≡ Menu

Șerban Foarță: TABULA GRATULATORIA

 

TABULA GRATULATORIA

 
 
 
 

lagăr alb

 

       „Por la música, misteriosa forma del tiempo…”

                     (J.-L. Borges, Otro poema de los dones)

 

 

 Ne exprimăm şi pe această cale

în simpla noastră proză cotidiană

gratitudinea şi devoţiunea pentru

muzica sferelor şi pentru greieri

(cei ca şi zeii de analgici şi exsangui

şi, pe deasupra, mult mai melofili);

pentru octava dintre Soare şi Lună

a lui Platon,

dintre Aur şi Argint

a lui Nerval:

„o picătură de argint lucea-n nisip,

una de aur strălucea pe cer… Lumea

era creată”, –

pentru octava dintre Venus şi Marte

a lui Platon,

pentru aceea, nervaliană, din „inima

tenebrei mute” în care „răsunară

două note: una gravă, alta ascuţită, –

binecuvântată fii octavă dintâi

a imnului divin!”;

pentru acest imn (cât mai există);

pentru octava dintre

o sâmbătă şi alta,

dintre o duminică

şi alta;

pentru cercul quintelor: ceasornic

al muzicii, ca şi zodiac al ei

(dovadă, între altele, analogia

dintre praecessia echinocţiilor şi comma

diatonică);

                   pentru privighetoare

(dacă închizi ochii, ascultând-o,

vezi în lăuntru-ţi prisme de cristal);

pentru The Blackbird (şi ghitara ei);

pentru trompeta elefanţilor şi pentru

urechea lor de forma şi mărimea

unei albastru-canelate pâlnii

de gramofon;

                        pentru trombonul darwinian:

excită apatia râmei, ca şi roşul;

pentru acordul dintre roşu şi alămuri;

pentru tonalitatea fa major

ce-i evoca lui Erwin Fischer apa;

pentru V. Jankélévitch, conform

căruia „simplul do major

e gama „cotidianităţii”;

pentru nechezatul cabalin:

reprezintă, pare-se, o gamă

descendent-cromatică;

                                        pentru quadrivium,

veche formă de învăţământ

în care muzica nu-i o dexteritate

(ca gimnastica sau ca desenul);

pentru magistrul lui Pericle, Damon,

şi pentru Empedocle, după care

urechea noastră e aşijderi unui clopot;

pentru desenul cheii sol şi pentru linia

harfei;

             pentru dublul flaut

al Auletului de pe mormântul
Leoparzilor (de la Tarquinia);

pentru opinia dnei Boulanger

referitoare la un studiu de Bach şi-mpărtăşită

într-o dimineaţă monegască

unui poet, lui Valéry, – anume:

la bemolul ăsta este aproape-un sol”;

pentru opinia noastră, şi anume

că: nihil est in Richard Wagner

quod non prius fuerit in Liszt

nisi Richard Wagner ipse;

pentru, născută Liszt, Cosima Wagner:

bătrână, lăcrima (în loja

în care o văzu Cocteau)

la La Belle Hélène de Offenbach;

pentru imaculata, spirituala,

mirabila genealogie: Joseph

genuit Wolfgang Amadeus,

Wolfgang Amadeus genuit

autem Ludwig;

                           pentru

trei-craii mateini ce se-„nchinară

copilului care avea să fie Mozart”;

pentru enigmaticul comanditar

al Requiem-ului mozartian

devenit Requiemul lui Mozart;

pentru Friedrich der Große, autorul

din umbră al Ofrandei muzicale;

pentru numele de Bach: B-A-C-H,

cauza ocazională

a ultimei, neistovitei sale fugi

a tre soggeti ed a quattro voci;

pentru cantata zisă „a cafelei”,

dovadă peremptorie că zeii au umor;

pentru cantabile, glissando, stretto,

allegro, andantino, piano,

pentru, adică, italiana partiturii;

pentru scriitura muzicală

                        exemptă, după Mallarmé, de orice ochi profanator;

pentru frumoasa scriitură muzicală

de pe urma căreia Jean-Jacques

va fi putut, o vreme, să-şi câştige

pâinea zilnică

neatârnat şi demn;

pentru Găina lui Rameau, soră (mai mare?)

a Raţei domnului de Vaucanson;

pentru victimele inocente ale

muzicii, – între acestea,-n primul rând,

sopranul Carlo Broschi Farinelli;

pentru supliciul vergurei Caecilia;

pentru magnetismul ca atare

al muzicii,-mprejurul căreia (ca şi

al unui foc) se face, întotdeauna, cerc;

pentru buglele care buclează,

fără să-l încovoaie, acest aer;

pentru rabinul Samuel din Fez

convertit din scrupul muzical:

„cântul Sinagogei amuţise”;

pentru Gottfried Wilhelm Leibniz pentru care

muzica este algebra lui Dumnezeu; şi pentru

vioristul Albert Einstein, pentru care

muzica-i dovada existenţei

lui Dumnezeu (iar nu a unui Dumnezeu);

pentru cântecul de lebădă şi goarna

Judecăţii de Apoi;

                                pentru N. Steinhardt:

afirmă despre Armstrong cum că, dacă

un muritor va face-o să răsune,

acela fi-va el;

                        pentru Antonio

Salieri (al lui Puşkin), acest Cain

al muzicii: parfumurile sale

par fumurile unei jertfe neprimite;

pentru Gama (unui domn Mesnard)

a Parfumurilor, – după care

între do-ul Iasomiei şi acela

al Ananasului, în ordine crescândă,

se-nşiră Bergamota, Chitra, Ambra,

Magnolia, Levănţica, Menta;

pentru această audiţie parfumată;

pentru Rimbaud, adevăratul precursor,

prin A, E, I, U, O

al sistemului pentatonal

în Europa;

pentru „do, mi, sol, mi, fa”, vers verlainian

pe care Georges Brassens nu-l luă-n deşert;

pentru The Entertainer, ragtime

la fel de elegant ca menuetul

lui Boccherini, ca Plaisirs d’Amour

sau ca idilicul Schön Rosmarin, – expresie a

„insuportabilei uşurătăţi a fiinţei”;

pentru hamalii de clavire: munca lor

e mult mai grea, dar mai puţin murdară

decât a celor de coşciuge;

                                             pentru viola

d’amore, ca şi pentru violon d’Ingres;

pentru Man Ray şi pentru muzicienii

de duminică:

Rousseau şi Hoffmann, Ezra Pound şi Nietzsche,

intransigenţi şi înduioşători

cum pot fi numai autodidacţii;

pentru sonata lui Urmuz:

a rămas, din ea, un portativ;

pentru lăstuni şi vrăbii: convertesc

firele de telegraf în portative

(dar nu pot face asta, pe cât cred,

cu portativul sârmelor ghimpate);

pentru carionul maşinilor de scris:

răscumpără la capăt de rând şi in extremis,

răpăitul lor de mitralieră;

pentru Fekete zongora (de Ady), rimă

unică la Góngora (y Argote);

pentru Satie (care, cu dl Maritain,

discuta muzică şi artă culinară,

uimindu-se de mesele pe care

i le dădea Brâncuşi);

                                    pentru savoarea

şi apetitul lui Rossini;

pentru Serge Blanc, elev al lui Enescu:

o dată,-n an, îi cântă,-n Père-Lachaise,

profesorului o suită (studiată,

cândva, cu-acesta), foarte grea, de Bach;

pentru Enescu: a cântat, pe vremuri,

în urbea mea natală, pe clavirul

cu care se acompaniau filmele mute,-n

penumbra unei săli de cinema

(ceea ce, eu, ştiu de la mama,

pe care n-am niciun motiv

s-o bănui de mistificare);

pentru mama lui Pablito Casals:

dăruită, de acesta, cu o scumpă

bijuterie, a respins-o pe motivul

că ea e văduvă de om sărac;

pentru heliosonica statuie

a lui Memnon;

                          pentru dulcimer

şi celelalte instrumente, câte cântă

şi fără noi, prin singurul lor nume;

pentru cea mai bună definiţie

hedonistică a muzicii: „ea iaşte

aceea care ne gâghilă urechile

într-un mod plăcut”;

                                     pentru urechea

diacronică a vechilor eleni,

după care armonia este funcţie

de succesiunea sunetelor;

                                             pentru

urechea lor, cu care, în afara

celei zise „a lui Dionis”,

docilul, masochisticul auz

contemporan nu are

prea multe în comun;

                                      pentru Bacovia:

nu ştim

dacă cu gândul la Chopin

i-a redactat didascalia cea mai justă:

„cu o indignare graţioasă”;

pentru Ravel şi Valsul  său arhetipal;

pentru tangoul pentru

orbi, – al lui Al Pacino;

pentru diversele concerte pentru

mâna stângă;

                        pentru acela care

întoarce paginile unei partituri,

fiind, în muzică, a treia mână

şi aducând cu cel ce urmăreşte,

de jos, o evoluţie la inele:

mai nimic şi totul se sprijină pe el;

pentru absenţii din această

catagrafie fatalmente incompletă;

pentru tăcerile lui Webern;

pentru Cesare Brandi: demonstrează,

în chip convingător, asemantismul

muzicii (între cuvânt şi notă,

nicio similitudine, – cu toate

că armonicele ultimei pot fi

asimilate unor conotaţii);

pentru vântul care, răsfoind

o partitură muzicală (sau o carte),

nu se compară, totuşi, cu un măgar la harfă;

pentru diabolus, – dacă, in musica, ia forma

unei benigne quarte mărite; pentru trilul

aceluiaşi, din visul lui Tartini;

pentru absenţa quasi-absolută

a trilului din cele douăşpe Preludii

ale lui Debussy; 

                            pentru damnatul,

mult urgisitul si prin care,-n

conjuncţie cu fatalul fa, pătrunde

diavolul în muzică, – altminteri, acronimul lui

Sancte Johannes…

                                  Pentru

ambiguitatea ca atare

a acestei arte;

                         pentru clownii

muzicali şi pentru Friedrich Schiller:

o asemuie pe Laura la clavir

cu prestidigitatorul Philadelphia;

pentru Oda bucuriei, de acelaşi:

niciun cor laic n-are a-i da glas

acestei utopii milenariste;

pentru Sonata „pentru Hammerklavier”, care rezumă

trecutul muzicii şi viitorul ei

în materie, cel puţin, de pian;

pentru inenarabila rumoare

de dinaintea oricărui concert:

ea face şi mai netă diferenţa

dintre preformal şi forma însăşi

pe care o precede şi conţine;

pentru definiţia borgesiană

a muzicii: „secreta formă

a timpului”, – şi pentru Borges însuşi,

fără de care n-ar fi cu putinţă

această Tabula gratulatoria;

pentru melodia infinită,

întrucât aduce cu această

Tabula gratulatoria, – încheiată

într-o duminică de mai în care

harfele noastre spânzurau de

sălcii (Psalmul CXXXVI).

 

Șerban Foarță

  • otto waldmann

    …….Tochter aus Elysium
    Wir betreten feuer-trunken
    ……………………….
    Alle menchen werden bruder
    Wo dein sanfter Flugel weilt…..

    Serb al longevitatii infinite al artei, o forta divina, cel inebriat de nectarul splendorilor, declamindu-si ceva mai sus delirul din gradini elizee si-a gasit fratii cu care poate zbura linistit, usor intr-u neant….

  • @) Otto Waldman

    “Int-un neant…”, ba chiar si pe dedesuptul si pe deasupra acestuia! Auguri!

  • mihai rogobete

    Aiasta-i, vericule, Fabulă de tot tabulatorie, că ăia, de-i zice auctoriul, numai oamini n-ar fi, şi-s de pus în statui nu doar de-ncântat mintea: Ave, de pe mururi, maistre Foartză, pentru descântec!

  • Radu Humor

    Un’ sa mai incapa in tabula asta si multumirile pentru lectia de gratitudine inaltatoare a timpului sonoric, in curgerea lui prin ancestralitatea muzicala a prozodicei lumi ?!
    Si totusi, multumiri maestre !

  • ЎHola!

    el pensamiento muy Гєtil
    Truden

  • I have some problems to read this blog in google chrome. Anybody else?

WP Admin