident meritul de a face distinctia intre cantitate pe de o parte, si calitatea singularitatii eforturilor intelectuale academice, pe de alta. Dar un etalon obiectiv sau eminamente empiric care sa sprijine un atare clasament este cu siguranta apanajul forurilor academice serioase, iar eu nu apartin unui asemenea locas al gandirii. Ce spuneti Dvs. nu trebuie insa de fel ignorat ca alternativa, insa cu un anume caveat: calibrarea rezultatelor unei atari quantificari nu este lesne de realizat.
    Subscriu aproape integral penultimului paragraf din interventia Dvs. si va multumesc. Nu era de fel intentia mea sa elaborez, dar in ce ma priveste, ideile Dvs. sint foarte bine venite.

    @ Sanda Marin # 87

    Nu stiu daca ne cunoastem, dar este putin relevant in acest context. Sa ma fi grabit cu gratitudinea, sau poate inteleg la rindul meu altceva decit vreti sa spuneti? Nu vad de ce ne abatem de la subiect, abuzand deschiderile relaxate din spatiul acestui blog prin depanarea amintirilor absolut fara consecinte pt. polemica declansata de textul dl-ui. Tudoran. Cu atit mai mult cu cit va propun sa incercati sa va debarasati cu incredere de imaginea din satul 2 Mai pe care o descrieti in amanunt. Acel episod, daca este real, nu a avut loc cu particpare mea. Va asigur, cu atit mai mult cu cit ma complimentati pentru memorie (chiar si cu sarcasm), ca nu am avut nicicand placerea sa ma aflu in compania lui Vanea (cu sau fara vodca), iar in anul 1975, ca si in anii precedenti, nici Dan Valter, nici tinarul Manu (nu stiu la care din frati va referiti) nu se numarau printre amicii mei de bautura. Bautul vodcii cu prietenii mei era o chestiune de placere, si indiferent cit se consuma, nu se transorma niciodata in competitie (antonimul,placerii). Deci un concurs de ‘bagat sub masa’ n-ar fi fost de fel ‘in the cards’, si va garantez ca nimeni dintre prietenii mei nu a fost dus de urgenta in coma alcoolica la spitalul din Mangalia (nu Eforie) in 1975 sau in orice alt an. Daca v-am dat impresia atunci sau/si acum ca perorez, imi cer scuzele de rigoare, si in aceasta nota, doresc sa inchid (cel putin in ce ma priveste) interludiul istroriilor noastre personale.
    Domnule Tudoran, imi cer scuze pentru monopolizarea unei parti din casa Dvs. virtuala in scopul clarificarilor de mai sus.

  • Dorin Tudoran

    @ Gheorghe Campeanu:

    Nici o problema. Daca n-ati participat dumneavoastra la asemenea concursuri, eu imi amintesc de cateva. N-am castigat nici unul (ba, parca da), dar nici pe la Urgenta n-am trecut.

  • Sanda Marin

    Scuzele de rigoare,Ghitza!
    Ai dreptate -- urgenta de la Mangalia nu cea de la Eforie .
    Interesant ca cu toate ca ‘intaplarea nu s-a intamplat’ corectia de mai sus este corecta….
    Considerand ca Petrutz a chemat salvarea (nunumai ca doctor) este vorba de fra-su cel tanar,al carui nume de botez(hahahaha!) imi scapa.
    Ref. carciuma favorita -- probabil ‘Bolta Rece’ de obicei la 2 mese de Luminita si dramaturgul tinereti sale.
    Stimate Domnule Tudoran,
    Imi cer scuzele de rigoare pentru interferentele facile la subiectul in vigoare,insa in realitate nu am mai ‘dat’ de Ghita Campeanu si restul gasti de peste 35 de ani…deci m-a cam cuprins nostalgia…
    Ref.Ghita-coleg-la-sociologie cu Volo Tismaneanu: in mod sigur ‘asa e’.Ghita insa era cu un an ‘mai jos’ decat Tismaneanu si Jenica Maurer.
    Nunumai cu un an ‘mai jos’, in rest cu multi ani mult mai sus d.p.d.v. al verticalitati personale.
    Imi permit o speculatie total la subiect si imi cer scuze anticipate daca gresesc:
    In timp ce Leonea Tismaneanu activa la Moscova la 4 usi de biroul lui Gheorghi ‘omul cu chibrite’ Dimitrov, Pavel Campeanu impartea celula de inchisoare de la Caransebes cu,printre alti, socrul meu.Deci famili cu experiente de viata total diferite,experiente care,imi permit sa speculez, ar fi rezultat,in ultima analiza, la vederi si atitudini la fel de diferite.
    De aici si posibilele discrepante in vederi si mai ales in personalitate.
    Trebue sa mentionez si realitatea ca pentru cei care au avut sansa sa-l cunoasca pe Pavel Campeanu,imaginea atat a persoanei cat si a personalitati sale a fost in mod constant una al unui profesinalism de exceptie cat si al unei prezente sociale deosebit de placuta.
    Nici Leonea Tismaneanu nu a dus lipsa de charm.Dinpotriva.
    Insa,cumva, intregul clan Tismaneanu-Boico au pierdut ocaziile perioadei ‘de glorie’ -- cu exceptia generalului Boico care,la un moment dat era sheful granicerilor si al Cristinei care fusese shefa-cabinet-tovarasa-Ana.
    Nu am inteles niciodata dece si cum Leonea Tismaneanu nu a reusit ce a reusit tizul Rautu,care inca din 1952 era membru supleant CC-PMR,cu toate ca Rautu nu fusese nici la ‘non pasaran’ nici la nici o alta ‘actiune’ cu exceptia celei de a trece (noua) granitza dintre Romania si URSS la 1940.
    Il invit,preteneste, pe Ghita sa clarifice,daca stie, acest mister.
    P.S.:Vera imi datoreaza 1leu si 25 de bani pe o ‘Eugenie’ de la bufetul scoli IL Caragiale circa 29 Feb.1963.Vera a profitat de naivitatea mea si mi-a promis bani inapoi,citez ‘maine,pe 30 Februarie’.Pina la urma,stiind ca Vera era pretena cu fiica D-nei Iliesu-de-chimie, am rugato sa-mi puna si mie o pila caci aveam un 4 si un 5 la chimie si riscam corijenta…corijenta care,pina la urma, mi-a distrus vacanta de vara.

  • otto waldmann

    @ sanda marin

    gresiti stimata doamna, amintesc de de-ale gurii, vedeti sobolanii de pe masa cit despre facut curat, atsa este exact ce vreau sa fac in dezordinea intelectuala si paraintelectuala. Da ce bine cunoasteti morfologia de gasca a epocii, nu cumva ati fost coleg(a) de banca cu Iuli Klein ? Cit despre Campeanu atita stiu ca o anumita Vera de la Caragiale nu ma prea simpatiza si nu stiu de ce, doar eram suficient de excesiv de belicos…

    @ de nicaieri

    I could’n’t put it better myself, desi in mod obsesiv am spus aceleasi lucruri.
    Splendid, clar si, mai cu seama veridic exprimat !!!

    @ Gheorghe Campeanu

    Intr-adevar predilectia pentru o infierbintata dialectica are darul centrifugal de a evita -- sa spunem inadvertedly -- replica asteptata. Si desi explicatia simetrica vine promt de la “de nicaieri”, eu va astept sa clarificati foarte clar obiectia Dv. la observatia mea cum ca Tismaneanu nu a adus nici o contributie ORIGINALA, singura buba intre noi.
    Incidentally , analogia cu respectabilii vechi tovarasi de la Televiziune are o relevanta foarte clara. Eu am intilnit ( not to mention the blessing of being brought up by them !!! ) oameni care contineau si o valoare intelectuala suprema si o consecventa etica la aceeasi inaltime. Si, in fond asa ceva nu se cere analizat “academic obiectiv” ci multumit Celui de sus ca Ne-a blagoslovit. Altminteri contradictiile de categorii atit lexice cit si filozofice care ar inlocuii simplicitatea acceptarii erorii de judecata -- fata de altii -- nu e de lepadat, in fond fara asa ceva cum am mai putea tine dinamic legatura, vechi colegi de scoala sau nu. (??)Atit eu, cit si altii, sa le zicem co-localul Valca Cristescu, asteptam provincia cu clarificarea cum si unde e Tismaneanu un “original” la contributile intelectuale. Dar hai sa punem to rest o chestie.
    Folosirea anumitor abilitati in slujba ori egocentrista ori “sociala” sau foarte bine a amindoura intr-o foarte posibila crosspolenisation a elementelor preponderent nocive definitiveaza CARTACTERUL celui care emite the ultimate utterings. In cazul Tismaneanu, ca mestesugar intelectual el si-a cladit o notorietate, hai sa-i spunem respectabilitate si calitativa si cantitativa -- cea de care un Mircea Mihaies este atit de impresionat, poate relativ la propriile aspiratii -- ca baze pe care si-a escalat ambitiile si mai putrernice, cele de a fi si o autoritate politica. Odata trecut Rubiconul spatiului senatorial, acelasi intelectual sui generis se arunca cu un aplomb mai curind demn de un Terente in a …pune ordinea valorica politica asa cum ar vrea muschii lui veleitari. Compara lucrarile intr-adevar cu caracter academic cu articolasele impotriva unor efemeri anti valorici din partidele opozite celui pe care il slujeste ( cu intentia finala ca Partidul in sine sa-l slujeasca pe el ). Aplombul cu care s-a aruncat, din proprie initiativa si caracter, asupra lui Paunescu a fost reculul succeselor, so far, in masina politicului. Nu e deloc exclusiv ca proprii colegi partinici sa ii fi amintit intelectualului ca s-ar putea ca opinia publica, asa multi si mai putin intelectual ca el, sa nu digere metodica politologului.
    Ridicolul si amuzantul ca frati gemeni (!!!) s-a exprimat delightfully in retorta recenta a lui Tismaneanu care se da la criticii lui invocind spiritul…..crestinesc al sarbatorilor ca ocazie sfinta de a il ierta sau poate amina atacurile.Pina acolo a ajuns incit sa-si acuze “detractorii” lui ca nu… respecta spiritul crestinesc si il ataca vicios in ajunul sarbatorilor. Isn’t he just cute !!?? Chiar ca i s-au spulberat ratiunile justificatoare !!!Asta ca replica ca “cine nu e un bun crestin, eu care l-am atacat pe Paunescu inainte de fi pus pe catafalc sau “detractorii” fara spiritul crestinesc cu care ar trebuii el sfintit i.e. victima Tismaneanu ??!!
    Considerind ca articolul respectiv era publicat in ajunul sarbatorii de Hannukah -- cu care ocazie doresc absolut tututror a Happy Hannukah !!! -- sint extrem de convins ca Tismaneanu nu se referea la Hannukah, desi retragerea in ariergarda anti Semitismului ar fi o carte extrem de utila, utila, saraca de ea, atit de des, de data asta, insa, prea transparent de inacceptabila.
    Deci, Dle Gheorghe Campeanu demonstreaza-mi ca nu am dreptate.

  • Sanda marin

    Fara nici o intentie de a abuza ospitalitatea acestei pagini, PROMIT ca ma voi rezuma doar la cateva randuri de clarificare:
    -- tanarul Manu -- fratele Dr. Petrutz Manu -- se numeste,daca nu ma insel, Alexandru insa era cunoscut,mi se pare, ca Sasha sau Shura.
    Nu mai tin bine minte..Mai era ‘prin prejur’ un Sasha ‘le Parisien’ Mateescu si un Sasha Brumaru .Deasemenea mai era un alt Ghitza care s-a prapadit mult prea devreme si al carei sotie,Rodica nee Lupu este sora lui Ilie Lupu care cateodata este cumnatul lui Sasha Brumaru…
    Si daca nu asi avea cina pe aragaz asi fi continuat acest cerc de coincidente pina la punctul la care asi fi dovedit ca suntem toti inruditi si vorba Paiatzei, ne zbatem impreuna sa supravietuim in aceasta lume orfana.
    (ies repede pe aplauze si strigate de ‘vrem bani inapoi’)

  • Radu Humor

    Citind cateva din aducerile aminte de pe aici, nu ma pot abtine sa merg si eu pe acelasi fir si sa fac o paralela cu propriu-mi destin (si va asigur ca el a fost trait de foarte multi dintre tinerii de atunci, ca altfel nu indrazneam sa-l aduc in discutie).
    E drept ca nu chiar in acea perioada , ci doar cu putin timp inainte dadusem admiterea la ICFS, intrasem cu brio si fusesem selectionat de selectionerul nationalei de juniori, dar si profesor si antrenor la Stiinta Bucuresti.
    Fusesem selectionat si jucam pentru moment la Stiinta impreuna cu Dan Spataru, Dan Coe, Stefan Bay si Gh. Radulescu.
    Dar dupa nici juma de an , cand ma bucuram de casa si masa +indemnizatie, am fost chemat de dom profesor sa-mi spuna ca nu ma poate salva si trebuie sa fiu exmatriculat, deoarece s-a descoperit ca tatal meu fusese legionar.
    Urmatorul an am intrat la Filologie la Iasi, jucam fotbal la Medicina Iasi in “B” si baschet la “Vointa” Iasi in “A” . Dupa un an si ceva nici macar antrenorul de la baschet prof Luca , care imediat a plecat in israel nu m-a mai putut nici el salva!
    Singurul care ma puteam salva eram eu :roll: , dar neacceptand sa devin informator….
    M-au urmarit si la Scoala Tehnica Financiara “NKretulescu” din Bucuresti , caci intre timp fusesem exmatriculat din toate facultatile din tara, unde mi s-a pus in carca o mizerie pe care nu eu o facusem ( ca as fi batut impreuna cu altii paznicul care nu dadea voie sa se intre in camin dupa ora 22,00).
    De ce v-am spus toate astea (si va rog sa ma scuzati ca v-am rapit timpul cu ele, erau mult mai multe !)?
    Ca sa fac o paralela cu acei baieti de bani gata , cu origini, devenite la un moment dat la fel de “nesanatoase” ca ale mele, numai ca din motive diametral opuse, dar care beneficiaza pe nedrept de o clementa suspecta ajungand sa condamne oficial ceea ce de fapt le-a folosit -Comunismul, care la randul lui s-a folosit de ei, pentru a crea nedreptati strigatoare la cer.
    Mentionez ca tatal meu nu a fost condamnat politic, dar a suferit toata viata, si dupa cum s-a vazut si eu, pentru ca simpatizase ca orice intelectual de atunci cu miscarea legionara.
    Vorba cuiva :
    Ori suntem comunisti , ori suntem anticomunisti !

    P.S. Pana la urma am terminat filosofia, dar mult mai tarziu dupa ce am obtinut dreptul, nu de a ma reinmatricula, ci de a da din nou admiterea.
    N-am fost niciodata membru de partid (desi nu-i condamn pe cei care au foat simpli membrii) si nici nu m-a mai interesat politica, pentru ca tatal meu desi n-a fost Petre Andrei m-a rugat insistent sa nu fac politica.
    Sa va spun ca acum imi pare rau ?
    Nici chiar asa, dar cand vezi ca unii nu numai ca nu patesc nimic pentru cea ce au facut ei sau ai lor, dar mai sunt si “avansati inainte”, parca iti vine sa dai “cu cutatu-n chiatra”, ca sa se termine- odata cu toata bulibaseala asta politico-ideologica, in care doar unii au tot timpul dreptate si “acces” la toate !

  • otto waldmann

    @ sanda marin

    se pare ca pe undeva v-a dat entuziasmu in foc ca sa nu zic ca mai toate supozitiiile au iesit well overcooked.

    Mai toata lumea stie de gruparile din partidul comunist roman la 1944-45.
    Nu am sa zabovesc prea mult asupra arhicunoscutului, dar este extrem de graitoare cuvintare a lui Ceausescu ca retorta impotriva incredibilei interpelari anti ceausiste a lui Constantin Parvulescu la congresul XXI. Ceausescu s-a scapat spunind cum ca “… noi am stat in puscarii in tara si nu am umblat prin strainatate…”. Desi asta se facea cu decenii dupa stabilirea autoritatii grupului
    intr-adevar a celor din inchisorile si lagarele din tara de la ’33-35, reactia a clarificat foarte multe tulburari ascunse sub motive contrafacute.
    Birfele de genul cum ca un anume general de grup Spania -- poate Boico, poate Cristescu, amindoi capabili de sarcasme sanatoase -- ar fi facut un comentariu rautacios la adresa lui Dej, putea capata subit “respectabilitatea” adevarului compromitator, desi aproape categoric era o fabricatie. Oricum, nu era nevoie decit o scinteie ca torentele de eliminari in masa sa curete nomenclaturile superioare de “posibilele” factiuni bazate pe experiente comune diferite de ale altora.
    La fel si cu grupul de Moscova. Dej a fost capabil sa il convinga personal pe Stalin ca Ana Pauker ( grupul de Moscova ) era indezirabila, incit Stalin i-a spus aproape direct sa scape de ea. In drum spre Bucuresti de la Moscova Dej l-a insarcinat pe Miron Constantinescu sa organizeze ASASINAREA Anei Pauker. Si asta se intimpla deja in 1949…Nu s-a intimplat, iar Tov. Miron a recunoscut ca pe toata durata zborului spre Bucuresti a fost realmente bolnav. La fel si cu eliminarea “grupului” local NEincarcerat, Foris-Patrascanu-Koffler, desi nu se poate vorbii de un grup ca atare, omogen.
    Si totusi, este mult mai interesant de stabilit care au fost conflictele sau chiar”micile” nepotriviri de caracter intre persoane care sa fi determinat reactii de o agresivitatea literalmente criminala. Si nu ma refer la cazuri destul de bine documentate si comentate ci la cele mult mai putin cunoscute, dar de o viscozitate sanguina nefasta. Salbaticia cu care a fost tratat, de exemplu Jakab Sanyi, sau Calmanovici tin de domeniul psihozei criminale deloc diferita de mentalitatea stalinista.
    Metodele nu se ‘invata” numai, atunci cind e vorba de comportament criminal ci sint apar, pur si simplu, atunci cind sint continute visceral. Ontogeneza visceralului, de altfel spledid analizata si exprimata de prietenul nostru comun Adorno, pe planul stabilirii autoritatii subiectivului in procesul politic “obiectiv” generalizat, poate lamurii o sumedenie de reactii categorice la nivel elitist politic, juxtapuse contradictoriu retoricii deviationiste. A se gasii conflictul intre visceralul personalitatii politice si expresia magnetismului populist -- retorica forului ,e probabil cel mai important exercitiu care poate clarifica si conjunctura scandaloasa a politicului actual romanesc.
    De unde si ca simplicitatea asa numitei “societati deschise” nu poate satisface competentele unei etici necompromitatoare, iar mecanismul regulator nu poate fi decit un aparat juridic similar de necompromitator.
    Spun toate astea din confortul unui locum politic unde, de exemplu, un Premier extrem de popular, poate fi eliminat de pe “grila” politica instantaneu pe simplul motiv ca ar fi oferit total “discret” un job imens de bine platit unui coleg de partid din Parlament pentru a face “loc” unui alt candidat din acelasi partid. Just like Romania….

  • Radu Humor

    Vreau doar sa precizez ca ca era vorba despre regretatul antrenor prof. Gheorghe Ola …

  • Dorin Tudoran

    @ Radu Humor:
    Ca si dumneavoastra, baietii si fetele “de bani gata” n-au avut si nu au nici o vina legata de originile ideologice (optiunile politice ale parintilor lor). Ce ne diferentiaza pe unii de ceilalti, indiferent de asemenea origini este cum trecem NOI prin lume. Cand incepem sa aratam ceva din excesele parintilor nostri, multora le vine la indemana sa ne aminteasca ai cui copii suntem. Nu se face, dare se intampla…

  • Dorin Tudoran

    @ Radu Humor:
    Stiu. Am mai discutat despre asta in vara. Fiica lui Gigi Ola mi-a fost colega (mai mica) de liceu si vreo trei prieteni ai mei, si, cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista, chiar eu, am trecut cateva saptamani prin mana tehnicianului Gigi Ola.

  • Radu Humor

    Domnule Dorin Tudoran
    Va rog sa ma scuzati pentru ca am revenit cu acest episod (stiam ca l-am mai facut cunoscut, doar odata, dar nu mi-am dat seama ca tot la dvs. ).
    Gheorghe Ola era un tehnician desavarsit si stia sa descopere talente ( din cinci tineri pe care ne-a remarcat atunci, trei au devenit fotbalisti de prima marime ).
    Dan Coe-stoperul nationalei, St.Bay-portar la Tg.Mures in div.A, Dan Spataru, cu care am stat in camera, a mai jucat putin la Stiinta dupa care s-a apucat de cantat, G.Radulescu care era un “brunet” foarte talentat, probabil cel mai talentat dintre toti , n-a reusit sa se realizeze ca fotbalist, ne trecand de div.C.

    P.S. V-am detaliat putin prea mult, am facut-o doar pentru dvs si puteti sa nu dati drumul commentului…

  • otto waldmann

    @ radu humor

    Ca “copil” de bani gata trebuie sa completez imaginea plasata si lasata din partea “opusa” a gardului ideologic, cel legionar, acel legionar care nu facea politica, doar legionarism.
    Iata un mic rechizitoriu al banilor gata in care m-am lafait la data nasterii, cindva in iunie 1947:
    -- ianuarie 1940 -- parintii si o sora care s-a prapadit in 1942, gasiti in casa Bucuresti cartier Dudesti si batuti aproape de moarte de catre legionari apolitici..
    -- Martie 1944 -- cca. 100 membrii ai familiei mele, inclusiv toti bunicii, la momentul respectiv in Oradea /Cluj, adunati in ghetoul oraselor respective jefuiti de absolut toti bani -- aia de gata -- si orice valori, bagat in vagoane de vite si trimisi la Auschwitz, Buchenwald, Dachau. Intorsi inapoi : 0.
    Tot la Buchenwald gazduiti legionarii sub Sima si restul apolitici. “Scapati” cu viata din…lagar: ABSOLUT TOTI, inclusiv Traian Boeru, Sima etc. etc.
    -- 1940-1944 familia Waldmann -- Bucuresti- fara drept de munca, dar cu obligatia de munca fortata, traind in mizerie cumplita si persecutii inclusiv batai si jafuri pe strada tot de catre elemente legionare apolitice -- care chiar dupa rebeliune mai foarte existau in Romania !-
    -- promovarea de ideologii apolitice legionare a nevinovatului numerus clausus si apoi numerus nulus asupra studentilor evrei, plus asalturile permanent de catre tinerii legionari apolitici a oricarui student evreu ramas prin facultati. Batai cumplite, inclusiv fete evree.

    Conform banilor gata, parintii mei, desi, intr-adevar si foarte comunisti si tatal cu functii foarte bine platite, activist CC, adjunct sef sectie, apoi, dupa epurarile antievreesti incepute in 1958, director Banca Nationala, iar fiu , Otto, intrat la Fac. Istorie fara nici o problema ( in afara problemei ca desi vorbim de 1965 la Istorie NU era mai mult de UN SINGUR EVREU pe AN, cunoscut ca atare, desi unii cu nume schimbate sau unguresti mai scapau prin crapaturi. Acelasi Otto a reusit sa lucreze patru ani si la Informatia Bucurestiului si la Scinteia Tineretului dar numai sub nume schimbat ( Paul Spira ) as advised by boss cu nume la fel de schimbat, Andrei Banc..
    Banii gata s-au concretizat la momentul prapadirii parintilor cu o avere a Mamei in Romania comunista de 1986 in valoare de apartament ICRAL inchiriat, intr-adevar pe Str.Londra/ Praga, si bunuri/avere in valoare de fara nici o valoare. La moartea Tatalui, aici in Sydney, am pierdut cea mai Dumnezeiasca fiinta si ramas numai cu ..amintirile banilor gata si a groazei de a fi fost la the receiving end al legionarilor apolitici si a “camarizilor” lor unguri si germani intr-u ideologie si “fapta”. Nu zic ca “radu humor” nu a avut de suferit, dar poate ne spune si el cum au fost si unde exact gazati toti bunicii lui si de catre cine !!

  • curly

    publicati iar in JN?

  • Dorin Tudoran

    @ curly:

    Nu. Cine a spus ca public? De ani de zile nu mai semnez editorialul de vineri din JN!?!

  • curly

    http://jurnalul.ro/opinii/editorial/tucal-tucalari-morala-fara-fabula-562266.html

    ok, intai a fost pe blog, dar banuiesc ca au acordul Dvs ca e la sectiunea “Opinii”. de asta am intrebat

  • Dorin Tudoran

    @ curly:

    Acum inteleg. La “Terms of use” blogul meu indica: “Textele publicate de Dorin Tudoran pe acest “Site/Blog” pot fi reproduse — parţial sau integral — fără acordul prealabil al autorului dar cu indicarea sursei”. Deci -- nici o problema. Multumesc.

  • It’s really a nice and helpful piece of information. I’m glad that you shared this helpful info with us. Please keep us informed like this. Thanks for sharing.

  • What a great resource!

WP Admin